miercuri, 31 decembrie 2014

alegerea si pregatirea lemnului pentru arc

Probabil cea mai potrivita perioada din an pentru recoltarea lemnului de arc este iarna cand seva in arbori este mult mai putina. Incepand cu sfarsitul lui februarie si inceputul lui martie , in functie de altitudine (poate si mai tarziu un pic), seva navaleste in crengi ca sa hraneasca mugurii care vor plesni pentru a naste frunze. Atunci e clar ca uscarea lemnului va dura mult, iar pe langa asta exista un risc crescut ca lemnul sa crape.
Recomand ceva ce desi "manca" mai mult timp, este mai sanatos. Anume sa mergi pe vaile abrupte ori coama dealurilor (pentru cei ce nu stau la campie) si sa cauti arborii pe care vijeliile si zapezile i-au daramat. Se cauta mai mult , dar merita sa nu tai unul in picioare, mai ales cand vorbim de specii ce cresc lent.
Conditia este sa nu fie cazut de multa vreme si sa aiba prea mult lemn putred in el ori sa fie plin de viermi (cazul frasinului la care lucram si din care ma tot munceam sa scot ceva).
Sunt un incepator in ale arcurilor, insa am prins o leaca de "citire" in ale lemnului, asa ca imi voi da silinta sa expun un pic pentru ca oricine nu avea informatiile astea, sa le aiba. Iar pentru care stie mai mult si mai bine , m-as bucura sa ne completam/corectam, ca sa transmitem mai departe conostintele si sa nu perpetuam uratul concept al "secretului meseriei" - unul tare egosit de altfel si care duce la disparitia mestesugurilor.
Drept e si ca arborii cazuti s-ar putea sa nu satisfaca nevoile arcarului. Daca in privinta lingurilor lemnul e usor de gasit si recoltat, la arcuri e alta poveste.
Pentru un arc bun tre sa n-ai multe noduri, sa nu fie lemnu rasucit, arborele sa aiba in el suficient lemn tare incat sa scoti arcul pe care il astepti si probabil cel mai greu de gasit - segment suficient de lung si drept incat sa scoti din el semifabricatul optim.
Un aspect pe care mesterul il amintea si incepatorii il trec cu vederea este acela al numarului de inele din arbore. Este de preferat sa aiba inele cat mai apropiate posibil (adica sa aiba o crestere cat mai lenta) pentru ca atunci ai sanse mai mari sa scoti un arc si tare si elastic (si vorbea de salcam).
Amu de il gasesti cazut, iti dai seama ca procentu e foarte redus ca sa fie si drept si sanatos si cu multe inele inghesuite, dar na daca vei cauta se prea poate sa aflii.
 In ceea ce priveste salcamul, nu vei putea face arcuri din crengi (daca vrei din crengi poti cu frasinul, carpenul, arbori care au in ei doar un singur tip de lemn - adica doar tare).
Lemnul asta alb este prea moale si trebuie inlaturat.
Foarte important este cum incepi sa despici. Ca sa plece fisura unde vrei, tre sa incepi corect. Despicarea nu se face in graba. In rest nu mai detaliez in cuvinte ceva ce trebuie invatat pe viu.
Adevarul este ca salcamul se despica extrem de frumos si de usor. Nu ai nevoie de multa experienta cu el. Tre sa mai tai cu toporelu aschiile ce leaga cele doua jumatati, ca nu cumva sa devieze un pic de la directia propusa. Nu acelasi lucru l-as zice despre paducel, mar, carpen, etc. Astia cam au fibra rasucita si probabilitatea sa gasesti un segment de 2 m sau mai lung si care sa se despice ca salcamul asta, e ceva de domeniul mitologic :)).
Ulmul se despica si el destul de usor, dar necesita cel putin doua pene daca nu chiar trei, timp in care la salcam faci treaba cu una singura.
Cautarea lemnului aduce cu sine si plimbarea. Asa se face ca vei umbla in cu totul alte locuri decat ai mai fost. Vei parasi cu siguranta potecile clasice.
