vineri, 31 mai 2013

mestesugita din stejar

Despincand butucul cu toporul ascutit, vad in lemn doua nuante placute. Mirosul lemnul de stejar pe care deja il cunosc bine, ma face sa il apropiu si mai mult de nas si sa inspir lung.
Era mai cald ca astazi in dupa masa in care am mers sa pregatesc semifabricatul la kuksa. Daca mi-a fost cu putinta, am pregatit si pentru vreo doua linguri.
Asa se face cu dupa mai bine de 3 saptamani am gatat si lingura asta. Stii cum ii, le incepi si le lasi de-o parte si iei altceva si apoi iara revii la ele.
Afara de fibra si nuanta, duritatea lemnului e o treaba demna de mentionat.
In rest, lingura e incapatoare, comoda sa manci cu ea cum iti place si am finisat-o cat de bine am putut.
Am zis sa pastrez in ea atat simplitatea caracteristica unei linguri utilitare, dar sa impace cat de cat si ochiul.
Are husa din piele si mere bine la padure, in munti si in orice casa.

marți, 28 mai 2013

o zi incarcata se incheie cu o seara placuta

Daca agitatia din timpul zilei te-a lovit ca pe multi din noi, probabil ca una din putinele solutii sa-ti revii, e sa iesi la o plimbare cu bicicleta pe dealuri .
Diferenta intre plimbare si tura multora, este ca la plimbare nu ai in vedere ceasul, urcarile si distantele, ci peisajul , aerul si sunetele.
Asa incet, batraneste, fara strop de sudoare mulinezi lantu ala si ochiu fuge dupa verde in toate partile.
"Incotro o luam ?!"
Vechi constructii, inca in stare buna (rar fenomen pe pamantul romanesc) .
Si cam asta-i moaca mea cand imi place ce vad :)) .
Parca am si cateva idei de ture paici, ... pare sa spuna campionul local. Si pe buna dreptate, ca is paici niste ture ce se pot lega si se poate inchega ceva lung si aventuros care sa depaseasca lejer 5 ore de alergat, numa pe dealurile din imprejurime.
Din categoria "pisica moarta -apnee in cosu de gunoi" (pentru care mai tine minte postarea), iata un nou personaj -  Murgu Vagabondu zis si Manca Jar.
Langa el si Azorel, care se multumeste cu roadele de pe "crengile" alea mai de jos.
"Amu pisici, caini, ... ursi ! gunoieri ai tot vazut, ce te miri ca vezi si cai ?! " ... pare sa zica calutu.
Ziceti voi ce vreti dar la cat de hotarat era baiatu, in mod cert ca era ceva tort pacolo.
Se adapteaza omu, in functie de vreme si vremuri. Nu poti inota, ca s-a racit, nu-i bai meri de te plimba , ca aia se poate pe orice vreme.
Ii stanca uda si nu poti catara ? nu-i bai, meri de alearga la padure.
S-a pus ceata pe crestele muntilor si chiar a cazut zapada, dar numa bine ai vreme sa meri pe deal sa culegi niste plante pentru ceai.
Drumetu n-are sezon mort si in orice moment se gaseste ceva frumos de facut. Io zic doar de cateva mai raspandite, dar afara de astea mai is multe.

