Satele de sus

De la Heculane pornesti in sus pe vale. Toata Valea Cernei e frumoasa, dar cu adevarat deosebite sunt cheile, falezele, canioanele si crestele, de-o parte si de alta a vaii.

Acum am ales sa urcam de la Dumbrava . Trecem Cerna, si pe marcaj pornim pe poteca ingusta.

Urcam in serpentine, si uneori pieptis.

padure de fag, ... apoi luminis. Vedem clar versantul opus (apare in prima poza).

Traversam o poiana si apoi urcam in continuare.

Sus, dincolo de liziera, intalnim bisericuta de lemn. Am ajuns pe sate.

De aici vedem Arjana, ... varful.Ne plimbam pana aproape de inserat.

Apoi ne oprim si punem tabara. Facem un foc, hidratam, gatim, ne hranim.

E deja noapte. Un calm neobisnuit, dar si temperatura ce nu voia sa scada dupa apusul soarelui, prevestesc furtuna ce avea sa vina.

Ne culcam. Dupa putine ore de somn, imediat dupa miezul noptii, deschid ochii brusc, sunt perfect treaz.

O rafala puternica a umflat tenda . Ma uit la Misha si-i zic : " aduna repede, dute langa bisericuta, vin si eu imediat."

Nu minute trec, ci secunde parca si potopul se porneste. Ne adapostim cat de cat.

Nu prea dormim. Dimineata pornim din nou, cerul se lumineaza.

Umblam pe sate (de fapt sunt catune majoritatea) , vorbim cu oamenii, ... observam modul lor de viata, sunt oameni simplii. Aici nu exista drumuri de masina, majoritatea nu-s bune nici de tractor. Pe aici e ca pe vremuri, cum mergea indianul. Calul este principalul mijloc de transport.

Pana nu demult oamenii de aici isi construiau aproape tot sus. De ceva vreme insa, cara materiale de jos, de la oras. Dar drumul este greu si anevoios. Nu-i usor sa fi om batran si sa urci 2-3 ore pana ajungi acasa. Scoala, clasele 1-4 e si ea la o oarecare distanta. Ai acolo si ceva poze cu "drumurile principale", da da, potecile alea.

Insa oamenii de pe aici sunt sanatosi. O doamna inaintata in varsta, sapa energic . Intram in vorba cu dansa. Observ ca poarta opinci. Aha , apropo de opinci, absolut toti de aici sunt de parere ca opincile sunt mai practice si mai comode decat toate celelate tipuri de incaltaminte. Purtate iarna cu ciorap de lana, fac toata treaba.

Povestea un domn de aici , ... ca alea de mai de mult din piele, nu erau asa bune, erau mai incomode, cand se udau, se uscau mai greu, apoi se scorojeau in timp, ... dar astea din cauciuc, sunt grozave tin destul de mult.

Opincile sunt mesterite de un om din Bogaltin. Sunt fabricate din "cauciuc" de masina, iar sireturile din fasie de "camera". Costa 30 lei perechea.

Umbland, vedem caii cum alearga ca-n vremurile de demult, cand indianul ...

E cald azi,dar gasim izvoare peste tot.

S-au mai imputinat oamenii pe aici. Batrani au parasit lumea asta, iar tinerii, dornici de o viata mai buna, zic ei, au mers la oras.

Mai sunt unii totusi, care nu ar schimba viata de aici pe nimic. Oamenii astia ne plac cel mai mult(avem dreptul sa ne placa ce vrem noi, nu ?) .

Insa ce imi place si mai mult sa vad, este ca aici nimeni nu umbla fara topor la el. Ce-i drept, nu umbla prea multi.

Observ trei marimi diferite,dar avand aceeasi forma.

Intreb, cine le face, care-i mesterul?

Lazar, Lazar Radu, el le face. Unde sta, cum dau de el ? ... tot intrebam.

Explicatiile nu ajuta prea mult, aici sunt multe "drumuri", pe curbe de nivel.

Este aici un sat, la care, ca sa ajungi de la sosea, trebuie sa urci pe o scara (care de fapt sunt vreo doua) proptita si legata de stanca. Inchipuie-ti batrana cum urca pe acolo, si urca.

