luni, 28 mai 2012

Bonsai, din pasiune pentru arbori

 Sunt mai bine de 10 ani de cand am inceput sa formez bonsai.  Imi aduc aminte cu placere cum meream pe deal si cautam puieti.Evident primii nu mi s-au prins din varii motive (de regula ca eram fraier). Dar in timp am mai prins miscarea.
Si atunci ca si acum m-am simtit atras de natura si nu de arta.
Tot ce am vrut era sa iau acasa o parte din ea. Sa am arborele in miniatura, mi s-a parut ceva extraodinar.
Nu am prea studiat si nici n-am avut de la cine sa invat, asa ca n-am sa ma consider niciodata un crescator de bonsai in sensul respectabil al cuvantului.
Daca ai vazut, in treaba asta conteaza si cele mai mici detalii privind starea, forma, pozitia arborelui, dar si vasul, locul de amplasare, etc.
Ei bine eu de aia iti zic ca nu-s crescator adevarat, ca am doar cativa copacei care-mi plac mult si la care aloc ceva mai multa vreme de cateva ori pe an.
In rest, ei stau afara ca cei din padure. Niciodata n-am sa duc in camera un carpen, un fag, pin, molid, etc. locul lor este afara.
Ei sunt mici dar cu "suflet" mare. Acolo sta esenta unui arbore secular. Practic un arbore dinasta poate trai foarte mult daca este ingrijit corespunzator.


Desi unii au catre 20 de ani, altii abia 10-12, totusi ei nici varsta de gradinita nu o au.
Stiu ca si aici ca-n orice conteaza atat vasul cat si accesoriile. Dar na, pe langa faptul ca fac si asa prea multe pentru cat e ziua de scurta si "acusi" voi lasa toate in urma, totusi principalul meu motiv este ca nu m-a interesat atat aspectul artistic cat cel natural.
Amu nu intru in detalii cu voi crescatorii, ca imi prind urechile. Eu is doar un taranoc care iasa la padure si taie un pic in lemn cu toporul.
Insa am zis sa pun cateva imagini cu copaceii astia, sa mai bucure ochiul neformat.

Practic ei sunt ca orice e viu. O data par foarte rezistenti, alta data sunt extrem de vulnerabili.
Cu toate astea prefer sa-i las in permanenta afara, sa ii bata soarele, sa dea grindina peste ei, ninsorile sa-i acopere, pentru ca asa se intampla si cu fratii lor mai mari din codru si nici aia nu se plang.
Arbore mic, dar cu esenta de arbore mare, sa tii minte.

Cand privesc molizii imi amintesc turele de iarna in munti.
In vreme ce pinul imi trezeste amintirea stancilor unde merg sa catar.

Carpenii, preferatii mei intre foioase, simplii, tari, rezistenti, sunt parte a oricaror paduri prin care am copilarit (pai ce tu ai copilarit in padure ?! ... :)) , zice vreunu; poate nu atat cat as fi vrut, dar prefer sa-mi amintesc partea care-mi place a copilariei)
De la copacei am invatat insa si lucruri mai mari. Lucruri mari de la copaci mici !
Am priceput ca omul deseori face confuzie intre a forma si a crea.
Pricepe si tu ca Dumnezeu creaza, eu, tu,oricare, ... noi cel mult formam (sau deformam).
Viata nu o crezi si o creez. Noi in cel mai bun caz o modelam.
Nu sunt artist in nimic, dar uneori mai pricep cate un pic din gandirea catorva din ei.
Desi unii fac lucruri minunate, ei nu creaza ci doar aranjeaza intr-un mod extraordinar ceva. A construi, a modela, a modifica, a estetiza nu este aceeasi treaba cu a crea.
Pentru cine nu cunoaste termenul, a crea inseamna a face ceva din nimic, desi cei mai multi raman doar la definitia - a face ceva ce nu s-a mai vazut pana atunci.
Iar cel mai fain lucru de departe din tot ce s-a creat este viata, suflarea de viata. Care este atat de pretioasa si prin fragilitatea ei extraordinara.
Daca e sa caracterizez organismul viu intr-un singur cuvant atunci spun  - miscare (sau interactiune).Tot ce e viu misca, mai repede sau mai incet, dar misca (creste, se dezvolta, se hraneste, etc).
Eh dar una peste alta, e cum iti ziceam, indiferent daca cresti bonsai, ca meri la munte, alergi, pictezi, sculptezi,canti, etc, daca ceea ce faci cu trupul nu se  reflecata in spiritul tau, nu ai mai mare folos de ele. Pentru ca azi sunt si maine nu.
Dincolo de ambalaj e continutul si doar acela hraneste.

