tabara de BUSHCRAFT - etapa de vara - a2a jumatate

Continuam cu a 2-a parte a taberei noastre. Treaba faina e ca aici fiecare are ocazia sa invete, sa experimenteze si sa impartaseasca atat cunostintele proaspat primite, cat si cele cu care a venit de acasa.

Desi multe din activitati presun munca in echipa, totusi oricare din noi trebuie sa fie in stare sa se descurce si singur.

Dupa o scurta recunoastere a zonei si memorarea resurselor disponibile si a locurilor in care le putem accesa, trecem efectiv la treaba.

Pare simplu sa-ti pui tabara intr-un loc sigur, insa fara cateva notiuni de baza poti risca mult si inca fara sa iti dai seama.

Astfel ca o data ce-ai prins schema cu alegerea locului potrivit si intelegi ca acesta trebuie pregatit intr-o zona cat mai lipsita de primejdii, urmatorul pas este sa ai resursele (lemn pentru foc si constructie, apa) la indemana si sa le folosesti corespunzator.

Cum iti asterni, asa dormi. Tocmai de aia ii important sa adaptezi bine adapostul in functie de nevoi,  conditii si resurse disponibile.

Mai inveti inca o treaba buna: anume, sa iesi din "autismul urban" si sa poti descifra elemente din natura. In prima faza observi si aspectele marunte din jur. Dupa o vreme ajungi sa cunosti mai bine ceea ce observi si sa poti folosi in diverse moduri, pentru tot felul de nevoi.

Exersam atat treburi pe care credem ca le stim cat si cele pe care le-am vazut pentru prima oara.

Lucrul cu uneltele are dublu scop: o data obtinerea accesoriilor necesare in tabara si totodata invatarea si perfectionarea utilizarii cutitului/macetei/toporului.

Ca idee, orice program as pregati si orice locatie as alege, reusita turei sta mai ales in dorinta participantilor de a se implica in mod activ si de a da dovada de buna intelegere. Nici trupa asta nu a facut exceptie si pot zice ca ne-am simtit bine si am reusit sa acoperim intreg programul propus.

Sanatate si sa ne vedem la urmatoarea.

tabara de BUSHCRAFT - etapa de vara - prima jumatate

 Asta a fost trupa noastra. Aproape doua maini de oameni, hotarati sa impartasim cunostintele si sa experimentam cat mai multe treburi faine si utile in cele cateva zile disponibile.

In prima zi gasim locul de tabara, ne cunoastem, povestim la un foc bun si dormim ca haiducii pe vremuri.

 Desi nu voi mentiona schematic activitatile desfasurate, am sa incerc sa redau totusi cateva momente din mai multe perioade ale zilei.

 In orice tabara cunoasterea zonei, vegetatiei, faunei, solului, da si a riscurilor, sunt treburi esentiale. Asa ca abia dupa o mica explorare a zonei si o descoperire a celor ce sunt la vedere dar ascunse ochiului neantrenat, purcedem la confectionarea accesoriilor si montarea taberei propriu-zisa.

 Astfel ca pe langa nodurile specifice si diverse moduri de atarnare a hamacelor, in functie de tipul lor si distante, invatam sa le montam si la un singur copac sau chiar niciunul.

 Daca avem culcus, ne facem si acoperis.

 Acum avem si adapost, asa ca urmeaza caldura si lumina.

 Ai la dispozitie 1 singur chibrit si maxim 15 minute sa faci un foc stabil cu ceea ce gasesti in jur, fara sa te folosesti de vreun material inflamabil adus de acasa. Timpul este suficient incat sa nu trebuiasca sa alergi inutil, dar nici sa le cugeti prea lung nu apuci.
Fiecare aduna gramajoare din materialele potrivite si treaba merge snur.
Discutiile, corecturile, remarcile, concluziile, si imbunatatirile, nu lipsesc. La final nu e vorba doar de o demonstratie pentru propria persoana ca la nevoie stii cum sa faci, ci e mai ales un prilej sa vezi cat de mult conteaza detaliile si cum lucrurile aparent banale le scapa celor mai multi.

 Dupa ce ne-am asigurat ca fiecare din noi a luat la cunostinta riscurile si tehnica de utilizare a macetei, putem trece la munca efectiva.

 Printre activitatile desfasurate mentionez si constructia unui adapost facut exclusiv din materiale naturale, obtinut doar cu ajutorul macetei (fara sfori, cuie, prelate, etc).

 De fapt sunt doua echipe care vor face doua adaposturi in locatii diferite. Fiecare din ele trebuie sa adaposteasca doua persoane care vor dormi la noapte aici, fara sac de dormit, izopren, tenda, folie de spravietuire sau alte accesorii.

 Experienta este complexa. Utilizarea macetei, gasirea si obtinerea legatorilor, a esentelor potrivite de lemn, cunoasterea detaliilor in ce priveste o protectie reala impotriva frigului si a ploii, sunt completate de intarirea mintii prin expunerea treptata intr-un mediu nou mai mult sau mai putin primitor.
 Vei invata sa intelegi si sa accepti compromisul ales.
Adaptarea este cuvantul cheie. Intai iti programezi mintea sa distinga resursele din tot ceea ce te inconjoara, apoi te educi sa gasesti multiple intrebuintari la lucrurile pe care le ai asupra ta.

Pentru cei ce au incercat, au reusit si au invatat ca e posibil si ca nici macar nu necesita vreun efort notabil, nu pot decat sa le reamintesc ca si pe viitor sa asculte mai mult de vocea ratiunii decat de temerile nefondate si ideile preconcepute.