Oamnii nu au multe , nu au apa curenta, nu au energie electrica, nu au gaz, incalzire , telefon, internet, satelit, etc.

Au alte lucruri insa. Sunt primitori si gospodari.

Isi cioplesc cu toporul, din lemn de fag scanduri pentru bancute, isi fac mese, garduri, lighian, galeata, si tot ce au nevoie. Impletesc din lana si fibre naturale traista, sfori, ...

Cresc animale si fac agricultura. Unii mai si vaneaza (ca sa manance nu ca sa faca "sport").

Unii au si stupi.

In cautarea mesterului fierar, traversam cateva sate, vai si paduri.

Aici gasesti vai adanci, cu canioane, cascade si faleze.

Uneori potecile trec pe la inaltimi (cum zic unii : ametitoare), alteori sunt inguste si expuse.

Imi aduc aminte intr-o tura eram singur , ma prins noaptea umbland. Bajbaiam printre stanci si boscheti. Locuri abrupte tare. Afara ploua, eram deja obosit. Am gasit totusi loc de dormit, langa padure. Era loc salbatic, stiam ca bantuie fiare. Dar n-am avut ce face, incredintat ca apuc dimineata si impacat cu gandul ca daca musca, macar se satura, m-am culcat.

A doua zi, aflu ca in valea cealalta, dincolo de piciorul de deal langa care eram, lupul a "spart" vreo 3 oi, numa din una mancase.

Aici gaseti mori de apa, care macina granele, altele au cate un generator ce furnizeaza electricitate omului care locuieste in apropiere.

Si intamplari sunt multe si diverse, dar decat sa povestim prea mult, mai bine mai traim cateva ,nu ?

La Cracul Mare gasim casa mesterului.

Omul e gospodar, si aici intalnim cateva exceptii pentru zona asta. Are apa curenta, de la un izvor de mai sus, si-a tras teava. Are energie electrica din vale. Are televizor si satelit ! Are telefon mobil. El, face topoare la cel putin 3 sate. Le bate din ciocan, are forja lui. Stie sa le caleasca (am discutat detaliat, chiar stie) , le pune coada de carpen.

Il intreb daca imi poate face unul, imi zice ca numa iarna , vara are mult de lucru.

Discutand de una de alta, revin iarasi la topor. Imi zice ca el de regula face topoare cu 100 lei, dar acu nu are timp. Dar ce vede el, ... cutitul meu. Ii place, zice ca si-ar dori unul. Bun, mi-am zis, afacere. N-a stat pe ganduri : in 2 saptamani e bun? E bun, i-am zis.

Luam de la el un borcan cu miere (avea stupii la cel mult 4 metrii in fata noastra, eram despartiti de ei, printr-un gard de scanduri), faina de malai, si lapte de capra. Mesterul avea pleoapa umflata, arata un pic ciudat, nu mi s-a parut mare lucru, in scurt timp am inteles de unde. Si pe mine ma intepat albina imediat, tot de pleopa. Am ras amandoi. Nu ustura prea tare, si mi s-a umflat foarte putin (daca esti alergic insa, ...).

In ziua aceea, am mancat o mamaliga fiarta in lapte de capra cu cascaval si carnati prajiti.

Binenteles ca am venit la data stabilita dupa topor, ... asta e o alta tura si alte povesti.

Topoarele astea sunt bune la taiat, la despicat, dar si la cioplit. Coada lunga ofera sprijin bun omului, cand are de urcat dealul. In plus aici ai mult burete de fag, pe care il taie usor cu toporul.

Acum toporul e la Vlad. Si da, i-a placut mult mesterului cutitul ce i l-am dat.

caras, izvor puternic

Am zis ca-i vremea sa mergem la izvoare.

Nu luam prea multe la noi, nu-i nevoie.

Urcam din Anina (nu pe la Maial), trecem pe langa Cantonul Carneala.

Apoi o poteca coboara brusc si intram cu adevarat in padure.

