sâmbătă, 31 mai 2014

e doar una

si nu e alta ca ea. Lingura asimetrica din lemn de ulm, ii la fix ceea ce-ti lipseste din traista.
De la exterior catre interior am indepartat surplusul de lemn pana ce lingura a iesit la lumina. Asta este si povestea ei nu se incheie aici, ci urmeaza sa inceapa.

vineri, 30 mai 2014

continuam cu linguri


 Si incep cu asta din lemn de cires. Ii usor asimetrica mai inchisa la culoare.
E cat se poate de simplu si practica.
Banuiesc ca e momentul sa nu mai bagi fieru in gura si sa treci pe lemn.
Indiferent ca e asta de cires sau alta, in mod sigur gasesti in lista una care sa te prinda.

marți, 27 mai 2014

arc si sageata din alun

 Din lemn recoltat chiar la inceputu anului, din alun daca tot avem destul paici.
 O iesit un arc foarte usor si elastic. 
 Si pentru ca nu e un arc tare, zic io ii numa bun de agrement, iar pentru fete si tineri e la fix.

 Sa vad cum reusesc sa aloc timp ca sa ma invat cu astea de lemn, treaba-i ca mai intai e nevoie sa-mi fac unul pe care sa il tin si banuiesc ca va mai trece o vreme pana se pregateste lemnu potrivit. Acu am unu in lucru din lemn de frasin, dar ca la orice mesterie cu lemnu, numa la gata aflii daca o iesit sau nu.
Am tras cateva zeci de sageti cu el si na, ii interesant. Vali zice ca-i place, io zic ca pentru noi traba mai tare de atat. Amu cat tine in timp, aia n-am de unde sa stiu. Dar banuiesc ca de voi continua pe latura asta si daca voi capata o leaca de experienta, o sa se dezvolte ochiu.

joi, 22 mai 2014

a II a parte - arome de munte

E mijlocul verii, dar sus un miros de iarna pluteste. Ti-am spus ca fiecare munte vine cu particularitatile sale. Daca ala era mai stancos, asta e mai zapados.
Dar pana sa calci cristalele, vei pasi pe iarba moale, presarata pe alocuri cu pietre si pamant nisipos.
Ape involburate curg navalnic modificand mereu albia, sapand malurile si slefuind pietrele pana la "organele interne". Fiecare topire mai goleste muntele de cine stie cate tone de pietre si pamant.
Poteca - e un soi de a spune. Vremea buna face ca urcarea sa nu ceara fiare in picioare.
Am ajuns deasupra norilor ori ei au ramas sub noi.
Cam asa arata casa pentru urmatoarea perioada. Locul e ferit de vand si vecinii sunt oameni de munte.
Ceea ce n-am intuit cand am ajuns aici, este ca ne aflam pe niste poduri false si pe niste crevase in despicare.
Imi aduc aminte de ultimele doua nopti, cand dupa zilelea alea insorite zapada de deasupra se topea, apa se infiltra si curgea la cativa metrii sub noi. Troznea sub mine si de vreo 3-4 ori am simtit ca ma cutremur si ca am mai coborat un pic . Locuiam de fapt pe spatele unui dinozaur. Era viu si ragea, dar asa mai apasat.
Nu e autostrada ci e valea ghetarului, iar alea nu sunt piramide facute de mana omului, ci varfurile muntilor.
Unul din ele ascunde soarele si in lipsa lui racoarea se instaleaza imediat, iar asta ii o treaba. Ca in foarte scurt timp zapada ingheata si nu ne mai afundam. Acum pot cobora rapid, ma pot deplasa aproape alergand daca am nevoie (uneori chiar ai nevoie).
Alpinisti in alpi , ca doar de aici a inceput toata treaba . Unii urca, altii coboara, dar toti misca (cei care sunt vii, ca mai sunt in munte trupuri care misca doar o data cu ghetarul).
Si cand ajungi sa vezi asta, realizezi ca a meritat drumul.
Intr-un fel nu e usor, dar in restu felurilor este, pentru ca nu are cum sa fie greu ceva ce iti place si doresti sa faci. Greu e doar cand nu vrei.
Ei si vezi ce repede suntem sus, cat ai zice "fata nordica" ... tre sa bagi la doi pioleti ca sa urci pe ea. Io am ales creasta de data asta.
Si treaba interesanta este ca omul se satura de acelasi mediu mai devreme sau mai tarziu. Nu ca se satura la nivelul la care ii ajunge pentru totdeauna, ci se satura ca de un fel de mancare, dar mai are loc pentru urmatorul.
Asa se face cu dupa fiecare ghetarie mi dor de codrii si ape.
 Cortul e casa , iar "iluminatul stradal" este asigurat de un par cu o lanternuţă in varful lui. Aici se i-a cina si se fac pregatirile pentru ziua urmatoare.

