WOODEN SPOON INSPIRED FROM NATURE

mini kuksa

2012-01-30T21:12:00.000+02:00

Da, e o canuta.

Din nuc am facut-o. Mica, robusta si comoda ea poate fi exact cana de care ziceai. Din ea iti poti bea cafeluta in diminetile reci. Tot din ea poti sa bei apa de la cele mai curate izvoare pe langa care treci in drumetiile tale.

Detalii privind dimensiuni sau cu cat o dau, nu obisnuiesc sa pun in postari, ca mi se par plictisitoare (pentru cei ce nu cauta altceva decat imagini rexante ori povestiri de natura si mesterit). Cine e interesat imi scrie un mail.

Asa ca e o canuta simpatica pe care o poti lua oriunde si sa o folosesti cu placere. Ea poate deveni un tovaras de calatorie nedespartit.

inca una mica

2012-01-29T18:02:00.008+02:00

Din lemn de mesteacan argintiu am facut lingurita.
N-am mai facut demult lingura dinasta scrurtuta si robusta.
E tipul de lingura ce ocupa putin spatiu (dupa cum ziceai si tu, ca intra in buzunare, truse,etc).

Dar e si comoda. As zice ca-i buna de luat la munte si de mancat din farfurie, castron si oala de o persoana. Evident ca nu-i practica la mestecat in gamela ca-i prea scurta (avantaje si dezavantaje).

Culoarea inchisa a lemnului e datorata vechimii. Arborele are cel putin doi ani de cand e "la pamant".

Am mai facut dinastea si inainte, dar le-am dat. Momentan o am numa pe asta. Vezi daca iti place , da-mi de stire.

(P)omul

2012-01-28T23:28:00.015+02:00

Auzi, mai bine ies sa umblu un pic.
In oras timp frumos, caldut, poate un pic mai cald decat as fi vrut. Dar se mai echilibreaza in padure.
Jos, la plecare, langa canton cerul era variabil mai mult senin. Zapada depasea glezna nu cu mult.
Insa in zonele cu molid era si mai mica, ca mai preiau si ei o buna parte.

Dar molizi sunt putini paici, mici parcele, marea parte e amestec de fag si carpen, mesteacan, plop, salcie capreasca, alun si inca cativa ici-colo.

Uneori ai impresia ca traversezi un tunel. Totusi in multe locuri crengile sunt aplecate pana jos si nu prea ai cum sa treci pana ce nu scuturi zapada. Aici iarasi e de folos batul de umblat, ca le mai palesti cate una si apoi inaintezi.

Dar stai, ca abia de aici urmeaza arborii ai mari arcuiti, unii pana la pamant, unii rupti de tot. N-am mai facut poze cu aia ca nu cumva sa deprim pe careva mai sensibil.

Cert e ca m-am oprit din umblare pentru ca un gand mi-a venit. Un gand alimentat de o amintire.

Imaginea arborilor ma determina sa compar tacutii uriasi cu micii galagiosi.

- Omul ca arborele !

Asemenea arborilor si oamenii se indoaie sub povara. Dar nu de asta ma mir, nu de faptul ca se indoaie sau se rup (in) iarna (vietii lor), ci ma mira faptul ca unii (putini si rar) se indreapta la loc primavara.

Pentru ca nu putini am vazut din cei multi ce s-au rupt ori au trait indoiti pana la ultima picatura de seva ce le-a traversat trunchiul.

De unde trag concluzia ca nu intrebarea - "cum s-a putut intampla asa ceva tocmai mie ?!" - este de vreun folos ci mai de graba afirmatia - " nu-i bai, mergem mai departe".

Asa ca mergem mai departe.

Am scos cutitul la padure. Pe asta l-am gatat joi. E un cutit mare, stil scandinav, lama otel carbon, maner din buba de mesteacan si corn.

Teaca din piele de ren, cusuta bine si tine cutitul la fix.

Capatul tijei l-am nituit.

Ii cutit solid, genul de cutit care te determina sa spui, asta-i cutit ! :)) , desi si celelate sunt tot cutite.

Taie ca unul de cioplit, doar ca plusul de lungime si greutate ii da si o cadere buna.

In mana il tii fain si e cum iti spuneam, un cutit de padure, de ture lungi, dar si de o dupa masa libera.

Sus, se inaspreste. Pe masura ce ma apropiu, zapada capata centimetrii.

Ma bucur de fiecare centimetru si imi manifest bucuria prin scaderea ritmului de mers si cresterea ritmului cardiac .

Aici nu mere cu graba. Pas dupa pas prin zapada cu doua straturi inghetate, unul pe la mijloc si altul mai la suprafata, pasesc. Trebuie sa ridici piciorul, ca zapada e pana la genunchi si peste. Ma cam juleste la genunchi, sub rotula si deasupra, pojghita aia de gheata, ... da-i bine.

Molizii sustin tone de zapada pe ei. Vezi ca nu-i ca-n poza de la la plecare.

Trebuie sa fi constient ca daca pleci singur, singur iti bati urme. Nu te aventura daca n-ai mai fost inainte si cu altii si n-ai idee cam cum ii. Risti sa te epuizezi. Au patit-o si altii si vei pati si tu.

Cand umblii , trebuie sa fi constient ca n-ai voie sa obosesti. Daca gafai, inseamna ca gresesti undeva. Cand ti se pare prea greu, nu mai inainta, ci intoarce-te pe urmele pe care ai venit.

Chiar daca iesi intr-o plimbare de o zi, ai grija sa ai in rucsac o bluza in plus , inafara de cat ai socotit ca vei lua pe tine cand iti va fi rece. Trusa e nelipsita. La fel si lanterna, cutitul si o sursa de aprinderea focului (inafara de ce ai in trusa).

Nu pleca iarna fara un termos cu ceai fierbinte si indulcit. Din el poti face fie 2 l de bautura calduta, fie bei cate-o cana de ceai fierbinte cand ai nevoie.

De telefonul mobil n-as amintii, ca pe ala nu-l lasi nici daca ramai in camera. Telefoane prostesti !!!

Fi antent ! "Mobilul" nu-i o jucarie. Nu il tine pornit in tura. Nu te mai gandii ca daca te suna cineva si e bine sa stii cine si sa si raspunzi. Alea-s prostii. Cand esti la padure ori la munte esti acolo si atat.
Telefonul e ca tu sa-l folosesti cand ai nevoie si nu el sa te foloseasca pe tine. Pricepi ? Pricepi desigur, ca esti istet, ... dar nu vrei sa aplici.

Oricum tine minte, ca daca nu l-ai inchis inainte sa-l bagi in rucsac sau buzunar, ai sa uiti de el si cand vei avea nevoie sa suni sa te scoata careva de acolo, vei constata ca ai numa o linie ramasa la baterie, .. cel mult. Apoi cand vrei sa dai detaliile referitoare la zona in care te aflii, ii gata, s-a dus. Deci fi cu bagare de seama si foloseste patania altora, nu experimenta greul cand nu-i nevoie.

Sus am vazut urme de cerb, mistret, iepure, caprioara si lup.

Cam cat era zapada ? Pai era ceva. Media era pana la genunchi, dar pe alocuri am prins si la doua palme sub brau.

Pai uite si la asta de-o lasat urme, in poza de mai sus, ca isi tara burta pe jos de parca tragea sania. Si el nu are picioare scurte.

Caprioare imi taie calea. Am vazut urme pasind usor, bland, dar si salturi de care m-am mirat. Am vazut urma aici si cand am cautat, urmatoarele erau la 4 m, ba da alea-s aspre ma.

Se intuneca si scot lanterna. Ma si incepe ca un vulcan dinala noroios sa cloncane in stomac. Ma da nu te lasi ? ii zic ...

Cativa pasi fac si ii da si mai aspru. Ma mir un pic, ca mi-o mai cloncanit mie de multe ori, dar amu parca se revolta . Ce-ai ma ? il intreb, vrei mancare ha tu ? Ce sa faci cu ea?

Io mancasem bine dimineata, da fraieru parca o uitat. Abia era ora 18 si asta varsa pacolo acizi, secreta anapoda. Ma sezi bland ca n-ai ce macina n-auzi ? El nimic, ii stomac , n-are urechi!
Il ignor un timp, dupa care nu mai mere, ca asta ma deconspira. Pai o idee mai tare sa fi cloncanit si avea si ecou.

Am pus in rucsac si un sandvici, sa nu zic ca plec fara mancare.Ca in mod normal un pic de mancare iau ca nu se stie cum nu ajung in noaptea respectiva acasa si nu strica sa alimentez un pic.

No ma, amu mai chiorai ? I-am inchis gura. Mai bag un ceai si-i dau mai departe. Dupa a 2 a jumatate a coborarii, incep sa grabesc pasul. Acum stratul de zapada se imputineaza iar prinsoarea pe picior devine mai mica.

Dar stai sa vezi cand se gata zapada.
Seara dupa o zi de umblat la nameti, cand dau de "uscat" cu greu am abtin sa nu alerg. Pai astea doua merg singure. Si ma gandesc ca urmatorii 15-16 km pana acasa sunt un fleac, ii fac numa ca sa ma destind.

Dar dupa numa cativa km, ma opresc in sat, in statia de autobuz, la banca aia, sa iau si o bluza pe mine, ca toata ziua am umblat la tricou si foita si mi-a fost bine. Dar aia era pentru ca depuneam efort, amu cand nu mai are ce sa opuna rezistenta, nu ma mai incalzesc.

In statie mai era si un om, care in vreme ce eu luam haina a intrat in vorba. Era un pic nemultumit ca nu-l lua nimeni la ocazie. I-am explicat ca fiecare e indreptatit sa opreasca sau nu dupa cum doreste si ca nu are deloc de-a face cu bunul simt, deoarece nu-i vorba de o situatie de urgenta.

Omul se intinde mai mult la vorba si incepe sa dezvolte pe teme patriotice. Ne intoarcem la daci si romani. Imi zicea ca acu multi ani discutase cu un profesor de istorie care l-a descumpanit teribil. I-a zis ca poporul roman nu are nici o treaba cu dacii si romanii si ca ne-au corcit triburile si popoarele slavone in asa hal incat n-a mai ramas roman si dac in noi decat poate cat o picatura intr-un ocean (el se exprima un pic altfel decat iti povestesc io amu, dar intelegi ideea).

Si zicea el ca la acea vreme nu a acceptat raspunsul, dar acum insa e tot mai determinat sa creada asta.

Sustin ideea, pentru nici eu nu cred ca a mai ramas prea mult dac si roman in noi, sincer nici nu ma prea intereseaza. Nu cred ca dacii au avut ceva cu totul deosebit fata de altii, poate erau o idee mai nespalati, mai salbatici, si dupa povesti s-ar zice ca si mai curajosi (dar stii cum e cu povestile, tind sa se idealizeze pentru ca ramane in urma doar partea pozitiva care este de regula nuantata in mod exagerat). Romanii erau ceva mai ingrijiti, mai barbieriti, mai instruiti, iar dupa cum ii stiu io ca purtau sandale, cred ca le-a fost cam frig paici pe la noi.

Deci din marsavia actuala, din inselatoriile si lasitatile de azi, constat ca nu mai avem nimic in comun cu dacii si romanii (nici curaj si nici disciplina) dar n-ai decat sa crezi ce-ti place, ca indiferent cum o fi, important e sa te simti bine, nu ? Ca doar asta se promoveaza astazi.
Traiesti clipa, acum e important sa traim bine, maine nu conteaza. Si "maine" vine peste noi si ne trezim plangandu-ne ca si cum altu ar fi de vina .

In esenta toate astea n-au absolut nici o legatura cu tura de azi.

Dar vreau sa vezi cat de usor te transpui in alta dimensiune si cat de simplu iti poti bruia gandul.

E gandul tau si nu-l da decat daca primesti altul mai bun, mai curat. Nu te mai da dupa lucruri de nimic. Lasa prostiile politice de tot felu si stirile nebunesti, ca nu te pricepi la politica si chiar daca te-ai pricepe nu-ti foloseste la nimc. Vezi bine ca in tarile cu trai mai bun oamenii n-au treaba cu politica ci au timp sa faca si lucruri frumoase. Renunta la ganduri conspirative si cauta "gura de aer proaspat". Fi stapan pe mintea ta, nu lasa mintea sa stapaneasca asupra ta.
Cerne informatiile ce intra, iar pe cele nefolositoare matura-le si din fata usii.
Vaii, ca nu se mai termina ! Ce-i folositor si ce nu ? :)) Fiecare are alte sisteme de raportate. Alte valori, alte considerente in ceea ce priveste importanta in viata. Glumeam ! , nu incep alt subiect.

Seara faina iti doresc.

lumina in intuneric

2012-01-25T22:43:00.003+02:00

Si daca ma gandesc un pic, realizez ca e mai corect sa zici ca esti in stanca cand esti in pestera, nu cand esti la catarat. La catarat esti pe stanca, nu in !
Pe cat de faine is pesterile pe atat de mult sunt ignorate sau demolate.
S-a ajuns pana intr-acolo incat sa fie necesare gratiile ! Acum se cheama conservare. Metode extreme pentru situatii extreme. Nu stiu acuma cum ii, dar pe vremeuri se merea cu ciocane in pesteri si stiu cativa care amu is mai batrani un pic si au sau aveau rafturile pline de "suveniruri". La ce bun ?! Aiurea.
E ca si cum ai scoate ochii uni fete frumoase pentru ca ti-au placut ! Exagerez ? Poate, ... poate nu. Cert e ca bunul simt e nevoie sa fie cultivat in fiecare generatie.
Dar imi vine in minte vorba :

"Nu ne mai putem întoarce în peşteră, suntem prea mulţi." ... asa ca nu mai mere sa locuiesti in ele, dar poti sa te refugiezi la nevoie.

Treaba-i ca din cauza abuzurilor se ajunge la metode extreme. Sa n-ai voie sa campezi in munti, paduri, sa faci focul, sa vanezi, sa umblii, sa privesti, sa doresti, sa gandesti !
Echilibru in sensul asta, as zice ca este ceva alimentat de educatie, constiinta,respect, poate frica (nu spaima aiurea, ci frica ca daca azi darami, maine nu va mai fi). Al mic al tau va creste si cand va merge la pestera va vedea ca in locul formatiunilor sunt cioturi, apoi isi va aminti de cele de pe raftul tau si te va condamna. Si asta-i partea buna, partea negativa e ca nu cumva sa ia si el exemplu narozesc.
Cateva versuri ce suna cam asa :

Brâncuşiană

Inspirat când a creat

Meşterul, "Masa tăcerii",

Nici o piatră n-a luat

De la Peştera Muierii!

Da revin la mediul curat si linistit. Pestera fosila e cea mai buna de dormit.
E mai uscata si mai tacuta.

Fara a incerca sa promovez explorari solitare, ori vizitarea in grupuri mari, a pesterilor neamenajate, totusi vreau sa vezi ca-i fain.

Urme de talpa sa lasi in urma si atat.
Sa scrii numele pe peretii ei nu-i o treaba. Pe nimeni nu intereseaza ca ai trecut tu pe acolo, in plus acu ai lanterne bune, n-ai nevoie de lumanari si lampi cu carbid (pe care sa le golesti prin galerii !!!).

Dar ii fain sa petreci timp in pestera.
Cand dormi, dormi adanc. E o temperatura placuta pe timp de iarna.

Lilieci cu degete ca de otel atarna invers fata de noi pana ce fac condens pe blanita. Erau cativa acolo de parca au iesit de sub dus.
Fiecare pestera e unica prin numarul, dimensiunile si aspectul formatiunilor, dar si prin dezvoltarea galeriilor.
Tabara subterana. Si aici ii buna tenda.O poti monta sa nu te picure, daca-i cazul.

Si plimbarea e mai faina ca-n muzeu.
Uite si purcelul. Am intors poza ca sa-i vezi mai bine figura.

Aici singura lumina e cea pe care o aduci de acasa.
Ii bun sa ai doua surse separate, mai ales pentru cazul in care una cedeaza.
Amu ca am gatat si cutitu al mare si ca o mai dat zapada, planuiesc alta tura.
Nu ca ar avea vreo legatura prea mare cutitul cu asta, dar n-am gasit alt moment in care sa amintesc de el :)) .
Imi pare bine si de ploile din zilele trecute, dar si de zapada de mai sus.
O mai crescut si apa raului, numa bine se mareste si debitul izvoarelor.
Numa bine, ... si tie .

Umbla-tura hibernala

2012-01-24T21:35:00.001+02:00

Si s-a asternut neaua.
Daca la munte e ceata si viscol, la padure n-ai treaba.
Singura opreliste reala ar putea fi vantul puternic ce rupe arborii de la jumatate ori ii scoate din radacina, insa zilele astea e linistit.
Ninge asa usor. Crengilor li s-a adaugat in diametru prin stratul alb depus.
Unde nu-i poteca tre sa fie atentie.
Unde nu vezi ce-i sub zapada tre sa pasesti cu grija, iar unde aluneca o bata e de mare ajutor. Asa ca ne luam cate una de alun.
In deal, inainte de intrarea in padure trecem si pe langa salasul de la care imi aduc aminte ca ne-au atacat cainii intr-o seara.
Se faceam ca alergam pe o vreme aspra, cu ceata si ploaie torentiala ce s-a transformat in grindina, dar nu asa. Erau boabele mari ma ! Cand imi tragea cateva bobarnace in cap imi trecea chefu de gluma. Alergam cu mainile pe cap si ne durea dosu palmei de la impactul cu grauntele translucide.
Ne apropiem un pic sa aruncam o privire.
Inauntru ii lux. De te prinde noaptea pe sus iarna, aici ai pensiune de 2 margarete. Loc de foc, masa, pat cu saltea, cuier, rafturi, Vreo haina in care sa intrii cata vreme le usuci pe ale tale (daca s-au udat).

Peretii sunt facuti din crengi impletite si is tencuti afara si inauntru cu lut dinala (ca-i plin paici ).
Apai amu bag sama ca nu io mai peticitt demult. Vara ii cald paici, iarna nu sta nima , asa ca no fi fost tragere de inima.
Oricum ii bun.
Pe poteca mere o vreme, dar dupa ce intrii pe valea paraului ramai fara.
Aici se pasesete printre bolovani si busteni, printre si peste si chiar pe sub.
Treci apa de mai multe ori, dar nu te avanti, ca piatra uda si inghetata nu te ajuta.
Ganoderma, ... probabil Ganoderma applanatum. Is foarte multe specii de ganoderma in padurile noastre. Si astea-s bune, numa sa stii care si cum si ce se face cu ele. Dar daca ai interes le inveti, io ti-am dat doar o idee.
Dar cand paraul se varsa in rau, e alta treaba. Pe asta nu-l mai pacalesti asa usor.
Hai, descaltarea !
Aici un prosopel ii bun, dar si baticul de bumbac face treaba.
Stii care-i buba cu traversarea apelor, uneori te descalti, alteori nu. Eu unul prefer sa ma descalt, decat sa umblu ud restul zilelor si sa trag frig mai mare.
Totusi daca apa e mare sau nu-i vad fundul, socot ca-i mai sigur sa trec incaltat. Aici insa nu-i cazul .
Afara ninge usor, iar cu o zi inainte o plouat mult.
Ne prinde seara si ne ia foamea. Sa mancam si sa bem un ceai nu-i moft, ci necesitate. Dar pentru asta e nevoie de foc.
Nu-i usor. Lemnul e ud, ca scos din rau. Ud si pe alocuri inghetat. Coaja de mesteacan face treaba buna, dar cu tot cu ea se munceste . Sarcinile se impart si treaba se injumatateste.
Lemnenele se usuca foarte greu si inabusa flacara firava ce abia prinsese viata. Se sufla mult, dar nu mai mult ca alta data.
Hai co ia incet incet. Oala cu zapada pe foc si mancarea la iveala.
Insa o data cu focul incep sa cada si flostomoace de zapada peste tot.
Tenda montata din timp ne scuteste de "ploaia" rece.
Bastoanele de alun sunt cat se poate de utile la montarea ei.
Vara si cu si fara rucsac e mai simplu. Piatra nu aluneca si macar vezi prizele.
Se catara pe alocuri.
Apoi iar se trece apa.
No ma, amu is bune in sfarsit parazapezile. Elimini neplacerea de a umbla tot ud si inghetat la picioare de la zapada ce a intrat si s-a topit.
Bocanci buni se recomanda la ture de mai multe zile.
Asa pe deal si io merg cu ceva rupturi. La cateva ore nu-i problema. Insa in ture de mai multe zile nu te juca, ca strici bucuria.
In rest, liniste. Urme de caprioare ici-colo.
La pestera ne gasim adapost. Pestera, cum ziceam,e adapost stravechi.
Aici temperatura e constanta, vara - iarna ii tot aia. Difera prin faptul ca vara iei haina inauntru si iarna dai jos.
Dar despre pestera si despre ce-i inauntru, mai vedem, amu am treaba ca tre sa gat cu lemnu asta.

din sticluta cu esenta

2012-01-16T22:00:00.006+02:00

Cu bani poti cumpara totul, mai putin lucrurile nepretuite.

Dar toate lucrurile (si tot ce misca) au un pret, insa nu toate se cumpara sau se vand pe bani.
Nu vinde (nu-ti da) ce ai mai de pret pentru bani ori alte bunuri trecatoare.
Om liber e acela care n-are nevoie sa spuna nicio minciuna.
Libertatea pare un ideal, dar unul catre care trebuie sa tindem.

primul pas este doar inceputul

2012-01-08T17:58:00.009+02:00

Stejari, imi vine sa zic. Prin strambele increngaturi azi se vede albastrule atat de comun in zilele de vara si atat de placut in zilele scurte si mohorate din iernile mai mult umede decat geroase.

Si cand privesc in jos tot frumos vad. Frunza de stejar inveleste padurea, iar ghinda ca un nasture incheie haina la gat.

Tot a stejar si miroase. Imi place mult aroma asta. Imi revin amintiri de demult.

Si imi dau seama ca dupa cateva ore de mers prin padure nu m-am plictisit deloc de privit si umblat. Nu cautam un loc anume, ci umblam pe unde nu am mai fost, dar si pe unde am mai fost iar acum se schimbase.

Batrani ca el probabil ca ar spune multe daca ar avea cu ce ... sau cui.

Din generatia lui doar el a mai ramas pe zona aia, restul pustime, ce se avanta sa razbata catre cer. Doar cei mai rapizi si mai vigurosi vor apuca sa prinda maturitatea, ... dar si cei ce vor scapa de intemperii, de secure, ori alte pericole.

Si ma gandesc ca-i ca la om. E o minune ca un copil sa razbeasca si sa ajunga adult chiar si sustinut de o familie, dar mai de unul singur !

Unde ma asteptam mai putin, gasesc ruinele unei vechi contructii. Pare sa fi fost vreun soi de stana.

Acum prin zidurile ei daramate si intre ele, crescusera copaci. Spre exemplu cel cu "geaca pe un umar" este salcia capreasca de care aminteam. Chiar si el era deja fara viata de vreo cativa ani (2-3).

O caprioara galopa de parca incerca sa scoata vreun timp la suta de metrii. Sarea cu usurinta peste busteni si printre pietroaie.

Si uitandu-ma cu admiratie la ea si totodata simtind o usoara rusine ca am deranjat-o, imi amintesc de scurta si zbuciumata lor viata.

Ele nu au pensie si nici adapost. Sunt haituite cand de lupi si caini cand de pusti (nu copii ! , ... de oameni inarmati cu gand rau).

Ele cand nu mai pot alerga mor. Nu exista animale salbatice care sa se plimbe doar usor si sa cugete, ori sa exprime figuri intelepte, a caror riduri si privire sa poata fi interpretate si ca semn de bogate cunostinte acumulate intr-o viata.

Si ele traiesc totusi multisor.

Dar lupul, e un pic mai smecher, dar duce o viata si mai grea si mult mai scurta (sub 10 ani). Hrana lui nu se gaseste pe jos, ca la ierbivore. El daca nu alearga, chiar moare. De aceea ei traiesc foarte putin.

Pai omul e copil cand lupu a gatat-o deja cu viata. Privit din punctul de vedere al pradei lupul este o fiara.

Iar din pielea lupului daca privim, nu-i usor. Felul in care el este conceput cere sa omoare ca sa traiasca.

Si nici pe el n-are cine-l ingrijii cand il doare stomacul, iar cand devine neputincios va muri fie de foame, fie rapus de alte fiare.

Ce treaba ai tu cu astea? habar n-am, poate nici una, dar nu ziceam ca sa ai vreo treaba.

Ci era pur si simplu un gand, care imi vine de multe ori cand vad cate una din aceste animalute. Imi amintesc ca viata nu-i un lux si nici nu confera vreo siguranta.

Ci mai de graba este o lupta si o suferinta. Incepe printr-un strigat si de multe ori sfarseste printr-un geamat.

Daca al mic are putere sa strige, al batran nci macar de aia nu va mai avea vlaga.

Dar astea sunt doar niste ganduri, insa sunt ganduri despre viata.

Si nu de putine ori asta ne va ajuta sa percepem lucrurile la o valoare mai apropiata de cea reala.

Iti permite sa percepi si mici bucurii pe care de multe ori le trecem cu vederea.

Ma opresc la un loc fain in care obisnuiam sa mai vin.

Primul e focul, ca ii rece afara. E senin, dar ii temperatura aproape de inghet.

Si pentru ca e si ora mesei, pun si de un ceai si de o friptana.

Intre timp se poate lucra si la canuta de nuc.

Si cum ciocanul meu era mostenit si deja crapat si mai lipseau si bucati din el, am zis ca imi trebuie unu nou.

Spre seara eram gata cu toate si imediat dupa lasarea intunericului pornesc la drum.

M-am uitat si dupa iasca, sa-ti aduc. Interesant ca atunci cand nu cauti gasesti mai multe.

Dar pe vale am gasit totusi 3 bucati si le-am luat.

Si asa a trecut cea mai mare parte a zilei de ieri.