De aici, coboram. Umblam prin padure fiecare cu gandul lui, dar nu putem sa nu observam, ca pe aici nu prea umbla lumea. Bustenii cazuti, in tot felul de stari de descompunere, muschiul verde si mult, covor de crengi si frunze uscate.

Izvorul, se aude mult inainte sa se vada. Inima tresalta, sti ca esti aproape. Te cuprinde emotia si tot ce vezi in jur ti se pare extraordinar. Ajungem langa apa, e foarte curata. Are culoarea aia specifica a apelor ce curg pe tuf calcaros, cum este si paraul Bei.

Urcand spre locul din care "tasneste"

intalnim puieti de brad, care par ca niste copii, in multimea de fag si carpen.Ajungem sus, bem din apa curata, cugetam o vreme, apoi pornim la drum, ca se insereaza si mai avem de mers.

Pe langa apa , gasesti mult alun.Acum a cam trecut vremea alunelor, au cazut si bunii gospodari ai padurii le-au cules meticulos. Mai gasim totusi cate ceva.

Lumina se imputineaza. Poteca aproape nu exista (pe alocuri chiar nu exista). Trecem apa de mai multe ori.

Vegetatie luxurianta, copaci cazuti, tufe, urzici, maracini, mlastini.

Coboram la lumina frontalei.

Ajungem la loc plat. Punem tenda si

dormim. Noaptea ploua. Umezeala mare. Ne simtim ca in jungla. In dimineata racoroasa ne incalzim la un foc de lemne ude, care fumega consistent si bem un ceai.Mancam, adunam si pornim mai departe. Urcam de la Jevani in dreapta, pe un picior de deal, pana la drumul ce da la Copii Arsi.

In padure, o ceata fina, si o umezeala de ti se lipesc degetele.

De la Copii Arsi coboram pe Vale. Intalnim alt parau legendar : Barzava.

Aceasta izvoraste din Muntii Semenicului. Munte mic, dar cu paduri intinse si vai salbatice.

Si daca e sa avem apa din toate partile, ce poate fi mai potrivit decat un filtru pentru apa?

Folosim un pet, pe care-l aveam la noi. Ii tai fundul, si-l folosesc ca recipient in care sa adun apa filtrata. (ala de bere de-l vezi in poza, e de pe jos, e gasit)

Nu doar ca filtreaza apa de sedimente si lasa in urma o apa limpede, dar ii ia si mirosul de putregai. (Ovidiu stie ce vorbesc)

Atentie insa, una-i filtrarea si alta-i purificarea. Filtrarea se ocupa de particole, sedimente, ... si purificarea are teaba cu bacteriile si protozoarele. Ca sa scapi de acestea, trebuie sa fierbi apa.

Asa ca apa tulbure din baltoace, daca ai filtrat-o si ai fiert-o, o poti bea fara grija. Evita baltile de pe drumurile forestiere si marginea lor (pot contine uleiuri, combustibili si alte narozii).

Ai acolo o poza (dintr-o alta tura), aia cu doua filtre, asa ne-am obtinut apa de baut, doua zile, apoi am plecat mai departe.

Nu-i vreo minunatie, tu poti face un filtru mai bun. Il faci cu ce ai , important e sa fie eficient.

daca nu-ti plac lingurile de lemn, e posibil sa fi gresit blogul,

Astea trei de la stanga la dreapta cum te uiti sunt : cires, cais, creanga de molid.
Aia de cires e data, celelalte le mai am.
Pe asta de jos am facut-o azi.
Am un plan cu ea.
E comoda, adanca si bine finisata. Tot cires.
Aia din husa, e din gorun. E o lingura fina, subtirica si lunga. Gorunul ii aspru la cioplit. Are o fibra inconfundabila. Iese greu lingura, dar te tine o viata.
Nu zic nici o poveste, ca si asa te uiti mai mult la poze.