miercuri, 15 mai 2013

linguri si cugetari, lemn si invatatura, pentru tine si pentru mine

 Nu doar ca sunt din padure, inspirate de acolo, dar tot acolo vreau sa ti le si arat. Desi poate n-ai sa vezi lingurile asa bine prezentate in pozele astea amatoricesti, dar macar le vezi in cadrul natural.
Acolo le incep , le continui si pe unele le si finalizez chiar in padure. Insist un pic pe treaba asta cu cadrul natural, dar no fac ca am fixatie si ca-s narod ci ii alta treaba aici.
Indiferent daca iei sau nu vreo lingura, ca iti atrag in vreun fel atentia cioplelile astea sau nu, macar ramai cu ideea de verdeata si aer curat.
Ca stii cum ii, linguri acu le fac, maine poate nu mai apuc sau no sa mai am ambele maini sau ochi sa le cioplesc, mintea sau dispozitia necesara. Omul astazi este, maine poate raman doar lingurile :)).
Insa mai important decat lucrurile si intrebuintarea lor este directia catre care te indrepti, usa pe care o deschizi si hotararile luate.
In ce priveste lingura asta de paducel, ii cum mi-ar place si mie sa am o lingura. Dar na, cred ca are deja 4 ani lingura mea de nuc si daca nu o pierd, probabil ca si in 2020 tot cu ea o sa manc.
Vreau ca lingurile de lemn pe care le fac sa ramana practice, iar modelele de pe ele sa nu incarce ci sa fie mai discrete, doar cat sa aduca cel mult un pic de bogatie pentru ochi. Continui lupta inceputa din prima zi, aceea in care zic ca e ciopleala de toata ziua, nu arta.
Ii incapatoare, simetrica si comoda. Amu banui ca unele descrieri ar putea sa para identice, dar na la urma urmei toate is linguri, e ca si cum as descrie oamenii dupa caracteristicile exterioare evidente (doua maini, doua picioare, trei urechi, un gat, o mustata, etc).
Lingura ii buna sa manci cu ea ...  si na, sa nu mai lasi bidoanele, sticlele, peturile, ambalajele, prosoapele, resturile de mancare, servetelele , hartia igenica si tot ce nu-ti traba tie, in locurile pe unde ai mers sa te simti bine.
Ca ne intoarcem la vechiul subiect in care iti ziceam "ma nu-i bun sa faci asa" iar tu vesnic imi spui acelasi lucru "dar ce ai cu mine, ca ma distrez si eu" .
Iti ziceam "ma nu zbiera ma, ca ala de mai incolo a iesit pentru liniste si pune mare pret pe ea, macar pentru dragostea care o ai pentru el ca fiinta umana, fa un sacrificiu si suprima sau macar franeaza un pic manifestarile tale exsuberante".
"Esti nebun, esti comunist" :)) poti spune, dar iti voi zice doar ca ceea ce urasti la altii si deranjul pe care ti-l creaza, nu faci decat sa-l transmiti si tu altora mai mult sau mai putin voluntar.
 Ma, nu face din distractia ta chin pentru ceilalti. Invata sa te distrezi discret, educat si fara sa deranjezi pe altu si mediul inconjurator.
Ca pana la urma pe care intereseaza lingura o observa imediat, iar pe care nu, macar sa ramana in minte cu ce a citit.
Si daca pretul pentru ce zic ii eticheta de "batranu narod care ma tot sacaie" , ii bun, il platesc, daca macar am nadejdea ca ceva se va schimba la atitudinea ta.
 Ceea ce ar trebui totusi sa facem este sa realizam ca dusmanul pomului nu este cel care-l leaga de un stalp ca sa aiba propta si sa creasca drept, ci acela care il lasa sa creasca anapoda si sa isi dezvolte creanga oriunde si orcicum. Acela care nu reteaza creanga fara rod si nu altoieste cu soi bun, acela e dusmanul tau. Dar subiectul asta o sa-l detaliez la timpul potrivit.
O prostie este in faptul ca nu mai poti inghiti nimic altceva decat ceea ce iti aluneca usor "pe gat" si care are arome aparent placute (dar sintetice si cancerigene). Ti se serveste otrava sub forma de bomboana invelita in ciocolata.
Sa faci ce vrei este ceva ? ... aia e nimic. Sa vrei sa faci ce ii bun sa faci, aia e ceva. Nu-i usor, dar daca pentru asta nu merita sa depun efort, atunci nu merita pentru nimic.
Parca mai mult ca oricand ai devenit sclavul sentimentelor, al senzatiilor de moment.
