miercuri, 4 aprilie 2012

intre-patrundere

Mi se pare mie sau uneori sunt ca batranii carora nu le plac schimbarile, de fapt ideea de schimbare, decat atunci cand treaba merge cu adevarat rau.
Ce zic aicia e ca schimbarea e obositoare prin necesitatea unei noi acomodari, a efortului depus in perceptia cat mai amanuntita a tuturor elementelor noi.
Daca stii de la inceput ca va fi brusca parca e si mai tragic si o eviti mai mult.
Casti ochii mari si restu se micsoreaza ca nu cumva sa se observe ca esti pe langa.
Nu toate lucrurile noi sunt bune si nu tot ce a fost vechi si a functionat e mai bun ca ceva nou.
De aici poate ti se trage si problema asta cu schimbarile, ca nu esti sigur daca e mai bine sau mai rau.
Cateodata ca sa poti apuca ceva va trebui sa lasi din mana ce-ai avut ca mana sa ramana libera pentru a putea apuca acel ceva nou.
Dar intrebarea este inevitabila. Daca ai dat drumul la ce-ai avut si ce vroiai sa apuci e alunecos sau prea greu sa-l tii ?
Eh, una peste alta e si asta un exercitiu de care unii se prind mai repede altii mai tarziu, ... unii niciodata.
Deciziile necesita efort, iar efortul de genul asta deseori te oboseste mai tare decat efortul fizic (pe mine in mod sigur).

Incertitudinea este probabil cea mai viguroasa radacina a fricii. Desi ti-am mai zis despre asta totusi este un subiect cat se poate de actual.
Incertitudinea provine din necunoatere si este o consecinta a ei.
Toate sunt inlantuite si toate se intrepatrund.
Cateodata e bine sa revii la lucrurile simple pentru a limpezi cugetul .
Pe scheletul nadejdii sau al incertitudinii cladesti.
Dezbraca-te de "haina" prea grea si imbraca o "camasa" (tricou in cazu meu) mai lejera, ca vine "caldura".
In oceanul vietii plutesti o vreme. Gravitatia Pamantului atrage si prin materia vascoasa a apei.
In momentul in care miscarea inceteaza, ea (gravitatia) isi exercita forta si ca un corp inert esti atras catre locul unde se aduna toate sedimentele .
Daca ai ceva de facut nu amana prea mult ca fie ti se vor aglomera si nu mai apuci fie ... si nu mai apuci.
Valuri ne muta pe fiecare si chiar daca am crede ca navigam cu o ambarcatiune solida si performanta, totusi privit de sus plutim in deriva pe valuri mai mari decat pot sa perceapa "aparatele" noastre. E ca si atunci cand esti prea aproape de ceva imens , atat de aproape incat nu-ti mai dai seama de forma si nuante.
Ai nevoie de cineva de sus sa te ghideze, cineva care vede intreaga panorama.
Pe langa asta ai nevoie de un mijloc de comunicare eficient cu cel ce te indruma.
In sfera mentala alte ganduri vin si acopera ceea ce credeai ca e limpede si incetoseaza pana la uitare ceea ce spuneai ca-i cert.
Fa-ti curat in ganduri, nu te multumi doar cu spalatul mainilor si al fetei.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Multumesc pt acest articol... Defapt,"Multumesc!" pentru toate experientele/gandurile tale, impartasite aici, dar in special pentru acesta, pe care l-am citit acum...mi-a prins tare bine... :)

Arthur (te-am oprit odata...acolo pe trotuar :)) )

micul mester spunea...

Da, imi aduc aminte, ... erau -10 afara si eu am zis ca-i un grad sau 0 :)) . Abia la faculta am vazut termometrul.
Ca veneam de sus de la padure si acolo era si mai rece,dar incepuse sa-mi placa frigul si m-am obisnuit cu el.
Faina tura o fost aia. Zapada destula iarna asta.