miercuri, 29 octombrie 2014

cugetari

"Esti ceea ce mananci " sau "Esti ceea ce gandesti" ?
"Esti ceea ce asimilezi" sau "Esti ceea ce redai" ?
"Ma indoiesc deci gandesc.Gandesc deci exist" ?

Nu dureaza mult pana ce afirmatiile astea se dovedesc a reflecta o gandire reductionista, incapabila nu doar sa cuprinda complexitatea (ca pentru aia nu este nici o gandire omeneasca) ci baiul este ca dupa ce reduce uita (sau prefera sa uite) ca sistemul real este complex .
N-as zice ca la cei ce au afirmat sta neputinta priceperii, cat la cei ce imbratiseaza doar asa cate o vorba/proverb/maxima si uita de context, uita sa citeasca intreaga scriere si nu doresc sa inteleaga ce a vrut autorul sa transmita. Nu domle, auzi o vorba care-ti suna bine si o lipesti cand si unde iti vine.
Totusi si in randul autorilor intalnim deseori adancirea in unele detalii (pana se ajunge in pragul inecului) cu consecinta ignorarii altora.
Practic asta e defectul major cu abordarile simpliste. L-am mai mentionat si o voi mai face inca o data. Nu-i ca le simplifici si le despici ca sa le intelegi, baiul e ca uiti sa le mai asezi in forma initiala si uiti sa pui la loc toate piesele (inclusiv pe cele pe care n-ai reusit sa le deslusesti) si atunci evident rezultatul final este ca in loc de structura initiala ai una noua si inca una defecta (pervertita).
Daca incerci sa descrii natura dupa ceea ce ai in fata cand arunci o privire, te trezesti vorbind despre simplu un tablou in loc de o realitate. Imaginea ce apare este una in plan care nu difera prea mult de o poza si parca uitam ca pentru o redare cat mai fidela trebuie sa facem uz de toate simturile din dotare nu doar de vaz si toate ce le avem nu sunt capabile sa descrie cu acuratete ce se afla in fata noastra.

Nu esti ceea ce mananci, ci din ceea ce mananci o parte este procesata si contribuie la hranirea ta, iar o alta parte va fi eliminata ca reziduu.

Nu esti ceea ce gandesti. Esti om, indiferent ce gandesti. Ceea ce gandesti are de-a face cu caracterul, dar nu cu ceea ce esti ca fiinta/existenta.

In oarecare sens esti cate ceva din ce asimilezi, dar la un alt nivel esti doar ceea ce redai.
" Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“
Tot asa informatia buna sau rea ce intra si e asimilata nu este in mod obligatoriu redata similar, pentru ca omul nu e doar un simplu robot.
Iar acum gandesc cantitativ. Spun ca nu sunt ceea ce asimilez, pentru ca este o afirmatie incompleta. Esti ceea ce asimilezi cand ? , ca mereu asimilezi noi si noi cunostinte , care din ele esti ? totalitatea lor ? si cand ele intra in contradictie care din ele esti ? suma contradictiilor ?
O afirmatie corecta ar putea sa fie "Asimilezi ceea ce asimilezi pentru ca deja ai o structura prestabilita". La asta poti aduce imbunatatiri sau stricaciuni prin ceea ce asimilezi, insa fiinta omeneasca sunt deja indiferent ca ma manifest ca un tolomac,ca un om abil, ca un nebun sau ca un intelept. Nu as vrea sa confundam caracterul cu forma, desi dupa o vreme se prea poate sa ni se para ca se intrepatrund.

Nu de aia exist pentru ca pot cugeta. Din contra, doar existand am posibilitatea sa cuget, iar daca n-as cugeta tot as exista, singura diferenta fiind in faptul ca nu m-ar preocupa gandul propriei existente.