Vorbim mult de ratiune cand se iveste un subiect,dar lucram in contradictoriu uitand de logica sanataoasa. Daca ceva te scoate din sfera in care te balacesti, te indispui imediat, in loc sa te calesti si sa gandesti ca invatatura sanatoasa este baza si liantul peste care cladesti orice poate fi trainic.
Ma de ce sa-ti fie lene sa te indrepti, de ce sa imi fie greu sa trag. Stiu de ce, pentru ca sunt egoist si lenes.Orgoliul e zidul care nu lasa sa treaca nimic. E cloaca in care se dezvolta gandul rau si in care musteste bacteria nebuniei.
Cautam numa ce ne face sa radem, sa ne distreze, distractie nebuneasca si continua, ce alimenteaza si mai mult lipsa de principii si nimicul atat de crescut care acum sufoca si ultima suflare a ce ceea ce pe vremuri era numit cuget.
Ras isteric si de durata, bataie de joc la orice, oricand, oricat si oriunde. Aici trebuie sa lucram, sa legam pornirea nebuneasca. Violenta si destrabalarea sunt alte caracteristici extrem de raspandite.
Unuia invatatura sanatoasa administrata sub forma de injectie nu doar ca-i face bine ci ii salveaza viata, timp in care altuia ii este frica de ace si refuza sa isi inhibe frica asta copilareasca preferand sa moara de infectie , sau sa traiasca putin si prost cu membre amputate.
"Cine esti tu sa-mi spui mie ce sa fac si cum sa fac ?! " Atata vreme cat tu ai voie sa fii neghiob in public (cazurile recente in locuri publice la care am asistat si banuiesc ca si multi din voi ati fost martori la nenumarate) si sa te manifesti ca un descreierat utilizand pe nedrept sintagma - "dreptul la libera exprimare" , la fel de bine imi permit sa iti aplic corectii macar verbale oricand si oriunde si inca ma simt sustinut cel putin de datoria de cetatean.
Apoi iti recomand cu caldura sa aplici si tu corectii altora pentru ca indiferenta ne-a adus in starea de putrefactie morala, etica, administrativa, politica, toate la nivel individual si national.
E mai usor uneori sa taci, dar ignoranta si confortul de a nu zice/face ce trebuie zis/facut pe moment, va duce din rau in mai rau.
Sa urce alpinistul muntele greu, nu-i usor, dar pentru ca si-a antrenat mintea si corpul si pentru ca la vremea potrivita l-a privat de confortul si caldura care i-ar fi daunat acum, el poate nu doar sa urce, ci sa se si bucure de urcare.
Poate ca sunt momente in care nu apreciezi efortul, disciplinarea si autodisciplinarea, dar astea sigur sunt ingredientele pentru o cale mai buna, o bucurie mai constanta si un echilibru cu ceilalti oameni, cu mediul in care ne miscam si cu Creatorul.
Trage o palma metaforica peste gura din mintea sau din jurul tau care te indeamna sa faci ce faceai (chiar daca e rau), sa nu schimbi ce trebuie schimbat, sa spui ce nu trebuie spus si sa taci cand trebuie sa vorbesti.
Sa fii stapan peste actiunile tale, sa ai aliat constiinta si nu pornirile nebunesti, nu-i usor si cere o "mana de fier", nu merge asa comod, "natural", cum ar crede multi din noi, fara efort si fara sudoare.
Daca sportivul ce astazi este campion in tara lui, ar fi asteptat sa se dezvolte de la sine capacitatea (pe care a dobandit-o doar prin multa munca) bazandu-se strict pe ceva nativ si pe intuitie, cu siguranta ca nu reusea sa faca nici macar cat un sportiv amator dedicat.
Degeaba te-ai obisnuit cu filmele nebunesti si finalurile fericite, ca nu voi cauta sa impac pe toata lumea. Binele si raul nu pot locui sub acelasi acoperis, iar cel care uraste binele iubeste raul si invers.
Nu va exista pace intre acestea doua si cata vreme dormim somnul ignorantei, e ca si cum asteptam sa se sadeasca singure zarzavaturile, legumele si fructele, iar noi fara sa dam prin gradina vreodata, la vremea potrivita doar sa le culegem si sa ne bucuram de ele.
Esti lucrator in gradina mintii tale. Daca acolo nu esti gradinar si nu ai autoritate, atunci nu esti niciunde si te conduce cine si cum vrea.