Vaci, stane, mici gospodarii, lapte , branza, unt.
Iar in minte doresc sa ramana impregnata imaginea muntilor cu locurile care la geografie am fost invatatti ca se cheama "tara zapezilor vesnice", dar a caror vesnicie piere de la an la an.
Chiar si cu asta pot conclude si zic ca omul nu are cunostinta despre ceea ce este vesnic si numeste asfel tot ce vede el ca dureaza mai mult decat putin ...
Nu poti spune vesnic cata vreme legi cuvantul de ceva fizic. Fizic si chimic, atomic si materie, deci temporal. Contradictie in termeni. Vesnic = interminabil, nu mult, nu foarte mult, ci complet inafara sferei temporale cunoscute noua, complet dincolo de orice lege fizica ce o cunoastem.
Muntii sunt doar vechi, gheturile sunt chiar mai noi ca ei si evident vor dura mai putin . Insa omul, fiinta efemera (gresit denumita astfel!) gandeste ca tot ce trece dincolo de el si provine mai inainte ca el sa fi luat fiinta, este sau poate fi etern. Aici as putea mentiona vechea vorba in care apa trece iar pietrele raman, pe care daca o privim atent (nu in oglinda) putem afirma fara probleme ca apa va curge mereu, timp in care roca se tot macina, dispare si alta noua " iasa la suprafata".
Muntii sunt acolo , iar inaltimile si stancariile cheama pe unii. Asa se zice,dar cu siguranta ca muntele nu cheama pe nimeni, ci curiozitatea noastra si dorinta de explorare ne indeamna sa-l urcam. Nu stiu daca se cade sa mistificam natura si in nici un caz nu se cade sa sacralizam ceea ce nu este sacru, mai cu seama ca facand asta riscam sa inversam valorile .
Un munte e frumos si este un segment din minunata lucrare a Creatorului. 
Omul poate trai toata viata si fara sa urce muntele, insa va trai o viata mai saraca.

fina din lemn de paducel

Nu stiu unde, de ce si cum, dar lingura asta imi da impresia ca-i mai feminina (pff, iara mi se pare ciudat cand spun io dinastea, dar parca asa imi inspira).
E pe cat de gratioasa, pe atat de bine legata.E comoda la utilizare si o placere pentru ochi.
E simpla si nu are nevoie de alte zorzoane sa o impodobeasca .

marți, 20 mai 2014

ciopleala continua

Inca doua sunt gata.
Prima ce doresc sa o aduc in atentia dumneavoastra (pff, cum suna asta din gura mea  =)) ) este lingura din lemn de fag. Arborele il cunosti deja si despre caracteriticile lui am tot vorbit.
Adaug doar ca in luna mai arata minunat . E incarcat cu un bogat vesmant de un verde crud.
Lingura e simetrica si comoda. Merge bine pe orice mana si gura.
Cupa e generoasa dar nu abuzeaza in dimensiuni. In finisaj luceste, iar in drumetie e de nadejde.