Azi insa, vremea s-a schimbat. A inceput un soi de ninsoare cu tendinte catre lapovita.

E vremea de alergare. Ca prin telepatie intra Sebi pe mine si ma intreaba. Pai cum sa nu , ii raspund. Catre Ponor!

S-am plecat.

Ninsoare slaba si umeda, ceata, temperatura ... nepotrivita pentru sezonul asta, 0, si -1 .

Mai schimbam si noi o vorba, ne amintim de una de alta.

Ii treaba buna alergarea asta la padure. Ma face sa ma simt bogat. Stiu ca termenul prin definitie presupune o abundenta de continut, de regula facand referire la bunuri materiale. Dar nu asa simteam.

Ci acea bogatie de care iti ziceam ca-i de dorit. Aceea in care nu ai multe, dar nu-ti lipseste nimic.

Cand alergam la padure nu ne trebuie nimic altceva. Cel putin pe durata a catorva ore nu vreau absolut nimic altceva si nu vreau sa fiu niciunde altundeva decat sunt.

Dar ca toate lucrurile din vaiata asta, sentimentul e trecator si curand fie se gata tura, fie intervine oboseala, setea, foamea, etc.

In timp ramai cu ce se sedimenteaza si nu ma refer la grasimea de pe vase, si nici la artrita, reumatism, boli cardiace, pierderea vederii, a vorbiri, lipsa gandirii coerente, nu, nicidecum astea. Multe din ele vor veni oricum, nimeni nu le vrea, dar ele nu intreaba.

Insa daca ramai in "inima" si cu lucrurile frumoase, ramai bogat in sensul in care iti spuneam mai sus.

Stiu ca gandirea profunda poate sa oboseaca mintea ignoranta, obisnuita cu lucruri usoare, ieftine, insa este singura care asigura liniste pe termen (mai) lung.

Nu faptul ca-ti faci scaun din lemn sa te satisfaca, ci faptul ca nu vei mai sta toata ziua in picioare si ca vei avea unde sa te asezi, aia sa te multumeasca.

A iesi in natura este un inceput bun. Dar nu plimbarea in sine face toata treaba, ci modul in care ea isi lasa amprenta asupra mintii tale.

Daca la sfarsitul zilei n-ai nimic in plus fata de inceputul ei sau daca nici maine zi n-ai ramas cu nimic din ea, tu n-ai investit ci ai cheltuit.

Pentru minte faci tot. Mintea cuprinde si "inima". Umblii si practici, inveti si transmiti, toate cu un scop, ... altfel degeaba. Doar sa treaca vremea nu e scop, e consecinta.

Iar pe final de gand, nu uita ca drumetul n-are sezon mort.

Fiecare sezon are farmecul sau si in toate anotimpurile sunt multe de facut si foarte multe lucruri frumoase de vazut si invatat.

nu-s doua la fel

2012-01-08T12:41:00.003+02:00

Din vai adanci si zone cu desis, locuri nu usor de ajuns, a venit lingura asta din salcie capreasca.

Putini stiu insa cum arata si unde creste salcia asta. Asa ca in ultima vreme am scris un pic mai des de ea, ca am si folosit-o mai des.

Ea urca mult. Am gasit-o pe dealuri si munti, pana la 1400 m altitudine.

Despre salcie (salix) ti-am zis ca-s peste 300 de specii (ei zic vreo 350) ce se ascund sub aceasta denumire, o mare familie.

Unele nu seamana deloc cu altele.

Uite cum am cunoscut salcia capreasca .

Is ceva ani de cand am vazut copacul, dar nu stiam ce ii. Ii povesteam si lu Cristi ca-i un arbore cu frunze ce seamana cu alea de mar, cu lemnul mai taricel (comparatia o faceam cu plopul, teiul, salcia plangatoare - salix babylonica) si de o culoare faina, da nu stiu cum ii zice.

Apoi am zis sa intrebam batranii.

Evident ca intrebam pe oricare din ciobanii cu care ma intalneam.

Intr-o zi am prins sfatul. Erau cred vreo 3 tolaniti pe iarba si se facea ca stateau in imediata apropiere a unui astfel de copac.

Si-l inteb pe unu , domle, da ce pom ii asta ?

Da el - " care, ala ? Ii salca "

Salca ?!!!, intreb io, pai salca ii moale si are altfel frunzele, ... cunosteam cateva specii, dar pe asta nu.

Cristi se informeaza si a2a zi imi zice ca-i vorba de salix caprea. No, las ca-i bun, deci ziceau bine ciobanii.

Mai tarziu am cunoscut si alte speci asemanatoare cu salcia capreasca.

Revin un pic la lingura asta.
Are culoare faina si e bine finisata. Nu-i prea adanca dar nici prea deschisa. Are forma usor undulata si are si husa ei din piele sa o poti lua oriunde.

Cum fiecare lingura are o poveste a ei si este deosebita de oricare alta, asa si asta este unica si nu vei mai vedea alta asa nici inainte si nici dupa ea .

pledoarie pentru miscare

2012-01-04T07:46:00.006+02:00

Hei lasa somnul, ca-i soarele pe cer !
Nu pierde dupa masa lenevind si nici diminetile. Ai multe facut si daca nu ai inca, cauta bine, ca sigur ai ce face. Nu le aduna buluc, ca n-ai sa mai poti sa le faci.
"Să mai dorm putin, să mai atipesc putin, să mai încrucisez mâinile putin ca să mă odihnesc!"...
Ii gata , hai, trezeste-te! ca sunt destule treburi de facut !
Cauta sa misti si daca singurul motiv este sa nu lenevesti, e suficient motiv. Ca mai apoi ai sa invoci motive cum ca problema obezitatii este ceva general, ca si asa n-ai ce face, etc.
Amu daca te ridici la 11 din pat si te pui la calculator si pe la ora 13 mananci micu dejun, nu-i bun. Mai bine de jumate de zi s-a dus.
Miscare auzi, macar o jumate de ora zice si la tv, ... prostii, jumate de ora e nimic si miscare nu inseamna plimbare pana la magazinul din colt sa-ti cumperi ceva. Sport prietene si/sau munca fizica in care arzi caloriile pe care le iei din alimente.
Miscarea asigura o viata sanatoasa pentru trup si minte.
Din pat in masina, din masina in lift, din lift pe scaunul din birou, cand vi te intorci acasa, te pui la somic vreo 2-3 ore ca esti obosit evident si apoi te ridici, mananci ceva, te pui iarasi la calculator sau televizor, apoi te culci.
"Ma ingras, ... da nu stiu de ce ?! "
Pai e simplu, nu de regimuri complicate ai nevoie, alea sunt momeli , ... tabletele nebunesti al fel.
E de bun simt. Spre exemplu daca consumi pe zi 2000 de calorii si mananci 2200 , este imposibil sa slabesti.
Poate vei spune - " dar de unde sa stiu eu cate calorii consum si mananc?! " . Nu trebuie sa stii. Ci pur si simplu mananci mai putin. Nu mananci pana te saturi si inlocuiesti restul cu un pic de sport.
Iar pentru cine lucra munca fizica si baga greu si el se poate relaxa dar invers.
Munca/viata sedentara se echilibreaza cu relaxare actica, iar munca/viata solicitanta fizic , cu relaxare pasiva .
Si nu uita un lucru esential, ca relaxarea nu e lene. Relaxarea tre sa vina dupa munca, dupa un efort, ... nu dupa stat degeaba. Ea este ceva absolut necesar pentru buna functionare a mintii si a intregului organism.
Si daca tot misti, cauta sa misti in si catre natura. Amu de n-ai cum, misca oricum si acasa.
Fa-ti programul in asa fel incat miscarea sportiva/activa sa fie parte din planul tau zilnic.
Misti tu si incurajeazi si pe altu sa o faca .

a inceput anu si saptamana , a inceput si treaba

2012-01-03T07:08:00.021+02:00

De vreo doua zile ii mai mult senin si avem temperaturi cu + la soare, ... in padure la umbra au ramas cu - .
Daca duminica te udau stropii din zapada ce se topea de pe coroanele golase, ieri doar pe jos mai era un strat subtire de un alb murdar.
Nu e iarna, e inceput de iarna.
Dar ma bucur ca am incheiat anu cu o alergare faina sambata (31) si l-am inceput pe astalalt cu o plimbare tot la padure.

Pai Vali o zis intre timp sa ciopleasca si la un carnat ... sau doi. Io ma abtin, ca am altele de facut.
Am mers la baza molizilor ca acolo am aflat un petec de uscat. Foc sa creasca temperatura si topor ascutit sa indepartez ce n-am nevoie din semifabricate.
Asa ca pentru vreo luna mi-am asigurat front de lucru. Pentru o coada de topor am luat un carpen bun, uscat si am si inceput-o ieri seara.
In rest pacasa toate bune, catelu o mancat, parintii sunt bine, la atelier mai trebuia dat un pic cu matura, da-i bun si asa :)) .
Ai vazut ca iarna diferenta de temperatura intre noapte si zi, de la soare la umbra e mare.
Cand umblii , sa nu te imbraci gros, ca transpiri. Mai bine un pic racoare cand umblii, iar cand te opresti sa fii uscat si sa ai o haina de luat pe tine, decat sa tremuri ud cand stai.
Iara s-au rupt o gramada de fagi si carpeni, unu a cazut chiar cand noi eram acolo. Asa ca baietii cu padurea au de lucru.
Mai gasesti si vreun cires, vreo salcie capreasca ,tei, salcam,mesteceni, artari, frasini, pin, dar cel mai mult fag si carpen, ... foarte rar nuc.
Prin padure urme de copite si scurmat, mistret si caprioara.

Dar ieri am inceput deja sa adun materiale.

Ca discutam de topor. Aveam un "fier" bun da fara coada, ... si cand ne vedea se bucura, dar nu putea sa se manifeste liber, ca n-avea din ce sa dea. Dar amu are coada.

Carpen am luat, unul dinala mort in picioare, uscat bocna.

Stiu ca se lucreaza mai greu lemnul uscat si de esenta tare, dar tre sa intelegi ca lemnul verde nu-i o optiune. Degeaba il lucrezi usor, ca dupa ce se va usca, o sa-ti miste fieru in coada.

Asa ca un pic de topor, cutitoaie , pila si smirghel si fara mare arta coada e functionala, ... daca nu chiar o coada buna.

Intre timp am inceput si cana de nuc, ca nu cumva sa raman prea in urma cu ele.

Pregatesc din timp si manerul de maceta. Tot artar am ales ca tare mi-a placut.

Cutitoaia, ... bine ca mi-ai amintit. Am si eu una dinasta batraneasca, batuta din ciocan. Tre sa-i pun manere si sa o ascut. Am modificat-o un pic sa fie functionala, ca nu era prea bine gandita initial.

Cu manerele nu dureaza prea mult. Ceva fag am avut acasa, cred ca-i cel putin de un an in sopru. Tai doua "ghiuluri" dintr-o teava de cupru , pilesc un pic si ii gata (in mare).

Amu sa nu te astepti la fierotanie sa pun nu stiu ce manere stilizate, aiurea, nici nu da bine.

In rest treaba merge, ceaiul e fierbinte, mai am un pic pana ce termin de scris si ma culc.

Somn usor si tie.

inca un gand de multumire

2011-12-31T19:26:00.009+02:00

De ce gand de multumire ? Pai cum ar putea fi altfel ?!
Intr-o lume ce sufera de nemultumire cronica, gandul de multumire este atat de rar, ...mult mai rar ca ploile din ultimele 6 luni.

Prefer sa va salut din creste si sa va transmit sentimentul de pace atat de trecator ce strabate inimile noastre.

Cu fiecare pas esti mai aproape cu fiecare gand esti mai bogat.

Bogat, nu e cel ce are multe, spunea proverbul, ci acela caruia nu-i lipseste nimic.

Asa iti doresc si eu sa nu lipseasca nimic inimii tale .

Pentru ca lucrurile cu cat sunt mai multe, cu atat atrag dupa ele si frica de a le pierde si grija administrarii lor, ...

Dar sa fii bucuros e ceva ce iese de sub tiparele clasice. Si asta iti doresc, sa fii bucuros si multumitor de toate lucrurile pe care ai si cele din jurul tau, de familie, de educatie, de oportunitati, dar si de esecuri, boala si pierderile de tot felu( toate iti pot fi profesori, daca iti deschizi mintea si alegi asta ).

Dar sa fie o bucurie frumoasa manifestata prin multumire .

Nu rasetele isterice si nici asa zisele zambete de politete nu vor transmite nimic mai mult decat indiferenta si fatarnicie.

Asa ca zambetul de pe fata ta sa fie izvorat de multumirea din inima.

Sa fie in asa fel incat sa nu-l poti stapanii, sa apara fara ca sa-l programezi. Doar acela lumineaza fata si binedispune pe cei din jurul tau.

Amu sa care cumva sa crezi ca ma refer la mine, aiurea, nu sunt nicidecum un om fericit permanent, nimieni nu-i. Dar am inteles in timp, ce inseamna sa fii bucuros, ce inseamna un zambet si cat cantareste el.

Bucuria se manifesta prin multumire. Iar multumirea este rezultatul final al unui lucru ce iesit bine sau pe care tu il consideri bun. Tocmai de aia te indemn sa conturezi mai mult lucrurile bune din viata ta.

Fiecare vorba de-a ta din care am putut extrage o informatie utila, un sambure de opitimism, o urma de respect, vreun sprijin de orice fel , pentru toate iti multumesc si sunt constient ca a fost mai mult decat am meritat.

Stiu ca se zice de sanatate ca-i mai buna decat toate si multumesc lui Dumnezeu pentru ea.

Dar vreau sa evidentiez faptul ca sanatatea nu-i mai buna decat toate, este foarte buna, dar nu-i mai buna ca toate.

Daca ar fi asa, de ce atatia oameni sanatosi sunt nefericiti, ... din moment ce au deja ce-i mai bun, nu ?!

Am vazut insa oameni cu sanatatea subreda, dar cu o minte senina si o inima curata, care manifestau mai multa multumire decat multi dintre noi.

Lor le multumesc in mod deosebit ca m-au invatat ca fericirea nu sta nici in sanatate.

Am prieteni carora le lipseste deja un parinte sau amandoi. De la voi am invatat cat de valos este sa ai parintii in viata si sa poti schimba o vorba buna cu ei. De aia va multumesc.

Iar tie iti recomand sa-ti dai seama de lucrurile minunate pe care inca le ai, sa fii bucuros de ele si sa nu astepti pana ce trec, ca mai apoi sa te trezesti si sa intelegi ce frumos a fost.

Tie. omul cu care petrec mai multa vreme pe zi decat cu altii, fie coleg fie vecin ori vreun prieten, iti multumesc ca ai rabdare cu mine, ca stiu ca-s om dificil :)) .

Tie Doamne iti multumesc pentru toate la un loc si toate pe nu le-am amintit.

Nu stiu de ce mai sunt azi aici, cand altii nu mai sunt, ... dar iti multumesc de anul ce a trecut si de ziua de azi.

Eu pe astea le-am avut de zis si asta a fost gandul meu de multumire.

Nu fii nemultumit azi de tot ce nu iesit cum ti-ai dorit, ci aminteste-ti de toate lucrurile bune, ca sa fi (mai) fericit.

Linistea dupa care omul (ce-si mai aminteste de ea) tanjeste ti-o doresc si sanatatea mintii si a trupului.

e vremea pentru munte

2011-12-30T23:01:00.000+02:00

Exact cum toamna e cel mai potrivit sezon de mers la padure, iarna e cel mai bun de urcat la munte.
De jos muntele pare maret. De sus din varful sau pare igaduitor cu noi.
Doar omul fara minte poate crede in sinea sa ca este mai mare decat muntele pe care-l cucereste !
"Esti la mila muntelui " , ... ar zice Cristi :)) .
La munte inveti sa admiri si sa fi chibzuit atat in gandire cat si in actiuni.
Muntele este profesor nu totdeauna tacut.
Uneori striga cu vijelii, dar alteori mangaie cu raze blande.
Luna nu, stele da.
E noaptea in care daca as incerca sa zic cate stele am vazut, probabil ca as zice - in jur de 427 de mii ... treisuteunsprezece miliarde, dar dupa ele mai erau inca destule,numa ca erau prea departe sa le mai vad . Amu nu le-am numarat pe astea de ti le-am zis, da cam atatea cred ca or fost .

Pioletul clasic este cel de care ai nevoie in crestele de pe la noi.
El are un rol deosebit in ascensiunile de iarna. Acasa atarnat pe perete aminteste de turele petrecute impreuna.
Insa cu adevarat util devine in momentul in care este intrebuintat in pasaje dificile acoperite de gheata.
Insa pioletul in sine nu valoreaza prea mult fara cunostintele necesare. As zice ca este cam ca si stiloul in mana unui om care nu stie sa scrie.
Revin la baza si iti amintesc - achizitionarea unui echipament nu iti garanteaza deloc suscesul vreunei ture, daca nu stapanasti si modul de utilizare.
O data inveti, iar apoi exersezi cand si cand si tot ce-ti ramane dupa aceea este sa te bucuri de munte.

Aici gheata se agata de tot ce prinde, inclusiv de barbile, mustatile si sprancenele celor ce-l urca.
Unu urca muntele ca si cum ar alerga si-l traverseaza si apoi urca in altu.
In vreme ce altii merg doar la baza lui, stau un pic pe la cabane si apoi se intorc acasa.
Amu nu-i vorba de cat si cum urci, ci de cum il vezi si de motivul pentru care mergi la el.
Doar pentru ca te-ai mai antrenat si ti-a crescut gradul nu inseamna ca muntele e mai putin specatculos, ... ci doar ca tu nu-l mai vezi cu ochii limpezi si pasiune, cum il vedeai la inceput.
Iar pentru cine nici nu are dorinta sa-l urce, muntele nu pierde nimic, ... doar tu pierzi.
Sunt multe lucruri ce se pot face, dar in multitudinea de optiuni, mai dute sa vezi si muntele macar cand si cand.

fosnet de vant in frunze uscate

2011-12-30T00:01:00.001+02:00

Aici sunt intr-un gand cu Confucius, care zicea :

"Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede."

Inca nu crescusem bine ca am si realizat ca dincolo de lucurrile ce le vad, aud, inteleg, percep, sunt si altele ori alte fatete ale lor.

De aceea sunt convins acum de faptul ca absolut fiecare lucru are rostul sau si este frumos cel putin din punctul asta de vedere.

"A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege"

Iar din asta omul e bine sa inteleaga ca o vorba potrivita e bine sa fie rostita chiar si atunci cand intelegerea receptorului se afla sub semnul intrebarii.

Aici se face diferenta . Una-i sa auzi si alta-i sa asculti. Noi de multe ori doar auzim.

Uite care-i diferenta . Auzirea nu-i in mod obligatoriu un proces voluntar, tu poate auzi fara sa vrei.

Insa nu ai cum sa asculti fara sa vrei. Ascultand culegi "fructul" .

Procesul ascultarii se invata in timp si chiar daca la inceput pare cumultiv, totusi el trebuie sa fie selectiv.

Imi aduc aminte ce zicea un profesor de-al meu. Spunea ca la scoala asta cel mai bun lucru pe care-l invatam este ca invatam sa ... si cum sa invatam.

"Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele."

de esenta tare, ... ca omul

2011-12-26T11:47:00.005+02:00

Din lemn de gorun uscat bocna am facut-o, ca era si timpul sa mai fac una dinasta la care sa trebuiasca so mai las jos in timp ce o cioplesc. Cu pauze , incet incet a iesit.
E o lingura de mancat, relativ simpla ca si constructie, aproape simetrica, incapatoare si zdravana.
Are culoarea specifica lemnului de gorun si e foarte bine finisata.
I-am dat gaura cu fieru rosu si i-am trecut prin "nara" un snurulet din piele impletita.

E padureasca de felul ei , dar nu te opreste nimeni sa mananci cu ea si acasa.
Revin la ideea ca toate lingurile ce le vezi pe blogul asta sunt linguri de mancat, nu obiecte ornamentale.

Vreau sa intelegi bine ca nu are nimic de-a face cu arta si ca finisajul nu are rolul de a-ti crea ideea ca "uite ce frumos luceste, pai cum sa o bag in mancare ?" !!!
Nu te mira, ca am auzit spunandu-se asa ceva.
Dar de fapt ea luceste ca sa nu-ti agate buza cand mananci si ca sa se curete usor.

Apoi daca are vreun model pe maner, poti fi sigur ca-i ceva "lejer", un simplu ornament care sa contribuie la unicitatea ei si de ce nu, sa aduca un pic de bucurie la ochiul stapanului ei. Poate e ca pata alba pe coada pisicii.

Dar pe ansamblu e o lingura de lemn care trebuie folosita la mancat. Daca ramane undeva expusa, ea nu doar ca-si pierde valoarea, dar nici nu a avut niciodata vreuna.

Cu lingura mananci, cu cutitul tai. Daca ai mai multe si simti ca ai in plus, nu fa colectie, ci vinde-le sau mai bine, ofera-le cadou celor dragi sau altora ce nu au si crezi ca ar aprecia.

hai sa mai iesim un pic din casa

2011-12-25T23:54:00.000+02:00

Si iesim la padure, ca dinasta avem langa casa.

Dupa cateva ore de plimbare la aer curat, cateva povesti despre una alta, urcam la adapostul molizilor unde pregatim locul. Taiem carpen si-l despicam, il aprindem si schimbam clima in jurul nostru.

Ceaiul a fiert canile sunt pregatite.

Am gatat si manerul la parang, am ajustat o tara si lama. Amu ca-i gata a trebuit sa-i fac proba chiar daca nu-i sezon de asa ceva.

Apai tufe de mur si cregi gasesc tot anu. Mere bine, are cadere buna. Vreo teaca (alta decat aia de carton :)) ) urmeaza sa-i fac ... vreodata.

Ca sa hranesc curiozitatea zic si restu.

I-am dat schita la mesteru fierar (Iron) si a facut lama ce o vezi. Lemn de artar uscat bocna i-am pus la maner. Am aici sus o zona unde is o gramada de artari morti , uscati "in picioare". Imi aleg din ei si iau butuc pentru ce am nevoie.

Apoi catre seara caldura si lumina placuta a focului si ceaiul imi fac dor de o tura mai lunga.

Si imi amintesc, cat de bine e sa nu uiti.

Si brusc imi vine in minte gandul uitarii.

Uitarea - binecuvantare si blestem.

De unde vreau sa conturez vorba :

"Memoria este scribul sufletului"

Si de aici subliniez faptul ca memoria trebuie educata. Tine minte tot binele ca sa fi fericit si multumitor, dar uita raul ce ti l-au facut altii tot ca tu sa fii fericit.
Insa nu totdeauna e bine sa uiti unele suferinti. Practic te poti folosii de ele pentru a-l intelege pe altul care trece prin aceeasi situatie si de ce nu, chiar sa acorzi sprijin.
Ceea ce tii minte iti da sau iti ia linistea, ... tu alegi.
Daca uiti ca ai fost copil si nu te porti frumos cu al mic sau uiti ca batranul a fost tanar si tu vei fi batran ca el si esti lipsit de respect, pierzi mult mai mult decat iti inchipui pe moment. Alege sa nu uiti ce trebuie sa tii minte si uita tot ce nu merita sa pastrezi.
Nu-ti fie lene sa gandesti, de fapt sa nu-ti fie lene niciodata si scoate-ti din vocabular si cuvintele astea - " mi-e lene ". A nu fi lenes e o treaba de atitudine.
Lenea e ceva ingrozitor, de fapt este starea de a te complace in inactivitate (nu faci nimic , ... dar nici nu faci nimic in privinta asta ! ).
Lenea nu-i oboseala nu le confunda. Din comoditate exagerata omul uita, aici e legatura cu cele de mai sus.
Decat sa te simti impuns de vorbe, mai bine iei aminte si cauti sa faci cum pana acu n-ai facut.
Sau na, poti sa zici ce vrei si sa faci cum doresti. Si iarasi toata treaba se rezuma la modul in care te raportezi la anumite situatii.
(din nou iti spun tie ca sa invat eu si de ce nu sa ma responsabilizez)

Sanatate si numa bine iti doresc in toate clipele ce vor urma.
Pentru o clipa ne desparte de absolut, o clipire doar si ce a fost a trecut si ceva nou ii va lua locul.

Mai buna-i o zi de liniste, decat 50 de ani de zile "obisnuite".

cana ta din lemn

2011-12-19T21:07:00.001+02:00

Ea e sora celeilalte pentru ca e cealalta jumatate a butucului.

Si o iei cu tine la excursie. Dar la fel de bine poti sa o folosesti acasa sau la servici.
Dar sa lasam serviciul si sa ne intoarcem la padure.
In dimineata racoroasa langa foc merge bine un ceai sau o cafea din catuta de lemn. Dar si in verile cu arsita, la umbra de fag, bei apa rece de la izvoare.

Si ea ca si cealalta poate fi si cadou placut pentru cineva apropiat ... sau pentru tine (ca n-ai fi singurul care-si face cadouri :)) ).

imagine si imaginatie

2011-12-19T11:06:00.002+02:00

Imaginea este ceea ce percepri cu ajutorul senzorilor cu care ai fost inzestrat (vaz, auz, simt tactil, olfactiv) . Si care e procesata pe baza informatiilor (conostintelor) acumulate . Pricepi imaginea in functie de cantitatea de informatie existenta.

Imaginatia este mai mult de atat. Este reprezentarea (perceptia) "lucrurilor" cladita pe toate informatiile acumulate anterior.

Mai pe romaneste imaginea este ceea ce vezi, iar imaginatia este ceea ce "vezi" in mintea ta (adica nu vezi cu ochii) si are la baza tot ce ai vazut, auzit, citit, perceput.

De exemplu vezi ca se aduna norii si-ti inchipui ca poate se va acoperii cerul complet si poate chiar o sa vina ploaia. Daca insa ai vazut/auzit prognoza, ai o informatie in plus si brusc vei vedea diferit norii (daca la tv zice ca nu ploua, si tu vei zice - eh, se innoreaza da no sa ploua !)