Ma indoiesc deci gandesc ? pai indoiala nu este singura dovada a faptului ca exista gandire .
Indoiala desi poate sa porneasca mecanismul gandirii, poate la fel de bine sa-l si inchida (blocaj).
Indoiala reprezinta doar lipsa de informatii, din care rezulta incertitudinea si nesiguranta.
Indoaiala apare atunci cand nu stii, deci nu ai incredere. Pentru ca cine stie sau macar este convins , nu va avea indoiala in ceva/cineva ci va avea incredere.
Astea sunt doar mici cugetari pentru ziua de 29 si daca n-am oferit noi perspective sper macar ca te-am zgandarit cat sa te trezesti din atipire, daca nu din alt motiv macar sa ma contrazici sau sa gandesti cat sunt de incult, nu conteaza.
Mai rau este sa treci nepasator pe langa curcubeu decat sa afirmi ca nu esti multumit de ordinea in care sunt aranjate culorile.

vineri, 24 octombrie 2014

asa că stejar

Este cealalta din poza cu cele doua.
Stejarul si fagul sunt (inca) arborii reprezentativi pentru zona noastra. Cu toate astea nu se poate spune "banalul fag" sau "mh, e stejar", cel putin nu dupa ce ai vazut diversitatea de nuante si nici dupa ce ai invatat proprietatile acestor arbori.
Are cupa mai adanca si coada se aseaza bine atat pe mana dreapta cat si pe mana stanga.
Iar asta e inca o imagine cu doua din acelasi lemn. Intelegi ce zic, de aia nu metal, de aia nu plastic ! 
Lingura sa fie din lemn.

joi, 23 octombrie 2014

din nou fag si fag

Ambele sunt din lemn de fag si totusi nu seamana.
Dar asta este mai adanca si mai marisoara.
Si e chiar mai pestrita ca altele.

contur

Buna dimineata.
Soarele straluceste cu generozitate, chiar si astazi cand nu este vizibil prin patura groasa de nori. Asa ca ne putem bucura de o pauza in ce priveste plaja si profitam de racoarea placuta sa mesterim cate ceva.
Lingura din lemn de castan e chiar din butucelul ala.
E mai scurta, mai robusta si mai adancuţă.
In mana e comoda si pare rapida, probabil ca intr-un concurs bate multe datorita formei eficiente.Prin bagaje se incadreaza bine.
Apoi astea is alte doua linguri ce le-am gatat. Zilele astea o sa apara si pe blog.

miercuri, 22 octombrie 2014

"unitate in diversitate"