luni, 19 mai 2014

sageata

 Povestea ei incepe nu stiu nici io unde si cand, dar undeva in trecutul foarte indepartat. Asta daca vorbim de sageata la modul general, dar acum prefer sa raman doar la asta una.
 Se facea ca ne plimbam impreuna (io, cutitu, toporelu, fierastraul si alte scule din rucsac) prin parcul Teius din Caransebes, asteptand sa vina baietii sa merem mai departe catre chei si canioane.
"Vizitarea" orasului s-a extins la mai bine de doua ore jumate, iar timpul a trecut relativ repede ca n-am stat o clipa.
Auzind multimea de strigate prin copaci si privind zarva cea foarte mare, produsa de populatia ciorilor din zona, caut sa ma deplasez cu dese eschive (cel putin la nivel mental), sa feresc "ghiulelele" cu potential "letal" pe care dansele nu ezita sa le lanseze ori de cate ori isi doresc si simt nevoia, fara a se simti stanjenite in vreun fel. Nu tre sa te stresezi si nici sa le injuri, nu o fac cu rautate :)) .
Mult mai important decat asta este ca in ciondanelile lor se lasa cu pene lipsa. Iar penele astea detasate  nu reprezinta pierderi in sens absolut. Asa se face ca omul trece sub copac, le vede, aduna trei si merge mai departe.
La ele se adauga un bat de alun uscat si o tablita mai groasa (de vreo 2mm).
 Lemnul se curata si se indreapta, penele se taie dupa un simplu sablon pe care ti l-ai facut din orice placaj sau chiar carton, iar varful din tabla se aduce la dimensiunea dorita.
 Io penele le lipesc, dar le prind si cu ata, iar in felul asta nu se mai dezlipesc niciodata (vezi cazul sagetilor cumparate ). Tai un canal pentru coarda si-l finisez un pic.La baza lui obisnuiesc sa largesc/rotunjesc cu o pila rotunda mica, ca sa sta intre la fix pe coarda.
 Varful nu vreau sa fie mai lat decat diametrul batului ca sa aiba si penetrare mare, dar mai ales sa il scot cu usurinta din tinta. Pentru fixare tai cu fierastraul , fixez varful si cu epoxi, infasor strans cu ata si dau un strat subtire de adeziv si peste ata. La final dau cu untura pe sageata (dupa ce am finisat bine, apoi sterg cu o carpa) sa o fac rezistenta la umezeala si mai ales imbunatatesc suprafata de alunecare.Cu sageti dinastea am tot tras si merge.
Asta e doar un exemplu de cum sa-ti faci sageata, in care sa utilizezi materiale la care cam toti avem acces.

testare

Aici n-am multe de povestit. Doar am iesit la padure si am luat sculele cu mine. 
 Iar concluzia - e bun arcu, face treaba.
Intre timp am constatat ca difera mult de alalalt al meu si ca trebuie sa invat nu doar tehnica de tras la modul general, dar inclusiv particularitatile privind fiecare tip de arc. Iar ce nu am mentionat, nu ca am uitat ci mai de graba nu m-am gandit deloc la asta, este ca trag slab cu arcul ala al meu, iar cu astea de lemn nu stiu deloc. Si sper sa nu inceapa careva mai noice ca mine (daca exista dimensiunea asta) sa incerce sa copieze forme de tras :)) . Dar ne invatam noi si cu trasul incet incet. Iar tie domnule iti multumesc pentru sfaturi si sunt bine venite oricand .

vineri, 16 mai 2014

acelasi cutit, dar imagini actuale

Il vand. E cutit robust, dintr-o bucata. Otelul e O1 , iar lama e lunga de vreo 11 cm si e de la mesteru Soimu. Taie bine si nu porti grija ca il rupi/strici in vreun fel . Bun, ca grija asta io nu o port nici cu un cutit care e jumatate cat el, dar pentru care prefera unul foarte solid, asta e.
Teaca i-am facut-o singura bucata de piele de bovina si il asigura foarte bine.
Lama e groasa de vreo 5,5 mm
Varful e agresiv si bine ascutit, fapt pentru care permite taierea mai de finete si un bun control la detalii. L-am scos la o tura de 3 zile si mi-am facut muncile cu el, am cioplit inclusiv lingura.
Pentru cine doreste siguranta unei garzi, dar nu doreste chiar disconfortul ei, manerul lui ofera exact compromisul ideal. Adica are un opritor , dar nu atat de mare si evident incat sa te impiedici in el.
Io raman pe cele scandinave, iar pentru ciopleli si drumetie nu am nevoie de unul atat de solid, insa gandesc io ca inafara de mine sunt altii care au alte preferinte si fac alte activitati.
Daca ti-a facut cu ochiul, trimite un mail si iti dau toate detaliile.