Cand pornesti pe un drum iti imaginezi ca-l vei parcurge si ca vei ajunge cu bine la destinatie, ... ca altfel poate nici nu pornesti.

In viata cand pornesti, in cea mai lunga calatorie a ta, din nou speri sa calatoresti cu bine, nu ?

Si poate speri cumva sa si ajungi ? Sa ajung ? Unde sa ajung? ... spui in sinea ta.

Alt exemplu.

Cand incep lingura, am imaginea butucului, dar imaginatia ma face sa vad lingura la gata.

Evident ca lingura la gata nu va fi cum mi-am imaginat, uneori seamana cu ce imi imaginasem alteori nu.

Cand afara se intuneca si nu mai vezi bine la picioare, poti privi in sus sa vezi cerul si poti spune ca-i frumos. Daca-i noapte privesti stelele, iar daca-i cerul acoperit ti le inchipui.

Inchei cu o vorba pe care o aud relativ des dar care imi place :

"Romania nu este doar pamantul pe care calcam ci si cerul de deasupra ei"

Imaginea este prezentul. Iar daca nu esti multumit de ceea ce vezi, nu uita ca-ti poti folosii imaginatia (si punand in practica cunostinte acumulate) ca in viitor sa imbunatatesti, sa aduci o imagine mai frumoasa, locului in care traiesti, a propriei persoane si chiar a altora.

cutitul, asa cum il vad

2011-12-18T21:48:00.003+02:00

Asa este, l-am gatat si pe asta. Lama scandinava, marime medie, otel carbon bine ascutita si taioasa si rezistenta numa buna sa mesteresti.
Am ales pentru cutitul asta lemn de mesteacan argintiu, dar dinala invechit de vreme, sa aiba dungi si pete , sa dea bine la ochi.

Amu cate ceva despre cum vad io cutitu.
Si incep cu inceputu. Cutitul ca arma nu l-am promovat niciodata si n-am sa o fac. Desi nu pot spune ca imi este straina tehnica de lupta cu cutitul si tocmai de aia, ... cu atat mai mult - am idee cum arata un cutit de lupta fata de unul de mesterit.
Dar realitatea este ca mintea omului este arma si nu cutitele.
Imi zicea cineva ca : " pai tu ai sabii acolo !! Si umblii cu ele in rucsac si cu cutitul la brau." Nu e sabie e maceta si o folosesc ca sa inaintez si sa curat. Tu care spui ca esti orasan, zic ca ar trebui sa fi un pic mai deschis la minte si sa realizezi ca taranul cu coasa nu-i asasin platit si nici femeia cu secera, ninja ! Daca nu stii cum se folosesc uneltele agricole, nu cauta sa inveti din filme !
Asa ca si cutitul meu nu este altceva decat o unealta care sa taie ce vreau eu sa taie. Deci totul e in mintea omului, nu in maini.
Ca idee, am invatat sa vad in cam toate lucrurile resurse. Iar in acesti ani de practica am invatat sa fac (ca pot face) arma (si sa o folosesc) dintr-o moneda, cheie, ac, veriga, pix, batic, curea, telefon mobil, masa, scaune, materiale de constructii, apa, condimente, batista, cana,conserva,bluza si multe alte accesorii care poate nici nu iti treceau prin cap, nu doar dintr-o teava, sabie, baston, cutit si altele eviente.
Deci ramai cu ideea ca orice se poate transforma in arma pentru omul care e in stare sa o foloseasca.
In stare nu ma refer doar la faptul ca stie cum, dar si la faptul ca nu are suficienta minte incat sa nu o faca !
Personal raman la ideea ca focul nu se poate stinge cu alt foc. Atata vreme cat alimentezi ura cu ura vei naste monstrii mai mari decat cei initiali.
Vreau sa fie cat mai clar pentru oricine nu stie sau nu a pus mana pe cutit sau daca a pus si a gandit rau in mintea lui. Nu este arma decat daca mintea ta il face sa fie.Amu sa nu zici ca si pistolu ii tot asa, ca nu-i. Ala e in mod evident si exclusiv arma si nu poti face nimic altceva cu el decat sa impusti (ranesti sau omori).
N-as vrea sa trec in sfera filosofica, dar mai am numa un pic de adaugat.Nici o arma nu-i mai periculoasa decat cuvantul. Un cuvant poate inseamna o jignire, un ordin de executie, ... sau poate insemna o gratiere, un salut si uneori viata pur si simplu.
Mintea ta este arma sau medicamentul pentru cei din jurul tau.
Concluzie:
"Cel ce scoate sabia de sabie va pieri" (nu gandii rau, nu vorbi rau si atunci sigur nu vei avea nevoie nici de arme) PUNCT
Revin la cutitul scandinav.
Imaginea cutitului ideal poate sa difere de la o persoana la alta in functie de activitatea pe care e profilat cel ce ti-l descrie.
Spre exemplu pescarul iti arata un tip de cutit, scafandrul atul, vanatorul atul, bucatarul , militarul, cioplitorul, etc.Omul duce cu el cutitul pe care il utilizeaza cel mai frecvent. Amu io ca cel mai des cioplesc, voi lua unul care merge la de toate, dar merge foarte bine la cioplit.
Sa nu facem confuzie insa. Asta nu-i cutit doar pentru cioplit.
Ci este un cutit (cum se zice) outdoor, cutit fain de luat la padure si de taiat de toate.Usor si tare, taios si comod permite foarte multe prize. Are teaca lui din piele care-l tine in siguranta.Si pentru ca am profitat de el sa detaliez un pic mentalitatea unora referitor la cutite, totusi n-as vrea sa te distrag si sa nu-l mai observi.
Daca e asa si n-ai apucat sa-l vezi, intoarce-te si te uita iar la poze si daca ti-l place si-l vrei trimite mail.
Sanatate buna.

ce, va cunoasteti ?

2011-12-17T22:11:00.000+02:00

Probabil ca nu. Ea e lingura de nuc. Cand am iesit la padure am folosit acelasi decor pentru ambele si poate cam aceleasi pozitii, dar ele difera.

Atat ca forma, dimensiune cat si ca model. Asta e un pic mai supla .

Are pe dos o nervura care ii mentine rezistenta.

E tot de marime medie, usor curba pe stanga si are taria nucului.

Finisajul nu l-am facut sa reflecte lumina ci in ideea de a crea o suprafata cat mai nedeta pentru a fi usor de curatat si prietenoasa la contactul cu buzele (sa nu agate, ca cele nefinisate).

Asta nu are gaura pentru snur, ... nu are ca nu are. Unele au, altele nu.
Lemnu asta face parte din cele cateva de le-am luat acu vreo luna de la nucu ala cazut de langa poiana.
Parca mai aveam de una, da nu mai stiu tre sa ma uit.
Oricum, chiar daca am mar pregatit, totusi parca mi dor sa fac una de artar. Eh, mai vedem.

paduratic

2011-12-17T00:08:00.001+02:00

Stii cum ii natura pentru tine, cum o simte inima ta.

Lucrurile bune sunt cele ce vin din interior. Dece ? Pentru ca acolo se nasc.

Oricum privim lucrurile, totul se rezuma la modul de perceptie al fiecaruia.

Uite, in acelasi loc unul vede ca afara e rece , umed si intunecos. Vede ca frunzele au cazut, copacii sunt goi si par morti.

Altul poate observa covorul de frunze, se apleaca, le atinge, le miroase si simte aroma. Le asculta fosnetul.

Unul vede o baltoaca namoloasa. Altul vede cerul oglindindu-se .

Tu ce preferi sa vezi ?

Unul priveste cerul si vede cum trece avionul.

Altul priveste cerul si zice in sinea lui ce minunat e ca pamantul e singura planeta "albastra" din cate se cunosc.

Vezi in busteanul in descompunere ceva de ocolit , ceva de ignorat sau cel mult ingrasamant si poate adapost pentru ceva animale.

Dar copacul, batranul arbore poate da si lectie de viata. El care a trait nu o suta ci poate 4 sute de ani, a ajuns sa-l cheme pamantul. Pamantul din care o data a iesit si care l-a hranit.

Pot invata ceva sau pot sa nu gandesc si doar sa merg mai departe.

Dar aleg sa invat, merge cine-o vrea mai departe, io ma opresc pentru o vreme si cuget.

Ce-i de pret si ce-i ieftin in viata ?

Unde a mers marele stejar ? Altii i-au luat locul. Dar ei sunt altii, nu e el. Si oameni sunt , au fost si poate vor mai fi. Insa ca tine nimeni, niciodata.

De unde vine viata si unde se duce ? te-ai intrebat ? Nu mai esti copil, nu te mai poti preface ca nu intelegi ce citesti. Poti sa ignori, dar nu mai poti sa te intorci la nestiinta.

Trupul, carnea se intoarce in pamant, dar viata, cine poate pune viata acolo unde este si cine o ia si unde o va duce ?

Sunt intrebari pe care si le pune omul care nu-i multumit doar sa manance, sa doarma, sa bea si sa creasca numarul populatiei, ci gandeste un pic dincolo de astea.

Aici este distinctia clara intre om si animal. Da si animalele sunt simpatice si uneori par ca au caracteristici umane, dar nicicare din ele nu se vor gandi de unde vine viata si incotro se intreapta. Cine este cel ce o da si care-i izvorul ei.

Tu alegi daca sa traiesti asemenea unui om sau nu.

Atata vreme cat tot ce urmaresti in viata se rezuma la implinirea unor simple dorinte ce hranesc anumite necesitati primare, te descalifici singur.

Io zic ca merita in viata sa lupti si sa depui efort pentru a deveni om.

Nu detaliez acum, dar zic ca la infatisare suntem ca omul, dar in esenta (caracter) doar unii tind catre, altii sunt departe de ce s-a vrut a fi omul. Aici este binecuvantarea si blestemul alegerii.

De ce blestem ? Pentru ca putem alege sa nu, ... si o facem !

Amu tu esti om educat, ti-e usor sa treci mai departe cand nu-ti place ce vezi, auzi ori se face in jurul tau.
Apai cand citesti ce nu pricepi sau poate nu esti de acord, fie comentezi, completezi, contrazici, fie ignori. Mai sunt si alte postari, din multe iti gasesti alea care-ti plac.

Si ziceam de ceata din paduri.

Unul va vedea ceata si vreun fior il trece pe sira spinarii. Aerul rece si umed, faptul ca se va intuneca rapid, toate sunetele si vantul poate ii creaza un sentiment de disconfort, de nesiguranta.

Altu zice simplu :

"Ma da cat ii de fain la padure ! "

Zic de padure, ca e cadru natural si e frumos, dar ideea de baza e alta. Si o poti transpune unde doresti. Dar pentru asta va trebui s-o patrunzi. N-am sa o traduc, dar am sa clarific poate un pic.

Daca ceea ce faci in afara trupului nu se reflecata in interior, pierzi vremea.

E ca si cum ai merge la scoala si ai parcurge toate clasele de la 1 la 8 dar cunostintele tale ar fi tot de clasa intaia. E bine asa ?

Da, natura e frumoasa, dar e frumoasa cu scop. Aici fie iti alegi tu un scop, fie accepti unul, dar nu fa ca cei multi, sa ignori, ca poti mai mult de atat !

Am inteles in frumusetea ei, frumusetea celui ce a facut-o asa.

Da, sunt si oameni buni in jurul nostru, de la care invatam si poate luam exemplu.

Cand ai in fata o imagine frumoasa, ea nu-i frumoasa degeaba. Ci te directioneaza undeva. Ea transmite un mesaj.

Ah, iar mesaje, ce ma obosesc detaliile si profunzimea , ... zice vrenul.

Pai uite, atunci cand mai primesti de ziua ta un cadou frumos ambalat, arunca-l la gunoi chiar daca e ceva ce-ti doreai de mult si pastreaza ambalajul, ca doar e frumos , nu ?

Seara faina iti doresc.

O parte din natura in lingura ta

2011-12-16T19:15:00.002+02:00

Asta-i lingura de frasin pe care ai vazut-o mai devreme.
No, amu ii gata si asteapta mancarea.
Lingura simetrica de marime medie, bine finisata si se potriveste la fix cu cel ce si-o doreste.
Frasinul, lemn tare dar si frumos este unul din preferatele mele alaturi de nuc si uneori cires.
Treaba cu lingurile din esenta tare e ca se lucreaza in multa vreme comparativ cu cele moi, dar poa sa te tina cat traiesti.
Stiu ca lumea e oarecum impartita in doua mari categorii, restul ramanand in minoritate.

Si anume unii tin cu sfintenie la lucrul lor si nu permit nimanui sa se atinga de el (uneori chiar cu tendinte de egoism), in vreme ce altii n-au treaba si impart tot.

Nu as vrea sa dezamagesc pe nicicare din ei, dar zic ca cei din minoritate (cei ce nu fac parte din cele 2 categorii) sunt mai aproape de a proceda corect . In sensul ca unele lucruri e bine sa le imparti iar altele nu.

Nu-i nimic exagerat in a nu impartii lucruri cum ar fi periuta de dinti, prosop, chiloti, sosete, poate incaltamintea, vesela (personala, - ca mai e si oala in care faci mancarea),apoi nevasta !! :)) , ... cutitul.

Si sunt lucrurile care nu e bine sa le dai imprumut, cele in care iti pui viata : coarda, carabiniere, etc , cat si cele de pe urma carora iti castigi painea, nu exemplific ca is multe categorii, dar intelegi tu ce zic.

Ca daca se avariaza scula cu care lucrii, ala no sa aiba nici o treaba, isi cere scuze iar tu ramai flamand. Decat sa te certi cu el sau sa faci foame o vreme, procedezi altfel.

Amu nu intru la utilaje ci raman la lucrurile simple. Daca imi cere unu cutitu, merg cu el si tai io ce are nevoie. Dar daca il cere pentru o excursie sau sa mestereasca ceva pe la el pacasa, ... gresala ! N-ai sa vezi.

Daca n-are bani si isi doreste, prefer sa-i fac unu cadou, da imprumut nu-i dau, ca daca nu stie si nu apreciaza, strica si se si mira cand ii zici ca no procedat corect.Cumva tot tu pici de fraier :)).

Evident in caz de maxima necesitate totusi unele din ele le poti impartii. Unele am zis, nu toate, ca spre exemplu nevasta si cutitul tot nu se dau .
Cu nevasta n-a fost gluma, a fost citat, ca nu io am inventat vorba asta. Si nu-i nici lucru ci persoana si nu tre so dai, ca daca nu-s in regula treburile pleaca singura.
Cu lingura e alegerea fiecaruia.

Da pana una alta e bine ca omul sa aiba o lingura care sa-i placa si sa o ia cu el unde mere.

Ca ai vazut in calatorii poate nu iei multe lucruri "de suflet" . Si una din ele poate fi lingura de lemn.

O zi faina iti doresc in continuare.

si altele

2011-12-10T17:14:00.001+02:00

Lingura ce urmeaza sa iasa si cutitul scandinav.
Ti-am mai zis io mai demult de cutitu asta. E cutit cu lama mai scurta si lata, dar nu groasa. Are o lama suedeza din otel carbon cu lungimea de vreo 8 cm. Asta-i bun la ture de-o zi, la mesterit afara sau atelier. Taie bine si avand lama scurta dar rezistenta poti lucra atat lucrari de finete (ca ai control mai bun cu lama scurta, decat cu cele medii ) cat si taieri mai in forta.

Manerul e comod si suficient de mare sa-l tii bine. E din lemn de nuc si are si un pic de corn de cerb la capat.El poate fi purtat ca un al 2 lea cutit dar nu numai.
In rest, sa stii ca scoate foarte bine scantei pe amnar.
Asta-i fundu lemn numa bun de luat la excursie. T-am zis ca nu-i bun sa tai cu cutitul pe farfuria de metal sau ceramica. Deci fie ca esti acasa sau la munte, taie pe fundu de lemn sau macar pe un tocator de plastic si apoi pune-ti in farfurie sau oala. Diferenta dintre fundu de lemn de acasa si asta e ca intre lingura de lemn pentru mestecat in oala mare si lingura de lemn cu care mananci.
E mic si foarte usor si dungile ce le vezi pe el nu le simti deloc. Alea au ramas de la procesu de fabricatie (ca-i facut din cutit), dar sa stii ca suprafa e neteda, lucioasa chiar (eh, da nu se vede bine in poza).

Asta-i bun sa si mananci de pe el, nu doar sa tai. Legume, mezeluri, branzeturi si chiar painea o tai bine mai ales cand esti in cort. Pentru ca-i asa mic si usor e recomandabil si la turele de iarna in munte.

L-am facut din lemn de fag ca sa-l pot face foarte subtire astfel incat are doar 5 mm grosime, da sa stii ca nu-l poti rupe.

Apoi asta e cutitul ala mic de care iti ziceam (mini puuko). Este un cutit scandinav redus la scara, da-i greau sa observi asta din poze daca nu-i comparat cu altele de dimensiune medie.

Cam cat de mic e ? Pai e mic, dar nu atat de mic incat sa nu faci treaba cu el. Are lungimea lamei de 7,5 cm.

El poate fi un prieten de nedespartit. Il poti purta in geanta, poseta, rucsac, la gat, la curea, in buzunar, unde vrei. Nu tre sa-l mai lasi acasa.

Asta taie mancare, poate sa ciopleasca lemnu, sa faca focul cu amnarul, sa taie tot felul de materiale, sfori, etc.

Este pe cat de usor, pe atat de rezistent.

Pe toate astea le dau si de fapt mai tot ce vezi pe blog.

Daca iti doresti vreuna din ele, scrie-mi pe mail (vezi in dreapta pe pagina ai adresa).

Pana atunci mai am de lucru la ceva linguri.

cateva linguri

2011-12-05T12:35:00.000+02:00

Obisnuiesc sa revin cand si cand la unele linguri, sa le vada si cine nu le-a vazut. Si na daca le-ai vazut, sa-ti amintesti de ele.
Prima e din lemn de nuc.
Asta-i din mesteacan.
Iarasi nuc.
Si asta e din lemn de mar .

Toate au is de mancat, toate is de marime medie. Fiecare din ele e speciala in felul ei.
Daca iti place vreuna ... si o vrei, scrie-mi un mail si-ti trimit detaliile.

decembrie varatic

2011-12-04T22:40:00.005+02:00

Covorul gros de frunze acopera crengile, gropile si pietrele de nici nu stii cand si in ce dai cu piciorul. Se alearga cu atentie. Iar cu bicicleta, ... pe poteca nu prea mere, adica na, daca nu-ti pasa mere. Parca pe forestiere mere mai bine.

Sambata la alergat, pe urcare , imi aduc aminte ca am avut cateva rateuri zdravene. Pai aluneca picirul pe frunza de fag de numa. Apoi mai nimeri pe cate-o creanga dinaia in lung si iara no vezi si te trezesti in "sfoara" !

E linistit si daca culorile s-au imputinat, mirosul de padure s-a inmultit.

Sufla un vant cald si daca n-ar fi un an secetos as zice ca urmeaza sa ploua.

Spre seara se adevereste ... si da cativa stropi. Slab, e nevoie de apa.

Sambata seara, dupa tura de alergare, am mancat ceva si am zis sa ma relaxez. Si cum te poti relaxa mai bine decat la o plimbare in padure.

In urcare, pe poteca, in lumina frontalei vad varfurile a 3-4 brazi . Le taiasera, ... pentru tine, ca sa ai ce sa pui in casa sa fie frumos de craciun ! (amu nu te pune sa-mi scrii cometarii ca tu ai brad artificial :)), era vorba de alt "tine" no ! :)) )

Azi, un alt domn cara in spate inca doi , asta in alta padure.

E hot ? Sincer nu pe el l-as invinui. Gandeste-te ca omul ala are ocazia sa faca mai multi bani acu decat in 3 luni. Uni din ei sunt chiar flamanzi, altii poate n-au nici casa. De vina e cel ce cumpara bradul il pune in casa si apoi il arunca .

Pai omori tu pomul asa aiurea ?

Si pentru ce, pentru o mixtura de sarbatoare ceva intre nasterea Domnului si una pagana ( nu tre sa ma crezi, desi am mai scris despre asta, ci poti cauta singur detaliile, vezi istoria craciunului).

Evident nu le pasa de nicicare din ele. De fapt romanii sarbatoresc mancatul in exces, betia crunta, mizeria ce ramane in urma, noptile nedormite si poate ceva scandaluri. Suna urat ? Nu, ci suna real. Daca in familia ta nu se face asa, sa fii fericit, ... ca te aflii in minoritate!

Cum ziceam, nu ma supar niciodata pe omul care aduna lemn de la padure sa se incalzeasca el si familia lui, ca sa nu inghete peste iarna, adica nu-l condamn, .. poate o face legea.

Dar sa tai un puiete ce ar fi putut sa creasca arbore matur ori sa ciuntesti dita mai arborele pentru un obicei ... auzi tu, sa mirose frumos in casa ! Pai i-a domle cateva crengute si gata.

In fine, asta-i doar o parere, tu poate ai alta. Nu caut sa jignesc pe nimeni si daca am facut-o fara sa-mi dau seama, imi cer scuze, ai acolo adresa mea si esti invitat la un ceai la padure.

Si amu de so supara careva si nici la ceai nu vine, sa fie sanatos, ca io n-am in plan sa multumesc pe nimeni.

Daca inca n-ai apucat sa mergi la padure toamna asta, nu-i tarziu.

Ai toate conditiile si acum.

Iti faci un pat mai comod ca acasa cu ce gasesti aici. Iar lemn de foc e din abundenta. Cu apa ii drept ca ai ceva de umblat so gasesti, dar inca mai e.

In rest nu poti sa faci nici un pas fara sa fi auzit. Dar nici restu nu misca fara sa-i auzi.

Treci peste podul-bustean doar pentru ca asa vrei si nu ca sa eviti apa, ca-s seci vaile astea.

Stii ce ma gandeam azi cand umblam, la faptul ca lucrurile trebuiesc spuse din generatie in generatie ca sa nu dispara. Si seara omul asta a zis aceeasi treaba, confirmandu-mi gandul.

Spre exemplu, acum ai bricheta si chibrituri. Cine mai invata de mic cum faceau batranii din poporul nostru focul in vatra acu sute de ani ? S-a dus .

E drept, metodele au evoluat, dar era bine sa se pastreze tehnica veche, daca nu din alt motiv, macar ca valoare istorica. La fel si cu lucrul in lemn, in fier, cu lutul, tesutul, si restul.

Apoi alt gand ce mi-a trecut prin minte ca un tarnacop (ca ala intra pe o ureche, iasa pe alta dar totusi ramane in cap) este ca ne pasa uneori atat de mult de lucrurile de "doi bani", dar le neglijam pe cele valoroase.

Nu tinem la valori morale si nu-i invatam nici pe copii nostrii.

Si ma gandesc, dar la ce mai merita sa pierd vremea sa zic una si alta ? Apoi ma gandesc ca merita, pentru cei care vor creste, poate ei vor face mai mult si mai bine decat am facut noi.

Ma, sa nu zici ca astia ce cresc acu is praf, ca nu le pasa decat sa se joace pe calculator, sa stea la club, in masina, sa bea, .. sa stea !

Ca daca ii asa, este pentru ca n-au avut exemplu bun si pentru ca n-au primit educatia corespunzatoare. Nu le place muntele ? pai cum asa ? dar ai mers tu cu ei cand erau mici sa le arati ? In cate pesteri ai intrat cu ei ? cate ture cu bicicleta ati facut impreuna in natura ?

La vreun pescuit pe balta i-ai scos ?

Ee, nici tie nu-ti plac astea? pai de aia domle n-au nici ei treaba cu ele.

Nu-s copii muncitori ? pai de unde sa fie, daca s-au obisnuit sa primeasca fara sa faca ceva pentru ban. Si asa mai departe.

I-ai pus in fata televizorului ca iti era mai usor asa si ti-ai vazut de treaba. Acu nu te mira ca io educat televizorul.

Cu atat mai mult e nevoie de exemplu cu cat vezi ca treaba nu merge bine.

Ca de obicei si postarea asta e o oarecare invalmaseala de ganduri mai mult sau mai putin legate intre ele. Da pai n-am ce face, ca in timp ce umblu mintea calatoreste si ea.

Si stii cum ii, cand citesti ceva ce nu-ti place, poti sa alegi imediat alta postare :)).

Gandindu-ma la mesteritu asta, ma uit ca am 2 cani in lucru si vreo 4 linguri.

Da pai amu ce vrei sa-ti zic despre ozeneuri ? Io merg la padure atata stiu si nici despre asta prea multe, dar ce stiu iti zic.

Si daca da zapada la munte si ingheata bine pe creste, mere si o tura la coltari. Sa auzim iarasi scartaitul zapezii si vantul taios.

cand una, cand alta

2011-12-04T17:04:00.006+02:00

Pe rand lucru ori la vreun cutit ori la vreo lingura.
Amu so nimerit ca ambele sa fie cu nuc. La cutit astept sa vina pielea, sa-i fac "invelitoare".
Apai lingura ii gata, ca o fost mai simplu . La ea nu depind de semifabricate din alte parti. Vreau lemn, merg la padure si-mi aleg.

Obisnuiesc sa le sucesc pe-o parte si pe cealalta ca sa vezi cat mai multe detalii.

viata ca focul

2011-11-30T21:34:00.002+02:00

Inca una pe care no uit nicicum :

"In natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma"

Ce-i cu asta ?

Pai cum ce-i ?

Auzi tu-mi raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare ?

Deseori.

Orice trezire din "coma" (sau adormirea simtirulor de tot felul) aduce constientizarea ca dincolo de ceea ce vedem e mai mult decat vedem.

Crezi ca nu ? Oare nu cumva asa crede si cartita? Si are ea dreptate ?

Ce iluzie sa cred ca in spatele peretelui nu-i nimic doar pentru ca eu nu vad prin el.

Pai o motivatie puternica de a urca muntele este tocmai sa vad ce-i dincolo de creasta. Oare cum arata peisajul ?