Vorbind de lingurile astea din lemn, pot spune ca ele au aceeasi intrebuintare si acelasi material la baza, acelasi mester le-a facut si poarta aceeasi semnatura . Privind restul aspectelor putem observa, ba inca ne putem bucura de diversitatea formelor si a culorilor.
Pe langa aia mai scurta ce urmeaza a fi expusa in alta postare, sta intinsa lingura din lemn de stejar.
O lingura supla si tare, lucioasa si comoda. Cu asta chiar incapi bine in borcane si in oale si in tot felul de farfurii si castroane.
Daca ceea ce ne uneste nu este un scop comun, atunci ceea ce ne desparte este mai mare decat ceea ce ne uneste. Asta gandind in termenii ce definesc o echipa.
Si cel mai important aspect este ca atunci cand fiecare are ca scop strict obtinerea confortului personal, ceea ce ne desparte este mult mai mare decat orice ne uneste pentru o vreme . Ca si calatoria in care mai multi pornesc pe aceeasi directie, iar la intersectii se separa, Dupa cateva intersectii , daca privesti de sus imaginea in plan, in loc de un "chip/imagine" format/a din multe puncte (stii tu pixelii ...), vei gasi doar puncte disipate pe mai multe carari, puncte fara sens si fara directie.
As putea zice ca in privinta lucrurilor esentiale ar fi de dorit sa existe unitate, iar diversitatea sa existe/manifeste la nivelul detaliilor (privind aspectele secundare). Esti unic in ce priveste caracterul, modul de gandire, aspectul fizic, etc , dar esti la fel ca mine cand e vorba de nevoiele esentiale. Suntem indivizi, dar viata noastra are aceeasi sursa.
Chiar si cand afirm ca respect orice forma si manifestare a ceea ce numim "viata", tot as putea gresi masiv.
Una e sa cred ( pe baza unor invataturi rupte de orice aspect natural si rational, - aici am judecat ! si tin sa mentionez ca de aia ai minte sa cantaresti cu ea !) ca o fiinta cat de mica se prea poate sa fie o reincarnare a unei bunici sau ca lezarea ori intentia rea asupra unei forme de viata de orice fel aduce ghinion sau karma rea peste mine, iar cu totul alta insemnatate are cand respect forma de viata pentru ca respect munca Creatorului din spatele obiectului creat.
Ca sa ma exprim si mai clar, una e superstitia si alta-i recunostinta. O vedere e cand toate sagetile indicatoare sunt indreptate catre mine omul egoist, care tot ce doresc este legat de mine (sinele, autodesavarsire, autosatisfacere, auto- ce vrei tu, nu este decat inlocuirea Dumnezeului real cu mine =un dumnezeu de buzunar care mai trage doua guri de aer si mai spune inca o prostie, ... si da este vorba de tine care crezi ca Adevarul este relativ, mai exact relativ dupa cum iti place sa-l imbraci atunci cand ai nevoie/"situatia iti cere").
Alta raportare la acelasi univers si aceleasi persoane este cand eu chiar realizez ca rostul pentru care ma misc este dincolo de a-mi satisface nevoile personale si ca astea sunt hranite de catre Cel care ofera viata si toate resursele, timp in care scopul (despre care atatia afirma ca il cauta si totusi il evita) este sa fac ceva inafara mea.
Privirea catre interior te face orb (ignorant in sens profund si doar aparent interesat - ) fata de altii, timp in care privirea in "sus" te face constient de responsabilitatea cu care am fost investiti. Cand cineva investeste, o face sa obtina profit. Cand in tine este investita viata, este investita cu scopul de a o inmulti si nu ma refer doar la nivelul fizic al mecanismului de reproducere. Ca ala nu naste viata ci este doar canalizarea prin care viata ajunge sa se manifeste la nivelul la care o percepem noi.
Asa se face ca unii numesc meditatie (concentrarea pe) abandonarea (mai exact tentativa de abandonare, uitand ca mintea este facuta sa gandeasca si nu sa nu gandeasca) tutoror gandurilor si legaturilor cu exteriorul pentru a dobandi o stare de goliciune profunda (in care unii sunt mai putin iar altii mai mult constienti ca se lasa posedati) si din nou toata atentia este acordata sinelui (=ego-ism) si cu totul altceva este meditatia in care indepartez tot ce este in jur cu scopul de a ma concentra si de a privi adanc ( - de a asculta si comunica -) catre Creator.
Mai exista si meditatii la matematica, limba germana, muzica, etc ... :))
Dar pe ansamblu intelegem ca este vorba fie de egosim sub forma mascata (sau nu) , fie de intelegerea a ceea ce suntem si a ceea ce nu suntem. Pentru ca cine nu recunoaste autoritate dincolo de sine, se va face pe sine centrul universului.
Judeca tu daca si care din cele doua (nu care ti se aplica sau pe care o preferi !!! ) e in concordanta cu Adevarul.
Iar pentru care inca se mai intreaba "ce este Adevarul?", ii recomand ca dupa ce pune intrebarea asta sa nu mai intoarca spatele si sa plece asemenea unui persoanaj istoric, ci sa aiba curajul sa infrunte raspunsul. 
Pentru o discutie amanuntita te-as ruga sa nu incerci varianta cu comentarii lungi in continuarea postarii, ci pentru discutii putem comunica pe mail, blogul asta nu e forum.
Aici este doar un loc in care apar niste "imagini" poate graitoare pentru unii, abstracte pentru altii, pentru unii atractive, pentru altii respingatoare, dar sunt tot imagini ce doresc a reflecta anumite aspecte despre Viata, in ingustimea perceputa de autor.
Raman la ideea ca orice misti in si cu trupul rezoneaza in spirit. Si sa stii ca atunci cand spui ca furnica in oaresce sens e ca elefantul, frunza ca amandoi si piatra tot ca ei, ca e treaba de vibratii, sa stii ca nu faci decat sa te refugiezi intr-un cotlon in care speri sa nu fii observat si intrebat de ce ai refuzat sa pui si restu intrebarilor, de ce ai refuzat si restu drumului.