miercuri, 23 mai 2012

839? Gresit ! E unica. Aici nu-i cu productie de serie

Pe asta de mult trebuia sa o termin, dar abia acum i-a venit randul.
Din lemn de cires am facut-o, dar l-am luat cu cel putin jumate de an in urma.
Asta are cupa potrivita, nici adanca, nici prea deschisa. Peretii i-am lasat un pic mai grosi.
Are o forma usor asimetrica, as zice ca-i mai comoda pe mana dreapta.
Langa asta de mar am pus-o mai mult de diversitate.
Pe coada ei am lasat si un pic de coaja si asa vreau sa mai las si pe alte cateva de acum incolo, ca-mi place.
Chiar zicea si Ovidiu acu nu demult, smecheru, parca mi-o citit gandurile. Ca io numa cu cateva zile inainte sa discut cu el aveam doua dinastea pregatite.

luni, 21 mai 2012

sa tai pe lemn si sa mananci de pe el

Exact. Sa tai pe lemn, ca-i si mai comod si mai sanatos (mai ales pentru cutit). De pe el poti manca ca de pe un platou.
E usor si rezistent.Din lemn de frasin l-am facut.
In plasa de mancare il ti totdeuna si nu incomodeaza cu nimic, din contra, sustine mai bine ce mai e pacolo.
Dupa ce i-am facut poza, marul l-am mancat, pe el l-am bagat in rucsac si am plecat mai departe.

lingura naturala

Gata lingura de frasin .Din natura pentru iubitorul de natura.
E usor de folosit, buna sa mananci cu ea oriunde mergi sau stai. Pe ea am lasat si coaja arborelui.
Am finisat-o bine sa nu se incarce si sa nu absoarba, dar si ca sa se curete mai usor.

Sta bine si in mana, dar asta mai bine poti sa zici tu dupa ce o incerci, ca din poze nu-i foarte relevant.
Imediat mai vine un accesoriu tot din frasin. Dar na, mai vedem pana atunci.

duminică, 20 mai 2012

clipe

Practic daca pastrezi de fiecare data aceleasi poteci si directii,  risti sa te inseli si sa traiesti cu impresia ca stii bine imprejurimile.
Insa daca o iei pe alte directii si pe curbe de nivel si pe vai pe care n-ai fost sau nu-i poteca, ai sanse sa vezi ce n-ai vazut.

Ma uitam la iepuru asta de statea in bataia vantului, nu stiu ce cugeta la drumu mare. Oricum, daca nu venea ala cu dacia sa-l sperie, cre ca meream pe burta pana langa el.
Vremea e schimbatoare perioada asta si uitandu-ma la prognoza am ales gresit cu cataratu si am ramas acasa.
Dar am plecat la padure.Asa ca so nimerit la fix.
La iesirea din sat, pe drumu ce urca la canton merg pana la intrarea in padure. Nu-i doar drumul meu sau al tau, e si a lor.
Am vazut ca unii din voi ii vaneaza cu masina pe sosele , ... aiurea, numa sa faci rau. Lasa-i in pace, incetineste, ocoleste sau mai bine, opreste, coboara si pune-i in iarba.
Cand te bucuri ca dai cu masina peste caine, pisica, pasare, broasca, sarpe, etc, nu este decat o manifestare a rautatii, practic te bucuri ca omori (si nu aberez, ci vorbesc la concret, ca te-am si v-am vazut ca sunteti mai multi).
Mic sau mare, viata e viata. Nu i-ai dat-o tu, nici nu o lua. Nu te aperi si nu mananci, atunci nu ai absolut nici un motiv real.
 S-a indesit codrul si lumina patrunde filtrata prin coroanele bogate.
Prin desisuri uneori distingi poteci de animale. Mai gasesti vizuini.
 Crengile si frunzele au fost acoperite de tot soiul de plante. Dupa ploile astea o gramada de salamandre si melci iti alearga pe la picioare.
 Insa dupa ploaie pamantul se imbiba si iata ca devine ca foaia alba pentru creion.
Copite si picioare cu pernite si gherute toate raman pentru o vreme semnate aici. Urma vorbeste despre modul de deplasare, dimensiuni, viteza, starea sanatatii, etc. Astea pentru cine are vreme si stie si ii si foloseste la ceva.
Pentru noi, nestiutorii, raman doar marturii a faptului ca inca e cineva acasa.

