si pentru ca toate sunt de dat, si asta e

Pozele sunt facute luna asta.

Cutitu-i bun, face treaba faina la padure. E cum il vezi.

Otelul scrie si pe lama de care-i, mesterul fabricant la fel.

Este un cutit reusit, ca altfel nu-l luam.

E chiar echilibrat. Are lama cam cat manerul ( cam 11 cm fiecare). Grosimea lamei este de 4 mm, iar latimea de 2,5 cm.

Manerul este din lemn de nuc.

Teaca e facuta din piele buna, de bovine, e tapana si tine cutitul excelent.
Ce, te incearca senzatii de deja vu ?

Stai linistit, are aceleasi materiale ca cel a lui Vlad, dar sunt diferente intre ele.

Asta are lama mai scurta, manerul un pic mai gros si varful mai ascutit. Si teaca difera.

Il dau, asa ca daca te intereseaza, scrie-mi o scrisoare dinaia electronica.

daca tot stai acasa si te uiti ...

Asa, ca sa concluzionez cu cutitul uite
Comentariu : Asta tot zice ca-si face cutit, dar de fapt el n-are treaba, probabil ca are deja cateva si zice asa crezand ca poate le da mai repede, ...
Raspuns : Aiurea , chiar vreau sa-mi tin un cutit, inca de la primul , ... asa am patit si cu lingurile.
No, dar ca sa revenim, ca am impresia ca omului ii place sa vada mai mult lucruri decat locuri, altu spune ca-i plac ambele, am zis sa-ti arat si o husa de fierastrau.
La un fierastrau bun cum e asta, se potriveste sa aiba si husa, sa-l poata purta si la curea daca vrea.
De ce-i bun fierastraul asta ? pai ii bun, e cel mai bun de pe piata (dintre astea pliante) , ca l-am testat in paralel cu celelalte, .. si da, am avut si fierastraie multe acasa.Am avut ocazia sa le incerc. E la fel de usor ca Bahco, doar ca taie cu 50% mai rapid.
In plus la un cutit si un topor cu maner din lemn si teaca de piele, merge si un fierastrau dinasta.
Pentru Mircea, ca o inceput sa iasa la padure, i-am pregatit teaca dintr-o piele nu prea tare, dar nici prea subtire. N-am vrut sa fac o teaca groasa, ca mai ingreuneza si aia. Pielea are cam 1,5 mm grosime.
E cusuta tot cu o fasie din aceeasi piele si are cusatura dubla.
Se inchide cu capsa, ca sa mearga rapid si eficient, puteam sa-i fac un nasture din piele, dar e mai rapid de utilizat capsa.
Acum il poate purta la curea, iar pe partea cealalta cutitul.

ar putea fi cutitul meu, ... doar daca nu cumva iti place tie mai mult

Asta-i narod , o pus 100 de poze cu acelasi cutit !
Abia m-am abtinut sa nu pun mai multe.
Ma, pai asta-i cutit bun.
Omul isi alege scula in functie de ce stie sa faca , de ceea ce-si doreste sa faca sau poate de ce anume vede la altii si crede ca i s-ar potrivi.
Asta e ceea ce cred ca ar putea fi cutiul pe placul meu, ... doar daca nu cumva ti-l place si tie si atunci ti-l dau.
Sta fix in teaca, dar na asta e ceva ce tre sa caraterizeze orice cutit, ... desi din pacate nu-i chiar asa.
Nu am vrut sa-i fac maner din lemne nebunesti, scumpe , tratate. Am ales lemnul de mar.
Este un lemn foarte fain. Am lucrat de mai multe ori in mar. E lemn tare si elastic. Are fibra foarte compacta.
Culoarea e faina, asa un rosiatic, inchis.
Nici dinasta nu prea ai unde sa mai vezi.
E cat se poate de echilibrat. La o mana medie cum este a mea, sta excelent.
Permite foarte multe pozitii de lucru.
Este un cutit utilitar, dar un cutit cu care te poti obisnui si pe care il poti lua oriunde .
Tija trece prin tot manerul si e batuta in capat.
Din nou vin cu precizarea ca un cutit nu este conceput sa despice lemnul, aia-i munca de topor.
Dar asa cum il vezi la 20,5 cm (ca 9,5 are lama si 11 manerul), despica la nevoie lemnul pentru foc ( cu conditia sa lovesti in lama cu un butuc, nu cu o piatra, cum mai vezi la baiatul ala pe discovery, ... taranul si actorul), fara sa ai stres ca nu tine. Sunt cutite tari.
I-am pus corn, ca asa am vrut, imi place sa aiba corn in ele, dar merge si fara. Amu daca tot il are, ii mai fain cu.
Teaca e din piele tare si e usoara. Are o culoare maro inchs. Stai linistit, ca nici dinasta n-ai sa vezi, ca nici tecile nu le fac la fel si nu le copiez din alta parte.
Completare (29/07/2010) - sigur nu-i al meu, ca azi am reusit sa-mi fac unul, cu manerul din lemn de nuc, imi place nucul. Nu-i mai frumos decat marul, in nici un caz, dar na, mie imi place.

cu corzi

Daca te uiti atent, ai sa observi la monumentul ala o mana de fier, ce se tine de o priza. Are legatura cu cataratul si cataratorii.