marți, 14 mai 2013

mai ca pe vremuri

in sensul ca e simplu si eficient.
In rest ii un cutit tipic scandinav dupa forma. Lama e dinasta forjata, lucrata din ciocan. Am lucrat o leaca si la asta sa-i ajustez forma si unghiul, ca sa fie cam cum zic io ca i se potriveste.
Ii genu de puukko mai lung si mai ingust.
Cu teaca simpla, sa fie ca el si sa se impace bine impreuna.
Lama ii cu vreun cm mai lunga decat majoritatea pe care le fac. Manerul e comod si mai ingust. Cu asta poti sa faci toata treaba atat la cioplit si mesterit cu lemnu cat si la mancat.
Lemnul de frasin si un pic de corn de cerb e tot ce are nevoie. Apoi tija lamei am si impanat-o la capat, ca na, sa impace ochiul sceptic.
Pe ansablu ii cutit usor si rezistent. Amu unora le plac lamele cat mai lucioase si perfecte, dar mai ii si omu care vrea sa vada cata lovitura de ciocan, negreala si urma de munca pe cutit. No, pentru ala is cutitele de tipu asta.

luni, 13 mai 2013

clepsidra

Si inca un noiembrie se apropie. Dar poate inca mai ai curajul sa ma contrazici spunand ca mai este mult pana atunci ...
Cu toate astea, timpul zboara mai repede ca oricand si daca nu esti atent si te iei cu altele, vara va trece pe langa tine si sfarsitul toamnei , toamna vietii te invaluie . Fiecare frunza care cade, fiecare mugur ce rasare, fiecare secunda ce trece este doar o data, apoi nu mai este.
Vad ca si floarea se grabeste sa infloreasca de parca a uitat ca dupa putina vreme ii vor cadea petalele.
Copilul nu mai vrea sa fie copil si se mascheaza in ceva ce seamana de la departare a adult.
Adolescentul nu se simte bine in pielea lui si cauta sa sara cateva trepte deodata. Tanarul vrea sa fie deja om mare . Pana ce se dezmeticeste , nu mai e tanar, iar acum deja incearca sa se camufleze in asa hal incat sa para mai tanar decat este.
Vrea omul sa fie ce nu este, vrea clipa care inca n-a sosit iar cand vine momentul e deja tarziu, ca senzatia care s-ar fi potrivit cu momentul a fost deja consumata. Cat clipeste o data a si trecut si uitandu-se in urma 50 se pot comprima intr-un gand de cateva minute maxim.
E greu de zis daca varsta e o treaba de atitudine, de experienta, de aspect, de simtire sau cumva le inglobeaza pe toate si inca cateva.
Referitor la salcami, nu mi-au lasat impresia ca au inebunit, ca si in celebra melodie a marelui cantaret, dar totusi abundenta florala si mireasma ne-a facut nu doar sa mancam din ele ci sa ne dorim sa avem si niste stupi.
O crescut vegetatie multa si inca distanta de la un an la altu este suficienta cat sa uit si sa ma minunez de modul in care padurea devine pe alocuri impenetrabila sau foarte greu penetrabila.
Gandacimea, soparlimea, pasarimea si soricimea misuna si fosneste toata frunza verde si uscata. Greu sa vezi ceva mai mare, ca de regula te aude el inainte sa-l vezi tu.
Cu socu parca avem treaba. Culegem sa facem un suc dala, ca dupaia trece . Mai vreo saptamana mere cules de paici, apoi trebuie urcat mai la altitudine.
Peste covorul de frunze s-a asternut haina groasa si verde de mur, urzica si tot felul de spinaraie si plante bolunde. Incepenad de acum si pana toamna tarziu, suntem conditionati in multe zone sa ramanem pe poteci.
Spinu al mare iti rupe fasu, iar urzica mare si multa iti da acupunctura in doza cvintipla, mai cu seama daca e  cata uda dupa ploaie . Oare cum le da la baietii astia cand incearca sa traduca textu in limbi straine, cu translator dinasta de pe net ?  ... =)) .
Sa vedem acu, ca ii gata si lingura si cutitu.
Papucii de alergare s-au rupt, tocit, tasat, consumat.
Muntele asteapta si padurea ma cheama. Inca o alergare, poate ultima, poate nu.

