joi, 24 octombrie 2013

pentru mancaciosi

Io zic ca-i tot o lingura pentru mancat chiar daca e mai mare. Lemnul ales e foarte tare si lingura oricum am facut-o solida.
Din paducel am vrut-o, ca era acolo de multa vreme, langa frasin si jugastru. Unde "langa" ? Cum unde, aici la mine acasa , ca le-am luat demult, de la aia cazuti primavara trecuta.
Pe langa cele pe care le numesc obisnuite ca dimensiune, e clar ca-i Goliat. Avantajul ei este nu doar in faptul ca-i solida si mai incapatoare, dar in mod cert e mai buna si la mestecat in oala, fiind mai lunga.
A pai o intorc pe toate partile ca sa ai cat mai multe detalii. In rest, si ea este bine finisata si in mod sigur e pe lista oricarui drumet, iubitor de umblat,dormit,mancat la padure si nu numai.
Pe coada i-am lasat o fasie din coaja, doar asa pentru un plus de informatie si personalizare.
E sezonul, ... e sezonul sa nu o mai luam de la inceput cu ce am inceput deja si e vremea sa mergem mai departe si sa nu tot cladim fundamente toata ziua, ca in scurt timp sa le abandom iarasi si iara sa revenim cand ne mai amintim.
A dobandi finetea necesara pentru obtinerea echilibrului in a distinge, a amesteca si separa, a utiliza selectivul si cumultivul armonios si nu haotic si aleatoriu, nu e deloc simplu. De fapt e ca si in chimie de multe ori, in sensul ca poti obtine structuri complet diferite cu acelasi "banal" carbon si hidrogen, dar un pic altfel aranjate. Ignorarea detaliilor schimba complet rezultatul
In inversarea prioritatilor si valorilor umane e cam tot asa, rezultatele vor fi cu totul altele, desi facem tot ce ne-am propus, doar ca difera ordinea !!! Pe langa altele conteaza si ordinea in care acestea se realizeaza. Suna logic sau abstract, nu stiu, insa e limpede ca ne impotmolim inclusiv in stabilirea prioritatilor. Iar consecintele nu intarzie sa apara. Nerabdarea in a remedia o defectiune si pierderea cumpatului niciodata nu vor aduce rezolvarea problemelor ci totdeuna vor inrautati lucrurile.
Privirea in directia corecta de cele mai multe ori atunci cand nu a functionat si s-au infiltrat erorile ce au dereglat/contaminat/depreciat/compromis un lucru ce putea fi bun, nu este in exterior, ci in interior.
Ori ca e inversarea prioritatilor, ori utilizarea necorespunzatoare a "instrumentelor", lipsa cunostintelor, ignoranta, delasarea, lenea, confuzia, dorinta de a copia tot (uitand ca lucrezi la ceva unicat), etc , toate vor duce la un dezastru si mai mare in momentul in care din confort si mandrie poate, cautam rezolvarea in exterior (ca acul pierdut in casa , dar cautat afara din simplu motiv ca afara e mai multa lumina si ar putea fi mai usor de gasit).
Nu ca ar avea mare legatura cu lingura de paducel, dar acu mi s-a cernut gandul si acu l-am pus pe "hartie" atata tot.
O zi faina sa ai, poate chiar si o dupa masa la aer curat.