sa stim, sa facem altfel

Uite, iti place sa iesi in natura, ...bun.
Fie ca iesi saptamanal sau mai des, o data sau de doua ori pe an, fi civilizat.
Daca poti lua cu tine un ambalaj plin, il poti duce inapoi si cand e gol, e mai usor si ocupa mai putin spatiu, in plus, ai satisfactia ca ai procedat corect.
Nu spune : aa, pai ce are, ca nu iau niciodata de acolo nimic si oricum dispare. Dispare, ca sunt unii "fraeri" care aduna dupa tine.
Nu conteaza cum ai procedat pana acum, si nu-i un om mai bun ca altul sau unul mai rau ca altul.
Important e cum vei proceda de acum incolo.
Atunci cand nu poti, sau nu vrei sa lasi locul mai curat decat l-ai gasit, macar nu contribui la distrugerea lui. Nu spune : aa, pai si asa e un dita mai mormanul de gunoi, ce mai conteaza o punga in plus, ... conteaza domnule, ca putin cu putin se aduna.
Cand iesi in natura nu abuza de resurse.
Nu folosi decat cat ai nevoie.
Vorba : ,,nu lasa nimic decat urma pasilor tai si nu lua nimic decat imaginea locului" e deja celebra.
Dar cat din aceste cuvinte aplicam ?
Uite, de exemplu, nu fa un foc mai mare decat ai nevoie : vara, numa cat gatesti; iarna cat sa te incalzesti si sa gatesti. Nu fa un foc mare care sa arda degeaba, numa ca tu sa te uiti la el cu se mistuie.Asta-i risipa. Tu iesi rar, nu-ti pasa, dar mai sunt si altii pe lume stiai (sau nici de asta nu-ti pasa) ?

Nu lasa vetre peste tot pe unde umblii. risipeste pietrele, pune piatra de unde ai luat-o, suna absurd ? Nu e, e de fapt respectul pe care il acordam naturii care ne-a gazduit.
Nu lasa jar aprins,risti sa dai foc la padure.
Nu lasa cenusa in locul unde ai facut focul, ci risipeste-o cu mana pe o suprafata cat mai intinsa. Cenusa contine lesie, o sa creasca greu iarba daca o lasi acolo, intr-un loc.
Nu taia lemn verde, nu pentru ca iei amenda, ci pentru simplu fapt ca, constiinta iti spune cat de greu creste si cat de repede il tai. Foloseste lemnul uscat, atat la foc cat si la adapost, e numa bun.Nu exagera cu adaposturi si colibe la padure. Adapostul este tenda si cortul, hamacul, stane, etc.
Inveti sa-ti faci adapost, cu lemne uscate, asezi ierburi, feriga, cetina, crengute mici cu frunze ca sa acoperi si sa izolezi. Il faci , ai invatat cum se face si atat. Nu de fiecare cand iesi te apuci sa faci adaposturi. Niciodata nu lasi inpadure un adapost facut si tu sa pleci. Cum ziceam, lasa locul cum l-ai gasit. Daca nu ai timp sa aduni, atunci nu fa nimic.
Ai vazut poate in poze, adaposturi verzi, ala de exemplu de pe zapada, de langa molizi, ...
Ala este un adapost cu forma de iglu, avand cadrul din crengi mari de molid uscate. Este verde pentru ca este acoperit cu crengute de molid. Crengutele fine si ierburile, ferigile, ... se refac rapid, nu insa si copacii, sau crengile groase.
Un astfel de adapost nu faci decat daca ai nevoie neaparat, nu-l faci de distractie.
O data ce ai invatat sa-l faci, nu-l mai faci decat cand vei avea nevoie.
Draga domnule vanator tin sa te anunt ca ceea ce faci tu nu se numeste vanatoare ci macel.
Inteleg ca te patrund senzatii interesante sa urmaresti prada (cum ii spui tu) , sa tintesti, sa o nimeresti, e fiorul acela, ...
Dar nu uita ca vanatorul adevarat vaneaza ca sa manace, nu de placere. El ia numa cat are nevoie, nu face risipa.
Daca ai mancare, nu ai nevoie sa vanezi, si stim amandoi ca ai mancare.
In plus, esti criminal, nu vanator. Animalul nu are nici o sansa. Il fugaresti cu haitasi, apoi tragi in el de la distanta, ca ai scule bune, pusca cu luneta, ... Deci esti lunetist, adica asasin. Iti mai impusti si colegii uneori, ca mergi baut
Si poate tragi in mine cand alerg la padure, mai ales ca alerg mult si noaptea. Dar daca nu cad, ... sa te feresti, ca-ti rup pusca.
Te rog sa nu faci confuzie, nu te urasc ca om, te iubesc, pentru ca traim pe acelasi pamant si suntem frati, urasc doar aceasta activitate abuziva.
Nu dau mai multe exemple, ca nu sunt in masura sa o fac.
Dar ca idee, sa fim cumpatati.
Nu conteaza cum am procedat pana acum, avem puterea sa facem mai bine de atat.
Sta in atitudinea noastra sa indreptam lucrurile.