acelasi lucru, mai multe perspective

Este din lemn de fag, e ondulata, comoda si echilibrata. Lemnul e tare, finisajul e cum traba.
Totusi daca servesc numa imaginea unei unelte, este prea putin .
Recunosc ca lingura in sine nu este altceva decat un instrument pentru mancat si chiar daca vreau sa fie placuta si ochiului pentru ca e lingura ta unicata, totusi prin intermediul ei si al mesterelilor urmaresc sa aduc ceva si in ganduri.
Ca lingura fie o iei fie nu, va trece. Insa omul ramane, iar ceea ce face diferenta este modul in care se raporteaza la cele din jur .
Daca olarul nu-ti vinde decat oala si daca instructorul sau maestrul iti preda doar tehnica si nu-si imprima si trasaturile de caracter, nu ofera si o directie dincolo de instrumente si activitate, atunci e prea putin. Pentru ca toate astea trec repede. De ce sa te multumesti doar cu utilizarea unui obiect sau doar cu senzatia unei trairi , cand incarcatura informationala (sau invatatura) este un folos mult mai mare.
Nu vom ciopli totdeauna si nu vom face mereu ceea ce facem acum. Este important ca fiecare etapa sa contribuie in mod constructiv la urmatoarea, altfel nu e investitie ci risipa.

marți, 21 octombrie 2014

fag si fag

Ambele sunt din acelasi soi de copac. Culoarea nu este in mod obligatoriu un identificator in ce priveste recunoasterea unei specii de arbori. Desigur ca fagul il gasesti foarte rar asa inchis.
Unul prefera asa, altu altfel.
Are si niste picatele galbui, iar pe ansamblu e o lingura robusta.
Intotdeauna vor exista oameni care cauta o lingura zdravana exact cum mereu exista oameni care tind catre cele mai suple. De aia is forme si dimensiuni diferite ca sansele sa o gasesti pe cea care ti se potriveste sa fie cat mai mari.

pentru utilizare recomand lingura de lemn

Asta este o lingura din lemn de frasin si as zice potrivita ca marime . E echilibrata ca nu-i nici prea groasa si nici firava. E si destul de incapatoare, dar nu asa mare incat sa te incurce.
Practic ai cam tot ce-ti trebuie sa poti manca bine, ... mai ai nevoie doar de gateala.
E mai inchisa la culoare decat o vezi in poza (unde soarele revarsa lumina peste ea). Se vad foarte clar detaliile din lemn si e bine finisata.
Mentionez ca lingurile pe care le fac fara snur, le fac asa pentru ca asa le fac ! Nu la toate pun si nu la toate consider ca se potriveste.
Tot in privinta formei lingurii, pot zice ca se incadreaza fain in bagaj si culege foarte bine mancarea din farfurii. Din borcanele cu gura mica sa nu te astepti sa iei ceva. Pentru care urmareste mai mult mancatul din borcane am facut alt tip de lingura, dinaia ce are cupa mai ingusta si mai lunga.

luni, 20 octombrie 2014

una ca niciuna

Potrivita ca marime, chiar generoasa as zice, usor asimetrica este asta din lemn de fag.
Asa arata din profil.
Ii o nuanta mai inchisa, asa ca la fagu al batran. Si ea va veni cu husa din piele.
No, amu ies un pic la plimbare ca-i placut afara.

rezultate

sa incepem
Prima in ecuatie este cea din carpen.
Lingura mai marisoara, simetrica si rezistenta merge bine atat la mancat cat si la gatit in drumetie.
Cu fieru rosu i-am gaurit coada doar ca sa-i petrec un snur din piele.  E finisata bine, pentru ca asa vreau sa fie. Fasie subtire din coaja arborelui i-am lasat doar de efect.
Atat despre ea.