Spre exemplu noi avem aici un deal despre care am mai zis, in care putem gasi peste 20 de specii arbori si multe de arbusti. Foste salase,unele mai noi decat marele razboi, dar multe chiar inainte de el, le gasim inghitite de padure. Ruinele prin care au crescut deja arbori mari, unii la a2a sau chiar a3a generatie.
Mai sunt zonele astea bine aerisite in coama dealurilor unde vantu tranteste la pamant mesteceni, carpeni, fagi, stejari. Din mesteacan n-am incercat sa fac inca arc, dar cunosc esenta si o sa ma incumet.
De asemenea avem paltin, jugastru,ulm, cires, nuc.
O alta dimensiune este cea a "inspinarii" frecvente. Mereu ajung in tufele de mur si tot soiul de plante agatoare, insa printre ele gasesti sanger ,corn, alun, paducel. Din corn iasa arc fain, dar rar gasesti sa fie suficient de lung, fara noduri si ramificatii incat sa scoti un semifabricat bun. Cu sangerul ai mai mari sperante. Iar cel mai usor de gasit pe lungimea si grosimea dorita este alunul, care desi "scoate" arcuri mai moi este usor de prelucrat. Am vazut ca este slab la compresie desi are elasticitate buna. Dar na, aici deja vorbim de indemanarea arcarului sa potriveasca tipul de arc dupa esenta lemnului ori sa adapteze lemnul ca sa tina .
Pentru cei care nu stau la casa si n-au spatiu sa depoziteze bustenii, o solutie este sa-l despice in sferturi (sau segmente potrivite pentru arcul ce doresti sa-l faci). In functie de esenta, unele se "simt" mai bine decojite , iar cu altele tre sa ai grija ca de le decojesti prea devreme si le bagi in casa, vor dezvolta pe lung multe fisuri mici si taman pe suprafata la care conteaza cel mai mult :)) .
Se intampla foarte des ca lemnul dupa despicare sa se strambe ca in poza de mai sus, probabil datorita diferentei de umiditate din compozitia lemnului , dar si a densitatii. In ce priveste mijlocul arborelui (la speciile astea doua si mai cateva) este mult mai tare decat cel de culoare deschisa de la exterior.
Procesul nu e complicat. Lemnul din mijloc este partea moarta a arborelui si are mai putina apa in el, deci el isi va pastra mai usor dimensiunile initiale, timp in care spre exteriorul arborelui curge seva care imbiba lemnul si care cand incepe sa se evapore schimba cotele lemnului. La fel apar si fisurile - datorita perderii inegale de apa din lemn - evaporarea - de la exterior spre interior , iar rezultatul manifestandu-se prin fisurarea lemnului deoarece contractarea fibrei intrece elasticitatea ei.Tocmai de aia se doreste o uscare lenta.
Pentru a indrepta lemnul, recomand fixarea de un alt lemn drept, cu ajutorul unor dispozitive de stragere/menghine. 
Apoi inainte sa destrangi menghinele, legi strans cu sfoara si asta este.
Ca solutie pentru uscarea controlata si pierderea lenta a umezelii, adica a reducerii riscului de fisurare, am vazut ca la unele esente merge sa ungi capetii cu aracet. Insa in toate cazurile in care ai un lemn rar si de calitate, recomand sa-l invelesti in ziare si sa-l pui la loc ferit unde sa uiti de el pentru o vreme. Graba strica treaba ! Lasa metodele rapide de uscare pentru lemnele (mai) comune.
Bine, cam atata momentan.
Imi dau seama ca pentru cei ce n-au de-a face cu fabricare arcurilor, poate sa vada in asta un subiect steril, insa as vrea sa subliniez faptul ca nu strica sa cunoasca si omul care trage nu doar cel ce fabrica, drumul pe care arcarul l-a parcurs pentru a face arcul (exact cum am detaliat si la fabricarea lingurilor). In felul asta sper io, omul este capabil sa aprecieze mai bine lucratura si sa se apropie mai mult de cadrul natural.

