Am ales ca locatie o padure frumoasa, cu arbori mari, unde nu ducem lipsa nici de copaci cazuti.
Calatoria in sine este frumoasa, iar urcusurile nu sunt mereu line, dar nici prea accentuate.
O data curatat locul, mergem sa cercetam zona pentru a indentifica resursele. Apoi incepem sa pregatim tabara si tot ce avem nevoie atat pentru autogospodarire cat si pentru lucru.
Dupa ce am gatat tabara, am invatat ce si unde gasim, invatam sa folosim uneltele din dotare. Dar o facem intr-un mod practic, in care la final ne alegem cu multe lucruri utile.
La pranz si in pauze, profitam de timp si ne ocupam de partea teoretica.
Seara la caldura focului ne intindem la povesti si subiectele curg rand pe rand.
Dimineata ne trezim in aerul ala fain si proaspat si ne spalam la apele paraurilor de mai jos, apoi incepem treaba.
O data ales busteanul, il aducem la tabara pentru tairere, despicare si degrosare.
Fara sa intru prea mult in aspectele teoretice sau in succesiunea proceselor de fabricatie, amintesc doar ca cel mai bine inveti sa cioplesti cu toporul, cioplind ceva care te indeamna sa fi responsabil si unde daca gresesti te costa un alt semifabricat cu tot ceea ce implica pregatirea lui.
Concavitatea se obtine cu daltile si necesita un pic de exercitiu. Dar incet incet fiecare se prinde de schema.
Bancul de lucru poate arata si asa .
Este important sa explicam ceea ce facem, sa ai timp de pus intrebari si sa clarificam lucrurile mai inainte sa se materializeze confuziile in semifabricat si sa dea nastere la defecte in cana.
Asa a mai trecut o zi si suntem iarasi la cina la o poveste de seara. Maine ne asteapta o alta etapa frumoasa.