Dupa o coborare pe un picior de deal, prin desis, ajung intr-o zona faina, umbroasa, cu doline pe ambele parti. Aud fosnet si casc bine ochii.
Vad ciuta cum vine catre mine din tufisuri.
E o zona mai umeda. Pe moment ma opresc sa vad ce are de gand. Ma uit la ea in ochi si nu inteleg.
Pai de ce vine catre mine, e oarba sau ma ataca ?!  :))   (io speram sa ma atace :))  )
Ma, da treaba-i ca nu mo vazut, poate ca eram prea mic pentru ce se astepta ea sa vada, cert e ca so oprit brusc, o facut cale intoarsa si o tuns-o pe deal in sus, deodata a mobilizat inca una si un cerb, pe care nici io nu-i vazusem.
Pe motiv ca le iau urma am intrat mai adanc .
Iar imi amintesc ca-i mare dealu asta si ca e de umblat si vazut.
Ma opresc cand vreau, umblu pe unde aleg si vad cat pot, ... nu totdeuna insa disting ceea ce vad.
Ca ciuta, care fie vedea si nu pricepea , fie era mai mult curioasa decat speriata.
Vara o "punga" dinasta cu furtun ("sistem de hidratare" cum ii zic ei) ii practica. Iti asigura o cantitate apreciabila de apa pe care o poti folosi si pe drum ( fara sa trebuiasca sa te opresti,sa mai deschizi rucsacul, cazul bidonului clasic)  dar si la facut ceaiul, spalat maini, fruct, cutit. Il agat de o greanga si gravitatia imi vine in ajutor.
Io de la alergari m-a obisnuit cu astea, ca-s practice. Cu papucii de alergat la fel. Care i-am scos din uz la alergat raman buni la umblat (dupa ce se taseaza talpa si isi pierd proprietatile de a absorbii socul sau/si se deformeaza, ... nu atunci cand sunt rupti/praf, cum ar intelege unii) .
In felul asta daca ma apuca sa alerg dupa cate ceva in padure ori pur si simplu vreau sa scurtez distanta (mai exact timpul) pot linistit sa alerg (mai ales daca is singur).
Stiu ca altu poate se simte mai in siguranta in bocanci (unii si cu parazapezi ! ) totusi e un echilibru si aici. Confortul piciorului nu tine doar de sustinerea gleznei, ci si de echilibrul termic si cel al umiditatii. Daca iti "fierb" picioarele si-ti transpira si se umfla in bocanc n-ai facut nimic.
In plus pe langa ca misc mult mai rapid in papuci dinastia scurti, merg si mult mai silentios. Ma pot apropia in liniste, ceea ce cu bocancul n-ai cum.
Bocancul insa il folosesc atunci cand am rucsac greu in spate, cand piciorul trebuie sa sustina o greutate mai mare decat a corpului. Acolo chiar e bine ca in teren accidentat sa ai glezna sustinuta.
Deci si aici pe langa alegerea fiecaruia (care de regula nu trece mult de cateva idei preconcepute dar si de clasicul -  "asa imi place mie") , conteaza si un minim de echilibru, dictat de bunul simt.
Sti cum aflii ca ai ales ce trebuie ?
Ca atunci cand umblii uiti de picioare si te gandesti doar la peisaj. Daca gandul iti merge fie la faptul ca te jeneaza, ca ar fi bine sa te mai descalti ca iti ard picioarele, ca esti ud si ai besici, etc , ... atunci ai cam compromis o buna parte din tura.
Atentie, nu zic ca un papuc de strada e bun la padure, deloc nu spun asta, zic doar ca echipamentul de munte nu este intotdeauna cel mai bun si vara in zonele mai joase. In plus nu alerg cu papuci de strada ci cu incaltaminte special destinata alergarii in natura.
Sunt doar alte variante la ce ai vazut/auzit, insa nu sunt dupa "ureche", eu chiar le practic si mere bine.Unele poate ti se potrivesc, altele, nu.
Iei doar daca crezi ca e ceva bun.
Si daca o zi a fost de umblat pe picioare, a 2 a e pentru roata.
 Numa ca asa mult mi-o placut zona ca si cu roata tot pe padurile alea m-am dus. Am vazut io ceva poteca pacolo si normal ca am apucat alta directie decat pana atunci.
Si daca in rucsac am o plasa , doar no sa ma intorc cu ea goala, nu?
M-am oprit si am umplut-o cu menta.
Nici 300 m n-am facut de acolo ca-l si aud cum striga de pe partea cealalta a vaii. Stau si-l ascult, nu inteleg, dar banuiesc ca-l chema pe celalat.
Da pampalau cum is, cum l-am auzit, am pus frana brusc si m-am uitat in stanga, .. insa aveam magariile alea prinse de pedale (papuc dinala cu prinderi nebunesti sa nu poti sa scoti picioru cand ai mai mare nevoie  :)) ) si fara nici o sansa m-am prabusit pe o parte. Am amortizat cu palmele n-a fost nici o smecherie, insa situl s-a "infipt" un buca stanga si pala l-am simtit  :)) , da-i bun, ii bun ca am stat cre ca vreun sfert de ora sa-i ascult pe astia.
"Cerbii din padure " ( unii stie ce e aia  :)) )
In verme ce cautam urmele prin noroi si faceam poze la padure incepe sa tune. Eee, zic, o sa vina ploaia. Si imi vad mai departe de ale mele.
Ma si se pune un ploioc de numa. Ploua cu apa, apa ii buna.
Atata vreme cat misti, n-ai treaba ca esti ud. Insa cand te opresti ar fi bine sa iei masuri ca altfel te ia frigu.
La alergat n-am nici o treaba cu ploile, vin si trec, ma ud si ma usuc, ore trec si vremea se schimba intr-o zi ca anotimpurile. Dimineti reci, apoi ploi, dupa-mese calduroase si iar ploi si vant spre seara.Vezi si simti, misti si intelegi.
Cu bicicleta dupa ce esti ud si ai mult de coborat ti se face dor sa mai si urci .
Lucruri simple dar cu care nu te plictisesti niciodata.
(blogul asta ) Nu-i jurnal si nici pagina vreunui club de vreun fel, incercam prin simple exemplificari sa-ti deschid o poarta catre cadrul natural, in speranta ca se va naste si in inima ta o dorinta de frumos.
Stii cum ii, uneori ce vezi iti face pofta. Si intr-o lume in care vezi mai mult ce nu vrei si iti fac pofta mai mult lucrurile otravitoare, nu strica sa-ti amintesti ca dincolo de "borcanul" in care locuiesti mai e o intreaga "camara".
(vezi pe blog teoria "borcanului cu capacul pus", gasesti tu daca cauti cu atentie).
Fiecare om e limitat in propriile granite. Unii in camera lor, altii in cartier, oras, tara,altii in familie, unii in ei insisi. De cele mai multe ori la trasarea granitelor participi si ai un cuvant greu de spus.
Nu-i totuna daca iesi in natura sau nu, nu-i totuna doar daca treaba asta schimba intr-un fel pozitiv modul tau de raportare la cele din jur. Altfel e totuna.
Seara faina iti doresc.

