sâmbătă, 31 decembrie 2011

inca un gand de multumire


De ce gand de multumire ? Pai cum ar putea fi altfel ?!
Intr-o lume ce sufera de nemultumire cronica, gandul de multumire este atat de rar, ...mult mai rar ca ploile din ultimele 6 luni.
Prefer sa va salut din creste si sa va transmit sentimentul de pace atat de trecator ce strabate inimile noastre.
Cu fiecare pas esti mai aproape cu fiecare gand esti mai bogat.
Bogat, nu e cel ce are multe, spunea proverbul, ci acela caruia nu-i lipseste nimic.
Asa iti doresc si eu sa nu lipseasca nimic inimii tale .
Pentru ca lucrurile cu cat sunt mai multe, cu atat atrag dupa ele si frica de a le pierde si grija administrarii lor, ...
Dar sa fii bucuros e ceva ce iese de sub tiparele clasice. Si asta iti doresc, sa fii bucuros si multumitor de toate lucrurile pe care ai si cele din jurul tau, de familie, de educatie, de oportunitati, dar si de esecuri, boala si pierderile de tot felu( toate iti pot fi profesori, daca iti deschizi mintea si alegi asta ).
Dar sa fie o bucurie frumoasa manifestata prin multumire .
Nu rasetele isterice si nici asa zisele zambete de politete nu vor transmite nimic mai mult decat indiferenta si fatarnicie.
Asa ca zambetul de pe fata ta sa fie izvorat de multumirea din inima.
Sa fie in asa fel incat sa nu-l poti stapanii, sa apara fara ca sa-l programezi. Doar acela lumineaza fata si binedispune pe cei din jurul tau.
Amu sa care cumva sa crezi ca ma refer la mine, aiurea, nu sunt nicidecum un om fericit permanent, nimieni nu-i. Dar am inteles in timp, ce inseamna sa fii bucuros, ce inseamna un zambet si cat cantareste el.
Bucuria se manifesta prin multumire. Iar multumirea este rezultatul final al unui lucru ce iesit bine sau pe care tu il consideri bun. Tocmai de aia te indemn sa conturezi mai mult lucrurile bune din viata ta.
Fiecare vorba de-a ta din care am putut extrage o informatie utila, un sambure de opitimism, o urma de respect, vreun sprijin de orice fel , pentru toate iti multumesc si sunt constient ca a fost mai mult decat am meritat.
Stiu ca se zice de sanatate ca-i mai buna decat toate si multumesc lui Dumnezeu pentru ea.
Dar vreau sa evidentiez faptul ca sanatatea nu-i mai buna decat toate, este foarte buna, dar nu-i mai buna ca toate.
Daca ar fi asa, de ce atatia oameni sanatosi sunt nefericiti, ... din moment ce au deja ce-i mai bun, nu ?!
Am vazut insa oameni cu sanatatea subreda, dar cu o minte senina si o inima curata, care manifestau mai multa multumire decat multi dintre noi.
Lor le multumesc in mod deosebit ca m-au invatat ca fericirea nu sta nici in sanatate.
Am prieteni carora le lipseste deja un parinte sau amandoi. De la voi am invatat cat de valos este sa ai parintii in viata si sa poti schimba o vorba buna cu ei. De aia va multumesc.
Iar tie iti recomand sa-ti dai seama de lucrurile minunate pe care inca le ai, sa fii bucuros de ele si sa nu astepti pana ce trec, ca mai apoi sa te trezesti si sa intelegi ce frumos a fost.
Tie. omul cu care petrec mai multa vreme pe zi decat cu altii, fie coleg fie vecin ori vreun prieten, iti multumesc ca ai rabdare cu mine, ca stiu ca-s om dificil :)) .
Tie Doamne iti multumesc pentru toate la un loc si toate pe nu le-am amintit.
Nu stiu de ce mai sunt azi aici, cand altii nu mai sunt, ... dar iti multumesc de anul ce a trecut si de ziua de azi.
Eu pe astea le-am avut de zis si asta a fost gandul meu de multumire.
Nu fii nemultumit azi de tot ce nu iesit cum ti-ai dorit, ci aminteste-ti de toate lucrurile bune, ca sa fi (mai) fericit.
Linistea dupa care omul (ce-si mai aminteste de ea) tanjeste ti-o doresc si sanatatea mintii si a trupului.

vineri, 30 decembrie 2011

e vremea pentru munte


Exact cum toamna e cel mai potrivit sezon de mers la padure, iarna e cel mai bun de urcat la munte.
De jos muntele pare maret. De sus din varful sau pare ingaduitor cu noi.
Doar omul fara minte poate crede in sinea sa ca este mai mare decat muntele pe care-l cucereste !
"Esti la mila muntelui " , ... ar zice Cristi :)) .
La munte inveti sa admiri si sa fi chibzuit atat in gandire cat si in actiuni.
Muntele este profesor nu totdeauna tacut.
Uneori striga cu vijelii, dar alteori mangaie cu raze blande.
Luna nu, stele da.
E noaptea in care daca as incerca sa zic cate stele am vazut, probabil ca as zice - in jur de 427 de mii ... treisuteunsprezece miliarde, dar dupa ele mai erau inca destule,numa ca erau prea departe sa le mai vad . Amu nu le-am numarat pe astea de ti le-am zis, da cam atatea cred ca or fost .