Oare unde se duce flacara cand lemnul se mistuie ? Ca nu dispare ci se transforma , nu ?

Inca mai punem intebari la care am primit demult raspusuri pe care nu le putem (ori nu vrem) sa le acceptam.

Daca ai avea ocazia sa pui o singura intrebare , indiferent care si daca ai avea certitudinea ca ai primi un raspuns corect, ce-ai intreba ?

Intrebarea este un instrument extraoridnar care daca este folosit cu Bun Simt (ce-i ala , am mai discutat) va deschide multe porti. Insa ca orice unealta ascutita si intrebarea poate taia (despica) adanc in asa fel incat sa rupa orice legatura cu Adevarul.

Asa ca o data aflat un raspuns, alte doua-trei intrebari se nasc.

E nevoie de echilibru precum cel al unui om care umbla pe "sarma", dar transpus la nivel mental. Nu intrebi mult sa nu pari prost (ca nimeni nu pierde vremea cu prostii, ca ei intreaba apoi uita si intreaba iarasi acelasi lucru), dar nici prea putin ca risti sa nu aflii (ignoranta cronica).

Indiferenta este coma de care iti ziceam mai sus.

In rest, daca toate se transforma, ce se intampla cu viata ?

Ai inteles deja ca omul apare din ceva foarte mic si creste conform unui program bine stablilit.Celula langa celula, toate se tin strans pana ce dau forma determinata.

Omul, traieste si face prostii pana moare. Moare, ... moare trupul si se descompune ingrasand pamantul, ca sa dea mere de soi livada.

Dar viata, sclipirea din ochi, de unde vine si incotro se duce ?

E viata oare ca flacara care cat are ce arde lumineaza si incalzeste , iar cand a ars tot se retrage numa ea stie unde ?

Viata e miscarea ? dar ce e spiritul ? Aa, stai, ca am uitat, ala nu exista, e doar o inchipuire filosofica, ca doar nu se vede !

Nu se vede dar se simte, la fel ca vantul.

Copilul ca sa priceapa lucrurile le desparte . Cele pe care le intelege ii plac, iar despre celelalte fie intreaba , fie le uita (pana afla raspuns, intelegere) ca nu cumva sa fie prea framantat.

Dar omul creste si o data cu el e bine sa-i creasca si "mintea".

A pastra copilul in tine nu inseamna deloc oligofrenie, ci mai de graba a pastra cat mai mult din inocenta, din sinceritate, din entuziasm.

Treci la postarea cu padurea daca te-ai plictisit :)) .

Pentru care ramane, inchei cu intrebarea :

Un' te duci cand pleci de "aici" ?

Unde ? la o bere ?! :)) , dar vezi ca - aici - e cu ghilimele.

tre sa o iei cu tine

2011-11-30T12:42:00.000+02:00

Asta e cioplita la padure, sus in Semenic. Din salcie capreasca (despre lemnu asta am mai scris io, dar gasesti si pe net si daca nu, ma intrebi) am facut-o ca mi s-a parut potrivit pentru cana. E usoara si destul de tare. Iti spuneam ca salcia e de multe feluri (specii), ca mesteacanul,stejarul, frasinul, etc.
Asa-i si cu salcia capreasca ca si cu gorunul. Salcia capreasca e mult mai tare ca alte specii de salcie, cum gorunul e mai tare ca alte specii de stejar.

Imi iau una dinasta cu mine cand ies si din ea beau si ceaiul si apa si ce mai am pacolo. Ii faina ca nu i se incinta peretii ca la cana de aluminiu care-ti arde buza.
In rest e cum o vezi si daca vrei alte detalii privind dimensiunile, pretul sau alte detalii, da-mi de stire pe mail.

lingura de lemn - prieten pe termen lung

2011-11-29T23:09:00.000+02:00

Ca stii care-i treaba, se apropie sarbatorile si poate vrei sa faci vreun cadou desebit, ... daca nu altora macar tie.

O lingura buna este si asta din frasin.

E lingura sa mananci cu ea, dar sa mananci cu placere. Are marime medie si peretii mai subtiri. E pe cat de usoara, pe atat de rezistenta.
Si lemnul are dungile alea tare faine.
I-am dat o gaura cu fieru rosu sa intre snurul din piele.

Daca ti-o place, ori alta din lista, da-mi de stire pe mail si-ti trimit detaliile (mai zic din cand in cand si treaba asta, ca poate vine omul de curand paici si nu stie ca toate de pe blog is de dat).

Pana la vreo cana sau urmatoare lingura va zic sanatate si numa bine.

da

2011-11-29T15:40:00.000+02:00

Temperatura scade o data cu lumina. Pe apus se vede patura plina de nori si culori portocalii sau de care or fi, ca oricum nu prea stiu culorile.
In ceata e umed si inghetat. Cristale se agata fara efort de orice crenguta si de frunza cazuta si necazuta.
Poteca sau nu, padurea e presarata cu urme de pasi. Inca nu suntem singuri in paduri, inca nu au disparut nici copacii, dar parca ai mari sunt tot mai rari .
Soare strapunge perdeaua fina si incalzeste obrazul.
Acele se desfac si cad ca si cum ar fi primit porunca. Caciula se umple de ele si parca ninge, ... dar nu prea.
Cainele scoate omul la plimbare. Pai el mere inainte , nu ?Treaba-i ca luam lemn de mar, lemn dala bun. Am dat de o craca mai zdravana, rupta si uscata, numa bune de cioplit.

Apoi daca-i rost de cioplit, toata lumea ciopleste. Unu in lemn, altu in os, mere treaba si iasa lingura.

lin-gurita

2011-11-29T07:26:00.005+02:00

Ii lingura pentru asta micu al tau. Sa manance si sa creasca mare si sanatos si sa urce la munte.

Din lemn de cires am facut-o. Ti-am pus-o langa asta de nuc ca sa iti dai seama cat de cat de dimensiuni.

E lingura rotunjoara (n-are nici o muchie ce ar putea rani) si solida, dar are cupa potrivita.

Si te intrebi poate ce va fi cu lingurita dupa ce ala micu mai creste ?

Pai stai linistit ca o sa fie buna si la urmatorul (fratesu/sorasa) .

un ban

2011-11-28T23:19:00.004+02:00

Am sa incep cu vorba asta :

" Nu este surd mai surd ca cel ce nu vrea sa auda, nici orb mai orb ca cel ce refuza sa vada."

Si ma gandesc ca surd si orb e omul cand vine vorba de cu totul altceva decat la zdranganitul si "sclipirea" banului.

Dar continui cu :

"Când câinele are bani, i se spune: “Domnule câine!”.

Din pacate e adevarat. O forma foarte comuna de respect e castigata prin teama dar si prin influenta sustinuta de avutii (e simplu, n-ai bani, n-ai nici "relatii").

Influenta - termen devenit respingator prin faptul ca reflecta in el moduri de rezolvare rapide, si usoare, "ocolitoare" fata de calea obisnuita, de mersul normal. Am auzit chiar ca legea , Legea ! e lege doar pentru unii, pentru altii ...

Banii sunt doar moneda de schimb si nu rodul muncii. Munca se materializeaza prin mancare, adapost, intretinere,etc. E bun banul ca nu tre sa cari o carurta intreaga de lucruri la sfarsitul lunii, ci doar un mic teanc (se pare ca foarte mic, ... la noi romanii :)) ). Banii sunt facuti sa usureze schimburile intre noi. Insa el in sine are valoare doar pentru ca ai ce si de unde sa cumperi de el.

"Cu punga plina de bani tot mori de sete fara apa in desert."

Banul nu incalzeste si nu infrumuseteaza. Nu iti da fericirea si nici multumirea, ... nici macar nu o intretine (cum bine am fost invatati). E doar o iluzie ieftina.

E drept ca omul satul nu are stresul pe care-l are flamandul, insa asta nu-l face imun la depresii,isterii, egoism, etc.

Omu-i narod ma. Daca n-are, striga ca nu are. Cand are prea mult incearca de toate pana ce constata ca nimic nu-l satisface, apoi se simte neimplinit si gol (pe dinauntru). Daca n-are e invidios (pe altii). Daca are devine indiferent (tot fata de altii).

Lucrurile au doar atata valoare cata le acordam. Ca orice lucru intrebuintat corect, banii sunt buni. Dar ca-n orice lucru si banii prezinta pericolul de a ne raporta complet eronat pana intra-colo incat sa ne dam viata sau sa luam viata altora pentru ei ! Nu crezi ? Trezeste-te.

Nu la banut e problema, ci la tine. Da ma, nu guvernul e de vina, nici vecinii, nici seful si nici ceilalti. Toate sunt exact cum doresti sa le vezi.

Modul in care te raportezi la ele si la ei, iti da linistea sau iti ia orice farama de pace. Singur iti "plantezi" in minte invidia, nemultumirea cronica si indiferenta fata de cei din jur.

Apoi imi aduc aminte si de vorba asta :

"Avarul strânge bani pentru rege, hoţi şi foc."

Nimeni nu pleaca de "aici" cu buzunarul plin.

Apropo, pentru tine care esti si mai frumos si mai inteligent decat toti ceilalti si care ai facut tot ce ai prin propriile forte si ai tot meritul ! sa sti ca "dincolo" nu se accepta mita. Te anunt de pe acum ca vei trai o mare dezamagire cand ai sa constati ca pilele si cunostintele de tot felul nu pot interveni cu nimic in a primi vreun loc mai bun ori alte favoruri.

N-ai fost tu in prima zi tot asa mic si gol ca mine sau ca asta, nimicul ! ce intinde mana si ne tot deranjeaza cand iesim la oras ?

Accesoriile nu fac din om mai om si nici lipsa lor nu fac pe nimeni neom, desi asa ar putea sa para. Ceea ce cu adevarat ne schimba in bine ori rau este cum ziceam, modul in care ne raportam la situatie (atata o sa-ti zic pana bagi la cap, ... cine stie poate pana la final am sa pricep si io).

Daca cineva acolo ingheata sau pica din picioare de foame, este pentru ca eu mananc mai mult decat pot si am 5 dulapuri cu mult mai multe haine decat port.

Dar ce prostii is astea ? zice omul si tot el zice :

- iar ne oboseste cu zgandariri de constiinta. Lasa-ne domle in pace si vezi de treaba ta !

Ce sa zic, asa o fi. Insa nu pot sa nu observ in marea de confuzie cum valori morale se altereaza, cum standardele oscileaza. Apoi observ si ca ne tot adormim cu tot felul de activitati de 1 ban, menite sa ne ocupe absolut tot timpul, ca nu cumva sa mai avem vreme sa vedem si pe altul.

Inchei cu inca ceva ce am observat si peste care nu trec usor :

Am observat ca de lipsa de bani se plang toti, ... nimeni din lipsa de intelepciune!

Dar na, ce intelepciune, ce tot vorbesc acolo, ... la ce mai e buna si aia ?

E buna, ca fara ea nimic nu se obtine, nimic de durata, nimic esential.

Concluzia: Ai un ban ? "Cumpara" intelepciune de el si va fi cea mai buna investie cu putinta.

in codru

2011-11-22T14:16:00.000+02:00

Fiindca intram in padure la lasarea serii si umblam noaptea printre copaci mici si mari, trecem o vale , urcam un deal evitand drumurile forestiere si potecile, habar n-avem unde ne oprim si ce vom gasii. Insa aflam loc bun de adapost taman langa un izvor.
Conditiile ca un loc sa fie bun de campare sunt multe. Vrem apa si lemnul aproape, vrem sa avem covor gros de frunze si sa nici nu ne cada copacii mari in cap cand bate vantul.
Apropo de vant, cand se porneste clatina pe ai mari pana ce se lovesc unii de altii.
Nu putini cad smulsi din radacini. Pana ce nu asisti la caderea vreunui astfel de gigant si pana nu esti acolo sa simti senzatia de a fi expus (la pericolul de a fi strivit), e greu sa intelegi de ce e esential sa alegi loc ferit.
Imi aduc aminte ca alergam si am prins vanturi tari si in vajaitul naprasnic deodata se cutremurau toate cand cadea cate-un molid dinala imens ori vreun fag. Cu inima cat furnica si privirea pe sus grabeam ritmul doar doar apuc sa ies . Dar de fapt treceau orele si tot in padure eram si tot alergand.
Am patit nu o data incercand sa ma feresc de vant, ma trezeam ca ajung de unde am plecat.(instinctul de a ferii fata de vant te deremina sa faci un cerc mare)
Dar asta pateam de regula pentru ca nu urmaream sa ajung undeva anume. Insa daca vreau sa ajung rapid atunci iau busola. In lipsa ei folosesc semnele.
Ca sa te orientezi (daca nu e ceata si nici intuneric) e bine sa vezi la departare, sa-ti alegi directia si apoi sa cauti s-o pastrezi. Te urci in copac si vezi departe, ca de jos n-ai sanse sa vezi prin padure.
Adapost rapid poti gasii si la radacina arborilor. Un pic de curatenie, un mic foc in fata si n-ai treaba.
Insa pentru ceva mai mult confort si o oarecare siguranta e mai mult de lucru.
Cu unelte potrivite treaba merge mai bine si ma rapid. Pregatesti "casa", vatra si rezerva de lemn si apa. Restul mesteritului in tabara se desfasoara intr-un mediu caldut, placut, unde putem povestii tot felul de intamplari si amintiri.

Noaptea dupa cina cioplim langa un ceai pana ne ia somnul.

Apropo de somn, atata lemn o bagat asta la un moment dat ca am crezut ca-mi ia foc spatele :)) .
Timp frumos, peste asteptarile noastre. Tot inghetat dar senin si fara strop de vant.

Musuroiul fumegand.
Apoi o alta noapte .

Si o noua dimineata.
Uneori nu ne vine sa ne ridicam din "pat" mai ales daca nu-i de umblat in ziua respectiva. Asa ca mai punem lemne sa arda, sa fie cald si poate mai povestim.
In cateva ore vremea se schimba . Norii coboara si ceata acopera crestele. La vremea aia insa eram deja in microbus.
Suntem in drum spre casa, dar cu gandul tot la padure.

inca un gand

2011-11-21T22:52:00.002+02:00

Umblu la padure, dar nu cu ochii inchisi. Nu urmaresc doar sa satur cateva dorinte de culoare, de miscare, curiozitate, noi cunostinte despre natura, sa mananc, sa dorm la aer, ci mai mult de atat.
Observ cum fiecare frunza cade cu un rost. Cum fiecare mugur creste tot cu un scop. Vad lucrurile asezate si organizate in asa fel incat sa angreneze un mecanism foarte complex, ... cel al vietii.
Apoi merg mai departe si imi permit sa gandesc cum si indianul gandea, la lucrurile nepieritoare.
Ideea continuitatii vietii dincolo de perdeau numita "moarte" imi este pur si simplu de nestavilit.
Refuz complet sa imi mai resetez mintea si sa gandesc ca si cum nu voi imbatranii niciodata.
Pai sunt oare orb ? Am uitat ca bunicul a plecat cu tot cu gandurile si ideiile lui, cu planuri si tot ce mai avea pacolo ? Nu ma intereseaza sa fac parte din marea categorie a celor ce doresc linistea "inimii" in inconstienta si uitare fortata. Politica strutului nu ma prinde si nici nu mi-a placut lenea niciodata (nici a mintii, nici a trupului).
Chiar logica simpla a "cercului" (ciclicitatea) imi zice ca frunza cade sa se descompuna, pentru a imbogati pamantul din care se vor hrani arborii ce vor face muguri.
Acolo unde dispare padurea se desertifica , apa dispare iar pamantul saraceste si crapa pana ajunge nisip si piatra seaca. Nu tre sa ma crezi pe cuvant, vezi padurile amazoniene, parcele mari taiate sa se cultive , apoi dupa 3 ani pamantul saraceste si alta parcela urmeaza sa fie taiata.
Am inteles chiar si cu mintea mea de copil ca din nimic iasa nimic. Din viata in schimb izvoraste tot viata.
Acolo unde este apa este padure si unde este padure este apa.
Arborii retin apa. De la padure curg izvoarele cu apa rece si curata. Tot de la padure ne vine aerul de respirat.
Mutand toate astea in interior, ma umple un sentiment de bucurie si simpltate greu de descris chiar si cu ajutorul metaforelor si comparatiilor.
Si ma gandesc cate putem invata chiar si privind frunzele cazute.
Practic, nu frunzele si nu modul in care se succed anotimpurile an de an, nu circuitul apei in natura si nici alte minunatii, ci modul in care ne raportam noi la toate aceastea are sau nu impact asupra mintii si a spiritului fiecaruia din noi.
Si-mi rasuna in minte vorbele unui om ca tine si ca mine, dar care s-a raportat corect la viata si zicea cam asa :
"Dacă nu vezi pe Dumnezeu, nu înseamnă că nu există. Poate înseamnă că tu eşti orb. Orbirea nu e o calitate. Este doar absenţa luminii."

sa mancam cu lingura de lemn

2011-11-14T18:30:00.000+02:00

Lemn bun frasinu asta. E cealalta jumatate a butucului, adica sora lu aialalta.

Si ma gandeam ca e o treaba si cu pozele astea. Adica unii le fac atat de bine incat din imagini reiese obiectul ca fiind mai tagator ca-n realitate, in vreme ce altii habar n-au sa scoata in evidenta ceva forme (no, io is in a 2 a categorie, in fine :)), ce vrei ma, ca n-am treaba cu fotografiile, mai bine merg la padure ).
Important e ca pot sa-ti arat chiar si asa lingura ce-am cioplit-o zilele trecute.
Pe coada "a ramas" nefinisata, cu urme de dalta.
Nu-mi dau seama cum iti pare la vedere, dar in mana sta bine.
E de marime medie ca majoritatea pe care le fac, pentru ca la dimensiunile astea merge cel mai bine sa manci cu ea.

Imi place mult frasinu ca-i tare si-l pot finisa bine. Lucrii o tara mai mult ca la altele, dar si tine mai mult.

fosnete si (/in) ganduri

2011-11-12T23:25:00.000+02:00

S-a ingrosat covorul de frunze si mersul aduce cu sine si un zgomot de fond. Acum nu mai pot sa ma apropiu de vreo caprioara fara sa ma auda si nici nu pot auzii in jur decat daca stau complet nemiscat.
Zic in gandul meu - multam Doamne pentru inca o zi frumoasa - si o iau la picior.
Ne plac mult culorile de toamna, poate si pentru ca nu dureaza prea mult. De fapt frunzele o data cazute, incet incet isi pierd culorile vii si devin cam la fel (de monotone).
Chiar daca sus nu mai is frunze, totusi inca n-am scapat complet de tufele de mure, zmeura si nici de scaieti si urzici.
Dar imi place ca pot vedea mai departe. Ma orientez mai usor acum.
Si ma uit la el saracu, de ce o fi iesit afara? Era clar ca nu poate sa scape inghetului.
Probabil ca o fost vremea sa plece, ...
Nu a mai plouat demult. Lemnul uscat e usor de gasit. Focul se aprinde imediat, iar apa calcaroasa fierbe repede, lasand pe fundul oalei un "mal" albicios.
Timp in care scot si finizez o lingura de frasin. Mi-am facut si cata unt de arahide acasa si am zis ca mere bine cu biscutiti la padure.
Ziceam de foc. Mare atentie cu el. Ca tot ce-i pe jos arde bine si repede. Nu ne jucam. Daca ai gatat cu el, te asiguri ca jarul e stins complet si risipit, iar locul acoperit frumos cum l-ai gasit.
Daca nu ai vreme sa faci curat in urma ta, atunci sa nu ai vreme nici sa faci focul.
Uite ma ca si bradului i se ingalbenesc frunzele si cad ! Bradul, cum ii zic multi la molid, la pin, chiar si la tuia.
No, dar asta e larice si e singurul conifer ce pierde frunzele toamna .
In minte imi vin tot felul de ganduri. Se zice ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte. Exceptia de la regula este imaginea aratata unui orb. Pentru el 10 mii de imagini nu fac cat o vorba.
Ca imi ziceam, prea multe cuvinte, prea mare galagia. Dar din mai multe ai posibilitatea sa-ti alegi ce ti se potriveste, insa atunci cand toti tac, nu aflii nimic.
Echilibrul, ... cine-l stapaneste ? La noi (- cei pe care-i manca limba) echilibrul este ca si alergarea omului. Adica un continu dezechilibru si redresare. Un continu schimb al greutatii de pe un picior pe celalalt. Da-i bine, ca de aia avem talpa mare, ca pe copite tare greu ne-ar fi fost doar cu doua picioare.
Cand zici, regreti ca ai zis si ce nu trebuia, iar cand nu zici, te mustra constiinta ca ai avut ocazia si ai tinut doar pentru tine, cand de fapt "tortul" era pentru "invitati".
Eh, dar una peste alta a fost o zi deosebita (de oricare alta dinainte si dupa ea). Toate sunt deosebite, doar ca unele sunt mai deosebite decat restul .
Sincer sa fiu nu m-a interesat prea mult cat, ce si cine intelege ceva din astea.
Nu fac altceva decat sa expun cateva secvente (uneori principii) din viata, ilustrandu-le cu ajutorul cadrului natural.
Caut sa deschid o fereastra, macar si una mica, dar pe care daca privesti, vezi si altceva decat mizeriile de la televizor. Unde sa auzi si altceva decat barfe, scandaluri, invidii, etc.
In final tu alegi dimineata daca ziua ce urmeaza, va fi deosebita sau o treci langa restu pe care le uiti imediat.
Si cate ar mai fi de zis, dar ce conteaza, in final nu sunt decat semne negre pe fond alb.
Pozele insa sunt colorate frumos si in mare parte doar la ele te uiti, ... te uiti si maine uiti.
Nu natura este refugiul, ci mintea. Nu primavara aduce optimismul ci mintea fiecaruia. Mai e mult pana la primavara. Nu mai incerca sa-ti impui o astenie de toamna, ca nici macar nu-i vreme umeda.
Umbland noaptea asta prin padure, am vazut luna si era aproape plina. Era mare si portocalie. Atunci imediat m-am gandit ca indiferent ce o sa apara si ce se va schimba in lume, totusi unele lucruri desi le vedem atat de des, nu se demodeaza si nu se "ieftinesc" .
De aerul curat si cerul senin, de prieteni si de sanatate, inca nu ne plictisim.
Si inca un gand ce mi-a venit a fost ca scoala de fapt pe langa multe materii predate, care s-au cam sters din minte, a ramas un principiu solid, real.
"Scoala mai mult decat orice ma invatat sa invat, sa anazilez, sa observ, sa cantaresc, ... sa decid ? aia nu stiu daca m-a invavat".

linguri de lemn tot anu

2011-11-09T15:45:00.000+02:00

Imi era dor sa cioplesc din lemn de frasin. Lemn tare, stabil, asa mai deschis la culoare.
Am facut-o de marime medie . E simetrica si merge bine la tot felu de mancaruri. Cu ea mesteci bine in oala si mananci felu unu, doi, trei si cate or mai fi (nu stiu, ca la mine e simplu, nu-i pe feluri, manc si merg mai departe).
Cupa e incapatoare, nici prea adanca nici prea plata.

Din profil, ca sa fie si mai clar.
Ea si verisoara ei cana de cires.

Ca si celelalte si ea are husa din piele.

Lingura e buna sa mananci cu ea, apa sa o bei si muntii sa ii urci.

la munte miroase a iarna

2011-11-08T23:26:00.005+02:00

E cum iti spuneam - "un munte intre munti". E varful de legenda. Muntele in care toti isi doresc sa simta si latura mistica.

Nu doar umblatul, urcarile si peisajul, dar si racoarea si vantul sunt elemente caracteristice zonei montane. De aia is muntii sa-i urci si sa-i umblii.
Nu-i frig ziua, dar nici cald noaptea.
Tenda cortului e imbracata cu cristale fine. Apa din oala de inox e inghetata. Vantul trage in creasta si nu te lasa sa stai intr-un loc. Te indeamna sa iei atitudine.
Departarile arata tot creste. Zapada e inca putina si inghetata. Abia peste 1900 m o poti simti sub bocanc.
Refugiu nou se facu. Au muncit baietii si inca mai e de lucru la el (izolatia intre barne), ca altfel la iarna are sa fie multa zapada viscolita in el.
Dar nu pot sa nu observ cum un astfel de adapost face dintr-un loc salbatic unul primitor.

Bocancul de vara nu e tocmai potrivit pe urcarile inghetate situate in partea muntelui pe care soarele nu o vede.
Ne amintim cum iarna e mai usor sa gasesti apa decat vara si mai la indemana, dar ai nevoie de arzator.
Apoi mai ai nevoie si sa-l feresti de vant. Daca ala pe gaz il poti folosi si-n cort, a pai asta pe benzina in nici un caz.
Lumini in geam se zaresc in miez de noapte. Luna incompleta raspandeste raze calde in aerul rece si vantos.
Urme de urs si vulpe si vorba lu Sebi, o pasare, ... (lipseste predicatul din propozitie ?! , lasa-l in pace )
Si vanturi ce face omul sa se incline precum molizii cei inalti, dar nu in directia lui, ci contra.
Pozitiile comice devin firesti, ca mijloc de adaptare .
Perdele reci de ceata invaluie totul, respiri ceata.

