Aventura pe rachete - versiunea in miscare

Aventura pe rachete - a2a jumatate

Cum va spuneam, aventura noastra continua cu inca un episod ;)
Zapada pufoasa de peste 2 m ce era anuntata zilele trecute, acum s-a mai tasat si pasim pe una mai compacta, mai greoaie, mai inghetata.
Am primit in dar soare si cer albastru, asa ca de bun venit .

Pot spune ca aici e numa bine sa umblii pe rachete. Acum le vezi cu adevarat valoarea. Fara ele te afunzi pe alocuri si mai sus de genunchi.

Cerul se innoreaza treptat, insa apucam sa vedem crestele pe care aveam sa urcam.

Suntem deja aproape.

Ne cazam, mancam ceva, rezolvam treburile administrative si dupa un pic de odihna, iesim la o plimbare de seara.

Luna transpare prin patura subtire de nori, iar noi ne afundam in padure.
Exersam deplasarea in teren variat. Invatam cum sa ne ridicam, cum sa batem urmele si cum sa abordam obstacolele.

Dupa ce ne-am aerisit bine si ne-am facut pofta de mancare, ne intoarcem la cabana.
Seara se lasa cu povesti si ceai cald. Planul pentru a2a zi e facut. Mergem la culcare ca sa pornim cu forte proaspete.

Dimineata ne intampina cu ceata si viscol moderat.

Pe masura ce urcam, peisajul seamana tot mai mult a vis.

In creasta ne vedeam doar unii pe altii si exact cum va spuneam inainte sa pornim, asta ne va fi de ajuns ;)

Nu a fost o urcare usoara si nici o coborare lejera, insa nici n-am fagaduit vreo promenada in tura asta.
Am venit sa miscam, sa exploram, sa exersam, sa impartasim momentele faine si sa simtim natura din plin.

Din modul in care v-ati raportat si ati miscat, a rezultat o tura cu adevarat reusita. A fost o placere sa facem echipa impreuna.
Sa ne vedem sanatosi si la urmatoarele.

Aventura pe rachete - prima jumatate

No, ia fi atent cum ne-am adunat trupa faina si, in ciuda a tot ce ne vrajeste televizorul, suntem deja aici, pregatiti pentru aventura ce urmeaza.

Incalzirea incepe cu saparea parcarii pentru masini, din care una e microbuzul ;) .

Continuam cu instructajul si exercitiile de mers pe rachete.

Nu se anunta atata soare pe niciunul din prezicatori... si uite ca îi!

Urcam pas cu pas pana ce intram in padurile cu uriasi.

Zapada pufoasa de acum cateva zile s-a tasat si acum este nu doar mare, ci si grea. 

Cu rachetele de zapada e comod, insa pe picioare, daca esti singur, fie esti foarte puternic si umblii putin, ... fie esti victima.

Urmele se bat cu schimbul, iar in spatele nostru ramane o poteca frumoasa. Dar iata ca ajungem si la casuta care ne va adaposti pentru o noapte.

Dupa ce ne cazam si mancam ceva, iesim lejeri la padure pentru a explora, a face expercitii si a admira peisajul.

A2a zi ne trezim in forma. Ne spalam, mancam si pornim catre creasta.

Viscoleste si, pe masura ce urcam, vantul se intensifica.

O data iesiti in creasta mergem din semn in semn si cerul e una cu pamantul. Poposim un pic sa bem un ceai si sa gustam ceva, apoi ii dam in sus. Avem energie si fiecare pas ne apropie de varf.

 Va urma ;)

prin Semenic pe rachete de zapada

Am fost sa prospectam traseul pentru o viitoare tura. Vreme excelenta, temperaturi scazute.

prospectare

Am pornit sa gasim loc pentru tabara de bushcraft.

Pe masura ce urcam, stratul de zapada e tot mai gros. Iarna toate urmele sunt la vedere, asa ca putem sa vedem cu usurinta ce fel de animal este, cat de mare, de unde vine si in ce directie merge.

"Mancam si noi ceva ?"

Mancam, dar mai tarziu. Deocamdata avem inca dealuri de urcat, vai de coborat si busteni de sarit, pentru ca n-am aflat inca locul de poposire.

Mai spre dupa masa ajungem la un platoas care ne face cu ochiul. Cautam fagul mort in picioare.

Inainte sa scada temperatura, au fost ploi ce au imbibat lemnele, iar inghetul le-a cimentat. Acum, pentru a aprinde focul, trebuie sa treci lemnul prin doua procese : dezghetare si uscare.

O metoda eficienta si mai rapida (daca n-ai fierastrau) pentru a obtine butuceii pentru despicat o vezi in imagine. In felul asta castigi timp si nu umpli lemnele de zapada.

Despicarea si aranjarea lemnelor pe mai multe dimensiuni, aschirea si pregatirea patului pe sol sunt elemenete esentiale ce ofera reusita aprinderii din prima incercare.

 O fasie din coaja mesteacanului usureaza mult efortul, dar merge si fara.

Dupa ce ai flacara, diferenta o face modul in care ti-ai pregatit lemnele, cursivitatea si rabdarea.

Nu te grabesti sa pui multe peste flama plapanda, ca o inabusi, dar nici prea mult nu stai, ca sa nu arda de tot aschiile si sa ramai fara.

Dupa ce ai aprins focul nu mai pui surcele ci, progresiv, asezi lemn tot mai mare, avand in vedere sa nu il inabusi, dar nici in inaltime sa nu il cladesti. Un foc inalt este prea ventilat, consuma foarte repede nucleul de jar.

Mentionez doua greseli frecvente la facerea focului (mai ales pe timp de iarna, dar nu numai):

1- tai butucii pentru ars mult prea scurt - dezavantaj = lucrezi mult si obtii un foc mic, ce nu are forma adecvata pentru a oferi caldura necesara.

2- cladesti in inaltime - dezavantaj = caldura pleaca repede in sus, mai mult decat in jur, arderea e prea rapida, iar daca il lasi nesupravegheat arde lemnul din mijloc si nu apuca sa usuce lemnele de pe margine.

Butuceii ii tai scurt doar cat sa despici si sa aprinzi focul, iar restul lemnelor NU le tai mai scurte de 1 m.

Cat despre asezarea lemnelor ca la focul haiducesc, o faci doar pentru scurta vreme si in combinatie cu alt tip de foc pentru a reusi sa usuci lemnele foarte ude din jur. Insa dupa aceea cladesti in foc mai lung, mai la sol, mai stabil, cu lemne mai putine si mai groase.

Un foc aprins este considerat focul de langa care poti sa pleci si sa il lasi nealimentat macar o ora.

Acesta este timpul in care sa cauti materiale pentru adapost, poate sa iti procuri apa, sa te imbraci, sa manaci etc.

Ca de obicei, locul de tabara nu-l aflam din primele 2-3 prospectari, asa ca zilele ce urmeaza vom fi iarasi prin codrii.