kuksa

Dupa cateva luni de iarna si inca cateva de primavara am izbutit sa  finalizez.  Ii o kuksa medie zic io si ii din lemnul ala rar si greu de prelucrat. Stii cum ii si cu bubele astea de mesteacan, nu doar ca ele is rare, dar fiecare din ele e foarte diferita de cealalta. Asta de exemplu a iesit printre cele mai vargate de pana acum.
Ca de obicei , am preferat sa sacrific un pic la prezentarea ei, sa renunt la cadru amenajat si lumini si sa ti-o scot in cadrul natural.
Io zic ca la marimea si forma asta mere foarte bine sa o iei cu tine in toate drumetiile si calatoriile.
Ii clar ca mere sa o folosti si acasa, pe santier, la birou, pe macara, in mina, la parlament, oriunde meri sau lucrezi si te apuca setea sau pofta de o cana cu lapte, cafea, vin, suc de fructe,ceai,etc.
La asta i-am lasat o urechiusa sub toarta, prin care i-am trecut snurul din piele impletita. O sa vezi ca-i comoda la folosit si cu siguranta ca simplitatea ei aduce ceva placut celui ce o foloseste.
Totusi pentru care si-o doreste doar ca sa o puna pe raft si sa se uite cand si cand la ea sau sa o arate altora, recomand sa n-o ia, mai bine sa cumpere de la mesterii olari o vaza frumoasa sau vreun bibelou.
Asta este o kuksa si macar din respect pentru ceea ce reprezinta ea, ii bun sa o foloseasca omul si sa o faca cu placere.

vineri, 3 mai 2013

prima - s-a dus, a ramas doar vara

Intr-o saptamana s-a schimbat peisajul. Am zis sa intram in detalii si sa periem mai bine zona.
Acolo unde era doar mugurele acum e frunza mica si unde era frunza mica e desis. Caldura a venit neasteptat de repede si de multa.
Din culme, din dreptul fiecarei vai poti sa vezi cum serpuieste valea si poti face planul de bataie pentru picioarele dealului.
E o bucurie sa fi in padure si sa privesti in departare si tot padure sa vezi.
Si o bucurie mai mare chiar (cel putin pentru mine) a fost intalnirea cu Tisa. Citisem ca o mai poti gasi pe unele dealuri, dar pana acum n-am vazut-o.
Insa aici am vazut-o de la ceva distanta si m-am apropiat de ea ca de o specie de animal disparuta.
Si nu-i doar una ci is mai multe pacolo. Pentru necunoscatori, acele seamana foarte mult cu cele de brad , dar sa stii ca difera mult forma si modul in care dezvolta arborele, dar si scoarta. In plus tisa nu are mirosul ala specific la ace cum are bradul. Si ai face bine sa nu culegi muguri de tisa pentru sirop :)) . Eh, oricum, probabilitatea sa ajungi la ei e foarte mica, mai cu seama daca meri pe poteca.
Vaile cu ape si cascade sunt la mare cautare. Nu doar pentru racoarea si apa curata pe care le ofera, pentru peisajul extraordinar cu nuanta verzuie si muschiul ce se dezvolta pe tuful calcaros precum blana pe bizon, ci si pentru scurta perioada in care cascadele ating potentialul maxim.
Gasim loc bun la padure si deja aduce a jungla. Fagul si teiul predomina paici.
Pe masura ce ne deplasam, peisajul se transforma. Arborii mari si rari se imputineaza si parca descresc,iar pe masura ce urci dai in hatisuri.
Ne trezim umbland pe fete abrupte cu grohotisuri si muchii pietroase. Mai sus arbustii nu sunt capabili sa iti ofere umbra atat de ravnita vara.
Spre seara ne cautam adapost la fereala vailor si la abundenta de verdeata si apa proaspata. Din nou traiesc sentimentul ca sunt ca o vietate din padure una din multele pe care Creatorul le hraneste si le asigura cele simple si esentiale necesare vietii. De aici izvoraste siguranta mea .
Deja focul mare nu doar ca nu este necesar, dar devine un impediment. Caldura lui fiind prea mare ca sa iti gatesti si sa stai pe langa el. Cateva vreascuri si vreo doua trei crengi de jar fac toata treaba.
Am socotit ca e mai de folos sa intrebuintam ca lumina la masa, o lanterna cu o singura baterie mica, la care i-am desurubat capu ca sa raspandeasca, decat fiecare frontala lui care consuma cate 3 baterii.
O sa vezi ca de la o anumita ora, toate pasarile tac aproape deodata si dimineata incep tot asa la o anumita ora sa bombane.
Bun, ca noaptea iasa pasarile de noapte si alea canta pe alte voci.
Desi ne culcam fara tende, pe la 2-3 cativa stropi ne pacalesc sa le punem. Dupa ce toate is pregatite, ne culcam la loc, cerul se insenineaza si adormim.
Imi amintesc cand si cand, ca am ramas cu restanta la cioplit, dar ciotu ala de stanca ne cheama.
Raspundem chemarii si socotim ca-i mai potrivit sa "deschidem" o noua linie, decat sa-l ocolim.