Pioletul clasic este cel de care ai nevoie in crestele de pe la noi.
El are un rol deosebit in ascensiunile de iarna. Acasa atarnat pe perete aminteste de turele petrecute impreuna.
Insa cu adevarat util devine in momentul in care este intrebuintat in pasaje dificile acoperite de gheata.
Insa pioletul in sine nu valoreaza prea mult fara cunostintele necesare. As zice ca este cam ca si stiloul in mana unui om care nu stie sa scrie.
Revin la baza si iti amintesc - achizitionarea unui echipament nu iti garanteaza deloc suscesul vreunei ture, daca nu stapanasti si modul de utilizare.
O data inveti, iar apoi exersezi cand si cand si tot ce-ti ramane dupa aceea este sa te bucuri de munte.

Aici gheata se agata de tot ce prinde, inclusiv de barbile, mustatile si sprancenele celor ce-l urca.
Unu urca muntele ca si cum ar alerga si-l traverseaza si apoi urca in altu.
In vreme ce altii merg doar la baza lui, stau un pic pe la cabane si apoi se intorc acasa.
Amu nu-i vorba de cat si cum urci, ci de cum il vezi si de motivul pentru care mergi la el.
Doar pentru ca te-ai mai antrenat si ti-a crescut gradul nu inseamna ca muntele e mai putin specatculos, ... ci doar ca tu nu-l mai vezi cu ochii limpezi si pasiune, cum il vedeai la inceput.
Iar pentru cine nici nu are dorinta sa-l urce, muntele nu pierde nimic, ... doar tu pierzi.
Sunt multe lucruri ce se pot face, dar in multitudinea de optiuni, mai dute sa vezi si muntele macar cand si cand.

fosnet de vant in frunze uscate

Aici sunt intr-un gand cu Confucius, care zicea :

"Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede."

Inca nu crescusem bine ca am si realizat ca dincolo de lucurrile ce le vad, aud, inteleg, percep, sunt si altele ori alte fatete ale lor.
De aceea sunt convins acum de faptul ca absolut fiecare lucru are rostul sau si este frumos cel putin din punctul asta de vedere.

"A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege"

Iar din asta omul e bine sa inteleaga ca o vorba potrivita e bine sa fie rostita chiar si atunci cand intelegerea receptorului se afla sub semnul intrebarii.
Aici se face diferenta . Una-i sa auzi si alta-i sa asculti. Noi de multe ori doar auzim.
Uite care-i diferenta . Auzirea nu-i in mod obligatoriu un proces voluntar, tu poate auzi fara sa vrei.
Insa nu ai cum sa asculti fara sa vrei. Ascultand culegi "fructul" .
Procesul ascultarii se invata in timp si chiar daca la inceput pare cumultiv, totusi el trebuie sa fie selectiv.
Imi aduc aminte ce zicea un profesor de-al meu. Spunea ca la scoala asta cel mai bun lucru pe care-l invatam este ca invatam sa ... si cum sa invatam.

"Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele."

luni, 26 decembrie 2011

de esenta tare, ... ca omul

Din lemn de gorun uscat bocna am facut-o, ca era si timpul sa mai fac una dinasta la care sa trebuiasca so mai las jos in timp ce o cioplesc. Cu pauze , incet incet a iesit.
E o lingura de mancat, relativ simpla ca si constructie, aproape simetrica, incapatoare si zdravana.
Are culoarea specifica lemnului de gorun si e foarte bine finisata.
I-am dat gaura cu fieru rosu si i-am trecut prin "nara" un snurulet din piele impletita.

E padureasca de felul ei , dar nu te opreste nimeni sa mananci cu ea si acasa.
Revin la ideea ca toate lingurile ce le vezi pe blogul asta sunt linguri de mancat, nu obiecte ornamentale.
Vreau sa intelegi bine ca nu are nimic de-a face cu arta si ca finisajul nu are rolul de a-ti crea ideea ca "uite ce frumos luceste, pai cum sa o bag in mancare ?" !!!
Nu te mira, ca am auzit spunandu-se asa ceva.
Dar de fapt ea luceste ca sa nu-ti agate buza cand mananci si ca sa se curete usor.
Apoi daca are vreun model pe maner, poti fi sigur ca-i ceva "lejer", un simplu ornament care sa contribuie la unicitatea ei si de ce nu, sa aduca un pic de bucurie la ochiul stapanului ei. Poate e ca pata alba pe coada pisicii.
Dar pe ansamblu e o lingura de lemn care trebuie folosita la mancat. Daca ramane undeva expusa, ea nu doar ca-si pierde valoarea, dar nici nu a avut niciodata vreuna.
Cu lingura mananci, cu cutitul tai. Daca ai mai multe si simti ca ai in plus, nu fa colectie, ci vinde-le sau mai bine, ofera-le cadou celor dragi sau altora ce nu au si crezi ca ar aprecia.

duminică, 25 decembrie 2011

hai sa mai iesim un pic din casa

Si iesim la padure, ca dinasta avem langa casa.
Dupa cateva ore de plimbare la aer curat, cateva povesti despre una alta, urcam la adapostul molizilor unde pregatim locul. Taiem carpen si-l despicam, il aprindem si schimbam clima in jurul nostru.
Ceaiul a fiert canile sunt pregatite.

