HOME

duminică, 5 iunie 2011

Ganduri de la cei ce acum nu mai sunt aici


"Orice deznadejde (a ta, a mea) este un ultimatum lui Dumnezeu "



Un comentariu:

  1. Postarea ta mi-a adus aminte de :

    Omagiu unui alpinist

    Ninge peste munte cu melancolie
    Ninge pentru moartea unui alpinist
    Ninge peste creste, ninge si sfasie
    Inima ce bate azi in pieptu-mi trist

    Stanca grea si dura, viata i-a rapit
    Duhurile vaii casa i-au facut
    Giulgiul e zapada pe care-a iubit-o
    Vantul il jeleste ca la inceput.

    Voi aceia care dainuiti in munte
    Voi pe care stanca grea si dura v-a invins
    O pustietate sta sa va asculte
    Iar ninsoarea blanda ni se pare plans.

    Pulberea uitarii ninge pe morminte
    Cei legati in coarda nu va vor uita
    Catre culmea vietii mergem inainte
    Pana-n ziua-n care stanca ne-o trada.

    R:
    Ninge sfant si pagan
    Numai ochii ne raman
    Despartirea s-o mai vada
    Caci in munti noi ne-am strans
    Si-am ajuns de-atata nins
    Niste oameni de zapada.

    RăspundețiȘtergere