Ca de pe orice stanca si de pe asta se vede fain. Restu dealurilor si padurea, norii, florile, ii bun asa.
O alta seara, o alta vale. Asta-i mai larga si mai rocoroasa.
Dupa o zi incinsa cu urcari pe uscaciune si praf, o baie la bulboana merge la fix. Totusi mi-am dat seama ca si aici ii o boierie. Ca daca te inveti curatel si depinzi de senzatia asta, cand nu ai suferi. Cumva ii bun un echilibru si in treaba asta. 
Seara adorm la jumatatea gandului si nu apuc sa inchei socotelile in minte. In leganatul lent si adierea placuta, pe fundalul nocturn, trec puntea catre vis fara sa ma observe vreun granicer. Nu spun ca am patruns ilegal ci doar ca in loc sa pasesc parca am fost absorbit.
Se intampla in toiul noptii sa te trezesti din cauza vreunui zgomot, caderea stropilor de ploaie, a luminii lunii care uneori e aproape neobisnuit de puternica, ori vreo nevoie stringenta cauzata de o "hiper-hidratare " .
E un pic racoare si pasesc cu talpa goala pe solul acoperit de frunze si crengute, un pic adormit, un pic prea atent, ca ma inteapa cate ceva in talpa.
Apoi cand te intorci si privesti padurea, privesti tabara si vezi ca este doar o farama din intreg, ca stai si tu ca o veverita la locul ei, ca o pasare in cuib, ca un bursuc in vizuina lui.
Leurda pe langa ca e multa si mare e si inflorita. O mireasma stranie de floare de usturoi umple padurea.
Si cateodata ma gandesc ca ti-as pune o muzica chinezeasca , tibetana sau pe indian sa-ti cante ca sa incerc sa-ti transmit, apoi imi dau seama ca muzica e tainica si ca in complexitatea stilurilor si curentelor, a culturii si trairilor, fiecare o percepe si asociaza diferit.
Ceea ce nu se schimba este linistea pe care o raspandeste un repezis de apa limpede, acompaniat de un cor pasaresc. E o liniste care diferita de cea din crestele muntilor, e o liniste pentru suflet, nu una pentru urechi.
De aici umplu cana . Ne adapam de la cerbi si mergem mai departe.
Din nou padurea se indeseste, stancile si bolovanisurile acopera sau inlocuiesc pamantul. Tufele si arbustii predomina.
O faleza mascata partial ni se descopera. In dreapta parca ar fi o intrare. Inca un soi de catarare prafoasa si patrundem in porii Pamantului.
Dinauntru vad afara si fara sa ma gandesc ca am urcat doar ca sa cobor, ma bucur de inca o pestera, de inca un condiment pe care-l presar peste mancarea asta.
 Discutand un pic, ajungem la concluzia ca pentru a gasi mai multe gauri, e nevoie de rucsac mic si timp special alocat.
Doresc sa inchei gandul asta cu imaginea crestelor a caror talpi par ca se rasfata in invelisul floral.
Chiar ma gandeam in urma discutiei cu tine sa detaliez un pic de florile astea, dar parca socot ca nu-i momentul potrivit sa distrag atentia de la mirific la tehnic.
Si gandind mai in adancime acum, conclud ca parte din raspunsul la intrebarea  "ce este Viata ?" il constituie si o traire practica, dincolo de teoria si filosofia cuvintelor.