Am gatat si manerul la parang, am ajustat o tara si lama. Amu ca-i gata a trebuit sa-i fac proba chiar daca nu-i sezon de asa ceva.
Apai tufe de mur si cregi gasesc tot anu. Mere bine, are cadere buna. Vreo teaca (alta decat aia de carton :)) ) urmeaza sa-i fac ... vreodata.
Ca sa hranesc curiozitatea zic si restu.
I-am dat schita la mesteru fierar (Iron) si a facut lama ce o vezi. Lemn de artar uscat bocna i-am pus la maner. Am aici sus o zona unde is o gramada de artari morti , uscati "in picioare". Imi aleg din ei si iau butuc pentru ce am nevoie.

Apoi catre seara caldura si lumina placuta a focului si ceaiul imi fac dor de o tura mai lunga.
Si imi amintesc, cat de bine e sa nu uiti.
Si brusc imi vine in minte gandul uitarii.
Uitarea - binecuvantare si blestem.
De unde vreau sa conturez vorba :

"Memoria este scribul sufletului"

Si de aici subliniez faptul ca memoria trebuie educata. Tine minte tot binele ca sa fi fericit si multumitor, dar uita raul ce ti l-au facut altii tot ca tu sa fii fericit.
Insa nu totdeauna e bine sa uiti unele suferinti. Practic te poti folosii de ele pentru a-l intelege pe altul care trece prin aceeasi situatie si de ce nu, chiar sa acorzi sprijin.
Ceea ce tii minte iti da sau iti ia linistea, ... tu alegi.
Daca uiti ca ai fost copil si nu te porti frumos cu al mic sau uiti ca batranul a fost tanar si tu vei fi batran ca el si esti lipsit de respect, pierzi mult mai mult decat iti inchipui pe moment. Alege sa nu uiti ce trebuie sa tii minte si uita tot ce nu merita sa pastrezi.
Nu-ti fie lene sa gandesti, de fapt sa nu-ti fie lene niciodata si scoate-ti din vocabular si cuvintele astea - " mi-e lene ". A nu fi lenes e o treaba de atitudine.
Lenea e ceva ingrozitor, de fapt este starea de a te complace in inactivitate (nu faci nimic , ... dar nici nu faci nimic in privinta asta ! ).
Lenea nu-i oboseala nu le confunda. Din comoditate exagerata omul uita, aici e legatura cu cele de mai sus.
Decat sa te simti impuns de vorbe, mai bine iei aminte si cauti sa faci cum pana acu n-ai facut.
Sau na, poti sa zici ce vrei si sa faci cum doresti. Si iarasi toata treaba se rezuma la modul in care te raportezi la anumite situatii.
(din nou iti spun tie ca sa invat eu si de ce nu sa ma responsabilizez)

Sanatate si numa bine iti doresc in toate clipele ce vor urma.
Pentru o clipa ne desparte de absolut, o clipire doar si ce a fost a trecut si ceva nou ii va lua locul.

Mai buna-i o zi de liniste, decat 50 de ani de zile "obisnuite".

luni, 19 decembrie 2011

cana ta din lemn

Ea e sora celeilalte pentru ca e cealalta jumatate a butucului.


Si o iei cu tine la excursie. Dar la fel de bine poti sa o folosesti acasa sau la servici.
Dar sa lasam serviciul si sa ne intoarcem la padure.
In dimineata racoroasa langa foc merge bine un ceai sau o cafea din catuta de lemn. Dar si in verile cu arsita, la umbra de fag, bei apa rece de la izvoare.

Si ea ca si cealalta poate fi si cadou placut pentru cineva apropiat ... sau pentru tine (ca n-ai fi singurul care-si face cadouri :)) ).