Zona-i faina, daca ai vreme cauta sa treci si paici. Gasesti cateva trasee sa te dai.
Ii cald azi, cald si bine. Vacile au intrat la umbra.

In vreme ce unii catarau, altii se dadea in rapeluri si pe tiroliene.

Printre ele, gasesc cate-o portita sa mai scot talajul din butuc. Incet incet, iese la suprafata lingura.

Finisajul nu am apucat sa-l mai fac acalo, asa ca am gatat-o acasa.

Asta-i una din lingurile alea mici pe care le-ai vazut cu ceva postari in urma. Am zis sa-ti arat locurile in care a fost cioplita.

Amnarul asa cum trebuie sa arate

La un Light My Fire dinasta mare (Army, ... ca altfel nu are rost), ca astea-s bune, i-am facut maner din mestecan dinasta finlandez (curly birch) si i-am pus si un inel de corn. Ca sa mearga bine la centura alaturi de cutitul scandinav.
Si cum nu-mi place ca amnarul sa fie in teaca cutitului, am preferat sa-i fac teaca separat. De data asta am pus parte lucioasa a pielii pe interior, ca sa intre si sa iasa usor si placuta si amnarul.
Acu na,imi si place cu pielea intoarsa la exterior, e mai paduresc.
Asa ca amnarul va sta foarte bine la curea pe o parte, iar cutitul pe cealalta parte.
Teaca are si un buzunarel separat pentru tablita aia, ca sa poti scoate scantei si fara ajutorul cutitului, ... in cazul in care otelul pe care-l ai in lama nu permite, ori in situatii tragice cand iti pierzi cutitul.
I-am impletit un snur din piele cu care sa-l poti asigura cand e in teaca, in felul asta nu-ti vei mai face griji ca-l pierzi (nu o sa-ti mai cada).
Pentru tine care ai un cutit bun si-ti place lemnul si pielea la maner si teaca, cu siguranta ca o sa-ti placa si un amnar de genul asta.

si solid si taios

Pai asta iara sta bine in mana.

La o lama buna, i-am facut un maner dintr-o buba de mesteacan (cum nu sti ce-i "buba"- asa ii zicem aici la noi- de mesteacan ? uite e aia la care englezii ii zic birch burl ) pe care am luat-o de la padure, am uscat-o cateva luni, am pregatit-o si am fiert-o cum trebuie. I-am adaugat corn de cerb.

Este vorba de cornul de cerb primit de la Stavros, din Simeria.

E foarte posibil ca asta sa fie cutitul lui.

Interesant cum pleaca cornul, se transforma si se intoarce cutit.

Cu el faci tot ce vrei la padure, dar si acasa in atelier.

Forma simpla si practica, asigura placere la folosire si durabilitatea foarte multi ani.

linguri pentru puii de om

Din cires le-am facut pentru ca e fain, amestec de rosiatic cu galbui.
Una-i mai mica decat cealalta.
Nu sunt nici prea adanci , dar nici prea deschise.
Sunt ergonomice si nu au muchii sau varfuri ascutite.
Cea mica are 15,5 cm lungime, iar cealalta are 16,5 cm .
Dupa lemn am fost pe deal cu Bogdan, acu vreo cateva saptamani. Era acolo un cires mare, cazut.
Lemnul statea de ceva vreme. Am avut de unde alege, mai uscat sau mai putin uscat, mai rosu sau mai galben.
Am folosit lemn uscat, e mai bun, are culori mai faine si nu-si mai modifica forma.

Uite, ti-am facut o poza sa le vezi comparativ cu una de dimensiuni normale, pentru adulti.

Sa te trezeasca soarele cu calde raze, in dimineti senine , ... poezie ? nu, e doar o alta tura la padure.

Verde si albastru, culorile noastre preferate, le intalnesti vara din abundenta. In orice zi senina te bucuri de un cer curat, albastru , a carei nuante variaza in functie de momentul zilei . Uneori mai sunt si norii aia mari albi, ma ce faini is si aia.
Verde , pai tot in jur e verde.
Dimineata devreme, in zilele de vara, soarele prinde imediat putere. Desi ne culcam tarziu, ne trezim devreme.
Cu fete somnoroase fiecare face ce poate. Unul incearca sa fie sobru, altul vorbeste narozii (incoerent).
Recunosc ca-mi place sa provoc omul la discutie , imediat ce casca ochii. Eii si cate mai poti sa auzi.
No Vlade amu te zic.
Intr-o dimineata devreme, dupa doar cateva ore de dormit (vreo 4), desi eram deja treaz de vreo ora aproape, am facut focul, am pus de-un ceai si ce mai era pe acolo, el inca dormea.
Na, la un moment dat, ridica doar capul, dar nu deschide ochii, cel putin nu cum trebuie, si zice : "in padure erau patru indivizi : laptarul, vacarul, indigenul si burghiul ", apoi capul ii cade si mai doarme o jumate de ora.
Liviu, are alt stil, el tot "lemne" vorbeste, intretine monologuri scurte, fara legatura intre ele si degeaba incerci sa comunici cu el, ca nu percepe absolut nimic.
Betele de umblat servesc si ca bete (stalpi) pentru tende, atat cele de fibra cat si cele de alun.
Foc, mic dejun energetic (cereale cu fructe, ceaiuri din plante de la fata locului), apoi adunam si plecam, ca-s multe de vazut.