joi, 15 mai 2014

arcul ca pe vremuri

 Arcuri si sageti, ... de cand eram mici ne placea sa le vedem si sa le folosim. Amu nu avem noi paici traditie si probabil nici dorinta de a vana cu ele, in plus legea tarii interzice vanatoarea cu arcul si sulita (si din punctul meu de vedere bine face !).
Insa ca sport, tirul cu arcul este excelent. Acu daca esti sportiv cu adevarat, probabil ca ai inclinatii catre performanta si scule de mare precizie, dar daca esti aventurier si ai radacini infipte in istorie si natura, atunci vei prefera mereu sa tragi cu unul din lemn.
Intre candidati, carpenul a fost printre primii care a facut pasul in fata.  
 Privit din profil, e cum tre sa fie ca sa fie functional. Iar privit din fata are strambatutile caracteristice (ca asa era lemnu si asa l-am lasat) si mai are cateva noduri care nu doar ca nu incurca, dar contribuie la aspectul natural.
 O fasie din piele legata cu un snur din piele impletita iti face priza mai comoda. Coarda e la fel de naturala si am facut-o din trei fire de canepa date cu ceara, strans rasucite. Ca amortizoare pe coarda am prins doua fasii de blanita. Pentru tras ocazional merge si pentru pus pe perete merge de oricare. Amu de tragi toata ziua, banuiesc ca asta de canepa nu traieste nici pe de parte cat aia cu fibre artificiale. Asa ca pe langa ea s-ar putea sa-i fac si una "omologata", dar nu acu.

 Asa-i cand il intind
 si asa e cand sta relaxat.
 Nu ma inteba de putere, ca nu l-am masurat. Nu e nici tare, nici prea moale, poti trage bine cu el.
Am cateva pe care vreau sa le fac tari, dar pe majoritatea nu.
,
Sagetile le fac fie din bete de alun, cand vreau sa trag cu dinastea "ciobanesti" la care le prind pene si le fac un varf micut si ascutit din tabla mai groasa, care sa aiba putere foarte mare de penetrare si le prind pene de gasca sau curcan ori ceva pene de la vreo pasare de prada daca mai gasesc la padure.
Apoi mai am si bete (shafturi) cumparate, cu varfuri metalice ce se infileteaza, iar penele le tai dupa un sablon (facut dintr-un placaj, textolit, plastic, etc), le si lipesc , dar le prind si cu ata.
Amu ce sa zic e o stiinta si asta. Io is doar un amator pasionat de inca o activitate printre multe altele, dar care se leaga de minune cu natura si restu ce le mai practic.
Sa vad ce mai fac si cum apuc ca poate o sa fac si cateva sa le vand, poate o sa-l  dau si pe asta.
Oricum zicea Sebi ca la ei ploua de numa, dar aici vad ca o iesit soarele, asa ca ma duc sa gat lingurile alea ca deseara iesim sa cataram o leaca si timpul trece iute.

miercuri, 14 mai 2014

si inca una din lemn de ulm

Se pare ca am prins musonul. In rest toate se desfasoara normal, cu mentiunea ca in padure e mai intunecos, mai alunecos si mult mult mai umed.
Aburii se ridica, norii coboara. Strop cu strop se aduna pe frunze, se unesc si dau nastere la unii mai mari care cad pe frunte si dupa gat.
Gandul care mi-a dat tarcoale azi cand urcam pe valea aia calcaroasa, a fost ca imi place tare mult apa. Sa inot in ea, sa alerg prin ea, sa o beau, sa o privesc .Ii rece? nu-i bai, ca bagi pana tremuri apoi cresti ritmul ca sa generezi caldura.
E vreme de cioplit in atelier, e vreme alergat la padure, nu-i vreme de cules flori de soc. Insa e plin de salamandre. Unele au mai mult galben pe ele ca altele.
Lingura ii asa o leaca mai artistica, sper ca nu prea mult. E simetrica si isi face treaba pentru care e trimisa.
Iaca si profilu
Si atata ii cand o tin in mana. 
Tre sa-mi fac si io una ca a mea de nuc s-a ratacit pe undeva si nu-i dau de urma. Am ceva paducel cat pentru doua, poate iti fac tie si apoi imi tin si io una. Dar pana la paducel, uita-te atent la asta de ulm.