vineri, 4 mai 2012

inca una de mesteacan

Este lingura cioplita la padure de 1 mai, dar abia ieri am finisat-o.
E o lingura comoda, usurica, ceva mai inchisa la culoare. De la mesteacanul cazut cred ca acu vreo doi ani  am scos o "felie".
 Dintr-o parte e asa.
Iar in mana sta cam asa. 
Asta-i mai simpla. Fara snur, dar cu husa ei din piele, e lingura oricui doreste sa o ia la excursie sau chiar acasa. Asta bineneteles daca intai iti place de ea.
Amu sa nu se inteleaga ca lingurile de lemn is mai bune sa manci la padure ca in alte parti,   :)) .
Ci prin orice ocazie mi se ofera incerc sa-ti amintesc ca in natura e frumos.

marți, 1 mai 2012

1 MAI mult, altu mai putin

Unii s-au multumit cu liziera padurii (si de asta ma bucur eu, ca altfel lasau toata mizeria sus) si alti au vrut mai la liniste.
Noi am fost altii.
A fost cald si intre copaci. Umbra lor asigura temperatura optima pentru stat, dar daca miscai transpirai.
Parangu il iau, ca sa intretin traseul. In scurta vreme tufele de mure , urzicile si ferigile vor acoperii potecile de animale si traseele de iarna.
Adevaru-i ca la padure, in acompaniamentul pasarelelor merge bine si cititul. Amu  un pic l-au deranjat mustele, ca inca nu-i obisnuit cu miscarea aia specifica de a le goni. Dar asta-i o treaba temporara, de adaptare :)) .
Un ceai sau doua prind bine oricand.
Iar cioplitu, cioplitu e de baza. Aici imi mere cel mai bine. Nu sunt conditionat de timp si profit din plin. Orele trec precum petalele parasesc floarea .
Soarele se pregateste de culcare , semn ca tre sa finalizez. In urma au ramas cateva pareri impartasite, ceva planuri si cateva semifabricate.
Daca am fript mici ? Nu, dar am avut cu noi portocala, banana si cate o napolitana mica :)) .

de ce din lemn ?