luni, 21 octombrie 2013

Kuksa padureana

Si daca e de la padure, atunci acolo vreau sa ti-o si prezint.
Din lemnul de artar (acer campestre) am scos-o la lumina. Nu stiu daca e sau nu in culorile toamnei, dar in mod sigur are culori frumoase.
E canuta pe care nu o lasi acasa fie ca iesi pentru 2 zile sau 2 ani.
Are snurul din piele impletita prins de toarta.
Perioada asta e cel mai placut sa iesi prin paduri, sa prinzi apusul pe cate un picior de deal. Aerul cald sta mai sus si tot acolo si lumina e mai multa. Pe vale, unde aerul e umed si rece, cobori sa iei apa proaspata.
Incerc sa asociez micile lucruri care compun intregul (sau atat cat pricep io din ceea ce se cheama intreg) intre ele pana ce imaginea de ansamblu capata sens.
Pentru ca ce rost are vopseaua colorata daca ramane in cutie ? Ce bun lucru este pentru un parfum sa stea mereu inchis intr-o sticluta ? Mirosul parfumat al florilor este placut si rostul lui este de a atrage, nu de a fi tainuit. Cand aprinzi o lumina, o faci ca sa vezi si sa fie vazuta.
Pentru multi aici se incheie fraza, dar sper io, ca macar pentru un segment din omenire, gandul merge mai departe si intr-o buna masura fiecare am prins cate ceva din idee.

duminică, 20 octombrie 2013

in stilul caracteristic

Am gatat lingura de frasin si azi am mers la padure sa-i fac poze. Multe frunze cazute, multa ghinda, dar si multe ciuperci atat bune cat si bolunde.
Lingura e solida, simetrica si incapatoare. E si suficient de adanca si e bine finisata.
Dincolo de dungile mai inchise la culoare are si coaja ce i-am lasat-o pe coada. Ce mai incoa si-n colo, ii exact lingura potrivita ca sa manci de toate.
Stii cum ii, e mai inchisa la culoare si luceste, dar astea sunt mici detalii pentru ochi doar.
Pentru mana e forma potrivita, iar pentru gura e cupa gandita sa fie suficient de larga, dar nici prea adanca. Si ea va avea husa din piele. O dau cui o cere si pana una alta, o trec in lista.

marți, 15 octombrie 2013

acum prefer toamna

 In bataia vantului, galbene si rosii cad "plutind" sau "plutesc" in cadere. Ele nu pot da din aripi sa se ridice si sunt la mila vantului. Forma lor doar le incetineste apropierea insa ajungerea la sol este inevitabila.
Sunt folositoare si cand sunt verzi dar si cand sunt pe jos in toate stadiile de descompunere. Straturile de frunze de vechimi diferite asigura nu doar elementele care imbogatesc solul dar mentin si umeazala. Stratul afanat, bine aerisit este casa pentru foarte multe vietati mini ci minuscule.
Adevarul este ca un arbore pe cat de simplu pare, pe atat este de complex si exact cum consuma resurse sa creasca, el asigura mediu potrivit pentru multe alte fiinte. Ma gandesc asa un pic in insingnifianta cunostinta pe care o am despre cele ce ne inconjoara, ca fiecare element este gandit (gandit adica GANDIT, nu aruncat la intamplare) sa foloseasca si altora, ... legatura, inlantuirea, modul in care fiecare contribuie si aduce foloase.
 O data ce cortina asta colorata coboara si se risipeste, padurea ramane dezvelita dar pamantul capata haina noua. Pasii nu vor trece neauziti.
 Practic orice element diferit ce ne poate scoate din rutina este binevenit. Insa mirosul de toamna din paduri  este inconfundabil.
 Curand si taratoarele de tot felul se vor retrage pentru lunga perioada pana cand soarele va prinde din nou putere. Pentru cei pasionati sa le vada, inca se mai poate.
 Vremurile mai uscate fac posibila catararea pe stancile din imprejurimi, iar cele umede sunt potrivite pentru alergari si plimbari lungi.
Pe de alta parte prastia e un accesoriu aproape nelipsit de la iesirile in natura. Unii sunt inzestrati cu o precizie nativa mai mare ca altii, dar fiecare se poate imbunatati cu exercitiu. Daca fotbal nu stiu si golf nu vreau sa joc, ce sa fac, trag cu prastia. Si daca cumva simti ca te atrage si pe tine treaba asta, am mai pus ceva imagini sa vezi macar in mare. 
Speram sa prindem toamna asta ceva ture de mai multe zile  si sa alocam niste ore bune pentru cioplit.
Dincolo de cateva ganduri, de un pic de miscare, poate conteaza si imaginea locurilor si mai ales incurajarea de a iesi.