Am zis sa mai fac o tura paici, sa vada si ei locurile astea.

Apa e scazuta si cat se poate de limpede.

Am o traditie de ani. De fiecare data ma spal si beau apa de la baza cascadei mari. Excelent loc, te incarca cu energie, e special.

O sa vezi, acu na, depinde cum se raporteaza fiecare la el, dar tie sunt sigur ca o sa-ti placa.

Dupa ce trecem pe la toate caderile de apa, pe la frumosul izvor de la Ochiul Beiului, pornim pe valea aia seaca in sus.

S-a terminat cu poteca turistica. Aici se merge pe si pe langa albie. Urme de poteca mai sunt doar.


Peisajul e junglatic tare de tot.

Aer umed, caldura mare, tantarime, verdeata din plin , poteci ingropate si si tainuite.

Exact cum ne dorim.

Ore de umblat trec, simtim apropierea pranzului.

Aici in linistea galagioasa de zumzete neincetate de la multimea feluritelor insecte,dar si ceva pasarele, hotaram sa facem popas.

Focul, oala, ceaiul, supa, carnatii, o branza buna si legumele si tot ce trebuie acolo. Nu-i vorba de mancare, ca nu mergi in natura doar sa mananci, dar nici nu poti spune ca-i putin lucru, ca nu-i la fel sa mananci acasa, la orice restaurant vrei sau afara, la padure.

Ma, aici tot ce mananci are gust bun (acu na, daca ti-ai luat la tine ce trebuie si-l prepari corect, ... sau daca nu esti pretentios).

Cateva tunete, vantul ce se starneste si doi-trei stropi ce cad, ne spun ca ar trebui sa montam tenda.

O data departati de foc, apar si "vampirii" deloc putini.

Amu eu n-am mare bai cu ei, mai ales daca mai sunt si altii cu mine (ii musca pe ei). Ei musca din noi, noi muscam din paine.

Plecam mai departe. Incepem scoala de invatare a arborilor. Si adevarul este ca e o bucurie pentru cine stie sau e deschis la asa ceva. Aici ai diversitate.

Printre cele comune , ne atrag atentia cativa frasini mai zdraveni, apoi cativa pini batrani.
Intalnim si tuia.

Dar cei ce inobileaza intreaga padure sunt acei arbori (ii vezi in imagine, aia mai grosi) , care stateau ascunsi printre ceilalti. Cu toate astea daca si din greseala ti-ai intors privirea in dreapta, vei simti ceva neobisnuit. Sunt mari, sunt conifere, si

da, sunt dintre cei mai mari - e vorba de arborele mamut.
A fost o mare bucuie pentru noi sa-i intalnim.

Am zabovit o vreme langa ei, dupa care am plecat mai departe.

Si multe alte treburi faine am mai vazut si facut , pe care nu le mai despic, ca nu sunt povestitor, nu ca n-as vrea, dar nu ma pricep.

Te las pe tine sa iesi, sa vezi si sa simti.

Indiferent daca esti manat de dorinta de a umbla prin locuri noi, de a cunoaste si a observa sau poate doar de a schimba peisajul, fa tot posibilul sa-ti aloci timp (sa faci prioritar) macar din cand in cand sa iesi.

Poate ca uneori te scoate din ceea ce numesti confortul tau.

Nu uita ca perimetru ala mic pe care-l numesti confort, il poti extinde, prin antrenament, invatare de noi lucruri, poate cateva accesorii utile in plus, si nu in ultmul rand parteneri de nadejde.

Pai iti spun , ca nu-i totuna sa petreci noaptea in padure , acolo unde nu trece nimeni si la ore,uneori chiar zile distanta de localitati. Nu-i ca si cum ai campa cu cortul la marginea unui sat, localitate, zona turistica, cabane, etc.

Aici chiar ai posibilitatea sa fi in natura, sa te integrezi.

Nu auzi muzici nebunesti, tramvaie, cmioane, strigate, si alte lucruri ce nu-si au locul in natura.

Si la noi in tara inca avem mai multe astfel de locuri in care poti umbla si poti petrece zile intregi fara sa vezi pe nimeni.

Acu ce sa zic, am pus doar cateva imagini, din locurile mai aerisite, ca unde era desis nu distingi mare lucru.

Asa ca in functie de timpul pe care-l ai la dispozitie, cauta sa te mai departezi un pic de localitti, de cabane.

Ca daca tot stai lipit de ele, n-ai sa vezi ( sau sa intelegi) mare lucru.

Pune mana pe tort si taie-ti o felie zdravana, nu te mai multumi doar sa stergi frisca de pe el cu degetul.