simplu si practic

Ai vazut in filme , ca unii baieti, militari dastia, au pe cap cate-o banderola, ai crezut poate ca daca Rambo o avea, restul o poarta ca sa fie smecheri (ca el).

Lunetistul, cat si ceilalti, mai ales in zone calde, au pe cap o banderola, care sa absoarba transpiratia care altfel i s-ar scurge in ochi. Stii ca transpiratia contine multe saruri. Aceste saruri irita ochiul si provoaca usturime. Daca clipesti cand nu trebui, poti muri. In plus, nu-i nici o placere sa te usture ochi si sa fie rosii.

Las filmele si revin la realitate.

Baticul de bumbac

Din nou poate ai interpretat gresit. Baticul de bumbac ?, ... aaa, il stiu, mai poarta unii baieti, ii vad deseori prin oras, ah ce ma enerveaza, ce tot isi pun carpele alea pe cap???

Pai ia fi atent, ca poate iti vei schimba mentalitatea in privinta asta .

Ai dreptate, cei mai multi nu stiu de ce il poarta.

Cu toate astea , baticul are dimensiuni si greutate redusa , dar este extrem de util.

Uite, il vezi pe Vali in poza ca il tine pe cap ca sa nu-l bata soarele. Nu-i o placere la sfarsit de zi , sa nu poti dormi ca esti tot ars pe cap, pe frunte.

Hai sa-ti expun cateva intrebuintari ale baticului :

- pentru ca il ai asupra ta tot timpul, mai ales la excursie, ia gandeste-te, bate vantul si esti transpirat pe frunte, acum deja tie rece, dar nici caciula nu o poti pune, ca te incinti prea tare.Iei baticul si ti-l legi pe cap (ca-n poza)

- vara, caldura mare, alergi si nu vrei ca transpiratie sa-ti inunde ochii, sa-i irite, asa ca iti legi baticul ca pe o banderola in jurul capului si iti absorbe numa bine .

- iarna la munte, il porti legat la gat si tine cald si daca viscoleste, iti acoperi caile respiratorii, la fel procedezi si-n desert. Din nou revin la filme ( ca acolo vezi ce-a fost in trecut) , ai vazut baieti cu pistoale ca aveau batic la gat, de aia il purtau, ... in desert, cand bate vantul se ridica particolele fine de nisip, pe care daca nu-ti projezi nasul, le vei inhala.

-iarna in munti , daca ai uitat ochelarii de soare ii bai, pentru ca razele sunt puternice si mai reflecta si din zapada, in cateva ore iti faci praf ochii, faci oftalmie. Nu astepta pana nu mai vezi. Improvizeaza. Ia baticul, leaga-l la ochi si priveste prin el. Ideea e sa-ti umbresti ochi ca sa limitezi cantitatea de lumina care patrunde (despre asta o sa detaliez mai incolo).

- cand te spargi la mana, la picior, te tai, te zdrelesti in lemne, pietre, ... baticul e primul cu care te poti lega - pansament, garou.

- in batic poti culege fructe, seminte, insecte, larve.

- il poti folosi sa filtrezi apa de sedimente sau sa-l adaugi la un filtru mai elaborat ( o sa detaliez)

- daca ai bai la incheietura bratului sau incepe sa te doara genunchiul dupa drum lung, il iei si-l legi sa-ti sustina.