imagine si imaginatie

Imaginea este ceea ce percepri cu ajutorul senzorilor cu care ai fost inzestrat (vaz, auz, simt tactil, olfactiv) . Si care e procesata pe baza informatiilor (conostintelor) acumulate . Pricepi imaginea in functie de cantitatea de informatie existenta.
Imaginatia este mai mult de atat. Este reprezentarea (perceptia) "lucrurilor" cladita pe toate informatiile acumulate anterior.
Mai pe romaneste imaginea este ceea ce vezi, iar imaginatia este ceea ce "vezi" in mintea ta (adica nu vezi cu ochii) si are la baza tot ce ai vazut, auzit, citit, perceput.
De exemplu vezi ca se aduna norii si-ti inchipui ca poate se va acoperii cerul complet si poate chiar o sa vina ploaia. Daca insa ai vazut/auzit prognoza, ai o informatie in plus si brusc vei vedea diferit norii (daca la tv zice ca nu ploua, si tu vei zice - eh, se innoreaza da no sa ploua !)
Cand pornesti pe un drum iti imaginezi ca-l vei parcurge si ca vei ajunge cu bine la destinatie, ... ca altfel poate nici nu pornesti.
In viata cand pornesti, in cea mai lunga calatorie a ta, din nou speri sa calatoresti cu bine, nu ?
Si poate speri cumva sa si ajungi ? Sa ajung ? Unde sa ajung? ... spui in sinea ta.
Alt exemplu.
Cand incep lingura, am imaginea butucului, dar imaginatia ma face sa vad lingura la gata.
Evident ca lingura la gata nu va fi cum mi-am imaginat, uneori seamana cu ce imi imaginasem alteori nu.
Cand afara se intuneca si nu mai vezi bine la picioare, poti privi in sus sa vezi cerul si poti spune ca-i frumos. Daca-i noapte privesti stelele, iar daca-i cerul acoperit ti le inchipui.
Inchei cu o vorba pe care o aud relativ des dar care imi place :
"Romania nu este doar pamantul pe care calcam ci si cerul de deasupra ei"
Imaginea este prezentul. Iar daca nu esti multumit de ceea ce vezi, nu uita ca-ti poti folosii imaginatia (si punand in practica cunostinte acumulate) ca in viitor sa imbunatatesti, sa aduci o imagine mai frumoasa, locului in care traiesti, a propriei persoane si chiar a altora.

duminică, 18 decembrie 2011

cutitul, asa cum il vad


Asa este, l-am gatat si pe asta. Lama scandinava, marime medie, otel carbon bine ascutita si taioasa si rezistenta numa buna sa mesteresti.
Am ales pentru cutitul asta lemn de mesteacan argintiu, dar dinala invechit de vreme, sa aiba dungi si pete , sa dea bine la ochi.

Amu cate ceva despre cum vad io cutitu.
Si incep cu inceputu. Cutitul ca arma nu l-am promovat niciodata si n-am sa o fac. Desi nu pot spune ca imi este straina tehnica de lupta cu cutitul si tocmai de aia, ... cu atat mai mult - am idee cum arata un cutit de lupta fata de unul de mesterit.
Dar realitatea este ca mintea omului este arma si nu cutitele.
Imi zicea cineva ca : " pai tu ai sabii acolo !! Si umblii cu ele in rucsac si cu cutitul la brau." Nu e sabie e maceta si o folosesc ca sa inaintez si sa curat. Tu care spui ca esti orasan, zic ca ar trebui sa fi un pic mai deschis la minte si sa realizezi ca taranul cu coasa nu-i asasin platit si nici femeia cu secera, ninja ! Daca nu stii cum se folosesc uneltele agricole, nu cauta sa inveti din filme !
Asa ca si cutitul meu nu este altceva decat o unealta care sa taie ce vreau eu sa taie. Deci totul e in mintea omului, nu in maini.
Ca idee, am invatat sa vad in cam toate lucrurile resurse. Iar in acesti ani de practica am invatat sa fac (ca pot face) arma (si sa o folosesc) dintr-o moneda, cheie, ac, veriga, pix, batic, curea, telefon mobil, masa, scaune, materiale de constructii, apa, condimente, batista, cana,conserva,bluza si multe alte accesorii care poate nici nu iti treceau prin cap, nu doar dintr-o teava, sabie, baston, cutit si altele eviente.
Deci ramai cu ideea ca orice se poate transforma in arma pentru omul care e in stare sa o foloseasca.
In stare nu ma refer doar la faptul ca stie cum, dar si la faptul ca nu are suficienta minte incat sa nu o faca !
Personal raman la ideea ca focul nu se poate stinge cu alt foc. Atata vreme cat alimentezi ura cu ura vei naste monstrii mai mari decat cei initiali.
Vreau sa fie cat mai clar pentru oricine nu stie sau nu a pus mana pe cutit sau daca a pus si a gandit rau in mintea lui. Nu este arma decat daca mintea ta il face sa fie.Amu sa nu zici ca si pistolu ii tot asa, ca nu-i. Ala e in mod evident si exclusiv arma si nu poti face nimic altceva cu el decat sa impusti (ranesti sau omori).
N-as vrea sa trec in sfera filosofica, dar mai am numa un pic de adaugat.Nici o arma nu-i mai periculoasa decat cuvantul. Un cuvant poate inseamna o jignire, un ordin de executie, ... sau poate insemna o gratiere, un salut si uneori viata pur si simplu.
Mintea ta este arma sau medicamentul pentru cei din jurul tau.
Concluzie:
"Cel ce scoate sabia de sabie va pieri" (nu gandii rau, nu vorbi rau si atunci sigur nu vei avea nevoie nici de arme) PUNCT
Revin la cutitul scandinav.
Imaginea cutitului ideal poate sa difere de la o persoana la alta in functie de activitatea pe care e profilat cel ce ti-l descrie.
Spre exemplu pescarul iti arata un tip de cutit, scafandrul atul, vanatorul atul, bucatarul , militarul, cioplitorul, etc.Omul duce cu el cutitul pe care il utilizeaza cel mai frecvent. Amu io ca cel mai des cioplesc, voi lua unul care merge la de toate, dar merge foarte bine la cioplit.
Sa nu facem confuzie insa. Asta nu-i cutit doar pentru cioplit.
Ci este un cutit (cum se zice) outdoor, cutit fain de luat la padure si de taiat de toate.Usor si tare, taios si comod permite foarte multe prize. Are teaca lui din piele care-l tine in siguranta.Si pentru ca am profitat de el sa detaliez un pic mentalitatea unora referitor la cutite, totusi n-as vrea sa te distrag si sa nu-l mai observi.
Daca e asa si n-ai apucat sa-l vezi, intoarce-te si te uita iar la poze si daca ti-l place si-l vrei trimite mail.
Sanatate buna.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

ce, va cunoasteti ?