Dar pentru ca e obisnuit cu incheieri cat mai optimiste, ii las imaginea muntelui cu o zi inainte.
Cand soarele singur lumineaza si incalzeste piatra atat cat poate.
Sa vina, sa vina iarna. Sa ninga mult, sa fie stratul gros.
Dar pana una alta mai avem de lucru la padure. O cam picat frunza si se anunta ceva tura de mesterit.

ganduri sadite, ganduri rostite

2011-11-07T23:40:00.005+02:00

Pasarea nu te intreaba daca esti de acord sau nu ca ea sa ciripeasca. Ca nu are nevoie de aprobarea noastra. Iar noi nu avem dreptul la asemenea pretentii. Mai bine e sa realizezi dimensiunea reala a lucrurilor decat sa le vezi pe toate mici si pe tine mare.
E vorba asta ce zice :
"Ochiul este o fereastra care da spre inima."
Completez spunand - Situatiile ce apar sunt uneltele prin care ne este modelat caracterul. Insa spre deosebire de materia prima lipsita de viata noi putem alege intr-o buna masura sa iesim piese valoroase sau rebuturi (prin "simplele" decizii ce le luam).
Si ma gandesc ca nu de putine ori uitam sa acordam "situatiei" importanta cuvenita, fapt ce determina si proasta alegere ce o urmeaza. Din care evident reiese si directia gresita.
Si ca sa conturez gravitatea (reala) a situatiei, o directie gresita urmata indeajuns duce la moarte sigura (prematura, fizica si spirituala), atat (pe munte) in natura cat si in viata in general.

linguri, ca e blog de linguri

2011-11-02T11:19:00.000+02:00

E o lingura din lemn de mar. Ii mai mare si mai indoita. Cu ea poti sa si servesti bine, poti mesteca si gusta din ceaun.
Apoi is faine si petele alea rosii din mijlocul lemnului.

Lemnu asta il am de la maru ala daramat, ala mic si gros ma, din deal. Stii de care zic, ca am fost cu Flavius cand am luat si pere.

Sa fii trecut vreo luna de cand am facut-o, dar abia acu io venit vremea sa o postez.
Ca ieri am fost o tara pe deal sa cioplesc una din frasin. Am bagat pana ce so intunecat si dupaia inca vreo ora.
Nu mo interesat cum trece timpul, dar au inceput sa mi se raceasca mainile, ca eram imbracat subtire si restu am facut acasa. Amu om vedea ce iasa.

Poate ca-i valabil si la tine

2011-11-01T23:22:00.002+02:00

Insist pe anumite principii, tocmai pentru ca traiesc in lumea in care principiile sunt minimalizate si relativizate pana la disparitie. Cu alte cuvinte daca ai anumite principii esti declarat prost sau nebun, pentru simplu fapt ca nu te potrivesti cu sablonul actual. Acu n-as vrea sa generalizez neaparat, ca pot fi declarat prost sau nebun si fara sa am niste principii bune. Dar pentru ca omul respinge ce nu intelege (probabil de frica efortului intelectual ce ar urma ) ai toate sansele sa fii etichetat direct si fara prea multe explicatii.
Asa ca am sa rostesc si gandul asta :

" Inainte sa primesti un raspuns la intrebarea pe care ai de gand sa o pui, fi sincer cu tine si intreaba-te in gand daca raspunsul ce urmeaza sa-l primesti il accepti chiar daca acesta contravine intereselor tale, desi este adevarat sau vrei doar sa fii aprobat in vreo privinta" .

o data pe an, o data in viata

2011-10-30T15:27:00.048+02:00

Te simti ca un intrus ? Pacat, n-ar trebui.
Inseamna ca ai uitat sau mai rau , ca n-ai stiu de unde iti tragi "seva".
Una peste alta te indemn sa parasesti macar si pentru putin betonul lipsit de viata si sa pasesti pe covorul moale si cald de frunze si crengute.

Aici e desisul. Padurea are mari portiuni ce par a fi neatinse (de fapt ei le numesc paduri virgine).
Vezi trunchiuri imense cazute, ce au rapus in picaj pe cei marunti. In diferite faze de descompunere, lemnul si frunzele pe langa faptul ca imbogatesc solul, hranindu-si semenii, mai emana si tot felul de miresme care mai de care mai interesante.
Perceptiile difera. Ca sa zici ca-i frumos si sa iti si placa cu adevarat, tre sa te calesti o tara. In sensul ca pana ce ajungi sa vezi locuri dinastea ai de umblat. Apoi deplasarea paici nu se face pe poteci si drumuri . Daca vrei sa vezi pe unde umbla lupul si cerbul ,tre sa mergi ca ei, pe unde umbla ei. Si adevarul este ca dupa o zi de mers sau doua prin paduri dese, ti se bucura ochii cand iesi la cate-o poaiana mai luminata.

Pe de o parte daca te deplasezi cu un km/h nu ajungi niciunde. Dar daca incerci sa grabesti un pic pasul, tufele de zmeur ce acopera bustenii, pietrele si crengile de pe sol, te vor agata imediat.
Poti sa admiri peisajul, poti sa-i asculti glasul , dar n-a voie sa "dormi" pe tine. Daca calci stramb aici, ori iti cade vreo craca de fag in cap ii bai. Distantele is mari si daca esti beteag, devin si mai mari.
Si ma gandeam, ca ma intreba cate unu - "ma da inteleg ca-i fain la munte, da la padure ce vezi ?"
Pai uite care-i treaba, la padure poti face drumetie exact ca-n golul alpin. E tot munte, dar mai jos. Muntele are si padure pe el.
Ca sa zic altfel, padurea este partea vie a muntelui (organica).
Si ma gandesc ca sunt atatea aspecte de inteles si aprofundat aici.
Intr-o tura , in fiecare drumetie de fapt sunt lucruri noi de observat si invatat. Am inteles ca Cel ce a creat natura - Tatal (ce-mi place sa zic asa, pai e de moral sa stii ca nu esti singur si cand aparent esti singur) , a facut lucrurile atat de bine incat tot ce moare o face cu folos pentru cei ce traiesc acum si pentru cei ce vor veni dupa (si nu ma refer doar la viata vegetala).
Imi aduc aminte de indian, de omul de care zici ca-i primitiv, dar care dupa ce a vanat (ca sa manance, ca sa nu moara, nu pentru placerea de a ucide, cum multi astazi - sport !!!) era constient ca acel animal s-a sacrificat ca el sa mai poata trai o vreme si stia ca si el cand va muri va fi hrana pentru altele. Stia sa fie multumitor pentru ce a primit, chiar daca a trudit sa obtina.
Si de aici nu tre sa iei doar ultima parte sa zici ca-i nasol sa te mance ursu sau ca tre sa alergi si sa vanezi, ca nu despre asta-i vorba. Ci mai de graba despre gandul efemeritatii, care pentru multi astazi este complet strain.
Omul fara minte, ce acum traieste ca si cum niciodata n-ar da piept cu moartea, ... dar care a murit ca si cum n-ar fi trait niciodata (cu adevarat).
Iarasi raresc (cern) oamenii acum. Unii nu inteleg nimic, altii nu accepta, altii stiu prea bine treburile astea, ... dar mai e si o mica categorie care simt ce simt si eu, ei bine lor le-am zis acu.
Si unul zice ca-i prea multa filosofie, ca tot ii da asta cu viata si cu moartea. Pai asta e realitate, nu inchipuire. O data te nasti, o data mori si o data traiesti.
Dar spre deosebire de nastere si moarte viata e un proces continuu ce are doar inceput. Si daca te plictisesti ori nu-i pe intelesul tau, nu te ingrijora, fiecare din noi avem treburi pe care nu le intelegem (de fapt pe cele mai multe nu le acceptam).
Gandul mortii (portii) nu face altceva decat sa te responsabilizeze si sa te faca sa traiesti mai intens, mai real, sa percepi unele valori ce altfel nu le-ai percepe (de ce nu, sa apreciezi).

Si daca is boscheti si treci prin ei, platesti pretul. Fie spini , fie scaieti, nu pleci cu mana goala. Io i-am luat pe pantalon si acolo au ramas pana a 2 a zi acasa. Ca trebuia sa scot unu cate unu si numa de asta n-aveam vreme.
Diminetile la padure sunt unice. Nu-i un loc ca altu si nici foc mai bun decat focul in diminetile cu temperaturi negative.
Totdeauna cel mai bun mijloc sa te incalzesti ramane miscarea. Incepi sa faci exercitii ori sa lucrezi si te incalzesti fain. Dar e important sa incepi progresiv.
Pana ce cari, tai si despici lemnul, te-ai si incazit. Numa bine dai jos o haina.
Hidratarea - nu incerc sa fiu elevat (ca nu sunt),dar am observat ca acu multi nu mai zic - "beau apa" ci zic "hidratez" : )) , ci spun asa pentru ca scopul tocmai asta este, sa hidratez, ca atunci cand ma hranesc, de fapt mananc, dar nu cu scopul de a satisface papilele gustative ori vreo pofta anume, ci pentru a avea energie .
Dimineata pe stomacul gol e bine sa consumi apa sau ceaiul neindulcit (sa nu fie prea rece, dar nici fierbinte). Mai faci ce faci si pregatesti micul dejun.
Fiecare mananca ce vrea, ce stie si ce are. Dar pentru ca unii ma inteaba ce-i bun sa mananci in ture, am sa raspund doar ce mananc io la micul dejun.
In primul rand nu sar peste micul dejun. Uneori e singura masa pe care apuc so mananc in ziua aia. Dar de cele mai multe ori mai mananc seara cand ajung sa pun iarasi tabara.
Cand mananc o fac cu gandul ca de acolo imi trag energia pentru toata ziua.
Lege - niciodata nu mananc carne si grasimi animale dimineata (afara de cazul in care n-am de ales, ca nu am absolut nimic altceva) . Astea se digera de la foarte greu la deloc, depinde de efortul pe care urmeaza sa-l depui ( am zis si "deloc" pentru ca uneori daca faci efort mare, ai ori diaree, ori vomiti, ... dar na, daca n-ai facut efort mare, din povesti nu ma intelegi).
E nevoie de alimente care se digera usor si care furnizeaza energie cu eliberare si rapida si lenta.
Ai observat sau nu ca dupa o masa (pe care tu o numesti - ) copioasa te ia si somnul si frigul (frigul daca esti afara, nu in casa langa soba). Ei bine numa de asta n-am nevoie la excursie inainte sa pornesc la drum. Deci nu prajeli, nu grasimi.
Sa nu faci confuzie, sa crezi ca lansez "retete" de mancat in excursie, aiurea, asta fac io, tu faci ce stii. Dar sa stii ca daca vei trece de ideile preconcepute, vei vedea ca poti functiona mai bine cu alimente dinastea. In sensul ca elimini si neplacerile digestive, vei fi si in forma, te simti si usor la mers.

Adevarul este ca nu aleg locuri anume ca sa dorm. Umblu si dupa lasarea intunericului, indiferent ca-s cu tine ori sunt singur. Cand cred ca-i momentul sa ma opresc, abia atunci incep sa caut o zona mai primitoare.
Noaptea asta am facut un foc mic la care sa beau un ceai cald, sa ascult sunete si sa ma schimb in haine de dormit la caldura lui.
N-am mai pus nici o tenda , ca sa pot vedea stelele. Sufla un vant rece, ce face toate frunzele sa fosneasca. Stelele se vad foarte bine, ca luna nu-i.
Adorm doar cu un ochi si un nas afara, ca-i temperatura de inghet.
Acu sti cum ii, de voie de nevoie incepi sa cauti solutii.
Eu cand merg cu hamacul am doua carabiniere dinalea mici si usoare pe care le folosesc ca sa rup "legatura" dintre cordelina de ancorare si chinga hamacului. Daca ai iesit cu hamacul si ai prins ploi mai tari, ai putut observa cum apa se absoarbe in cordelina ca printr-un fitil si o transporta pana in hamac, udandu-te in cele din urma. La hamacul meu, la tipul asta de prindere nu mi s-a udat nici fara carabiniera, ca la asta chinga trece pe sub el, iar hamacul e impermeabil. Dar la aproape toate celelalte te uzi. O alta treaba buna e inelul ala de aluminiu pe care-l gasesti si-n comert la unele firma. Eu insa prefer carabinierele ca-s bune la mai multe treburi (in plus au cam aceeasi greutate)
Ei bine o solutie rezonabila e cu o cracana. Astfel apa absorbita in cordelina se va scurge pe sol prin capatul ce atarna. Noduri ? pai daca nu le sti, tre sa le inveti (dar inainte sa iesi la drumetie).
Eu am folosit un lat cu eliberare rapida.Alteori folosesc cabestanul.

Uite, aici am folosit alta treaba. Cu un bat de esenta tare si o cordelina de 3 mm. La cordelina de ancorare fac un cabestan, iar la asta de la hamac un simplu nod de ancora si doua bucle la bat. Si sa stii ca-i fain sistemul si tine bine. Asta e mai estetica decat aia cu cracana dar necesita si o cordelina in plus.
Is o gramada de prinderi si la hamac, nu le mai trec (ca nu-i postarea despre hamace) insa daca ploua tare, tre sa sti sa-ti separi hamacul de cordelina (sau chinga) de ancorare, ca altfel iti uzi sacul de dormit in prima noapte, iar urmatoarele vei tremura.
Io am patit in astia 10 ani de cand dorm la hamac de toate. M-am si udat, mi so si rup, m-am si rasturnat, am cazut pe pietre fara sa pot misca un deget ca eram neputincios in sacul de dormit ca-n camasa de forta. Am picat si-n zapada, am dormit si cu sac de vara iarna, evident si fara izopren. Mi-a fost fi frig si cald, m-au muscat si tantarii, a fost bine. Sa fi sigur ca nu erau hamace dinastea. Mi-am si facut (si cum modele nu aveam, incercam fel de fel de solutii, internet nu exista !, adica na, io n-aveam ). Eh, dar astea-s alte povesti pentru alte dati. Treaba-i ca dupa fiecare am invatat cate ceva.
Si una e ca iarna nu se iasa cu hamacul. La mine asta-i ultima tura cu el pana la primavara.
Iarna se iasa bine la padure cu un suprasac (sac de bivuac) in care iti vari izoprenul si sacul de dormit, montezi tenda intr-o apa , focul lung la distanta potrivita si esti boier. Iar la munte cortul face toata treaba.

Ma uitam la observatoarele astea, ca-s bune de stiut. Daca ai nevoie de adapost cateodata is (foarte) binevenite.
Mai peste tot e seceta si izvoarele fie au secat, fie s-au micsorat simtitor.
Dar aici vad ca merge treaba.
N-am avut nici o problema cu apa.

Cu gandul la ciuperci nu trec cu vederea peste amestecul de culori verde-gabui-rosiatic.
Ce mai , daca n-ar fi restul anotimpurilor probabil toamna ar fi preferata mea. Asa insa e intre primele patru anotimpuri preferate.

Ca sa nu uiti de ce

2011-10-28T08:55:00.008+03:00

Asta-i pentru cazul in care nu stii de ce e mai bine cand iti este greu. Sau poate ai uitat ca usor nu se obtine nimic bun, ... si in nici un caz un caracter ales. Digera si asimileaza bine vorba :

"Un vânt favorabil nu poate forma un bun marinar"

(ma si sa nu fii mai taran ca mine, sa-mi zici ca nu esti marinar si nici nu vrei sa fii, ca nu despre asta-i vorba, ... nu incerca sa te sustragi :)) )

invitatie la Na-Tura

2011-10-24T20:01:00.006+03:00

Ploua, e rece si ceata, nu peste multa vreme se intuneca. Dar pana apuc sa-ti zic treaba asta, ne si trezim ca bajbaim printre crengi si colti de calcar acoperiti de ierburi si frunze.
In intuneric si ceata densa, printre stropii marunti si reci ce trec prin pelerina de proasta calitate, nu cautam neaparat vreun drum .
Suntem deja unde urmaream sa fim, in padure. Nu ne ia mult timp pana ce gasim si copacii de care la legam hamacele.
Noaptea ai un sentiment placut sa adormi la adapostul tendei . E granita dintre vis si realitate, cand apa ce cade creaza un zgomot de fond pe care aluneci usor in lumea viselor.
Se aude doar ploaia. Padurea e mai tacuta noaptea asta.
Focul face diferenta si ziua si noaptea. Si cu cat e mai umed si mai rece cu atat mai multa nevoie ai de el , dar cu atat mai greu il aprinzi.
Fa bine si exerseaza din timp, ca altfel cand vei avea nevoie nu vei putea invata deodata.
Aici lemnul uscat e doar cel pe care-l tai si despici de la crengile si trunchiurile uscate in "picioare". Coaja de mesteacan face diferenta, ei ii place cel mai mult scanteia.
Ne place toamna pentu ca ne plac culorile ei.
Poate ca tie iti place sa crezi ca lucrurile sunt seci si ca acu e toamne si e umezeala, peste o vreme e iarna si e prea frig, apoi iarasi primavara si e racoare, apoi vara si poate e prea cald uneori, .... si dupa cateva cicluri dinastea mori si gata.
Ei bine eu am cu totul alta parare si privesc lucurile din alt unghi.
Eu zic ca acum Creatorul a croit haina de sarbatoare codrului si l-a parfumat cu tot soiul de miresme alese.
Ma bucur de aerul umed si imi amintesc ca unde-i umezeala e viata si vegetatie abundenta, deci hrana pentru toate animalele padurii. Apoi ma bucur de racoare pentru ca ne indeamna la miscare . Aerul racoros parca e mai sanatos si mai revigorant.
Imi place ceata ca tainuieste totul in jur si iti arata numai cate putin ca pe lucurile cele mai de pret.
Dar na, treburile or sta altfel, nu stiu, ... altfel pentru altii. Pentru mine sunt exact cum ti-am spus.
Tu insa alegi singur in dreptul tau cum sa te raportezi la ceea ce te inconjoara.
Cand esti ud e mai bine sa umblii decat sa stai. In mare indiferent daca te uda ploaia, condensul sau transpiratia, daca stai la 4-5 grade cate or fi paici, tot te ia frigul. Asa ca se potriveste la fix cu ce ne-am propus, ca oricum vroiam sa vedem codrul.

Toamna deja trecem de la toporel la topor. Aici nu mai lucrii cu crengi si crengute ci ci cu lemn gros.
Cand mesterim, clar focul e prietenul cel mai apropiat.

Sus in munte frunza e galbena toata. Paici e doar patata un pic.
O alta zi se sfarseste si iar e intuneric.

O solutie de compromis la ture de o zi sau scurte popasuri in lungi deplasari, este tenda din pelerina.
Ai vazut ca unele pelerine se desfac si sunt prevazute si cu niste gauri sa treci snurul prin ele sa faci tenda.
No, una peste alta daca ai o tenda buna, ...e mai buna decat pelerina.
Si din nou imi amintesc ca omul ce asteapta in viata conditii ideale sa faca ceva, risca sa nu faca nimic, macar si pentru faptul ca lenevindu-se va rata conditiile ideale chiar daca acestea s-ar ivi.
Asa ca mai bine iesi la padure decat sa nu si mai bine azi decat maine.

linguri de 4 sezoane

2011-10-19T19:36:00.000+03:00

Toamna apar roadele.
Lingurile de lemn sunt roada ce o da lemnul bun ajutat de lama bine ascutita.
Lingura asta din cires este una din cele trei pe care le-ai vazut in postarea trecuta.
E cioplita seara la lumina si caldura focului.
Ca dimensiune e un pic sub cele mijlocii. E simetrica si rotunjoara, prietenoasa si numa buna de excursii si iesiri in natura. Avand forma asta e usor de scos si pus in buzunar ori plasa de mancare si nu se agata.

Lemnul e uscat bine asa ca lingura este foarte usora (la specificatii trec - greutate: neglijabila ). Dar este si suficient de rezistenta.
E bine finisata si e bine sa o pastrezi si sa o transporti in husa ei din piele ca sa ramana curata.
Am mai pregatit una mare din lemn de mar, dar na , sa vedem ca ii vine si ei randul.

in plin sezon

2011-10-17T18:17:00.001+03:00

Dimineata nu mai e flacara, dar e jar destul. Nu faci altceva decat sa mai pui niste lemne si sa mai tragi un pui de somn. La inceput iasa doar fum, dar in 20-30 minute flacara apare singura. Asa ca numa bine cand iesi din sac e ca primavara in tabara.
Uitandu-ma la poze chiar si eu am impresia ca-i vara in toata regula. In realitate insa noaptea trecuta a nins.
Si sa vezi numa cand ieseam cu vreo treaba din "cabana" ce frig ne musca.
Sambata noapte a inceput si vantu sa-i dea. Si ii zic lu Vlad - "Ma sa vezi numa ca vine ploaia". Da el cica - "da da, ploaia, sigur. Ma Vasi nu simti cat ii de frig ?!"
Raspunsul a fost scurt si direct - "Ce?" ... :))
Oricum pe panta dealului am gasit o mica platforma numa buna. Am curatat si asta ne-a fost casa 3 zile.
Apai fiecare cu ale lui. Daca am vazut ca vrea sa pregateasca mobila de bucatarie, m-am apucat si io de vesela.
Incepe sa se intunece repede, mult mai repede decat am fi dorit si inca nu s-a schimbat ora.
Dar las ca-i bun. Aici la foc la un ceai se nasc ideile, se impartasesc gandurile si se fac planurile.
Tot aici se lucreaza si lingurile.
Ore trec si din pozitia sezand pamantul atrage tot mai tare corpul pana ce-l pune pe orizontala. Vorbele se raresc si se incetinesc. Trosnetul lemnelor arzand domina. Lumina galbuie si variabila parca nu deranjeaza absolut deloc si nici nu stiu cand am incepul visul.
O alta zi, o alta dimineata. Adevarul este ca de cate ori dorm la padure si prind vreme aspra ma gandesc ca-i bun Dumnezeu cu noi ca ne-a dat inca o zi si ne-a trecut cu bine peste noapte. Dar asta daca nu vi sa vezi si sa simti , sa auzi , nu merge inteles din cuvinte.
Nu totdeauna gasesti loc ferit. Mai bine zis crezi ca-i ferit si e timp frumos. Si in 3-4 ore se pune cate un vant de 60-80 km/h, uneori mai tare, de face sa se loveasca ramurile gigantilor intre ele, sa le rupa si chiar sa-i scoata din radacina. Da da, sa-i scoata, nu te mira. E platou calcaros si stratul de pamant e subtire, iar radacinile nu patrund in adancime ci se imprastie. Cand mergi, ai sa vezi o gramada de copaci dai mari pe jos smulsi cu tot cu radacina. Si din mult cati cad, sa nu-ti dea niciunul in cap cand dormi, ... e bine.
Eh , dar pentru ca am luat maceta a mica cu mine, am sa lucrez cu ea tura asta.
Cu ea tai atat mancarea, pregatesc ustensilele si montez tabara , dar cioplesc si cani si linguri, tocatoare, etc.

Cu ea despic si cioplesc iar interioarele intai le scobesc o tara si apoi le ard cu carbune incet incet, pana ce se creaza cavitatea. Finisare simpla cu un bat si sunt gata de utilizat.

Practic daca ai numa un pic habar de ce anume vrei sa faci si sti pasii poti face si oarecare munca de topor, ... pana la un anumit punct.
Nu poti despica busteni si nici nu poti ciopli la fel de rapid si eficient, dar daca asta ai poti face treaba faina si cu ea.
Nu-i vorba care-i mai buna (cum vad ca discutati si nu stiu de ce ) . Ci mai de graba se pune problema ce ai nevoie mai mult. Si aici ma refer la tipul de vegetatie, la genul expeditiei, excursiei, etc. Ca daca vrei sa lucrezi in lemn e una si daca vrei sa parcurgi distante in teren mai putin umblat si imboschetarit e alta.

Iti ziceam nu demult de macete ca-s de multe feluri . Forma cosntructiva este influentata si de zona din care provine. E impropriu sa-i spui parangului maceta (ca sunt denumiri diferite, de pe continente diferite) si asa mai departe, dar na, nu mai conteaza.
Treaba-i ca unu zice ca aia lunga e mai practica ca poti taia bine ierburile chiar de la sol fara sa te apleci, iar altu zice ca asta mica e mai buna ca ai mai multa precizie la mesterit si e mai solida.
Asa ca oricum una nu-ti va ajunge. Bine e sa sti lucra cu tot felul de scule (am zis sa sti lucra , nu sa abuzezi de ele, sa dai aiurea in copaci si sa te filmezi si sa pui pe youtube !, ... influente nebunesti, americanisme)
Ca orice unealta , te tine mai mult daca o folosesti cu cap si o intretii. In plus esti si tu mai in siguranta.
Dar sezonul macetelor s-a cam incheiat in tara noastra, lasand loc toporului.
Toamna si iarna un topor e cel mai practic. Cu el tai si despici usor si bati penele si tarusii. Cioplesti bine si mesteresti tot in tabara. Munca de finete ramane cutitului.

In rest e cum ziceam. Nu mai zice ca "sapa" e mai buna ca "ciocanul", ca ambele sunt bune si fac lucruri diferite. Problema e la tine (la mine, la oricare ) ca nu stii (m) sa le folosesti corect, in contextul potrivit si la valoarea ei adevarata. Dar se poate invata.
Amu iar o sa zica asta ca - "uite-l si pasta, ca face pe desteptul" . Aiurea, ca n-are legatura. Observ si io cate ceva si zic , ca doar doar o folosi cuiva. Ca la padure merg si daca scriu si daca nu.

Uite ca iar trimite Duba mailuri din Indonezia si ne tot pune carbuni si inteteste jarul.
Si asa abia ma abtin sa nu plec pe termen lung. Si cand te gandesti ca acolo intrii in padure si iesi dupa o luna sau mai bine.
Eh, toate la randu lor.
Uneori in urma ramane asezat linistit cate-un scaun, o masa ori mai multe, alteori nimic.Depinde de zona. Insa locul taberei n-ai sa-l gasesti. "Legea" e ca lasi cum ai gasit.

Alta treaba faina e ca in zonele unde nu umbla nimeni nu-i nici mizerie. N-am vazut pungi si ambalaje si servetele si nebunii de cauciucuri de rabe zilele astea cat am fost paici.

Drumul spre casa e pe unde vrem sa fie. Daca zici incolo merem sa vedem cum ii valea aia, pacolo merem. Si daca zici ia sa vad io deau ala , pai il urcam. Si clar ca ai ocazia sa gasesti ce pe drumurile forestiere si poteci nu vezi.