- foloseste baticul sa te racoresti, sa-ti scazi temperatura, sa nu faci hipertermie. Il umezesti si te racoresti.

- daca ai parul lung, il poti lega sa nu-ti intre in ochi, cand cateri sau lucrezi.

- poti culege apa cu el, daca il legi de un pom inclinat, cand ploua tare. Ii lasi un capat sa atarne , si apa ce se scurge de pe trunchi, se absoarbe in batic, apoi se scurge in cana pe care ai asezat-o sub el.

- sti ca daca iti pierzi o manusa, e bai. Nu te gandi prea mult, leaga baticul pe mana sa-ti acopere toata palma si degetele, fa-i nod si tine mana inchisa sa nu se piarda caldura. In felul asta poti scapa de degeratura.

- ii faci un nod la un capat si poti plesni insectele cu el, greieri, lacuste, etc, pe care dupa ce le prajesti, fierbi sau usuci, le poti manca.

- il poti folosesti ca fata de masa, sa mananci pe el, nu pe jos.

- poti sa-l pui sub tine sa nu te asezi intr-un loc prafos. Mai tarziu il speli, care-i problema.

- poti curata cu el, il umezesti si iti cureti cortul, sacul de dormit rucsacul , ...

- poti ridica obiecte fierbinti, o oala de pe foc de exemplu. Il infasori pe mana si nu te arzi.

- cand ploua tare si ai un cort slab, se infiltreaza, am patit de multe ori. Atunci vei cauta ceva cu care sa absorbi apa si storci afara. Baticul face treaba buna si aici.

- il poti folosi ca saculet, sa pastrezi si sa transporti in el, ciupercute, fructe,boabe, insecte.

- in cazuri extreme, il infasori pe un bat si daca ai grasime, uleiuri, combustibil, alcool, poti improviza o torta.

- iti poti sufla nasul in el, il folosesti pe post de batista. Ee, zici tu, imi suflu nasul afara, ca pe santier, dar cand esti in cort, e noapte si afara e viscol, esti in sacul de dormit si ai vrea sa respiri, dar aerul nu intra, ca nasul e plin, ...

- la nevoie il poti folosi si ca petec la o haina, la sacul de dormit pe care l-ai ars , ca era subtire si noaptea te-ai apropiat de foc si acum ai gaura in el ( tu n-ai patit ? nu-i nimic, stiu cativa care au patit), ca ai trusa de cusut la tine in trusa de supravietuire ( o sa detaliez continutul trusei)

- il poti folosi pe post de fitil la o lampa cu ulei. Tai fasii (o sa detaliez cum se face lampa cu ulei)

- il poti lasa legat la vedere , ca semn ca ai trecut pe acolo.

- poti culege dimineata apa din roua. Am adunat o cana in 5 minute . Il plimb prin iarba si storc in cana.

- daca il alegi trategic, adica vara sa fie alb, galben (deschis la culoare) sa nu te incinti, iarna inchis la culoare sa se usuce repede sau iti alegi culori stridente : rosu, albastru,verde neon, portocaliu - vei putea sa semnalizezi cu el, aceste culori fiind vizibile de la departe. Legi de un bat, sau batul de schi daca ai si-l fluturi, sa te vada elicopterul. (asta daca nu ai alta posibilitate de semnalizare, rachete, fum, etc, detaliez mai tarziu)

- asezat sub sapca, iarna, la munte, te umbreste si iti protejeaza ceafa si urechile de razele ultraviolete (cum vezi ca poarta expeditionarii)

- il poti folosi pe post de burete, sa te speli cu el la rau

- ca prosop, dupa ce te speli dimineata pe fata, te stergi cu baticul.Se usuca repede, daca il legi la incheietura mainii.

- il poti folosi ca arma pentru a te apara de atacator : asezi la intr-un colt o piatra, bila, ceva, il infasori si-i faci nod. Cu el il poti plesni peste ochi, in fata sau in testicule. (poate pe tine nu te-a atacat nimeni inca, nu-i nimic mai e timp. Sau poate esti mare si puternic, dar fata asta nu e.