Probabil ca nu. Ea e lingura de nuc. Cand am iesit la padure am folosit acelasi decor pentru ambele si poate cam aceleasi pozitii, dar ele difera.
Atat ca forma, dimensiune cat si ca model. Asta e un pic mai supla .
Are pe dos o nervura care ii mentine rezistenta.
E tot de marime medie, usor curba pe stanga si are taria nucului.
Finisajul nu l-am facut sa reflecte lumina ci in ideea de a crea o suprafata cat mai nedeta pentru a fi usor de curatat si prietenoasa la contactul cu buzele (sa nu agate, ca cele nefinisate).
Asta nu are gaura pentru snur, ... nu are ca nu are. Unele au, altele nu.
Lemnu asta face parte din cele cateva de le-am luat acu vreo luna de la nucu ala cazut de langa poiana.
Parca mai aveam de una, da nu mai stiu tre sa ma uit.
Oricum, chiar daca am mar pregatit, totusi parca mi dor sa fac una de artar. Eh, mai vedem.

paduratic

Stii cum ii natura pentru tine, cum o simte inima ta.
Lucrurile bune sunt cele ce vin din interior. Dece ? Pentru ca acolo se nasc.
Oricum privim lucrurile, totul se rezuma la modul de perceptie al fiecaruia.
Uite, in acelasi loc unul vede ca afara e rece , umed si intunecos. Vede ca frunzele au cazut, copacii sunt goi si par morti.
Altul poate observa covorul de frunze, se apleaca, le atinge, le miroase si simte aroma. Le asculta fosnetul.
Unul vede o baltoaca namoloasa. Altul vede cerul oglindindu-se .
Tu ce preferi sa vezi ?
Unul priveste cerul si vede cum trece avionul.
Altul priveste cerul si zice in sinea lui ce minunat e ca pamantul e singura planeta "albastra" din cate se cunosc.

Vezi in busteanul in descompunere ceva de ocolit , ceva de ignorat sau cel mult ingrasamant si poate adapost pentru ceva animale.
Dar copacul, batranul arbore poate da si lectie de viata. El care a trait nu o suta ci poate 4 sute de ani, a ajuns sa-l cheme pamantul. Pamantul din care o data a iesit si care l-a hranit.
Pot invata ceva sau pot sa nu gandesc si doar sa merg mai departe.
Dar aleg sa invat, merge cine-o vrea mai departe, io ma opresc pentru o vreme si cuget.
Ce-i de pret si ce-i ieftin in viata ?
Unde a mers marele stejar ? Altii i-au luat locul. Dar ei sunt altii, nu e el. Si oameni sunt , au fost si poate vor mai fi. Insa ca tine nimeni, niciodata.
De unde vine viata si unde se duce ? te-ai intrebat ? Nu mai esti copil, nu te mai poti preface ca nu intelegi ce citesti. Poti sa ignori, dar nu mai poti sa te intorci la nestiinta.
Trupul, carnea se intoarce in pamant, dar viata, cine poate pune viata acolo unde este si cine o ia si unde o va duce ?
Sunt intrebari pe care si le pune omul care nu-i multumit doar sa manance, sa doarma, sa bea si sa creasca numarul populatiei, ci gandeste un pic dincolo de astea.
Aici este distinctia clara intre om si animal. Da si animalele sunt simpatice si uneori par ca au caracteristici umane, dar nicicare din ele nu se vor gandi de unde vine viata si incotro se intreapta. Cine este cel ce o da si care-i izvorul ei.
Tu alegi daca sa traiesti asemenea unui om sau nu.
Atata vreme cat tot ce urmaresti in viata se rezuma la implinirea unor simple dorinte ce hranesc anumite necesitati primare, te descalifici singur.
Io zic ca merita in viata sa lupti si sa depui efort pentru a deveni om.
Nu detaliez acum, dar zic ca la infatisare suntem ca omul, dar in esenta (caracter) doar unii tind catre, altii sunt departe de ce s-a vrut a fi omul. Aici este binecuvantarea si blestemul alegerii.
De ce blestem ? Pentru ca putem alege sa nu, ... si o facem !