Nota : Nu parasiti marcajele turistice ! , .. sau daca o faceti, e pe propria voastra raspundere.
Asa ca suntem in plin sezon de ture de padure. Profiti cat e vremea, ca in 2 luni se incheie si ia ii munte.

asta-i una din lemn de mar

2011-10-11T12:32:00.000+03:00

Cu Flavius am fost pe deal sa luam lemn de mar. Trunchiul cazut si gaurit are si ceva crengi sanatoase (adica bune de cioplit). Iti ziceam io mai demult ca e important sa alegi lemnul
dar ca sa alegi, intai tre sa-l gasesti si pentru asta e nevoie sa-l cauti. Asa ca o jumate de zi se umbla.

Din el am facut lingura. Amu fara multe descrieri ai imaginile. In asta prima vezi curbura cozii.

Aici o ai din profil.

De sus, vezi si grosimea peretilor.

Culoarea reala (cea mai apropiata de realitate)

Asa sta in mana.
In rest, vezi tu ce poti sa mai observi.
Si ca descriere generala e o lingura simpla ca si constructie,bine finisata, fara vreo gravura sau snur. Are si ea husa din piele si e cat se poate de comoda la mancat.
Lemnul de mar e esenta tare asa ca si lingura este printre cele durabile.

padurea la exterior si interior

2011-10-10T22:17:00.013+03:00

Pe prispa casei pregatim desaga si pornim la drum.

Toamna ai o gramada de pufuri si uscaturi sa aprinzi focul cu ce vrei tu. Asa ca acum e momentul pentru cei ce doresc sa exerseze aprinderea focului cu tot felul de mijloace.

Apa desi e mica totusi e uda. Asa ca toata lumea trece pe "franghii" (cabluri).

La pestera merge doar cine vrea. Si cine mere intra in ea.
Apa s-a retras, ca data trecuta era pana sus si n-aveai ce cauta daca nu erai peste.
In urma au ramas ceva noroaie si mult nisip ud.
Cred ca is ani de cand n-am mai fost paici, asa ca umblam cu ochii cascati sa nu ne scape detaliile.

Ii faina ca e diversificata. De la sali mari trece la tot felul de inghesuieli cu bolovani pravaliti.
Cateri si descateri, te dai pe tobogane de nisip si te strecori. Intram in ape reci si dam iar in saloane imense.
Se infunda la sifon. Daca s-o retrage apa merem si mai departe, daca nu, mai asteptam vreo luna ,doua de seceta. Desi bine ar fi sa mai si ploua.

Inainte sa iesim spalam papucii si dam inapoi pesterii nisipul imprumutat.
De aia-i calcar sa-l sape apa si sa faca pesteri, ca noi sa putem intra in ele.
Practic este ca o lume subterana sau mai bine zis partea subterana a lumii, a padurii.

miros de toamna

2011-10-09T23:06:00.000+03:00

Se asterne covor colorat peste muschiul gros. Primii stropi de cateva luni incoace nu par sa anunte venirea vreunor ploi serioase.
Chiar daca e innorat si e mai racoare o leaca, tot secetos ramane. Izvoarele au cam secat si care inca picura, ... inca mai picura si sper sa tina pana ce vin ploile.
Cum zicea batranul cioban :
" Pentru boala si vreme rea sa nu te rogi, ca alea vin si fara sa-ti doresti".
Nu zicea rau, dar parca n-as asemui ploaia cu boala si nici n-as zice ca-i vreme rea daca ploua. Fara apa nu faci nimic.
Una peste alta am simtit miros de frunze vestede. Imi era dor de ele, de toamna.
Dupa mine toamna e cel mai fain de mers la padure, din toate anotimpurile, ... de departe.
Acum focul isi are rostul, ii simti rostul. Miroase bine si proaspat. Dimineata racoroasa te trezeste la viata si te pune la miscare.
Pana ce adunci lemnele si le despici te-ai si incalzit.
Auzi foarte bine animalele, ca toate fosnesc oricat de gratioase ar fi.
Culorile incep sa se diversifice, ca in restul anotimpurilor is cam toate intr-una (alb sau verde).
Cand so mai raci, e drept ca ai nevoie de mai mult lemn de ars sa te incalzesti. Dar este destul lemn uscat.
Si ce fain e sa mesteresti acolo la caldura lui, sa nu te gandesti la toate naroziile la care acu te gandesti. Sa iti dai seama ca macar si pentru cateva momente poti trai si fara sa urmestei stirile, fara sa asculti barfele "prietenilor" tai cu care iesi la club ori meri la lucru. Sa faci ceva acolo, ceva simplu, care sa te scoata din fundatura gandurilor, a planurilor, a amintirilor despre credite, datori la stat si mai stiu io ce ganduri mai ai.
Treaba-i ca mai important decat ce faci acolo este sa fi acolo si sa intelegi ca dincolo de lupa sub care traiesti mai sunt si locuri linistite.
Si mai un aspect (ce-mi place mult de tot) al climei in care traim este ca o data ce se raceste nu poti sta prea mult sa lenevesti. Tre sa misti sa-ti asiguri confortul.
Asa ca se deschide sezonul la ture de mesterit, de observat si ascultat animalele, de umblaturi si ce-o mai fi pacolo.
Apai io chemarea am facut-o, raspunde cine aude.

in loc de vreun titlu sugestiv, lingura de lemn

2011-10-07T10:14:00.001+03:00

Amu sti cum ii, faptul ca n-am mai postat linguri in ultimu timp nu inseamna ca am stat.
Lingura asta din lemn de cires e cat se poate de simpla. Inafara de coaja arborelui nu are absolut nici un model (ornament).

Am finisat-o sa luceasca. Nu stiu cat o durat, ca ma plimbam cu ea in mana si smirgluiam. De la smirglu dur la cel mai fin, prin toate a trecut.
In general omu cand aude de lingura de lemn se leaga de ideile preconcepute. Lingura de lemn e aia din piata cu care mesteci la bucatarie.
Dar aici e vorba de lingura de mancat, lingura ta personala. E alta esenta, alta constructie, alte finisaje. In plus aici cand gasesti una care-ti place, sti sigur ca-i unica. Adica numa tu o sa ai si nimeni altu.
Dar pe ansablu lingura ii buna si cu ea manaci.

revin un pic si la cutite

2011-10-07T09:42:00.002+03:00

Obisnuiesc sa revin si la cele dinainte, in ideea ca multi n-au vreme, chef ori nu stiu sa caute din urma.
Asa ca am pus astea 3 cutite in aceasi postare si pentru ca sunt diferite . Asta primul e mai paduresc.

Astalalt e mai mai de cioplit, mesterit.

Iar asta-i mai de uz general. Cu alte cuvinte seamana mult cu al 2 lea dar face bine si treaba lu primu.
Toate 3 au lama din otel carbon si lemn bun in manere, iar tecile sunt din piele de ren.
In rest in functie de preferinte isi alege fiecare. Vezi daca te atrage vreunul da-mi de stire (trimite un mail) si-ti dau detalii despre el.

kuksa,cele mai faine cani din lemn

2011-10-06T12:27:00.005+03:00

Dupa cum iti ziceam, urmeaza cana din lemn de nuc. Si iat-o ca-i gata.
In dimineata asta cu soarele firav la rasarit am cutezat sa fac cateva poze sa ti-o arat. Pe biroul ciresiu pare ca-i mai rosiatica decat ii in realitate.

De multa vreme ma gandeam sa fac cana, dar m-am luat cu altele.
Fara prea multe povesti, de data asta, zic doar ca-i cana din lemn si ca poti sa bei de toate din ea.

Lemnu-i fain, ienele arborelui se disting foarte clar si culoarea e chiar faina (binenteles pentru cine prefera nucul).
I-am legat si un snurulet din piele dinaia tare ca sa o poti atarna cand si unde doresti.

Alte detalii privind dimensiuni, intretinere, cu cat o dau, etc, le discutam in particular, ca nu-i bun sa umplu cu cuvinte prea multe.

Candva tre sa-mi fac si io una, dar nu stiu cand si daca oi apuca.
Amu, mai am material de una, dar o sa mai dureze, ca am luat ieri lemn de mar. Numa ce-am fost cu Flavius pe deal seara. Si am zis, ma daca tot is asa faine perele alea, pentru ce sa nu iau o plasa si pentru compot. Is mai padurete asa, dar is dulci si au o aroma excelenta.

sa fie linguri

2011-10-05T11:22:00.000+03:00

E vremea nucului cred, ca si cana tot din el o fac. Dar oricum, pana una alta e gata lingura.
Lingura simetrica, simpla si practica de dimensiune medie, numa buna de mancat (cam asa zic la toate :)) ).
Eh, zic nu zic, treaba-i ca-i diferita si speciala (pentru cui ii place asta) si faci toata treaba cu ea.
I-am impletit snur din piele, sa aiba. Am gaurit cu fieru rosu, am facut nodu si gata.
E cum o vezi si mere bine si la mestecat la padure (mestecat mancarea in oala , ... nu lingura in dinti),dar asta binenteles daca faci mancare pentru o persoana sau doua si ai o oala mica de excursii. Ca daca ai ceaun dinala mare o sa bagi si mana in el.

Are husa ei din piele si nu stie sa zica, dar cauta stapan.

Asa arata cand e gata de drum. In rest ce sa zic, ture faine, pofta buna si multa sanatate.

Godeanu si Retezat

2011-10-04T20:05:00.003+03:00

Dincolo de cuvinte e tacerea. Dincolo de priviri e simtirea. Dincolo de munte sunt vai, dar dincolo de ele sunt alti munti.
Am pasit in Godeanu la asfintit. Caldura si lumina se sting, iar vantul raceste din ce in ce . Obiectele par tot mai greu de distins. Acusi scoatem frontalele.
La vreo 60 m sub varf (Godeanu), dar dupa el, asternem casuta de panza. Pete de senin descopera punctele lucioase pe fundalul aproape negru. E lipsa de luna toata saptamana. Vreo 2-3 grade temperatura, fara precipitatii si fara vant tare.
Carnatul sfaraie, laptele e fierbinte, legumele taiate si unse cu ulei de masline si zeama de lamaie.Branzeturi, fasole, supe si deserturi, festin, ce mai. Omul umbla, dar tre sa si manance.
Dimineata aduce cu sine alt val de ceata groasa. Dar parca e si mai fain asa. Muntele capata un farmec aparte , iar distantele si inaltimile ne par cu mult mai mari decat sunt.

Ca doua momai pe varful Bulzului, ce baga moaca specifica de poza pentru munte :)). Nu de alta, da cumva sa mi se zica iara ca nu pun si poze cu oameni .
Si ma gandesc, daca atat de mari sunt muntii, iar noi asa de mici pe langa ei, oare cat de mare trebuie sa fie cel ce i-a facut ?
Aven adanc ce cheama la explorare. Suntem de ceva vreme la calcare.
Deja e mai cald, mai luminos si mai vioi. Fiercare masiv are ceva diferit. Se vede imediat trecerea dintr-un munte intr-altul.
Aici, sub Iorgovanu, o goapa ce pare a se vrea umpluta cu mortaciuni de oaie. Nu le stiu povestea, dar erau mai bine de 10 cranii, schelete cu blana si ceva urme de carnita descompusa. Si mielusei cu craniu mititel si coarne in formare sau deloc ornau neplacut peisajul. Miros imbietor ? Nu prea cred. Poate pentru urs.
Mda urs, ca era plin de rahati de urs in jurul gropii. Craniile roase, cioantele supte si din nou mirosul de oaie putreda ne face sa ne gandim la acelasi lucu : " ma sa sti ca azi nu mi-e pofta de oaie fripta". Mda, zice el, si merem mai departe.
Partea cea mai faina din Retezatu mic e de la stancarie incolo.
Poteca pe care incep sa apara si marcajele turistice (ca in Godeanu is cam inexistente) e marcata la intervale neregulate si cu fecale de urs. E clar ca ursulache e la el acasa si e clar si ca nu-i bun sa stai cu cortul pe poteca lui.
Nu zic sa exagerezi cu spaima, dar nici cu inconstienta . Evita intalnirea cu batranul urs, ca nu care cumva sa-l prinzi suparat. Si un caine care e domestic ori semidomestic poate fi imprevizibil , dar mai cel mai mare mamifer pradator din tara.
Cat te uiti cu ochii si orice directie ai alege, nici un fum de case, nici o localitate. Asa e in Godeanu, un munte intre munti.
Micutul. Saracul de el statea pe jos in padure, in raceala diminetii si nu misca mai deloc, decat poate respira pierdut. Astepta caldura soarelui, o zi mai buna, .. ori vreo alta lume in care sa apuce sa creasca.

Calcare ce strapung patura de iarba si rasar an de an, primele parca si de sub plapuma alba de iarna.
Mai frumos ca un munte nu poate fi decat un alt munte. Poate va mai fi inca o zi, inca una de urcat.

lingura de mancat

2011-10-03T19:47:00.001+03:00

De la nucul cazut acu doi ani am luat o craca mai zdravana. Din el sunt si alte linguri si cani.
Fiecare are cel putin un lemn (esenta, specie) preferata. Eu oi avea mai multe, dar oricum nucul imi place mult.
Mai putin e timpul decat dorinta de cioplit si mai mult e lemnul decat pot eu scoate linguri.
Lingura de mancat, sa o ti bine in mana si bagi zeama in gura. Da mere bine la tot soiul de macaruri. Amu nu stiu tu cum faci, poate iei si furculita la padure, io nu. Ce-i de impuns, face cutitul, in rest lingura-i baza.
Ti-am intors-o ca so vezi pe toate partile. Apai stai linistit, ca asa-i amu, dar in timp so mai inchide la culoare.

Forma e potrivita ca sa poti scoate cupa plina din castron si nu doar jumatate ori treisfert.
Are husa ei din piele si se cere folosita.
Dac ti-o place da-mi de stire.
Intre timp mai am una de finisat si apoi vreau sa vad de vreun lemn de mar.
Sanatate buna.

la munte, in Cernei

2011-10-02T23:19:00.001+03:00

Am avut timp o saptamana si am zis sa umblu. Am si cioplit, dar asta inainte si dupa munte.
Am inceput tura din valea Cernei si am urcat catre creasta. Inca nu-i cazuta frunza si nici macar nuante de toamna nu are. Dar ce bune or mai fost merele si perele alea de sus.
Dimineata deschidem ochii si vedem Arjana. Au ca fain ii la munte. No hai sa-i dam ca-i cale lunga.
Apa cure fain aici desi pe ansablu e seceta. Observam solutiile ingenioase la probleme mari si mici.
Dupa principiul "da-le ma incolo de poteci, ca marcaje nu-s si astea duc aiurea" , am dat-o pe deal in sus, pana ce-am ajuns sa folosim si mainile sa inaintam.
O data iesit din padure, ziceam in sinea noastra ca am si ajuns. Aiurea, ca bucata de pajiste era si mai abrupta si mai lunga. Apoi stancaria si pasaje catarabile. E clar, paci e drumul . Pe unde ? Paici ma, nu se vede, pe unde mere picioru, pacolo e drumul.
Sus trecem cam brusc de la climatul mediteranean la cel temperat cu tendinte subpolare :)).
Trage de numa. Si cand nu-i soare si baga vant, pantalonul scurt si tricoul nu ne mai satisfac.
Peisajul e ceea ce vrea drumetul. Pentru ochi faci toata calatoria. Pentru ochi, ca prin el sa patrunda in suflet. Acolo se fac conexiunile si totul devine profund.
Ploaie deloc, dar ceata da. Invaluie crestele stancoase si ne dezvaluie doar asa cand si cand cate-o mostra.
Inoptam in creasta. Cortul il pune Vlad, ca io am dat fuga pe vale dupa apa. Ma si cum no plouat din antichitate, evident ca si izvoarele nu mai ieseau de unde erau programate ci de mult mai jos. Da-i bine domle, ca asa fain o dat soarele dimineata . Si asa sentiment placut ne incarca . Deja ne-am incadrat in peisaj. Muntele e casa.
Cu ciobanul e bine sa vorbesti aceeasi limba. Apropo de asta. Cu ceva vreme in urma am invatat ca intelept e cel ce se face inteles de cat mai multi. Si nu cel ce intrebuinteaza vreun limbaj sofisticat si greu de priceput, ingloband in exprimarea sa fel de fel de termeni cat mai condimentati , multi din ei chiar ca sa para mai dotat.
Dupa portiunea de stancarie , Muntii Cernei sunt o imensa pasune, cu varfuri domoale, vai cu paraie, stane, ... si lupi ce vin sa mance oile (si daca zici ca nu, inseamna ca n-ai umblat deloc pe zona si nici cu oamenii n-ai stat de vorba).
Marcaje - inexistente. Poteca, .. mda, is poteci , asa ca e bine sa ai vizibilitate si o harta ar fi ideala (unde-i harta tre sa fie si busola).
Dupa o vreme, cred ca cel mai fain lucru cel poti vedea din Cernei e Godeanu.
Dar asta in episodul urmator . ( aici pe final parca-i teleenciclopedia :)) )

de ce verde? de ce padure ? de ce natura ?

2011-10-01T13:08:00.026+03:00

Raspunsul e foarte simplu. Pentru ca merita.

Nu suntem ca neam nici prea patrioti, desi ne place sa afirmam asta. Nu suntem nici prea civilizati, desi suntem experti cand vine vorba sa-i observam pe altii si greselile lor.
Cand se aduna oameni, auzi multe nebunii. Ne impingem, ne imbulzim si amenintam chiar daca nu e vorba de vreo miza semnificativa. Nu ne stim locul si nici rabdare nu avem.
Ne gandim mai mult la stomac decat la suflet, ... si mai ales la al nostru decat al altuia.

Nu stiu daca incerc sa trezesc constiinta cuiva. Ca poate nu am vocea atat de puternica si nici cuvintele atat de alese, dar tin neaparat sa pun accent pe anumite aspecte.
Si ma gandesc eu, daca sunt un infractor merit sa stau inchis, dar ea ? Capra neagra care este ca un simbol al libertatii, ea care catara si alearga pe unde noi doar privim, oare cu ce o fi gresit ? Daca tii animalul de hrana, il cresti, il tai si-l manci, pricep. Dar sa gasesti placere in treaba asta, sa-l vezi inchis, asa salbatic cum e, ... aia nu inteleg.
Nu ma intereseaza absolut deloc daca crezi ca sunt extremist sau nu, insa mai zic treaba . Indiferent daca tii animalele astea salbatice in curtea ta (cum is astea) sau la gradina zoologica, e o cruzime si cred ca nici lui Dumnezeu nu-i place.
In sensul asta mai cinstit e vanatorul cu mult, decat tine care preferi sa distrugi spiritul dintr-o fiinta creata sa alerge liber. Ii dai mancare pe saturate, dar ea vrea dincolo de gard, nu pricepi ?

Mai rau decat faptul ca traim in mizerie este ca ne place asa. Nu stiu de ce mai dam vina pe altii pentru deranjul (mizeria, hotia, inselatoria, infractiunile la modul general), cand esti si sunt si suntem toti parte din ceea ce vedem in jur.
Aa tu nu, scuze, nu vorbeam de tine, ar fi si culmea !
Continua sa crezi ca esti bun si nu vei vedea absolut nici o schimbare in jurul tau nici perioada imediat urmatoare si nici mai incolo.
Scoatem barna din ochiul nostru si poate daca o sa vedem cu ochi limpezi mizeria din jur si din noi, vom face ceva, .. altceva decat sa vedem paiul din ochiul altora.
Si observand ca fara comparatii nu constientizam nimic, incet incet inteleg si rostul relelor din viata noastra, care contrasteaza cu putinul si rarul "bun". Adica cui oare ii place mai mult apa daca nu celui insetat ?
Optimist, pesimist, ... prostii. Te-ai obisnuit sa asculti doar naroziile care-ti gadila placut urechile. Nu te mai saturi de glume si batjocuri, de barfe si laude desarte.
Uitam unii de altii, de noi insine, de scopul nostru, ... dar mai de Dumnezeu. Fara simtul raspunderii nimic nu ne ingradeste, nimic nu ne opreste - SA FACEM NEBUNII !
Dar mai bine e sa fim cumpatati si sa traim frumos in locul in care ne ducem vremelnicia macar si pentru putin.
Si atunci am zis sa mai dau o tura la padure si poate sa mai cioplesc cate ceva.

ochiul vede ce vrea mintea, mintea vrea doar cat pricepe

2011-09-20T14:05:00.003+03:00

"Ce tot umblii in muntii aia , ce gasesti interesant acolo ?!"

Raspunsul e simplu - ii fain.
Indiferent de motiv, ca esti sportiv si ai de tras pentru vreun concurs ori o ambitie personala, ca esti alpinist, poet, pictor, ori ca-ti place linistea, acolo sus toate-s altfel.
Cerul este mai albastru, norii mai faini si daca prin absurd ar fi la fel, totusi macar aici ai (sau iti faci) timp sa-i si privesti.

Poate ca esti o fire contemplativa sau poate ca nici nu sti ce tot zic io acu, dar e ceva curat acolo sus ce atrage pe om. Inafara de toate astea e linistea si aerul inegalabil.
Aici in creaste, seara poti privi apusul, apoi stelele. De cand n-ai mai iesit noaptea sa petreci timpul privind stelele ?
Poti sa asculti doar vantul. Sa-ti pui gandurile in ordine. Dar mai bine decat toate e sa golesti mintea de idei nebunesti, de ganduri inutile si sa iti aduci aminte ca esti acolo pentru putin si clipa trece.
Niciunde parca nu pot discuta la fel de clar cu Creatorul ca la munte. Imi aduc aminte de oamenii din vechime, care cand aveau o nelamurire ori vreo neliniste, mergeau fie in munte fie in vreo pustie (desert).
Si am inteles de ce, ca-i simplu. Atunci cand nimc altceva nu te distrage, iti poti concentra atentia la maxim pe ceea ce este esential.

Noaptea adie vantul si misca tenda ce produce un zgomot care pe fondul amestecului dintre adormire si realitate poate fi confundat cu zgomot de pasi. Apoi cand dormi langa ape curgatoare, chiar inainte sa adormi , mintea impleteste finut visul cu realitatea producand in ureche fie voci de copii fi discutii in surdina. La inceput poate sa ti se para ciudat si am inteles ca de acolo s-au nascut majoritatea povestilor nebunesti despre oamenii care au iesit la padure si au auzit fel de fel de "lucruri". Apoi vantul si ploaia sunt alti factori. Dar nu uita ca tu esti stapanul mintii tale si (probabil) cu celelalte parti ale ei e bine sa controlezi astfel de imaginatii nefolositoare.
Nu o spun pentru mine asta, ci mai de graba pentru vreunii din voi care ati auzit sau patit asa ceva si n-ati stiut cum sa va raportati la ele.
Apoi ca tot ziceam de stele.Pai sigur ca se vad foarte bine, ca nu exista nici o alta lumina care sa le acopere.

Ca sportiv alergi crestele si misti bine, dar nu apuci sa gusti peisaj. De aia e bine cateodata macar sa mai lasi deoparte altele si sa redescoperi ce poate o data numeai scop - "ies la munte de placere".
No amu daca tot iesi, nu uita ca la munte nu-i ca-n fata casei. Nu iesii in papuci. Nu te zgarci cand iti iei incaltari.
Bocancu prost e mai rau decat lipsa lui, cand n-ai macar nu te bazezi pe el.
Dar cu aia tu ramai fara talpa , iar poteca ramane cu gunoi !
Is faine lacurile. Pe langa apa de gatit si spalat pe care o ofera, contribuie mult la frumusetea locului. Si interesant e ca daca nu ai ceva langa, la care sa-l raportezi, nici nu-ti dai seama din poze de dimensiunile reale. Poza poate sa arate fie lacul ca pe o baltuta, fie un ochi de apa ca fiind dita mai lacu.

Tu ai alte motive pentru care urci poate, nu conteza. Aici e frumusetea diversitatii. In rest poate ne vedem pe sus, ... fa bine ca sa ne vedem.
Apoi norii se aduna, dispare albatrule, se incetoseaza si poate vine ploaia. Dar cerul variabil e de departe cel mai fain, aici vezi contrastele, culorile.
Ce folos asa vezi, daca nu pricepi? Ce folos sa pricepi, daca nu esti multumit?
Daca ceea ce traim la exterior nu se reflecata in interior, nu ai cum sa fi multumit.
Caut lucrurile in esenta ca sa pricep frumusetea interioara, ce a fost sadita din exterior.
Nu stiu de ce am impresia ca poate suna greoi, dar daca treci peste ideiile preconcepute constati ca-i chiar asa.
Si ca ma intelegi mai bine,inchei cu :
"Mai bine mergi la munte decat sa nu mergi."

da

2011-09-19T07:18:00.004+03:00

"Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alţi ochi"

poti sa traiesti sau poti sa TRAIESTI

2011-09-12T23:35:00.000+03:00

Nu intru in termeni filosofici, ca nu stiu cum is aia. Dar zic ca poti sa stai la sfarsit de saptamana pe pat ca omul bolnav (desi esti sanatos ! ) si sa te uiti prin ecranul de sticla ce fac altii sau poti sa iesi si sa faci tu ceva.
Deosebit este oricum, ca fiecare iesire e deosebita de celelalte. In rest ajuta mult sa ai si un mic plan in care sa cuprinzi si cateva activitati prestabilite. Dar e destul de nasol sa planifici absolut tot in detaliu. Ii bun un echilibru si-n astea.
Fara mari ambitii iesim la padure. E inca vara (de cateva zile termometrul de la faculta indica 37 grade, ... deci e caldut).
Sacul de dormit de trei sezoane e un pic cam calduros.
Spre seara ajungem si hotaram locul de campare. Constatam ca lipsa ploii a avut ca rezultat secarea izvoarelor din apropiere. Dar facem o tara de plimbare si gasim mai incolo.
Cand focul incepe sa se vada bine poti sti ca seara se lasa.
Nu trece mult si e intuneric. Ziua e mai scurta. Ce mi s-a parut ciudat era linistea exagerata din locul ala. Teoretic ziua si pana noaptea la o anumita ora ciripesc tot soiul de pasari si pe langa poieni e plin de greiri. Aici inafara de vreo ciocanitoare si ceva ciori, rar cate-un fluierat. Or fi de vina multele pasari de prada pentru lipsa celorlalte ?! Nu stiu. Dar se doarme excelent.