duminică, 6 octombrie 2013

sa ne reamintim cateva din ele

L-am adus intr-o alta lumina pe leuku asta (pozele trecute erau din iarna). Mi s-a parut ca prea sta acolo ratacit. Pentru cazul in care nu l-ai observat sau ai uitat de el, asta e un leuku mare cu lama lunga de 21 cm, lata de 3,8 cm si groasa de 3 mm.
E cutitul cu care poti sa faci toata treaba la tabara. Desi mare, nu e greoi si taie ca unul mic (adica bine), doar ca la nevoie are si caderea unei mici macete. Asa incat poti sa tai cate-o greanga sau lastari, tufe de spini si ce mai gasesti ca-ti blocheaza poteca, il scoti de la brau si inaintezi cu incredere.
Avantajul lui fata de o maceta mica este ca are mai mare precizie la lucrurile fine (cioplit, gatit, etc) si este mai usor (ca pe asta il porti fara probleme la brau, maceta nu prea , mai ales daca ai de parcurs distante mari pe picioare) si clar are otelul mai bun. Cu el iti construiesti si tabara (stalpii, cuiele din lemn, accesoriile pentru gatit, preparat, etc). Deci daca e sa iei un singur cutit la tine, asta e de nadejde.
Lingura asta e din lemn de stejar si e pe cat de pestrita pe atat de placuta. Este bine finisata, e mai robusta si e comoda la mancat. E mai scurta si e incapatoare.
 Teaca asta e din piele groasa de bovine si e efectiv turnata dupa cutit (adica il tine fix si cand introduci cutitul in teaca auzi un fel de "clic" sau "pac" cum vrei sa-i zici, semn ca ajuns unde trebuie si sub nici o forma nu pleaca mai departe si nici nu cade daca il intorci cu susul in jos). Agatatoarea e suficient de larga incat sa-l poti atarna la orice curea (militara cat de lata sau de care vrei ).
Aici ti-am pus lingura de stejar, langa asta de am cioplit-o de curand. E cel putin la fel de mare cupa, insa coada e mai scurta si mai groasa.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

lingura pentru tine


Am iesit la padure si daca am gatat lingura, am zis sa o iau cu mine sa o pozez. E din lemn de jugastru si ii mai finuta.
Lemnul e inchis la culoare cu mai multe nuante, ii tare si usor.
Are husa ei din piele exact cum are fiecare lingura ce o fac.
Ziceam ca-i mai subtirica, dar nu inseamna ca-i si firava. E comoda si usoara, insa are cupa mai deschisa.
E destul de incapatoare si aduce un plus de valoare la vesela oricarui drumet si nu numai. As putea zice simplu ca e o lingura de lemn cu care sa mananci si isi face treaba si tot ar fi suficient.
Dar pentru care-i si place e un pic mai mult de atat , e poate lingura lui personala si asta face diferenta.