Si mai sunt si alte intrebuintari pe care nu le mai trec, ca o sa zici ca-s prea radicale.

Mai gaseste si tu.

linguri si iar linguri

Daca am mers la padure sa-mi fac o coada de topor, a pai am luat lemn si pentru lingura.

Cum pentru coada de topor am ales salcam, e clar ca a ramas destul si pentru o lingura.

Asta, ce-o vezi, este o lingura clasica, fara ornament, egonomica si rezistenta.

Aia deschisa la culoare , e din lemn de mesteacan. Este mai mica si mai adanca. Este o lingura foarte buna pentru luat la munte. E foarte rezistenta , are forma simpla.

Sunt unii care prefera ceva mai simplu.

si tu ai ce am si eu

- dupa principiul :
INFORMATIA NETRANSMISA SE PIERDE

Cele mai bune lucruri din viata noastra le avem gratis.
Ai soarele care da lumina si te incalzeste, ai aerul, sanatatea, apa(altii platesc scump apa potabila), ...
Apropo, ca tot veni vorba uite elementele vitale(fara ele nu poti trai) in ordinea corecta:
- aer - fara el mori in cateva minute
- caldura - fara ea mori in cateva ore
- apa - fara ea mori in cateva zile, mai putin de o saptamana)
- mancarea - fara ea mori in mai putin de o luna (unii in cateva zile)
- lumina - si fara ea mori, chiar daca indirect (nu poti obtine apa si hrana)
Fara oricare din aceste 5 elemente nu poti trai, de aia sunt vitale.

Iar astea sunt doar cele "naturale", nici nu intru inca in cele "supranaturale".

Ma tot gandeam, de ce asteptam sa pierdem ce avem, ca sa constientizam cat de mult a insemnat pentru noi ?
Suntem mai mult nemultumiti, de cat invers.
Asteptam sa ne pierdem vederea ca sa ne dam seama ce lucru minunat este sa vezi. Pai la ce bun toate celelalte?
Esti sanatos si te complaci intr-o stare letargica, fara sa iesi sa vezi, sa simti.
Natura este si pentru tine la fel de frumoasa.
Gandeste-te , ca o masina fie ea cat de scumpa, o casa, un iaht, ... avion, ... nu se compara cu o pereche de picioare bune.
Pe toate le poti cumpara, chiar daca unele costa mult. Dar ia zi, cine iti vinde niste picioare bune ca ale tale ???
Unde gasesti mainile pe care le ai, cine-ti vinde ? Fara ele nu poti sa-ti castigi painea.
Avem aceleasi lucruri (majoritatea) dar ne raportam in mod diferit la ele.
Gandeste-te ca am o gradina imensa, cu paduri intinse, cu munti si creste stancoase, cu cascade si izvoare limpezi. Am in padure o gramada de animale, nu merg niciodata la gradina zoologica, nu-mi place sa vad animale inchise in custi. Le-as desfinta pe toate. Te bucuri ca ai ocazia sa le vezi, animale exotice (ca plantele) fara sa-ti pese ca traiesc in captivitate si mor inrobite.
Afara, la padure nu vezi asa multe, dar ce vezi, e autentic, are mare pret.
Cum spuneam, nu-i lucru mic sa percepi mediul natural, sa-l apreciezi. Nu trebuie sa asteptam sa dispara anumite elemente, ca sa ne dam seama cat de pretioase au fost si cat de mult le-am neglijat.
Tu, care n-ai mult timp, ... si cand ai, faci altceva, ...
Aloca timp, sa simti vantul, cum iti racoreste fruntea. Treci cu mana dimineata prin roua rece si proaspata. Spala-te pe fata la izvor si asculta pasarele. Vei avea o mare satisfactie cu aceste lucruri ,,mici" si ,,neinsemnate".
Am decis cu cativa ani in urma sa apreciez ce am, cat am.
Cand alerg la padure, alerg fiecare tura cu gandul ca poate fi ultima, in felul asta vad altfel lucrurile. Cand ies la mesterit la fel. La munte la fel.
Si o data, chiar va fi ultima, dar eu n-am sa pierd momentul, n-am sa regret ca nu i-am acordat importanta cuvenita.
Dumnezeu a creat un mediu frumos de care sa ne bucuram, nu pe care sa-l ignoram, si sa-l distrugem.