Amu tu esti om educat, ti-e usor sa treci mai departe cand nu-ti place ce vezi, auzi ori se face in jurul tau.
Apai cand citesti ce nu pricepi sau poate nu esti de acord, fie comentezi, completezi, contrazici, fie ignori. Mai sunt si alte postari, din multe iti gasesti alea care-ti plac.
Si ziceam de ceata din paduri.
Unul va vedea ceata si vreun fior il trece pe sira spinarii. Aerul rece si umed, faptul ca se va intuneca rapid, toate sunetele si vantul poate ii creaza un sentiment de disconfort, de nesiguranta.
Altu zice simplu :
"Ma da cat ii de fain la padure ! "
Zic de padure, ca e cadru natural si e frumos, dar ideea de baza e alta. Si o poti transpune unde doresti. Dar pentru asta va trebui s-o patrunzi. N-am sa o traduc, dar am sa clarific poate un pic.
Daca ceea ce faci in afara trupului nu se reflecata in interior, pierzi vremea.
E ca si cum ai merge la scoala si ai parcurge toate clasele de la 1 la 8 dar cunostintele tale ar fi tot de clasa intaia. E bine asa ?
Da, natura e frumoasa, dar e frumoasa cu scop. Aici fie iti alegi tu un scop, fie accepti unul, dar nu fa ca cei multi, sa ignori, ca poti mai mult de atat !
Am inteles in frumusetea ei, frumusetea celui ce a facut-o asa.
Da, sunt si oameni buni in jurul nostru, de la care invatam si poate luam exemplu.
Cand ai in fata o imagine frumoasa, ea nu-i frumoasa degeaba. Ci te directioneaza undeva. Ea transmite un mesaj.
Ah, iar mesaje, ce ma obosesc detaliile si profunzimea , ... zice vrenul.
Pai uite, atunci cand mai primesti de ziua ta un cadou frumos ambalat, arunca-l la gunoi chiar daca e ceva ce-ti doreai de mult si pastreaza ambalajul, ca doar e frumos , nu ?
Seara faina iti doresc.

vineri, 16 decembrie 2011

O parte din natura in lingura ta

Asta-i lingura de frasin pe care ai vazut-o mai devreme.
No, amu ii gata si asteapta mancarea.
Lingura simetrica de marime medie, bine finisata si se potriveste la fix cu cel ce si-o doreste.
Frasinul, lemn tare dar si frumos este unul din preferatele mele alaturi de nuc si uneori cires.
Treaba cu lingurile din esenta tare e ca se lucreaza in multa vreme comparativ cu cele moi, dar poa sa te tina cat traiesti.
Stiu ca lumea e oarecum impartita in doua mari categorii, restul ramanand in minoritate.
Si anume unii tin cu sfintenie la lucrul lor si nu permit nimanui sa se atinga de el (uneori chiar cu tendinte de egoism), in vreme ce altii n-au treaba si impart tot.
Nu as vrea sa dezamagesc pe nicicare din ei, dar zic ca cei din minoritate (cei ce nu fac parte din cele 2 categorii) sunt mai aproape de a proceda corect . In sensul ca unele lucruri e bine sa le imparti iar altele nu.
Nu-i nimic exagerat in a nu impartii lucruri cum ar fi periuta de dinti, prosop, chiloti, sosete, poate incaltamintea, vesela (personala, - ca mai e si oala in care faci mancarea),apoi nevasta !! :)) , ... cutitul.
Si sunt lucrurile care nu e bine sa le dai imprumut, cele in care iti pui viata : coarda, carabiniere, etc , cat si cele de pe urma carora iti castigi painea, nu exemplific ca is multe categorii, dar intelegi tu ce zic.
Ca daca se avariaza scula cu care lucrii, ala no sa aiba nici o treaba, isi cere scuze iar tu ramai flamand. Decat sa te certi cu el sau sa faci foame o vreme, procedezi altfel.
Amu nu intru la utilaje ci raman la lucrurile simple. Daca imi cere unu cutitu, merg cu el si tai io ce are nevoie. Dar daca il cere pentru o excursie sau sa mestereasca ceva pe la el pacasa, ... gresala ! N-ai sa vezi.
Daca n-are bani si isi doreste, prefer sa-i fac unu cadou, da imprumut nu-i dau, ca daca nu stie si nu apreciaza, strica si se si mira cand ii zici ca no procedat corect.Cumva tot tu pici de fraier :)).
Evident in caz de maxima necesitate totusi unele din ele le poti impartii. Unele am zis, nu toate, ca spre exemplu nevasta si cutitul tot nu se dau .
Cu nevasta n-a fost gluma, a fost citat, ca nu io am inventat vorba asta. Si nu-i nici lucru ci persoana si nu tre so dai, ca daca nu-s in regula treburile pleaca singura.
Cu lingura e alegerea fiecaruia.
Da pana una alta e bine ca omul sa aiba o lingura care sa-i placa si sa o ia cu el unde mere.
Ca ai vazut in calatorii poate nu iei multe lucruri "de suflet" . Si una din ele poate fi lingura de lemn.
O zi faina iti doresc in continuare.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