E simplu de ce. Pentru ca imi place. E organic, e gandit si muncit, e original  (termenul asta din pacate s-a cam "ieftinit" din cauza utilizarii abuzive, ... mai cu seama la incaltaminte).
Acum cand toate se schimba atat de rapid incat nu apuci sa te obisnuiesti cu ceva ca aflii ca-i deja depasit, io vin si te intorc la lingura de lemn (atentie, nu la sapa de lemn !  :))  ).
Amu stii care-i treaba. Is si cam bolunzi astia. Vezi cu internetii astia narozesti, ca in continu se schimba ceva si cica se imbunatateste si te tot constrange sa modifici. Programe peste programe care nu fac altceva decat sa-ti piarda vremea si sa-ti distraga atentia de la ceva ce putea fi important si pe care n-ai mai apucat sa-l faci.
Traim o vreme de nebunie in care si o ranga daca ti-o vinde vopsita in verde in loc de albastru (ca luna trecuta) se considera ca-i model nou si daca nu il ai esti fraier sau oricum ceva nu-i bine (tot la tine !!! )
De masini, telefoane, motoare, haine, papuci, biciclete si toate tehnologiile narozesti nici nu mai zic.
Eh, atunci io vin si-ti zic ca ii fain sa mananci cu lingura de lemn. Mai fain decat cu aia de titan, de policarbonat, aluminiu si inox.
Si dupa "scurta" introducere iata intra in scena lingura de frasin.
Ii lingura solida cu forma simpatica, cupa rotunjoara si larga.
Pe langa cea de artar o vezi mai bine. Este mai incapatoare si e bine finisata.
Are snurul din piele impletita si husa ei.
Amu de iesi la padure io zic ca mere sa mananci cu lingura de lemn. Si de iesi mai rar ori nu iesi, tot merita, ca-ti mai amintesti de ea (de padure).
E poate unul din putinele lucruri pe care le poti avea si care sa fie diferit de oricare altu.
Intr-o lume a consumerismului si a degradarii identitatii, io iti zic ca-i bine sa ai si treburi de durata.
Cica imbunatatirea vietii consumatorului. Si ajungi de nu mai speli vase ca sa nu consumi apa si detergentul (ori mai bine zis de lene ) dar te costa banul pe farfuriile, tacamurile, paharele de unica folosinta, asta fara sa mai gandim mizeria ce o lasi in urma si de care evident nu-ti pasa.
Daca suntem mai rationali, mai cu suflet chiar, am intelege ca fiecare lucru isi are rostul.
In gara merge sa iei o cafea sau un ceai intr-un pahar de unica folosinta, dar in nici un caz in excursie, la birou sau acasa. 
Amu stii cum ii, io imi dau seama ca intre voi mai is si oameni care habar n-au cu se manca natura si lemnul.
Dar nu-i bai, asta nu inseamna ca sunteti mai putin destepti, aiurea. Inseamna pur si simplu ca n-ati avut contact cu asta, atata tot.
Si de aia mai fac introduceri lungi, in speranta ca poate unii vor incepe sa-si doreasca si altceva decat sa frece degetul pe ecranul mobilului.
Revin la lemn si la esenta.
A vedea in lingura arborele, cu fibra lui si a distinge intre detalii este un lucru de folos daca iti intoarce un pic atentia de la obositor la frumos.
Obositoare este bombardarea asta de informatii inutile si eronate la care suntem supusi zi de zi.
Atat de multe tampenii auzi, incat te "imunizezi" si la ce ar trebui sa bagi la cap.
Nu mai e vreme sa te/ma ascult/i ca fiecare are /avem ceva de zis.
Interesant cum nu mai e vreme sa citim o carte de specialitate in vreun domeniu care pe vremuri ne pasiona, dar ne gasim suficient timp pentru o prostie de emisiune de divertisment, goala in esenta de orice poate fi numit decent, dar plina de barfe si inutilitati.
Asa ca revin la lingura din lemn de frasin.
E lingura de mancat si mere bine atat de supe cat si la felu doi.
O pun si pe asta in lista unde is toate astea de dat.
Tre sa bag mai aspru cu cioplitu, ca m-am luat cu altele si am ramas in urma.
Numa ca mai e o problema, nu-mi mai venea inspiratia ca inainte.
De multe ori ma plimb in padure si acolo pe loc vad lemnul si se naste cate-o forma in minte si nu trebuie decat so scot din lemn.
Azi iara mi-o venit una in minte asa ca o sa ies o tara la padure.