As avea foarte multe sa va povestesc despre micile descoperiri, esecurile, reusitele si invataturile noastre, dar timpul este scurt si prefer sa mai mesterim cate ceva acum si sa povestim mai multe cand ne vedem la padure.

Va urma :)

drumetie montana - prin Retezat - o jumatate

 Da, e vorba de tinutul cu ochi albastrii, creste stancoase si parauri cu cascade.

 Urcam prin padurea de amestec pana ce se cerne si raman doar coniferele. In lungul vaii mergem o vreme, apoi traversam , parcurgem o portiune pe curba nivel ascendenta, apoi alt curs de apa.
Intalnim repezisuri si cascade, in ape curate si reci.

Poteca e destul de bine intretinuta, iar trecerile peste ape sunt asigurate cu punti zdravene din busteni.

 Pe masura ce urcam arborii se raresc si se micsoreaza pana ce arbustii raman singurele lemnoase pe zona.
Legat de lemne, am auzit de multa vreme ca se "acorda" sanctiuni serioase celor care taie jneapanul, totusi ciobanii de la stanele de sus deseori cu asa ceva se incalzesc. Insa acest subiect il voi aborda la momentul potrivit.

Traversand padurile de poveste, gasim si ciuperci mamut. Numa bune pentru tocanita de a2a zi.

 O data urcat si coborat varful cel mare, intram intr-o portiune de creasta mai aventuroasa.

 Are si portiuni cu inclinatii pronuntate si ceva traversari mai expuse.

 Norii vin si pleaca, dar pe ansamblu se acumuleaza pana ce vor cuprinde toata partea dinspre lac.

 Apropo de lacuri, de Taurile din Valea Rea, Galesu, Tapului, Taul Adanc, etc, la multe din ele ai acces direct pe ruta asta si pe celelalte apuci sa le vezi foarte bine incadrate, colorand si imbogatind peisajul.

A fulgerat si a tunat, turmele au coborat din creste si noi la fel. Am apucat sa urcam si sa vedem traseul complet. Sa zicem ca au dat cativa stropi pe undeva, dar pe noi ne-a ocolit.

spectacol la PENDUL

cu caiacele pe Bega - dimineata pe apa

inelele din lemn ... si cutia lor

Am fost provocat sa fac si asa ceva si n-am avut de ales. Nu am vrut sa le fac, ci am cautat sa le cumpar, insa nu am fost multumit de cautari. Asa ca am decis sa le fac de mana si cu mana mea.

Deci, am inceput sa bag la cap si apoi sa transpun in realitate.

Dupa ce am gatat perechea de inele din stejar, am ales un butucel de mesteacan argintiu sa le serveasca drept cutie.

Dupa scobire si inscriptionare gandesti ca-i de cand lumea pentru asa ceva :)

N-am facut io poze prea reusite asa ca nici nuantele si nici proportiile nu prea reflecta realitatea.

In afara de cele doua am mai facut cateva... daca tot detin "tehnologia".

De ti-a place ori ba, tu decizi. Pentru mine e inca o mestereala din care am mai invatat ceva.

Sanatate buna.

cu caiacele in Delta Nerei

aventura dunareana - a2a jumatate

Continuam calatoria. Dupa etapa de portaj, gasim intrare pe lacul cel mare.
Vantul sufla un pic asa ca avem parte si de cateva valuri.

Sunt mai multe lacuri in interiorul insulei ce difera intre ele, nu doar ca marime.
Arborii, cioatele si tufele de tot felul servesc ca loc de poposire si chiar de locuit pentru multe pasari

In jurul insulei sunt zone cu apa mica si calda, in care vegetatia acvatica este foarte abundenta.

Vaslim, vaslim, privim si inspiram.

Familii intregi de pasari si cai sunt destul de usor de observat.

Incheiem etapa cu caiacele dupa ce traversam iarasi Dunarea. Revenim la parcare, curatam si impachetam, apoi ne continuam drumul catre urmatoarea aventura.

In poiana linistita aflam locul de campare. Ne odihnim bine si ne trezim la ora decenta.

Coboram la locul de rapel si dupa o introducere si un scurt instructaj,

ii dam in jos pe corzi pentru a putea explora si galeria fosila.

Curaj este, cunostinta la fel. Nimic complicat, doar o etapa obisnuita din cadrul explorarii pesterii.

Intrarea maiestoasa ni se dezvaluie abia dupa inca un scurt rapel.

In bezna groasa zace o lume ascunsa privirilor. Cu ajutorul lanternelor insa, taiem intunericul si pasim lejer.

Pestera in cea mai mare parte este usor de explorat. Chiar si galeriile de sus le poti parcurge fara corzi, insa accesul este mai delicat si dureaza ceva mai mult.

Galeria principala se incheie taman in Dunare.

Aici fixam momentul in istorie :) .

La intoarcere parcurgem valea si iesim sus la pod de unde hotaram

sa urcam dealul pentru a vedea Cazanele Dunarii de sus.

Asa se face ca dupa doua zile pline putem afirma fara retinere ca infuzia noastra de Dunare a fost foarte aromata. Am vazut multe locuri noi si multe fatete distincte ale marelui fluviu.

Un pic obositi, dar si satisfacuti, hotaram sa pranzim la un ponton, cu umbra si peisaj linistit.

Multumim pentru participare si pentru modul in care v-ati implicat si integrat.
Nu e un secret ca pentru genul asta de tura a fost trupa mare, dar toate au mers snur.

Va doresc sanatate  buna si va mai chemam :) .