- dupa principiul : CAND VEI CUNOASTE, S-AR PUTEA SA INDRAGESTI SI ATUNCI SIGUR VEI PROTEJA

Drumetul nu are sezon mort

Iarna, in crestele muntilor zapada e inghetata si ca sa nu aluneci, ai nevoie de coltari. La padure insa, zapezile sunt mari si te afunzi peste genunchi, lucru care face deplasarea aproape inposibila fara rachete de zapada sau schiuri de tura.

Rachetele de zapada moderne sunt extrem de practice avand greutate si dimensiuni reduse, fiind prevazute cu legaturi care permit mersul natural , (acelasi tip de legatura ca la schiurile de tura).

Ele sunt prevazute cu coltari in talpa, sa nu aluneci cand cobori, sau pe curbe de nivel, iar in fata au o lama prontala, buna pentru urcare.

Deplasarea desi este mai lenta decat pe timp de vara, totusi peisajul merita tot efortul. Iarna este alta lume.

Bine echipat , pornesti cu planul si traseul in minte, tinand cont si de faptul ca vremea la munte este foarte schimbatoare. Ceata , viscolul, nu sunt de neglijat.

Instructorul meu de munte a zis asa : ,,Muntele mic pe vreme rea e mai periculos decat muntele mare pe vreme buna".

O buna orientare te ajuta sa iesi din incurcatura. Bunul simt (al 6 lea simt, cum ii spun eu), te fereste sa te aventurezi in locuri expuse riscului de avalansa. Cunostintele teoretice despre natura, imbinate cu practica si echipamentul bun, fac parte din reusita.

Invata din timp sa iti faci si sa folosesti adaposturi, fie ele naturale sau artificiale. Stanele si refugiile montane sunt mai bune decat corturile si adaposturile improvizate.

Nu tot timpul ai refugii, ... atunci sa sti sa-ti faci un adapost bun, este vital. (o sa detaliez tipuri de adapost, mai incolo)

Adapostul se confectioneaza si adapteaza in functie de teren, de conditii, de resurse.

Iarna, inafara de vai, nu gasesti apa decat sub forma de cristale - zapada.

De aceea este foarte important sa ai un arzator (pe gaz de regula, merge mai rapid si e mai usor) chiar si in turele de o zi. Mai ai nevoie de o cana sau oala metalica, in care sa topesti zapada. Un termos este extrem de eficient. In bidoanele din plastic , o sa ai surpriza sa constati, dupa cateva ore, cand o sa vrei sa bei, ca nu mai poti, deoarece toata apa e inghetata.

Nu pleci niciodata, nici macar pentru cateva ore, fara un cutit, cel putin o sursa de aprinde a focului (o bricheta obligatoriu si daca vrei mai iei ceva), o lanterna frontala, o haina de schimb,o busola si harta si un mijloc de comunicare (telefon mobil).Ideal ar fi sa ai o mica trusa de supravietuire (detaliez mai incolo).

Nu mergi la munte iarna daca nu sti sa umblii corect . Suna banal, dar nu e.

Padurile sunt mai salbatice iarna. Ce-i si mai frumos, este ca vezi fiecare urma . Nimic nu poate trece pe zapada fara sa-si lase pasii infipti. Cand zapada e moale, nu merg fara sa fac zgomot si apuc sa vad vietuitoarele. Cele mai multe nu se simt deranjate de prezenta noastra. Si cand fug, no fac prea rapid. Apuci sa vezi.

Iti spun ca motivul principal pentru care urc iarna la munte, este sa vad cerul asta albastru inchis, nu-l poti vedea niciunde altundeva.

La padure , copacii iarna dorm. Insa animele nu. Inafara catorva care hiberneaza, mai sunt destule care umbla sa se hraneasca. E liniste, se aude doar zapada care se taseaza sub greutatea pasului. In zile insorite insa, pasarele multe, ciripesc ca primavara.