marți, 14 octombrie 2014

e greu doar cand si ce nu vrem

 Unul din principalele motive pentru care nu reusim sa avem liniste este probabil pentru ca avem o imagine eronata asupra ei. Ceea ce zic este ca imbracam treburile astea intr-o anume haina, dar le imbracam in imaginatia noastra si apoi ne asteptam ca atunci cand le intalnim in realitate , sa ni se infatiseze doar in acel vesmant.
Cat despre siguranta, a devenit o obsesie, ... mai ales pentru oamenii mai "avuti". Din nou avem de-a face cu o imagine (imaginata, ... nu reala) falsa . Spui ca nu poti trai cu frica, dar io zic ca nu poti trai fara ea. Baiul este in perceptia defectuoasa. Astazi avem termenii. Dar cand ai alocat ultima oara suficient timp sa le patrunzi intelesul ?
Biologul nu studiaza viata din fiinte. Cuvantul/stiinta despre viata (pseudostiinta pe nedrept numita astfel - bios - logos) nu studiaza viata. Ci atunci cand despica soarecu si broasca scoate afara tocmai viata din ele, lasand doar carcasa. Sa-ti fie clar, haina ta nu esti tu !
Studiind organele componente din trup nu studiezi viata ci doar buzunarele, cusaturile,materialele unei haine si nu pe omul ce poarta haina.
Viata este si continua sa fie un mister de nedeslusit pentru oricine crede doar ceea ce prefera sa creada si ignora orice altceva.
 Vanzatorul de iluzii are cate una pentru fiecare, ... de fapt are mai multe si le potriveste in functie de context.
Traieste clipa, nu va veni seara. Apai chiar daca vine, ce-ti pasa tie. Renunta la a gandi, renunta la a-ti pasa si fa ce-ti place, ... indiferent de consecinte. Sub o forma sau alta, este invatatura cea mai raspandita astazi in randul multimii (din care facem parte !)
"Stiu asta, nu spui nimic nou" , ... aiurea stii. Este similar cu a spune ca stii meserie timp in care ai stricat destule materiale luate din banii clientilor . In cazul asta sunt doar doua variante, fie minti cand spui ca stii, fie esti rau voitor.
Tre sa pricepem ca a avea cunostinta de ceva nu e sinonim cu a sti. Cel care niciodata nu a pilotat, oricat s-ar uita la avioane, nu stie sa le conduca.
Vantul nu-l vezi, dar lucrurile din jur sunt miscate de el.  Uneori vine ca o adiere, alteori tranteste toate la pamant si ridica atat nisipul ca si apa.
Din pacate este foarte adevarat  ca in loc sa fim invatati sa gandim, am fost invatati sa nu, ca in felul asta sa inghitim orice pastila invelita intr-o "piele" colorata si dulce.
Iar la asa-zisele scoli de gandire in loc sa te invete Sa gandesti, te invata CE sa gandesti si CUM sa gandesti. Cu alte cuvinte ai de-a face cu inca o iluzie, in care avem impresia ca analizam variante si alegem pe cea optima.
Este vechea scamatorie in care mana este mai rapida decat ochiul si in care atentia ne este distrasa, iar mintea percepe ceea ce este dresata sa perceapa.
Ce ne facem daca deja ai obosit gandind, cand n-am asternut nici macar inceputul din semnificatia titlului ?!
E nevoie de antrenament ca in orice, iar lenea intelectuala este mai raspandita decat lenea trupului.
"Mai bine fac ceva decat sa pierd vremea gandind". Serios ?! dar ce poate iesi bun din ceea ce faci daca faci fara sa te intrebi - De ce ?Cu ce? Cum? Cat? Pentru cine? etc ...
 As putea sa arunc toate pe masa si doar sa guste cine doreste, insa de asta se ocupa altii. Io mi-as dori sa pricepem de ce alegem ceea ce alegem.
Vreau lent sa cladim o fundatie solida care sa nu se surpe cand loveste ceva in noi.