si altele

Lingura ce urmeaza sa iasa si cutitul scandinav.
Ti-am mai zis io mai demult de cutitu asta. E cutit cu lama mai scurta si lata, dar nu groasa. Are o lama suedeza din otel carbon cu lungimea de vreo 8 cm. Asta-i bun la ture de-o zi, la mesterit afara sau atelier. Taie bine si avand lama scurta dar rezistenta poti lucra atat lucrari de finete (ca ai control mai bun cu lama scurta, decat cu cele medii ) cat si taieri mai in forta.
Manerul e comod si suficient de mare sa-l tii bine. E din lemn de nuc si are si un pic de corn de cerb la capat.El poate fi purtat ca un al 2 lea cutit dar nu numai.
In rest, sa stii ca scoate foarte bine scantei pe amnar.
Asta-i fundu lemn numa bun de luat la excursie. T-am zis ca nu-i bun sa tai cu cutitul pe farfuria de metal sau ceramica. Deci fie ca esti acasa sau la munte, taie pe fundu de lemn sau macar pe un tocator de plastic si apoi pune-ti in farfurie sau oala. Diferenta dintre fundu de lemn de acasa si asta e ca intre lingura de lemn pentru mestecat in oala mare si lingura de lemn cu care mananci.
E mic si foarte usor si dungile ce le vezi pe el nu le simti deloc. Alea au ramas de la procesu de fabricatie (ca-i facut din cutit), dar sa stii ca suprafa e neteda, lucioasa chiar (eh, da nu se vede bine in poza).
Asta-i bun sa si mananci de pe el, nu doar sa tai. Legume, mezeluri, branzeturi si chiar painea o tai bine mai ales cand esti in cort. Pentru ca-i asa mic si usor e recomandabil si la turele de iarna in munte.
L-am facut din lemn de fag ca sa-l pot face foarte subtire astfel incat are doar 5 mm grosime, da sa stii ca nu-l poti rupe.
Apoi asta e cutitul ala mic de care iti ziceam (mini puuko). Este un cutit scandinav redus la scara, da-i greau sa observi asta din poze daca nu-i comparat cu altele de dimensiune medie.
Cam cat de mic e ? Pai e mic, dar nu atat de mic incat sa nu faci treaba cu el. Are lungimea lamei de 7,5 cm.
El poate fi un prieten de nedespartit. Il poti purta in geanta, poseta, rucsac, la gat, la curea, in buzunar, unde vrei. Nu tre sa-l mai lasi acasa.
Asta taie mancare, poate sa ciopleasca lemnu, sa faca focul cu amnarul, sa taie tot felul de materiale, sfori, etc.
Este pe cat de usor, pe atat de rezistent.
Pe toate astea le dau si de fapt mai tot ce vezi pe blog.
Daca iti doresti vreuna din ele, scrie-mi pe mail (vezi in dreapta pe pagina ai adresa).
Pana atunci mai am de lucru la ceva linguri.

luni, 5 decembrie 2011

cateva linguri

Obisnuiesc sa revin cand si cand la unele linguri, sa le vada si cine nu le-a vazut. Si na daca le-ai vazut, sa-ti amintesti de ele.
Prima e din lemn de nuc.
Asta-i din mesteacan.
Iarasi nuc.
Si asta e din lemn de mar .

Toate au is de mancat, toate is de marime medie. Fiecare din ele e speciala in felul ei.
Daca iti place vreuna ... si o vrei, scrie-mi un mail si-ti trimit detaliile.

duminică, 4 decembrie 2011

decembrie varatic

Covorul gros de frunze acopera crengile, gropile si pietrele de nici nu stii cand si in ce dai cu piciorul. Se alearga cu atentie. Iar cu bicicleta, ... pe poteca nu prea mere, adica na, daca nu-ti pasa mere. Parca pe forestiere mere mai bine.
Sambata la alergat, pe urcare , imi aduc aminte ca am avut cateva rateuri zdravene. Pai aluneca piciorul pe frunza de fag de numa. Apoi mai nimeri pe cate-o creanga dinaia in lung si iara no vezi si te trezesti in "sfoara" !
E linistit si daca culorile s-au imputinat, mirosul de padure s-a inmultit.
Sufla un vant cald si daca n-ar fi un an secetos as zice ca urmeaza sa ploua.
Spre seara se adevereste ... si da cativa stropi. Slab, e nevoie de apa.
Sambata seara, dupa tura de alergare, am mancat ceva si am zis sa ma relaxez. Si cum te poti relaxa mai bine decat la o plimbare in padure.
In urcare, pe poteca, in lumina frontalei vad varfurile a 3-4 brazi . Le taiasera, ... pentru tine, ca sa ai ce sa pui in casa sa fie frumos de craciun ! (amu nu te pune sa-mi scrii cometarii ca tu ai brad artificial :)), era vorba de alt "tine" no ! :)) )
Azi, un alt domn cara in spate inca doi , asta in alta padure.
E hot ? Sincer nu pe el l-as invinui. Gandeste-te ca omul ala are ocazia sa faca mai multi bani acu decat in 3 luni. Uni din ei sunt chiar flamanzi, altii poate n-au nici casa. De vina e cel ce cumpara bradul il pune in casa si apoi il arunca .
Pai omori tu pomul asa aiurea ?
Si pentru ce, pentru o mixtura de sarbatoare ceva intre nasterea Domnului si una pagana ( nu tre sa ma crezi, desi am mai scris despre asta, ci poti cauta singur detaliile, vezi istoria craciunului).
Evident nu le pasa de nicicare din ele. De fapt romanii sarbatoresc mancatul in exces, betia crunta, mizeria ce ramane in urma, noptile nedormite si poate ceva scandaluri. Suna urat ? Nu, ci suna real. Daca in familia ta nu se face asa, sa fii fericit, ... ca te aflii in minoritate!
Cum ziceam, nu ma supar niciodata pe omul care aduna lemn de la padure sa se incalzeasca el si familia lui, ca sa nu inghete peste iarna, adica nu-l condamn, .. poate o face legea.
Dar sa tai un puiete ce ar fi putut sa creasca arbore matur ori sa ciuntesti dita mai arborele pentru un obicei ... auzi tu, sa mirose frumos in casa ! Pai i-a domle cateva crengute si gata.
In fine, asta-i doar o parere, tu poate ai alta. Nu caut sa jignesc pe nimeni si daca am facut-o fara sa-mi dau seama, imi cer scuze, ai acolo adresa mea si esti invitat la un ceai la padure.
Si amu de so supara careva si nici la ceai nu vine, sa fie sanatos, ca io n-am in plan sa multumesc pe nimeni.