marți, 16 decembrie 2014

unelte bune

 Am zis sa-l dau si pe asta. Dupa ce l-am modificat sa fie utilizabil (schimbat unghi la tais, ascutit, taiat si modificat ciocanu, curatat de vopseaua initiala, finisat si tratat coada), i-am facut o coada scurta care sa-ti serveasca la cioplit, dar am facut si o coada lunga de rezerva. Ambele sunt din lemn de frasin. Are si surubelul ala care fixeaza fieru in coada , dar io nu-l port dupa mine, insa ti-l dau si pe el evident.
 Patrunde bine in lemn datorita raportului dintre lama lunga si ingusta si coada lunga ce poate fi tinuta lejer cu doua maini.
 Si un accesoriu important este teaca, fara de care nu-l poti purta in siguranta in rucsac. L-am luat la padure sa-l testez si mi-a placut.Acu na, unii poate prefera altceva. Dar io gasesc ca ii practic sa am un topor asa usor si versatil (... daca n-as mai avea inca 4 inafara de el :)) ).
O sa-l pun in lista asta unde mai pun si alte lucruri pe care le vand.
 Altu pe care il vand e cutitul din poza. Are lama forjata din foaie de arc si manerul din frasin si corn de cerb. Am cioplit cu el, am drumetit si am lucrat la arcuri. Mi-a fost partener de nadejde. Este in aceeasi stare ca inainte doar ca lemnul a capatat culoare mai faina decat avea la inceput.
 Pozele sunt facute ieri si vei putea vedea prin comparatie cu postarea din 2013 ca este in stare foarte buna.
Pe asta il pun lista cu unelte folosite. Daca te atrage vreunu, trimite un mail si-ti dau restu detaliilor.

linguri unice, pentru ca si oamenii sunt unici

Frasin,
frasin
si aici tot frasin. Pai da, ca e aceeasi lingura vazuta din mai multe unghiuri.

luni, 15 decembrie 2014

un puukko pentru mesterul din tine

Tot asa, o lama finlandeza de marime medie potrivita pentru drumetie si mesterit.
Manerul l-am facut din lemn de nuc autohton si corn de cerb carpatin.
Teaca maro din piele de ren pare mai rosiatica in poza asta (pe apus de soare) decat este in realitate.
Altfel e un cutit usor si compact, dar bine legat, care umple palma.
Ceva detalii
si inca cateva detalii.
No, asta este. Nu e multa filosofie aici ci doar un tais ascutit si un maner confortabil.
Un cutit cu lama prea lata este anevoios la meserit, iar unu cu lama prea ingusta e nepotrivit pentru mancat. De aia gasesc in tipu asta de cutit un echibilibru rar.

duminică, 14 decembrie 2014

arcul din lemn de tisa

 Lemnu il am de iarna trecuta.
Creanga din care cresteau multe crengute si care avea o gramada de "puncte" negre in ea, incovoiata cum nu traba si nici prea groasa, ... din orice alt lemn ar fi fost nici nu m-as fi uitat la ea.  Insa pentru ca e tisa, mi-am dat silinta sa scot ceva din ea.
L-am lucrat mai mult din pila, ca la modul in care se aschiaza nu lasa loc de topor. Cat despre strambaturi, l-am lucrat la cald si a cooperat. L-am indreptat doar si n-am "intins coarda" pana acolo incat sa-l recurbez, dar poate e chiar mai bine asa ca seamana mai mult a ceea ce era pe vremuri.
Am dorit sa ma apropiu cat de mult de ceea ce se cheama un un arc lung englezesc.
Asta ii intinderea lui si modul in care lucreaza.
Cornul era esential, pentru ca asa se poarta la arcu lung de tisa. O coarda rasucita de dacron, verde cu negru si un pic de piele sa il tii mai bine in mana.
Are ceva puncte mai rigide in zona nodurilor, dar pe ansablu se misca binisor. Si da, e cum il vezi, cu multe noduri.
Cu coarda pusa
si cu ea data jos.
Si asa ii langa om.
Apai mai vedem ce mesterim pana una alta.