Imaginea cu razele albicioase de luna si lumina calda a focului doar, lumineaza toata tabara. Amu drept e ca aparatu a vazut mult mai mult decat au vazut ochii nostrii.

N-avem interes sa ne trezim inainte sa rasara soarele, ca nu avem traseu zilele astea. Prin tenda groasa si verde inchis soarele nici nu deranjeaza ochiul, asa ca recuperam toate orele nedormite din timpul saptamanii. Te odihnesti bine la padure.
Dar cand ii gata ii gata. Nu zaci toata ziua pe spate. Avem de mesterit.
Taiem si despicam mesteacanul si scoatem scanduri.

E simplu. Cu un carbune trasez. Cu fierastrau pliant tai, iar cu cutitul scot afara ce tre sa iasa.

Toporul face cea mai mare parte a muncii. Cu el indrept scandura si pregatesc picioarele.

Nu se masoara mai nimic aici. Nu-i mobila la comanda, toate-s dupa ochi si mana.

Iar aici ti-am pus sa vezi cam cum arata valea cu izvorul. E destul de adanca si pe masura ce coboara e tot mai mare. Inainte sa vezi apa tre sa faci curat. Trunchiuri cazute si crengi peste tot. Apoi peste ele creste zmeura.

Dar fiecare zi trebuie sa cuprinda si o etapa de mers, macar si una scurta, macar o plimbare prin imprejurimi. In prima faza dau de tufe si arbusti, dar se "deschide" si ma trezesc intr-o padure foarte faina ce pare a fi virgina (pare, ... nu este). Aici lemn uscat din abundenta si nu zaresti nici un rest de butuc taiat de drujba. Am gasit si poteca caprioarelor. Doline adanci si tot soiul de forme in calcar. Tocmai am gasit loc bun pentru vreo tura urmatoare .
La radacina carpenului cazut e si cuibul de viespii, la care m-am furisat in cea mai mare liniste.

Ma uitam la arborii astia care au cazut exact in felul in care o floare isi deschide petalele. Vezi tu, chiar si copacii pot sa cada frumos ! :))

Si pentru ca am avut de lucru la cana de nuc, am luat-o cu mine la padure.

E placut dupa cina sa mai cioplesc un pic. E o activitate ce unora le aduce linistea, ... altora se pare ca le aduce stres si nerabdare :)) . Stiu ca munca asta e mai batraneasca si nesesita rabdare. Dar daca te gandesti ca placerea e in a ciopli si nu neaparat in obtinerea produsului finit, ai sanse mai multe sa faci treaba buna.

O alta treaba care merita traita e povestea de la caldura focului. Iar cand esti singur , ii fain sa asculti glasul focului. Trosnetele lemnului si lumina variabila, modul in care se mistuie lemnul si felul in care isi schimba focul culoarea, toate merita privite.

Padurile de amestec is cele mai faine. Pe langa toate resursele ce le ofera, mai e si diversitatea nuantelor ce le va expune nu peste multa vreme.
Ce va fi maine nu stiu, dar sper ca va fi. Ieri ?, ... nu ne putem hrani din amintiri. Astazi, e deja seara si tot ce mai ramane e sa speram la un somn mai odihnitor, decat noaptea trecuta.
Dimineata mintea e mai limpede si gandurile mai clare.
Nu lua niciodata decizii importante seara decat daca chiar nu ai incotro. Nu fa lucruri de precizie, ce necesita concentrare, daca ti-e sete si /sau foame (din nou, decat daca n-ai incotro).
Ma gandesc cateodata ca vorbesc ca batranul, ca fiecare poveste ori discutie trebuie sa aiba ca si concluzie vreo invatatura, chiar daca de multe ori nici nu se leaga cu cele de mai sus. Sau cel putin aparent nu se leaga :)) .
Da las ca-i bine, nici tre sa se lege. Nici frunza care cade nu tranmite in mod obligatoriu un mesaj clar. Clar devine in momentul in care il asociem cu altele. Asa ca fiecare alege cum sa faca asocierile.
Sanatate buna.

o parte din intreg

2011-09-05T22:31:00.000+03:00

Nu stiu daca toata lumea isi da seama ca dupa un lemn mai special tre sa umblii. Tre sa sti unde sa cauti.
Tai unde trebuie si extragi bucata sanatoasa si frumos colorata. Nu-i complicat, insa daca te astepti sa te impiedici de butucul bun, ... mai tre sa umblii mult.

Iar esenta o alegi in functie de preferinte si de ce anume ai in plan cu lemnul.
Am prins vreo 3 ore acu seara asa ca am dat fuga sus pe deal.
Dupa ce am gatat cu lemnul m-am bagat in dreapta. Acolo in padure, chiar cand lumina se amesteca cu intunericul animalele incep sa fie active.
Doi purcei goneau in sus. Ma furisez si pe stanga vad si doua caprioare.
Se intuneca si ma opresc pe un bustean un pic mazgalit cu noroi, acum uscat (partial mocirlit de mistreti). Ascult vantul si pasarile. Ii bun asa.
E caldut placut si mi se pare ca la noapte ori maine dimineata are sa ploua asa usor.

nuante

2011-09-05T15:19:00.002+03:00

Din ciclul : "n-ai cal mergi pe jos" ; Carasul e mic , n-a plouat de mult.

De ce e scris ? pai nu e cum te gandesti. Nu ca sa vezi pe unde am mai umblat, aiurea. Jurnal scrie altul. Eu nu vreau decat sa vezi lucrurile astea intr-o nuanta poate diferita decat celelalte.

" Atentie ! Padurea nu-i loc de joaca, .. dar nici groapa ta de gunoi. "
Lumina e mai vizibila din intuneric, decat intunericul in lumina, ... sau o fi invers ?
Treaba-i ca tre sa mai intram si in vreo pestera, ca o trecut prea mult de la ultima.

Copacii cazuti ce altadata imi ziceau : e drumul blocat, se inainteaza greu sau "au ce nasol ii ", acum constituie doar un element in plus in peisaj ( "daca stai langa aeroport nu te mai miri de avioane") .

Nu faptul ca te poti caza la cabana , ci mai de graba ca-i din lemn si piatra mi-a placut si mai ales cum se oglindeste in lac.

Ici-colo cate-un vampir.

Apa lui e curata atata vreme cat ploaia nu spala dealurile. In curand barcute de frunze vor naviga in aval, iar lumina va patrunde in cantitate mai mare printre crengile lor.
Vine toamna, acopera-ti lucrurile cu ceva, ... cu o tenda ar fi bine. Ca da roua, iar noaptea e mai rece decat era, dar focul va fi mai cald.

"Cerbii din padure "

Dar asta e in tarc! El nu mai alearga pe unde vrea. Padurea nu mai e a lui. A lui e sarma si poate curentul ce trece prin ea.

Poate ca a fost gasit ranit, poate ca ei l-au ranit. Poate ca a fost cumparat sau poate alte variante. Parea bine, adica umbla normal si se hranea.

Cert este ca indiferent daca el o sa mai umble prin padure sau nu, cerbul in tarc e ca salamul in frigider - e o chestiune de timp pana ce-l mananci !

Insa speranta e ca el va fi lasat liber intr-o zi, asa ca celelalte detalii nu vreau sa le mai stiu.

Si inchei plimbarea de o dupa-masa sau o dupa-masa jumate cu imaginea lacului la apus ( ... de soare, nu de lac ! ).

imi amintesc

2011-08-29T22:22:00.004+03:00

E inca devreme pentru ghinda. Dar imi amintesc ce zicea australianu (Sorin) :

" Eu zic ca frunza-i verde, daca tu zici ca-i albastra, eu iti mai zic o data ca-i verde. Daca insa mai zici o data ca-i albastra, ... ce sa zic, e (cum zici tu) albastra !"

Bag seama ca esti mai castigat daca nu te certi decat daca ai dreptate, dar na, asta gandesc io cu mintea ingusta. Tu sti mai bine ce si cum.

Poate ai uitat de ele

2011-08-28T22:40:00.009+03:00

Prima este o lingura din lemn de mar. Pe coada ei am lasat exteriorul butucului exact asa cum era, cu urme de carii si toate cele.

Nu caut sa le descriu ca sa nu ma repet.
Dar mentionez ca-i o lingura medie,suficient de adanca sa mananci bine supele.

Iar a 2 a e una din lemn de mesteacan. Asta e un pic mai mare decat cea de mar. Si ea e incapatoare. E usoara si rezistenta ca sa poti si mesteca fain in oala mamaliga si ce mai faci tu pacolo.

O poarta catre viata

2011-08-27T00:01:00.004+03:00

O poarta catre viata s-a deschis in momentul in care ne-am dat seama ca suntem cel putin in moarte clinica in spiritul nostru. Nu noi am deschis poarta insa noi alegem daca sa intram sau nu.
Similar as zice ca e cu iesitul in natura. Este acolo si astepta pe oricine. Dar am impresia ca putini sunt interesati sa vada dincolo de cortina de blocuri, fumul masinilor si imaginile prea colorate ale televizorului.
As minti sa zic ca ma supar ca nu-i multa lume lume la padure (de fapt nu prea e nimeni ! )
Postarile cu linguri si cutite inteleg de ce le pun, dar nu de fiecare data inteleg de ce le pun pe astea cu natura. Poate ca uneori incerc sa descriu ceva mai putin discutat si detaliat de cei mai multi, ... nu stiu.
Important e totusi sa vezi si alta perspectiva, asa ca macar si pentru asta si tot merita sa arunci o privire.
Si bineneteles ca daca am scapat in codru, am si gasit motiv sa sar in boscheti. Cred ca-i un fel de dependenta.
Cam in timpul fiecarei ture zic ca-i ultima de genul asta pe anul in curs, dar dupa cateva ore scap de spini, pietroaie, trunchiuri si ma vad in teren "umblabil" fara sa ma impiedic, clar uit instant.
Adevaru-i ca aici vad poteca mistretului. Aici vad urmele rasului,vizuina bursucului. Si tot aici se invata mintea ca acolo unde altii spun impenetrabil tu sa zici greu penetrabil, ... dar merge.
E important macar la fiecare ora de taras si sarit sa faci cate-o pauza sa no iei razna. Razna, ... ma refer sa nu disperi ca nu mai iesi de acolo, sa nu te cuprinda claustrofobia. Pentru ca e atat de aglomerat si atat de lent si agatat te misti cateodata incat ai impresia ca nu prea inaintezi. Ei bine aici lucrezi psihicul.
Asa ca mai privesti in luminisuri fluturii.

Am gasit fagul asta scris pe el din 1931, a trecut ceva vreme. Poate e nesemnificativ, dar eu prefer sa-l numesc moment istoric.

Si daca tot ii plin de spini, de ce sa nu profit si de roade. Platesc cu sange murele, asa ca sunt cele mai dulci de pana acum.

Pauza de masa pe bustean, in linistea padurii, clipa unica.

Iti poti aminti orice, poti chiar discuta orice (nu-i cazul meu acum, ca eram singur), poti barfii ceva, poti dezbate metode, echipamente, emisiuni tv. Sau poti sa fi si cu mintea si spiritul aici unde esti si cu trupul.

Ce pierdere e sa te aflii cu trupul intr-un loc pur iar mintea ta sa calatoreasca la nimicuri. Omul neimplinit acasa gandeste la padure, iar la padure e cu mintea acasa ( :)), pasta te las so iei in gluma sau in serios, cum doresti).

Cert e ca omul are puterea sa faca dintr-un moment ceva banal sau poate sa-i dea o incarcatura deosebita.

Gandul efemeritatii acestei vieti si al incertitudinii clipei urmatoare ma determina sa-mi iau un moment de inchinare si multumire.

Tu poti alege daca ceea ce faci e ceva deosebit ori poti sa faci doar lucruri ce te nemultumesc, depinde cat esti de pretentios.

Momentan nu merge alergarea, ceva defectiune tehnica.

Imi aduc aminte educatia pe care singur mi-am predat-o : "Alearga fiecare tura ca si cum ar fi ultima, ... intr-o zi una din ele chiar va fi ultima".

Ma refeream la a constientiza unicitatea momentului si a-i acorda importanta cuvenita. Daca ultima alergare a avut loc deja, e bine. A fost una reusita. Dar daca va mai fi vreuna, cu atat mai bine.

Si pasarea zboara doar atata vreme cat are viata si aripi sanatoase. Dar ce pacat ar fi ca o pasare sa nu zboare din motive cum ar fi rutina zborului,se schimba moda, plictiseala generalizata, lenea, etc.

Daca ai aripi, zboara. Daca ai minte gandeste, daca ai inima iubeste. Si daca ai padure aproape ... stii tu.

liunguri si iar linguri (2 sau cat o fi)

2011-08-25T14:30:00.001+03:00

Din lemn de mesteacan argintiu e asta. E inca una dintre cele simetrice, una din ultimele pe perioada asta cred.

Ca am in plan sa incep cu "strambaturile"acusi.

Lingura e usoara si mai subtirica ca ultimele doua.

Asa ca sa iti dai seam mai bine de dimensiuni, iti mai zic si ca are in jur de 20 cm lngime.

Mi-am adus amine de discutia cu Ovidiu care suna cam asa:

Ovidiu: - Dar ai observat ca lingurile tale cam seamana ?

io: - Pai lingurile cam seamana, ca daca una avea forma de nicovala, alta de frigider, ar fi fost si mai distincte, dar si mult mai inutilizabile !

Ovidiu: - Ei lasa, ca sti tu ce vreau sa zic.

io: - Ma, in mare e normal sa semene, pentru ca fiecare cioplitor isi are formele proprii, e ceva de genul unei semnaturi ...

No, dar treaba-i ca privite de la distanta seamana, ceea ce e normal ca sunt linguri din lemn(!), iar forma a suferit multe incercari pana sa ajunga la cea din prezent, totusi ele sunt diferite intre ele prin nuante, modele, dimensiuni, etc. (vorbesc la modul general, nu despre o lingura anume pe care am cioplit-o)

Gresind inveti sa corectezi. Acu, dupa ce vezi direct forma la gata poate e mai simplu sa incerci si tu sa cioplesti o lingura asemanatoare, ca ai poate sute de modele.

Dar imi aduc aminte cu ani in urma, ca a trebuit sa descopar singur cam cum arata o lingura din lemn pentru mancat . Si sunt multe detalii care in mod sigur omul nu le remarca. Dar nu intru in ele.

E treaba faina ca omul sa-si faca lingura din lemn, dar el uita o treaba, ca pana ii iasa una reusita, ciopleste cateva zeci ! (plus invesitia in scule, dar e adevarat ca cioplitul e o activitate faina, asa ca daca o incepi, bine faci)

In rest, e ca si cum as vrea sa-mi fac palarie. Intai tre sa invat cum se face.

Si cum omul e bine sa aiba o plomba reusita, e normal sa aiba si o lingura buna din lemn! :))

Lingura si linguri, toate din lemn

2011-08-23T19:32:00.000+03:00

Cand am fost la padure ne-am luat lemn de mar si l-am pregatit la fata locului. I-am dat forma bruta.

Am trasat cu carbunele o forma ce aduce a lingura, am taiat de jur imprejur cu toporul in bucatele mici tot surplusul.

Fara prea multe povesti ieri am inceput s-o cioplesc, urmand ca azi sa o si finisez.

I-am lasat urme de cioplit sa se distinga si mai usor munca de cutit.

Lemnul de mar e tare fain si are densitate mare . Nu se ciopleste usor, e mai compact asa, chiar si la smirgluit iei foarte putin o data comparativ cu alte esente.

Lingura e incapatoare si comoda. E de marime medie, ba chiar un pic mai mare decat altele.
E supla si totusi rezistenta. E mai inchisa la culoare si are o forma relativ simetrica , ... atat cat poate sa scoata simetric carbunele (ca asta nu-i masurata decat cu ochiul). Lingura-i buna.
Inca-i ziua lunga, dar se va scurta si se va intuneca mai repede. Asa ca iesi acu cat inca e timp frumos, ca vei avea destula vreme sa te gandesti la cum va fi vara viitoare.

Cutitul de padure, de care-ti ziceam

2011-08-23T19:05:00.003+03:00

Asa ca il dau si pe asta.

L-am avut cu mine intr-o tura. Face treaba buna. Si tine fain taisul. Dar unghiul asta de ascutire imi place mult. Cand tai , intra tare usor.

Lama are deja patina caracteristica. Nu stiu tie cum iti plac lamele, dar mie unul nu-mi place otelul carbon sa fie "alb".

Daca nu ti-ai luat inca unul si ti-l place, da-mi de stire.

Ca un copil

2011-08-22T17:10:00.003+03:00

In prima faza am zis sa ne oprim aici, dar era inchis. Asa ca am plecat la padure.

Am gasit pe google earth o creasta, pe care am incercat sa o evit. Evident ca nu-mi dau seama cum am facut de tocmai pe ea am nimerit. Prin desis, fara marcaje si harti, fara repere, nu mai mergi pe unde ti-ai propus, ... asta daca ti-ai propus.

Ei si daca acolo ne-am trezit, bine am facut, inseamna ca pacolo ne e drumul.

Dar pana una alta ajungem la poiana aia faina unde se doarme mai bine ca oriunde. Facem planuri si planuri, insa realitatea e ca nu pot sta mult inr-un singur loc. De fapt nici nu merita. daca umblii vezi mai multe .

In carstul banatean printre lapiezuri cresc tot soiul de arbusti si tufe ce blocheaza aproape complet accesul.
Sunt paduri "mixte", cu arbori mari si impunatori, iar la baza covor de puieti din care iti iasa doar capul.

Poteci, ... doar de animale ici-colo. Apar ca din sesnin , la fel si dispar.

Vegetatia luxurianta pe vai, brusturi, urzici si tufe de mure, ca-n vechime.

Atat is de faine paraiele astea din zonele de deal si munte mic, au un gust placut. Cele din muntii mari si plesuvi is parca mai sarace, mai ca apa de ploaie (sau ca apa pe care o obtii din topirea zapezii).
Tot prin padurile astea mai gasesti si cate-un observator dinasta care pe langa ca-i fain facut si e probabil dorinta oricui (mai ales a celor mici) sa se suie in el, mai e si un bun adapost.
In timp ce cataram ne aminteam de valea Cernei. Chiar ii ziceam lu Vali - No ma, ca amu iti iei si portia de Herculane. Pe margine, abia aveam loc sa punem piciorul, in dreapta rapa, in stanga impenetrabil.
Multa munca de maceta si se transpira cand tre sa te contorsionezi ca sa incapi prin, peste, pe sub si printre crengi, tufe, trunchiuri si bolovani.

Cand ieseam la "lumina" ne lasam patrunsi de minunatia salbatia a locului.

Apa se termina, soarele nu. Stanca fierbinte, spinii, bolovanii instabili, e mai mult decat o plimbare. Cateodata am impresia ca-i o lupta.

Trebuie sa ramai atent." Padurea nu-i loc de joaca." Ce-a mai mica greseala si ti-ai zdrobit piciorul, scos ochiul sau ai murit in urma impactului cu solul.

Insa sti cum ii, daca nu te bagi, nu vezi nimic. Te bagi, dar fi cu bagare de seama, nu dormii.

Am gasit o dihanie de aven cu intrarea (diametrul) de cel putin 12 m. Este atat de imboschetarit acolo si atat de abrupt ca nu l-am vazut decat cand eram la 5-6 m de el. Probabilitatea sa nu se stie de el e mare. De fapt chiar m-am bucurat ca n-am coborat cativa metrii mai in dreapta ca dadeam in el.

Vizuine, urme, resturi, oase, nu le vad altfel. Adevarul e ca dupa ture dinastea, cam orice padure in care nu tre sa pun mana pe jos ca sa nu alunec, in care am loc sa pun piciorul fara sa ocolesc ceva tot la 2 pasi, mi se pare foarte accesibila. Si peste tot vad numa poteci :)) .

De fapt majoritatea turelor de genul asta sunt cel putin la fel de intense ca escaladearea unor varfuri dificile pe timp de iarna.

Aici nu ai frig extrem ci caldura. Lipsa apei se pastreaza. In loc de avalanse ai bolovanii si trunchiurile ce te pot strivi. In loc de crevase ai rape si avene.

In loc de mersul greoi in zapada ai "impiedicaturile" si strecuratul prin tufe.

Miza nu e varful, ci parcurgerea, calatoria. Si de ce nu, descoperirea de locuri si lucruri noi, atat in natura cat si in tine.

Cand iti exersezi rabdarea si tensionezi conditia fizica dincolo de normal, mintea descopera noi dimensiuni. Aici e psihologic. Aici trebuie sa inveti sa vezi frumosul din jurul tau dincolo de oboseala si disconfortul deplasarii.

Si in timp iti dezvolti capacitatea de a transpune experienta si-n restul situatiilor de zi cu zi.

"Ce rost are o calatorie, orice calatorie, daca nu rezoneaza si-n interior ?"

Trialog

2011-08-21T20:45:00.013+03:00

"Ce mult rumegus face viermele mic din lemnul mare.

Atunci cand un copac mare va muri altul mic va creste si-i va lua locul. De departe pare ca ce a fost va mai fi, dar de fapt niciodata nu va mai fi la fel. Asa cum doi arbori la fel nu exista, nici om ca cel ce a fost nu va mai fi. Aici este minunea de a fi unic."

Fiecare arbore are forma lui asa cum fiecare om are caracterul sau. Invata sa vezi in oameni mai

mult decat defectele. Tot tu vei fi mai fericit, macar si pentru faptul ca scapi de ura, invidie, indiferenta si restul otravurilor .

A avea spirituil otravit nu e cu absolut nimic mai confortabil decat a avea trupul otravit. Chiar daca in trup durerea pare mai frecventa si mai de temut, iar in suflet e o neliniste permanenta (ce se mai si amplifica uneori), totusi niciuna nici alta nu te lasa sa traiesti liber.

Daca nu esti suficient de credincios (de ce credincios ? pai ca sa crezi ca toti avem viata dintr-o sursa comuna) incat sa-l consideri pe celalalt fratele tau (am zis frate, nu prieten, ca e imposibil sa fi prieten cu toata lumea), macar aminteste-ti ca e muritor si ca maine e posibil sa nu-l mai vezi, ... sau el pe tine!

Exact ca floarea frumosa ce se ofileste si trece, da zapada si-i acopera orice urma.

Aminteste-ti ca traiesti prea scurt pentru ca sa merite sa urasti.

Dar ce-ti spun io treburile astea, ca tu esti om ocupat, n-ai vreme de povesti, ai mult de lucru.

Da, de lucru, ca-ti faci orice de lucru , numa sa nu-ti amintesti de raspunderea pe care fiecare din noi o purtam. Faci tot posibilul sa alungi gandul ca in final pleci cum ai venit - cu mana goala.

Ce-ti foloseste intelectul daca nu speri la mai mult decat simplele nevoi primare pe care orice mamifer le are ?

De ce crezi ca tu ca ai fost inzestrat cu constiinta ? Ca s-o depasesti? S-o negi? Sau poate sa o ignori pana cand dispare ?

Se spun multe vorbe : "mananc, deci traiesc", "gandesc deci traiesc" , "ma misc deci traiesc", "invat deci traiesc", as aduga si - "alerg deci traiesc " :)) , dar a trai presupune mult mai mult de atat.

A trai presupune a-ti asuma raspunderea, a cauta sa intelegi scopul si de a lua atitudine.

Stiu ca unor oameni intelectuali chiar li se pare o copilarie, naivitate, faptul ca sa speri la mai mult decat viata asta. Dar ma intreb io, ce am de pierdut ? De ce sa nu sper, sa cred. Naivitate ? poate (dupa parerea lor), dar vad ca face bine si la moral. In plus, e cam greu de combatut ideea, ca nu s-a intors inca niciunul dintre cei ce acum nu-s mai si sa zica, " ba, aiurea, mori si gata".

Insa invers da.

Asa ca mergi la padure si nu uita ca timpul trece si imbatranesti. Alergarea de acum se va transforma in mers, iar mersul in stat. Statul in picioare, in stat pe banca, apoi intins pe pat.

A afirma ca postarea asta te indispune, ori ca e pesimista e ceva de genul cu a afirma ca regreti ca ai terminat scoala si ai prins un loc de munca bun.

Pai ce rost are scoala daca nu se sa te pregateasca pentru a-ti castiga painea ?!

Nu postarea e pesimista, ci tu continui sa refuzi realitatea si-ti creezi iluzii - "te droghezi la rece".

Lingura ta din lemn

2011-08-20T13:43:00.011+03:00

E cum ziceam si mai devreme. Unuia ii este totuna daca mananca cu o lingura faina sau cu orice lingura sau chiar fara, atata vreme cat are ce sa manance. Sunt situatii in care gandesc la fel. Insa de cele mai multe ori nu.

Si tocmai de aia zic ca e bine sa ai o lingura mai speciala.una cum n-are nimeni.

Amu nu stiu daca pentru toti asta-i speciala, dar pentru tine (care-ti place) sigur este.

Din lemnul mesteacanului argintiu am scos-o incet incet. Este unica atat prin forma, modele cat si dimensiuni.

Din trunchiul matur, bine uscat, despicat cioplit si finisat de mana , amestecat cu un pic de imaginatie si o tara de experienta, sper ca au dat nastere unei linguri nu doar functionale, dar si placuta.

E bine finisata si combina suprafata lucioasa a cupei cu urmele de cioplit si gravura de pe coada.
Pentru ca in final e lingura ta personala si ca orice lucru personal e bine sa-l simti, pentru ca in momentul in care o tii in mana, devine o prelungire a bratului (spunea sensei, ... evident nu despre lingura, dar e general valabil).

In cateva cuvinte doar, iti mai zic ca-i o lingura incapatoare, nici prea plata nici prea adanca, avand cupa mare, dar nu exagerat de mare. Iar forma lingurii iti ofera un control foarte bun.