Cu riscul ca toate vor fi interpretate ca ceva abstract, daca asta te pune pe şine, atunci va fi simplu sa iei viteza o data ce te pornesti. Si calatoria este lina ( nu neaparat usoara) cand rulezi pe suprafata special destinata in acest scop. In continuare se vor consuma resurse, in continuare va exista efort depus, insa diferenta va consta in faptul ca ai o destinatie, ai un sens de parcurs si ai priceput de unde te realimentezi.
"Vai, atata imi place toamna, cu toate culorile ei". Toamna nu are culori, este doar un termen conventional menit sa exprime o anumita perioada din an (care nici macar nu e foarte clar delimitata desi calendaristic ar parea sa fie).
Culorile sunt ale frunzelor, racoarea provine din scurtarea expunerii la soare a suprafetei terestre. Asa-zisa adaptare a vegetatiei si faunei la sezonul rece se prea poate sa nu fie chiar o adaptare. N-ai fost nici tu si nici eu atunci cand ele au "aparut" si orice tentativa de a emite un enunt stiintific in privinta aparitiei lor si a vremurilor de inceput este iluzorie. Ce nu se repeta si nu poti verifica, este cel mult ipoteza (= presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc). Cu alte cuvinte si tu crezi, ceea ce nu stii si eu. Diferenta majora consta in faptul ca io recunosc ca doar cred si ca nu stiu. In rest, ceea ce credem ar trebui sa cladim pe ceea ce este si nu pe ceea ce ne place.
Asa se face ca din cauza preferintelor profanam sacrul si mistificam naturalul. Iar pervertirea este instrumentul vanzatorului de iluzii. Expertul care iti vinde ce nu ai nevoie (atentie la "iti vinde" , n-am spus "iti ofera"), dar stie sa le impacheteze in cele mai tentante ambalaje.
Si cum pentru omul superficial ambalujul face mai mult decat continutul ca doar el loveste primul ochiul, "ghici" a cui picior ramane in capcana pentru urs ?
Urata treaba asta cu capcana. Pai aia e facuta sa tina ursu, iti dai seama cat de rea trebuie sa fie pentru om, care e si mai mic si mai firav.
In oarecare sens, toamna are miros, are culoare, ... in sens metaforic. Vanzatorul de iluzii nu schimba in mod obligatoriu lucrurile, ci doar ordinea, uneori poate sensul de mers sau asezarea naturala cu intrebuintarile firesti le face nefiresti  (asta se cheama a perverti).
Nota : - nu exista sens pozitiv la a perverti. Oicine crede ca o perversiune de orice fel poate comporta caracter pozitiv fie se minte singur si pe ceilalti, fie chiar nu cunoaste semnificatia termenului si consecintele faptului.
Alteori doar accentueaza mai mult decat trebuie anumite aspecte ascunzand pe cele ce trebuiau sa fie vizibile, modificand astfel perceptia.
Linistea este sau ar trebui sa fie o stare interna si nu lipsa sunetelor, .. cat lipsa zgomotelor !
Sunetele compun muzica, zgomotele o distrug. Daca sunetele au de-a face cu vibratii ordonate si programate, atunci zgomotele sunt ceea ce a ramas dintr-un sunet in urma distorsiunilor. Primele sunt menite sa transmita un mesaj, timp in care cele din urma au ca "misiune" sa bruieze.
Totusi alergarea dupa sentiment si senzatie este una dintre cele mai reusite smecherii ale vanzatorului de iluzii.
Alearga dupa curaj si vei fugi orb tot drumul. Umbla sa faci bine si chiar daca nu constati, ai umblat curajos, pentru ca in umblarea ta ai luptat cu orice dificultate si urmarind sa faci ce este bine nu ai acceptat compromisul.
Cauta dragostea in ideea de a primi iubire si egoismul te va otravi. Dar mai bine incepi sa oferi ceva si treptat fie ca descoperi fie ca nu, ai avut cu tine dragostea tot drumul.
Alta Nota: A cunoaste definitia unui termen nu e sinonim cu ai patrunde intelesul profund.
Intelesul celor mai multe sta in a le trai si nu doar in a le studia (din nou mi-ar place sa nu pierzi -"nu doar" - si sa crezi ca a nu studia poate avea vreun efect benefic).
Bine, ma duc sa mai cioplesc ceva.