vineri, 4 octombrie 2013

De fiecare data altfel

 Doua ture la padure nu sunt ca doua picaturi de apa. Mai cu seama ca variantele sunt multiple si activitatile diverse.
E drept ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai dat pe zona asta, dar acu am prins o portita si am zis sa imbin mai multe lucruri .
E rece si bine. Rece, ca noaptea trecuta au fost -2 paici. Acu, la umbra is numa vreo 6-7 . Piatra de jos e uda si solul noroios. Increngaturi si vegetatie mai mult sau mai putin spinoasa, imbulzeala tipica carstului. Lapiezuri si colturi iesite sunt presarate. Peste ele cate un fag, tei ori frasin cazut, toate te fac sa aloci suficient timp incat sa admiri varietatea. Totusi ii bun sa ai grija la "varietate", ca sa nu-ti scoata ochii si sa nu-ti suceasca nici picioarele.
Stanca arata bine, traseele sunt destul de curate, trebuie doar sa se mai zvante vreo 2 zile. Din nou imi aduc aminte de cea mai colorata perioada din an - luna octombrie - plin sezon paduresc.
 La soare soparlimea misuna. Umbla cu atata sange rece pe stancile alea si-n sus si-n jos, fara nici o asigurare de parca ai zice ca-s nascute sa catere ...
Stii cum ii si cu stancaria, pentru care nu vrea sa catere, macar primeste peisajul. Se bucura de ea ca de inca un element component in marea diversitate. Nu ca altfel te plictisesti, dar aici ai ocazia sa vezi coroana arborilor de sus in jos si la nevoie e de mare folos pentru orientare sa iesi la un asemenea loc din care sa-ti croiesti o directie pe care mai apoi cu ajutorul unei busole sa o ti.
 Grote pentru ai mici
 dar si pentru cei mari.
 Contrast puternic -  lumina si umbre - face usoara camuflarea. Dar ma, ii plin de pasarele dinalea mici mici, care continu se agita prin tufe.
Alta soparla iasa din aven. Pai ma, cu solzii astia nici nu se juleste in stanca abraziva si ii si mereu la moda cu culorile. N-ai putea spune ca i s-ar asorta alte culori la ghearele alea, toamna fata de primavara sau fata de anii trecuti. Ea ii cum ii si isi vede de treaba ei. Numa noi suntem mai suciti uneori si din lipsa de activitate ne preocupa mai mult imbramintea, ... decat mintea.
Desi la culoare si la lumina seamana a vara, temperatura aduce mai mult cu un inceput de primavara, motiv pentru care am facut focu o leaca mai mare. Placinta cu branza facuta de mama a prins tare fain la ceaiu asta de buruieni. Multam mamei pentru gateala.
 Problema cu rutina este ca mintea memoreaza si cauta sa aplice sabloanele. Baiul este ca nu tot ce vezi ca sta si iasa din gauri ii soparla. Spre exemplu "cornuta" asta zdravanoaca era o vipera in toata splendoarea. Si sasaie daca o bazai sau daca te apropii prea tare, tocmai ca sa iti zica sa-ti vezi de drum.
 Dupa ce mananc si beau ceaiul, ma intind un pic la cioplit, ca am luat o kuksa sa o mai degrosez.
In calatoria asta in care porneste fiecare dupa ce s-a nascut, nu-i ca si cu trenul.
Stii cum zicea cate unu - trenul vietii. Dar pentru omu activ (de exemplu pentru indian) viata e o calatorie pe picioare si poate rareori cu calul. Pentru omul obisnuit sa petreaca viata sezand, perspectiva trenului poate sa para mai odihnitoare probabil, ... nu stiu.
Treaba e ca indiferent cu ce calatoresti, misti si cand stai ( misca pamantul, chiar si cand stai) si esti mai aproape cu fiecare secunda de destinatie.
Ochiul nu vede ca e doar lentila, creierul primeste informatia si stie ce sa faca cu ea. Cu cat bagi ( = termenul uzual pentru "a introduce") informatii mai valoroase (utile) in minte cu atat mai bine va procesa si legaturile vor fi mai precise si mai rapide. Cu cat te lasi tot mai des victima la bombardamentul de informatii inutile, obositoare si deraiante, cu atat mai greu vei actina si vei discerne.
Stii cum ii si cu scrisul asta, am io fragmente in minte dar se concretizeaza abia dupa ce le asez in ordine.
Tre sa vina o lingura cat de curand, ca-i pregatita. In rest, ce o vrea Dumnezeu, ca orice clipa urmatoate e un mister pentru noi si afara de un plan si cateva presupuneri nu putem ghici nimic.
Mai frumos e cerul albastru acum dupa atatea zile cu vreme inchisa si mai buna e odihna dupa ce ai obosit .