vineri, 12 decembrie 2014

inca doua arcuri

Iarasi unu mare si unu mic. Si din nou ala micu e bagat la inaintare, asa ca nu ma intreba inca de al mare ca-i vine randu.
O creanga de ulm recoltata iarna trecuta sta la baza lui. L-am inceput in vara, dar l-am gatat abia acu.
Drept sa zic nu ii dadeam multe sanse. Mi se parea cam scurt si firav lemnu.
Totusi ulmul este deosebit. Nu cu orice esenta poti face ce faci cu el. Asa ca am facut un arculet numa bun.
L-am curbat sa fie o leaca mai taricel si mai rapid. Lucreaza foarte bine la cald si spre deosebire de corn, il faci nod :)).
Se intinde si el atat cat poate si trage binisor, pentru care trage asa de agrement.
Asa-i in repaus.
Da, unu dinasta mic mi-as face si io ca sa il iau dupa mine in deplasare, dar mai vedem pana atunci.
Si asa-i cu coarda pusa. 
Treaba cu arcurile din lemn este ca necesita un pic de simt" (de bun simt). Tre sa stii ca nu-s rangi si ca nu poti trage oricat fara sa le rupi. De regula cel care le fabrica iti zice si cat e intinderea maxima admisa, cu toate astea, sunt convins ca exista oameni care nu tin cont. Deci subliniez inca o data ca spre deosebire de prastie, arcul e mai de finete.
No, cam asta  e. In rest cautam teren bun pentru trageri si pana atunci vom curata ce avem.

una marisoara din frasin

No, ca a sosit si randul ei.
Lingura pentru mancat, mai mare decat multe altele si as ca-i zice numa buna pentru cei ce se plang de linguri prea mici.
E simetrica si se simte placut la mana si gura. Adu numa ciorba, ca lingura ii pregatita.

duminică, 7 decembrie 2014

mai rotunjoara din alun

Este tot o lingura bine legata, de dimensiune medie. I-am lasat o parte din scoarta pe coada s-am finisat-o cu tot cu ea. E din alun mai vechi, bine uscat si o sa poti vedea pe ea toate nuantele lemnului cat si detaliile din fibra.
Altfel e o lingura comoda cu o cupa mai mica si mai adanca .

ne place si din fag

Asta isi are originile in padurile noastre, unde dupa cum ai vazut nu ducem lipsa de lemn cazut.
Se face ca o treime dintr-un fag mai batran de 200 de ani a cedat si cu mare trosnet la lipit de pamant rupand si cativa carpeni mai firavi in calea lui.
Lingura e mare si robusta ca batranul fag ce a stat martor atator generatii care sau perindat pe langa el. E bine legata si sper io ca-i si placuta la mancat. Are husa ei si un snur din piele impletita in capatul cozii. Mai ramane sa vii cu mamaliga, ca lingura e pregatita.

marți, 2 decembrie 2014

frasin si frasin

Da, din acelasi neam ambele si iarasi is destul de diferite.
Prima pe care ti-o arat e cea care apare si in profil. E o lingura medie catre maricica. Ii faina asa simpla si n-am gasit cu cale sa ii mai fac vreun semn. Un snur din piele impletita, o husa pe masura si e gata de padure.

luni, 1 decembrie 2014

si din salcam

Fiecare arbore vine cu ceva special.In acelasi salcam gasesti atat lemn tare cat si moale. Diferenta se vede imediat, dupa culoare.
Este un lemn bun si pentru arc, dar despre asta vorbim peste cateva luni :)).
Lingura ce o vezi e usor asimetrica si cu coada rotunjita. E comoda si supla, iar curbura aia caracteristica in realitate este mai pronuntata decat o vezi in poza de sus (deci e mai practica la mancat decat pare).
Ca si inca cateva esente, salcamul cand e bine finisat apare sidefat.
Am luat salcam si pentru arc, dar si pentru linguri. Asa ca vom mai auzi de el.