Daca inca n-ai apucat sa mergi la padure toamna asta, nu-i tarziu.
Ai toate conditiile si acum.
Iti faci un pat mai comod ca acasa cu ce gasesti aici. Iar lemn de foc e din abundenta. Cu apa ii drept ca ai ceva de umblat so gasesti, dar inca mai e.
In rest nu poti sa faci nici un pas fara sa fi auzit. Dar nici restu nu misca fara sa-i auzi.
Treci peste podul-bustean doar pentru ca asa vrei si nu ca sa eviti apa, ca-s seci vaile astea.
Stii ce ma gandeam azi cand umblam, la faptul ca lucrurile trebuiesc spuse din generatie in generatie ca sa nu dispara. Si seara omul asta a zis aceeasi treaba, confirmandu-mi gandul.
Spre exemplu, acum ai bricheta si chibrituri. Cine mai invata de mic cum faceau batranii din poporul nostru focul in vatra acu sute de ani ? S-a dus .
E drept, metodele au evoluat, dar era bine sa se pastreze tehnica veche, daca nu din alt motiv, macar ca valoare istorica. La fel si cu lucrul in lemn, in fier, cu lutul, tesutul, si restul.
Apoi alt gand ce mi-a trecut prin minte ca un tarnacop (ca ala intra pe o ureche, iasa pe alta dar totusi ramane in cap) este ca ne pasa uneori atat de mult de lucrurile de "doi bani", dar le neglijam pe cele valoroase.
Nu tinem la valori morale si nu-i invatam nici pe copii nostrii.
Si ma gandesc, dar la ce mai merita sa pierd vremea sa zic una si alta ? Apoi ma gandesc ca merita, pentru cei care vor creste, poate ei vor face mai mult si mai bine decat am facut noi.
Ma, sa nu zici ca astia ce cresc acu is praf, ca nu le pasa decat sa se joace pe calculator, sa stea la club, in masina, sa bea, .. sa stea !
Ca daca ii asa, este pentru ca n-au avut exemplu bun si pentru ca n-au primit educatia corespunzatoare. Nu le place muntele ? pai cum asa ? dar ai mers tu cu ei cand erau mici sa le arati ? In cate pesteri ai intrat cu ei ? cate ture cu bicicleta ati facut impreuna in natura ?
La vreun pescuit pe balta i-ai scos ?
Ee, nici tie nu-ti plac astea? pai de aia domle n-au nici ei treaba cu ele.
Nu-s copii muncitori ? pai de unde sa fie, daca s-au obisnuit sa primeasca fara sa faca ceva pentru ban. Si asa mai departe.
I-ai pus in fata televizorului ca iti era mai usor asa si ti-ai vazut de treaba. Acu nu te mira ca io educat televizorul.
Cu atat mai mult e nevoie de exemplu cu cat vezi ca treaba nu merge bine.
Ca de obicei si postarea asta e o oarecare invalmaseala de ganduri mai mult sau mai putin legate intre ele. Da pai n-am ce face, ca in timp ce umblu mintea calatoreste si ea.
Si stii cum ii, cand citesti ceva ce nu-ti place, poti sa alegi imediat alta postare :)).
Gandindu-ma la mesteritu asta, ma uit ca am 2 cani in lucru si vreo 4 linguri.
Da pai amu ce vrei sa-ti zic despre ozeneuri ? Io merg la padure atata stiu si nici despre asta prea multe, dar ce stiu iti zic.
Si daca da zapada la munte si ingheata bine pe creste, mere si o tura la coltari. Sa auzim iarasi scartaitul zapezii si vantul taios.

cand una, cand alta

Pe rand lucru ori la vreun cutit ori la vreo lingura.
Amu so nimerit ca ambele sa fie cu nuc. La cutit astept sa vina pielea, sa-i fac "invelitoare".
Apai lingura ii gata, ca o fost mai simplu . La ea nu depind de semifabricate din alte parti. Vreau lemn, merg la padure si-mi aleg.
Obisnuiesc sa le sucesc pe-o parte si pe cealalta ca sa vezi cat mai multe detalii.