Ii o lingura simpla si functionala si poate un pic mai mult de atat, ... sau poate ca nu.

Are si ea husa ei din piele, cum obisnuiesc sa le fac la toate. Daca simti ca-i pentru tine, da-mi de stire si-ti voi oferi mai multe informatii. Pana atunci insa, mai iesi la padure.

Mult verde, cel mai mult

2011-08-08T23:34:00.001+03:00

Partea cea mai faina e ca vezi multe, inveti sa distingi si de ce nu, sa apreciezi.

In multe ture prin paduri nu caut deloc sa ajung undeva anume, ci pur si simplu umblu. Si asa facem si in doi, trei sau patru (4 e maxim !! :)) , ce-i peste ii tambalau mare, mereti voi ).
Dormim unde vrem, unde ni se pare ca-i loc fain. Daca e ferit de vant, nu ne cad lemne in cap sa ne omoare (aici e discutabila treaba ca nu te poti feri 100%, ... multam Domnului ca ma/ne-a ferit de atatea ori). Unele nopti si locatii sunt mai tantaroase decat altele. Alte dati ma culcam pe jos chiar langa musuroiul de furnici (de unde sa stiu ca alea aveau poteca in zona !) si era distractie, ... pentru ele, nu pentru mine.

Daca avem lemn de foc si apa de izvor, pai e lux ce mai.

Imediat aprind lemnu uscat si pun sa fiarba apa. Un lapte cu cacao si niste prajitura cu mere completeaza buna dispozitie.
La inceput soarele era pe cer, apoi pentru o clipa Flavius l-a luat in palma, ... sau era frontala ?
Ii foarte fain sa meri prin padure si sa dai peste dita mai gauroaiele. Pesteri verticale si orizontale ce patrund pana in maruntaiele pamantului. In unele poti intra doar cu lanterna in vreme ce in altele cari dupa tine zeci de kg de echipament.
Ziceam de tantari. Pai inafara de ei te mai musca si paianjenii si capusele si alte musculite. Dar nu-i asa grav si nici asa deranjant cum ni/li se pare unora. Nu face din tantar armasar, ca nu te ajuta cu nimic.
Printre crengile infrunzite fumul ce se risipeste nu face altceva decat sa amplifice razele luminatorului ce-si arunca privirea pana atinge stanca.Mergi prin padure si deodata dai de gauri dinastea care te cheama sa-ti arate intunericul.

Si apoi lumina.

Evident in boscheti nu fac poze ca nu se distinge nimic. Dar cand si cand mai pun si vreun macrameu dinasta de carpeni.

Apropo de boschetareala. Fara maceta nu faceam nimic. Am vazut si noi urzici de 2,5 - 3 m. Si am umblat prin ele km. Si ca sa nu fie simplu erau presarate cu tufe de mure si arbori cazuti, pe care normal ca nu-i vedeam ci doar ii simteam. La fel si mocirla, santurile si gropile.

Si ce acupunctura ne-am mai tras. Dar a meritata fiecare pas. Am gasit urme de lupi, rasi, bursuci ,vizuine. Iar noaptea, cerbi si caprioare, glasuri si pasi.

Ca relaxare prefer sa cioplim, decat sa fumam, sa bem si sa vorbim prostii. Stiu ca multora le place sa drojdeasca la padure, dar nu-i bine. De regula se pilesc si vorbesc si fac prostii (mai mari sau mai mici, urla, se cearta, fac mizerie si chiar se ranesc, pe ei sau pe altii). Si asa e un mediu in care tre sa fi atent. A pai daca mai lucrii cu cutitul si toporul, e clar ca numa cine n-are minte se imbata, se drogheaza, se prosteste.

Fi civilizat si respecata mediul, pentru ca esti musafir nu stapan. Nu uita ca oriunde mergi cineva e mai sus de tine.

Lingurile ies incet incet din butuci.

Finisajele mai au de asteptat.

Interesant cum te prinde noaptea si incepi pe intuneric sa-ti cauti locul de dormit.

Si sa vezi numa ce-ti mai fabrica mintea. Daca padurea e foarte increngata, te simti inghesuit. Daca e cu arbori mari si bate vantul printre ei, e bezna si pe jos curat, te simti expus si ai inima cat un purice. Daca esti pe un deal te bate vantul, daca esti intr-o vale e foarte umed.

Daca esti prea pretentios risti sa umblii toata noaptea (eu stiu, ca umblu aproape toata noaptea :)) ). dar drept e ca-mi si place sa umblu. Dar na, cand e de dormit, nu facem mofturi.

Tre sa iti educi mintea. Sa o stapanesti sa nu fabrice ce nu exista. Padurea e la fel si noaptea, doar ca lipseste lumina si animalele sunt mai active.

Daca insa ramai doar in limita potecilor nu vei vedea mare lucru. Insa daca te abati de la poteci, ai grija. Ca una-i sa auzi despre asta si alta-i sa te trezesti in zone unde abia faci un km in 2 ore. Obosesti, insetezi si te panichezi. Nu-i bine. Tre sa o iei progresiv.

Dupa ce iti dezvolti un pic de simt de orientare, dupa ce te obisnuiesti si cu greutatile dar mai ales dupa ce deja poti umbla distante fara sa te obosesti prea tare, incearca si sa vezi padurea dincolo de marcaj.

In rest, te sfatuiesc sa umblii pe potecile marcate, acolo unde ele exista.

Bine a zis invatatul :

"Câteodată soarta noastră se aseamănă cu un pom fructifer în timpul iernii. Cine ştie cu siguranţă că acel copac va înverzi şi va înflori după trecerea iernii, dar sperăm din toată inima... simţim."

cutit dupa mana ta

2011-08-08T12:23:00.000+03:00

Lama finlandeza (Lauri) triplulaminata din otel carbon si manerul din mesteacan dinasta mai special ( romanesc, din padurile tarii), puse impreuna dau nastere la un cutit bun.Obisnuiec de multe ori sa nitui tija in capatul manerului, desi nu e neaparat necesar.

E cutit de marime medie, cel mai des utilizat si poate cel mai practic. Nordicii le utilizeaza la mesterit, vanatoare, taiat, preparat, mancat.

Manerul e comod, umple bine palma si permite multe prize.

Teaca e deschisa la culoare, e din piele de ren si e facuta dupa cutit (nu e o teaca universala in care cutitul sa aiba vreun joc). Poate sti diferenta , poate nu, asa ca detaliez un pic.

Diferenta majora este ca la cutitele de serie tecile se fac dupa un sablon. Iar eu zic ca la cutit teaca trebuie sa fie "turnata " pe el. Cu alte cuvinte nici o alta nu i se va potrivi mai bine.

Cu amnar din acelasi lemn, ... cu amnar sau fara, e un cutit bun.

Al meu e ceva mai ciobanesc, dar lama e aceeasi. Cu el cioplesc tot si acasa si-n teren. Tine taisul si se ascute bine (= destul de rapid si fara prea mare efort). Binenteles nu vorbesc de taisuri perfecte (sti bine ce zic, sunt oameni ce tind catre perfectiune, obsesiv ar zice unii, eu nu zic neaparat asa, fiecare cu placerea lui).

Insa daca intrii in atelier la un mester ce lucra cu lemnul, n-ai sa vezi cum se opreste din cioplit si incepe sa ascuta cutite cateva ore si verificandu-l taisul cu microscopul.

Acolo ai nevoie de un tais functional. Unul care sa i-a din lemn cu efort minim.

Tais bun la toate sa zici ca mai gasesti, dar un tais foarte bun, ... la orice nu exista. Una-i sa tai carne, alta-i sa tai lemn si alta-i sa te barbieresti.

Oricum, cand iesi la padure important e sa ai un cutit cu care sa poti lucra eficient. Lasa munca de despicare toporului.

Daca vei vrea un cutit bun pentru despicat, vei pierde la taiere si precizie.

Lemnu-i baza

2011-08-04T10:15:00.000+03:00

Vara da semne ca se retrage. Deja murele is cam facute, alunele is mari si ele chiar daca nu-s coapte.

Ii bun ca pana ce ajung sa iau lemnu, traversez zone pe unde am trasee de alergare si numa bine le mai curat cu maceta, ca "spinul creste mult mai repede decat graul".

La mesteacanul cazut pregatesc materialul pentru lingura ce (poate) va urma.
Zic poate, pentru ca multe din cele pe care le incep nu le duc la bun sfarsit. Vezi tu lingura si poate zici ca aia iti place, celalta nu prea. Poate zici ca is faine, dar e cam mult totusi pentru o lingura de lemn. Insa daca te gandesti ca uneori doar una din trei iasa , ...

Tot de la un mesteacan dinasta cazut de cativa ani, dar ramas in aer , am facut si manerul la cutit si la amnar. (daca vrei lemn bun, evita arborii cazuti pe sol de multa vreme, ca aia retin umezeala)

Amnarul, ca in mare despre el e vorba, are si un pic de corn de cerb si un snur din piele cu care sa-l asiguri.

Desi in poza l-am pus langa asta micu, totusi el se potriveste cu celalalt cutit, ce urmeaza sa-l postez.

Cu toporul iei in mare, apoi detaliezi cu cutitul, rotunjesti cu pila si finisezi cu smirghelul.
O treaba esentiala este sa alegi lemnul potrivit. As zice ca la asta trebuie acordata mai multa atentie. Nu te arunca la prima creanga. Nu pune mana pe orice uscatura. Dar nici nu sari imediat sa tai dita mai creanga din copac. Lemnul verde nu-i bun, lemnu uscat complet nu-i bun si nici lemnu putred nu-i bun. Cu alte cuvinte greu gasesti lemn bun si tre sa inveti sa-l recunosti, iar apoi sa lucezi cu el.

Lemnul potrivit inseamna nu doar aspect placut, ci si tarie, elasticitate buna si greutate optima.

Spre exemplu sunt cutite la care un lemn prea greu strica echilibrul, in vreme ce la alte lame un lemn prea usor iar e aiurea.

Spre exemplu pentru taiat si despicat, o lama mai grea ca manerul are o cadere buna. In vreme ce la cioplit si taieri de finete in general un maner mai greu ca lama ofera un control mult mai bun. Dar asta asa in mare.

Unuia ii este totuna ce lingura sau amnar folosete. Altuia nu. Eu spre exemplu nu am decat o lingura, un amnar si un cutit (pe care le folosesc). Si tocmai de aia vreau sa fie si functionale dar sa aiba lemn in ele, nu plasticaturi.

No, fiecare cu ale lui. Dar lemnul te apropie de natura, e "cald" si e unic.

mini puukko

2011-08-02T20:24:00.000+03:00

Cutitul care taie. Simplu ca si constructie, cu aspect placut si materiale bune.

Lama traditionala din otel carbon, cu manerul din mesteacan dinasta patat si corn de cerb lucrate cu mana dau nastere unui cutit de-o viata. Teaca din piele de ren simpla fara nevoie de vreo curelusa pentru asigurare,tine si poarta cutitul in siguranta peste tot.

Ti-l intorc sa-l vezi din toate partile.

De ce mini ? Pai nu e un cutit indesat (mic si gros)), ci asta chiar proportional si e redus la scara.

Este lucrat atent, nu-i facut de forma. Este perfect functional si numa bun de purtat la gat, centura, poseta, rucsac, etc.

Cam cat de mare (sau de mic) este ? Pai uite-l comparat cu unul mediu,cu lama de 10 cm.

Pe cat e de simpatic si usor, pe atat e de taios. Desi poate fi considerat de unii o bijuterie, de altii un cutit de jucarie, cu el poti ciopli si manca. Este bun ca si cutit de rezerva, ca si cutit pe care il poti lua oriunde fara sa te incomodeze in vreun fel.

Oricum ii un cutias fain. Ma distrez cand il arat la cate unu, ca ramane un pic uimit de faptul ca desi e mic totusi arata ca unul mare.

Nu-i o moda trecatoare, ci un mod de viata.

2011-07-29T23:23:00.009+03:00

Ma gandesc ca cei ce se nasc in dersert il inteleg mai bine si chiar il indragesc. La fel si cei ce se nasc la munte.

Apai daca de mic, de cand am vazut padurea am urcat dealul si am intrat in ea, e putin probabil sa nu-mi placa cat traiesc.
Vad si ma mir de ei cum se iau dupa gloata.
Spui ca ai personalitate si ca esti original in felul tau, insa realitatea si modul in care te afisezi te contrazice.
Tu daca vezi pe unii baieti la televizor, pe strada, scoala, cluburi, si alte locuri pe unde umblii (ca in mod cert nu la padure) ca se tund intr-un fel si isi iau un anumit gen de imbracaminte, copiezi fara sa gandesti, fara sa intrebi ce si de ce. La fete nu intru in detalii (tocuri nebunesti, zorzoane, haine ce in vremea copilariei noastre erau purtate cel mult de prostituate, vopsele prin par si pe fata, pe unghii, etc) ca e mai grav si probabil voi fi linsat. Dar subliniez ca cine ti-a zis ca nu esti frumoasa decat cu aceste masti te-a mintit iar tu ai crezut si acum esti in stare sa vi si cu argumente.
Incep prin a spune ca nu ma intereseaza daca te lezezi sau daca ma aprobi. Nu emit teorii si nici nu zic nimic nou, sunt doar simple remarci (simple, ... dar reale).

Daca anul asta se poarta creasta si gelul, evident ca esti cu valul. Daca la anul o sa apara si o codita, ai sa-ti lasi, ... ca altfel ramai fraier in ochii altora : )) si parerea lor conteaza , nu ?

Auzi, dar tu chiar crezi ca-i pasa cuiva cum te afisezi ? Nu vezi ca fiecaruia ii pasa doar de sine ? Uite, daca nu crezi, ia exemplul tau. Tie iti pasa altu cum se imbraca ?... nu. Iti pasa tu sa fi "aranjat" .

Utilizezi un limbaj afectat, cu multe cuvinte inutile (din care si multe injuraturi, pe care nici
nu le mai sesizezi, normal, ca doar asta-i limbajul uzual).

Observ ca in zilele noastre daca nu se rade mult de altii, daca orice discutie nu cuprinde si acest tip de "buna dispozitie" parca nici nu exista .

Observ de altfel ca bunul simt, politetea, rabdarea si minimul ala de respect si indraznesc sa zic decenta, se mai zareste asa foarte sters cand si cand mai mult la unii oameni trecuti deja de orice se poate numi tinerete.

Nimeni nu mai asculta o vorba buna, constructiva, care zideste caracterul si intelectul (ca daca zic si spiritual, deja ii gata). Aiurea.

"Ma obosesti cu vorbele tale. Ce tot spui ?! Vorbesti intr-una, nu inteleg nimic. Mai bine hai sa-ti spun ce-o facut ala, ... ".

In fine, acu ca te-am plictisit si pe tine si ca am gatat introducerea revin la padure.

Si sa nu zici ca nu-i spiritul de turma si entuziasmul de moment, ca te minti pe tine, nu pe mine, ... ce treaba am io cu asta !

Daca vezi o emisiune cu Ray Mears, ti se aprinde o dorinta de a iesi un pic la padure. Mai citesti pe un blog. Apoi il mai vezi si pe baiatul asta de sare si alearga pe unde numa aia n-ar trebui sa faca (Bear) si te gandesti ce fain e la munte.

Mai un blog, mai o informatie, vezi si tu ce au altii, iti iei si tu, ... ca vezi la ei si probabil asa trebuie (cum zicea si salvamontistu de baietii aia cazuti - " ba, dar daca aveati coarda, ... de ce n-ati facut rapel? ! Raspuns - "n-am stiut". Dar daca aveti pioleti de ce nu v-ati oprit ? ... Raspuns N-am stiut" . Salvamontistu - pai la ce le mai carati cu voi ?!!! Raspuns - "Asa am vazut la altii si am crezut ca trebuie").

Poate ca anul trecut a fost la moda bushcraft si survival ! Dar anul viitor ??? :))

Poate ca anul asta e la moda cu scutere si atv-uri si jocuri pe calculator (stiu ca astea merg tot timpul, :)) e doar un exemplu). Ei si asa ne scaldam in toate apele si iesim uscati, ca gasca.

Nota: descopera ce-ti place, si daca faci ceva, fa pentru ca ai ales si pentru ca doresti asta, ... nu pentru ca asa vezi la altii. O iei progresiv si sa te intrebi de fiecare data la ce bun asta si cealalta (si evident cauti si raspunsurile).

Una peste alta, a merge in natura trebuie sa fie ca cititul si nu ca purtatul blugilor rupti (asta-i alt paradox , sa-ti ei din magazin haine direct rupte ! dar ce stiu io de moda, sunt doar un taran).

In sensul ca o data ce ai invatat sa citesti, vei citi din ce in ce mai corect, mai repede si mai eficient , adica mai si pricepi ce citesti (nu te vei lasa dupa 2-3 ani, incercand in schimb trasul cu prastia).

Apropo de prastie, am o guma tare, maine sper sa-i gasesc o cracana faina.

Cutit sa-l folosesti

2011-07-27T16:35:00.015+03:00

Nu-i treaba ca repet, ci mai de graba subliniez. Cutitul este prelungirea bratului celui ce-l foloseste.

Asa si cutitul cu lama mai scurta. El permite controlul mai bun asupra varfului decat cel cu lama lunga.

Un astfel de cutit e bun nu doar ca un cutit de rezerva (al 2 lea cutit), ci mai mult la muncile de finete, in atelier cat si in teren. De multe ori poti iesi si doar cu el.

Am folosit o lama din otel carbon suedeza (Jonsson, e unul din baietii de la Mora) ce are lungimea de 8 cm.

Un maner din lemn de nuc incheiat cu cornul de cerb face toata treaba. Manerul simplu si comod permite lucrul in bune conditii.

Lemnul il am de la padure, de la un nuc cazut. Are deja doi ani si e uscat bine (de un an sta la mine in sertar). N-am vrut sa lucrez cu mijlocul arborelui (de data asta) , tocmai ca manerul sa fie mai deschis la culoare. Dar oricum in timp, pe masura ce-l folosesti se mai inchide.

Teaca din piele de culoare neagra e cat se poate de simpla si tine foarte bine cutitul.

Cu el poti sa cioplesti si chiar grava in lemn. la fel de bine il poti folosi la mancat, taiat carnea si mezelurile de tot felul, pestele, legumele. Apoi mere si la astia de culeg ciuperci si plante medicinale, la taiat si preparat pielea, etc.

Datorita dimensiunilor mai reduse poate fi purtat atat la centura cat si la gat. El merge bine atat la barbati, femei cat si copii.

Le ai aici pe amandoua ca sa iti dai seama mai bine de proportii. Apropo de lamele din otel carbon.

Tin sa subliniez ca de regula cine alege otel carbon si nu inoxul, o face cu un scop anume si nu doar pentru ca asa a auzit de la altii. Mai exact o face pentru ca doreste sa foloseasca cutitul si nu sa se uite si sa-l arate altora ("uite ce cutit fain am si luceste, ce zici ? ... !!! :)) ).

Eu recunosc ca nu-mi place ca lamele din otel carbon sa ramana deschise ca si inoxul si cel putin la cutitul meu (LPT-ul) nu e asa. Amu pe asta cu lama Enzo l-am oxidat intentionat, nu doar ca mi se parea mai potrivit ca si lama sa fie in mici pete ca manerul, ci si pentru ca pelicula aia protejeaza lama pe termen lung.

Otelurile carbon sunt pentru cei ce folosesc cutitul (exceptie ar fi, ... sa zicem, cei ce lucreaza in mediu salin).

Mi-au placut totdeauna otelurile astea ce oxideaza, negricioase, mai ales la cutitele scandinave, ca-s exact ca cele de mai demult, cu exceptia faptului ca acum sunt mai rezistente si mai dure.

Nu apar de la sine, ... la ele se munceste.

2011-07-24T20:34:00.000+03:00

Am zis sa pun cand si cand si postari in care sa apara si franturi din munca depusa, nu doar produsul finit.

Lucrez la o cana, iar cand am ma relaxez finisez si linguri. Ca sa mai schimb un pic, iau pila si bag si la cutite. Cand e gata unu ma apuc si-i "torn" o teaca.

Duminica , daca tot am ramas pacasa, am zis sa ies un pic la padure.

Pe seara se anunta iarasi ploaie, dar momentan soarele isi face de cap. Poate te gandesti, pai bun dar ce sa faci la padure ?! Ei bine nu stiu tu ce faci, dar eu merg nu doar sa umblu si sa iau lemn, sa manc, etc, ci si sa vad.

Si daca vad frasinul asta incolacit peste stejar, imi place. Gasesc in asta ceva interesant. Stiu ca omul s-a obisnuit in ziua de azi (de la televizor probabil, dar nu numai) ca totul sa fie senzational. El cauta senzatii, adrenalina, contratimp, contraste exagerate, viteza, ... altfel n-are rost zice el ! Lucruri ce au de-a face mai mult cu drogurile decat cu sufletul (nu te mira, ca drogurile eu le impart in doua mari categorii : cele preparate in exterior si cele pe care le secreta organismul). Indiferent de care bagi, tot te droghezi. Si oridecare ai baga, mai devreme sau mai tarziu cel mai rau lucru e ca-ti omori spiritul, ... devi insensibil.

Apoi vad stejarul asta mare decojit complet, dar cu coroana infrunzita.

Cand ne apropiem, observam ca are trunchiul crapat de sus pana jos. Cadem de acord ca a fost traznit, mai ales ca pe primele crengi frunzele sunt uscate ca si cum ar fi fost parlite.

Am uitat sa mentionez, ca sus pe poteca ne-am intersectat si am mers mai departe impreuna. Plimbare de duminica dupa-masa la padure, din care nu lipsesc discutiile si planurile de alergare si ture.

Sambata seara am mers dupa lemn de nuc si spre seara la intoarcere, dansa (vipera) tocmai trecea strada. "Umbla " si ea saraca pacolo, fara sa fie constienta de pericolul traversarii pe locuri nesemnalizate. I-am facut poza , dar fara sa o stresez , sa o mana pe ea, sa o intorc pe toate partile, sa-i dau sa tina ceva in mana ori sa o asez langa vreun ursulet panda.

M-am asigurat ca a ajuns cu bine si am mers mai departe.

Revenind in atelier, ma uit la ce mai e de facut si ma apuc de treaba. Atat lingurile cat si cutitele trebuiesc gandite inainte. Le fac schita deseori ori in mai multe variante si abia dupaia incep in lemn.

Uneori lucrez exact dupa schita pe care am gandit-o, alteori inspiratia vine si deviez mai mult sau mai putin.

Imi aduc aminte cat de relaxant e sa privesti norii inainte si dupa ploile torentiale. Imbulzeala si si vantul, culorile. Cum isi schimba ei forma, cum se umfla si cum se despart.

In final lingura-i buna sa mananci cu ea, din cana sa bei si cu cutitul sa tai.

Pun o samanta intr-un pamant bun, sperand ca va ploua la timp

2011-07-23T23:09:00.008+03:00

Mesteca-ti cuvintele sa vezi ce gust au si daca sunt amare nu le rosti.

"La drum ai grijă de picioare, când vorbeşti ai grijă de limbă."

Gata de padure

2011-07-19T17:22:00.018+03:00

Astea chiar ca merg impreuna. Cutitul cu lama de 10,5 cm si amnarul, au ambele maner din mesteacan finlandez si corn de cerb.

Binenteles ca in ture poti lua si doar cutitul (nu stiu de ce, dar daca asa vrei poti).

Un amnar bun, daca-l folosesti te tine 3-4 ani (pe mine ma tine vreo 4 si numa cu el fac focu in orice sezon), daca il folosesti rar 10 ani (iar daca aprinzi focul cu el de 3-4 ori pe an si binenteles nu te joci cu el, ca nu-i jucarie, te va tine 50 de ani sau mai mult). Asa ca merita sa-ti iei unul fain.

Cutitul este pe modelul cutitelor scandinave, avand o lama finlandeza (Lauri) simpla si eficienta, din otel carbon .

Amnarul este suedez (light my fire), si nu vreunul chinezesc. Nu stiu voi cum sunteti, dar eu nu ma bucur de lucrurile de proasta calitate doar pentru ca au pretul mic. Consider ca banul desi putin e aruncat si in plus imi lipseste si produsul de care am nevoie.

Asa ca doresc sa patrez echilibrul asta sa nu trec in sfera lucrurilor slabe, dar nici a celor dichisite inutil, care urca pretul fara sa aduca vreun aport real in intrebuintarea lui (evident totul e discutabil, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, ci afiez doar o parare).

Manerul suficient de lung, un pic oval asigura prizele necesare lucrului in lemn, mesteritului la tabere, taiat mancarea, etc.Cutitul si amnarul stau bine in teaca lor, iar distanta dintre ele iti da confortul sa lucrezi cu fiecare separat (fara sa te impiedici in celalalt).

Cutitul, tipic celor scandinave este usor si robust. Felia inchisa la culoare este tot lemn de meranti, una din putinele bucatele ce mi-au mai ramas (e ala de mi lo dat Vlad, ce lo primit de la olandez).

Evident ca daca iti place doar cutitul, ti-l dau si fara amnar si invers, insa merg bine impreuna. Daca cumva nu-ti place teaca ca are si prinderea pentru amnar, nu te stresa. O poti taia jos, fara sa ramana nici un semn. Teaca ramanand simpla la fel ca celelalte pe care le fac. Amu sti cum ii, e treaba de preferinte.

Unora le place sa le aiba impreuna, altora le place separat. Mie imi place si si, ... daca is facute bine si se potrivesc (spre exemplu la cutitele usoare, ca daca cutitul are deja un sfert de kg, nu-mi mai trebuie si amnarul pe aceeasi parte).

No, vezi daca e pe placul tau, da-mi de stire.

Pana la urmatoarea lingura, iti doresc sanatate si pace in inima (in minte,... ca inima e doar "motorul " ce pompeaza, .. si nu cea care i-a deciziile,trimite informatii si receptioneaza, naste sentimente, etc, dar asta e alt subiect).