Puukko

Lama finlandeza din otel carbon, cu o constructie simpla si eficienta e cea mai buna alegere pentru oricine vrea un cutit cu care sa si mestereasca, nu doar sa se uite la el. E ascutita la varf ca sa poti intra foarte bine si la detalii, cand cioplesti, dar poti curata bine si pestele.

No, asa ca la o lama dinasta i-am facut un maner simplu si comod. Iar am ales radacina de arin, ca-i si usoara, are si culoare faina.

Sta bine in mana si ai o gramada de prize sa-l folosesti. Iti umple bine palma, in plus simti imediat cum il iei o "caldura" placuta, cum au cutitele facute de mana. Te imprietenesti repede cu el si nu-ti vine sa-l mai pui jos.

Teaca i-am facut-o din piele dinasta de ren. De culoare neagra, "turnata" pe cutit si usoara si rigida protejeaza bine omul si tine fix cutitul inauntru.

Cam asa arata in mana (nu infipt !) Asa ca idee, e o mana de marime medie.

Ii clar, se cere scos la padure.

nu uita sa te gandesti si la asta

"Arborele adaposteste sub frunzele sale omul care il va dobori" .

sa poti manca "din lemn"

Gata bolul. Din lemn de nuc l-am facut . Lemn usor si tare, stabil si mai are si culoare faina.
I-am facut si o urechiusa prin care trece snurul din piele impletita. Dar pe langa faptul ca-l poti atarna, urechiusa aia te ajuta sa-l ti bine in mana, cand esti in excursii manci supa si stai in picioare, ori esti in cort ( sau binenteles daca nu ai o suprafata plana pe care sa-l asezi) .

Daca insa ai masa sau suprafata plana, el e stabil si poti manca normal.

Ti-am pus sa vezi si interiorul

Gandesc ca la o lingura si o cana din lemn merge bine si un bol. Din el poti manca bine tot felul de ciorbe si pireuri si orez, paste, etc. In el poti culege fructe (mure, afine, agrise,fragute,etc).

Tot in ele poti sa-ti faci si salata de verdeturi, legume sau fructe.

Nu-i nici prea mare (casa zici ca-ti ocupa mult spatiu) si nici asa mic incat sa zici ca tre sa mananci trei dinastea sa te saturi (amu depinde ce bagi in el ca daca-l umplii cu pufuleti poate va trebui sa mananci 10 ! :)) )

un gand doar si poate cateva idei

Incep sa cred ca de fiecare data cand ies la padure mintea se "aeriseste" si vezi lucrurile dintr-o perspectiva mai curata.

Bazandu-ma pe vorba inteleptului - " Inteligenta nu inseamna neaparat intelepciune" si continuand cu ceea ce scrie la Carte - " Inceputul intelepciunii e frica de Dumnezeu", concluzionez ca omul chiar poate sa aleaga din cel putin doua unghiuri modul in care sa priveasca lucrurile.

Iesind din oras si indreptandu-ne catre padure, chiar ii ziceam lu Liviu.

Sunetele sunt foarte multe in jurul tau. Masini ce trec, caini ce latra, poate vorbele oamenilor, ori vreun utilaj. Din toate astea am ales sa aud/ascult doar mierla aia de pe gard ce statea intr-un picior si canta de numa.

Apoi tot omul poate sa aleaga si ce sa vada. Poti sa vezi ruinele si lipsa locurilor de munca, lucruri evidente si cat se poate de reale (de asemenea si cat se poate de nefolositor sa-i dai intr-una cu asta - "aici nimic nu merge bine ...", de parca ai schimba ceva spunand) sau poti sa remarci teiul inflorit si mirosul extraordinar.

Nu mai exemplific, ai inteles ideea.

Practic poti aplica metoda la aproape orice si aproape oriunde.

Aa, ca mi-am amintit. Apropo de incercari. Cand nu-ti mere cum ti-ai dori sau chiar iti mere rau, e bine sa nu uiti ca incercarea din viata omului lucreaza caracterul sau si nu urmareste sa-l distruga. Perspectiva optimista nu este doar buna pentru moral, dar e cat se poate de reala.

Revenind la floricele si flurturasi, am iesit o tara pe deal.

Si daca dansul s-a lasat pozat, am zis de ce nu. E un pic zdrelit la aripa acolo, dar se descurca si asa.

Batea vantul si legana ierburile, da asta se tinea aprig. Cum se mai domolea un pic, cum isi deschidea iara aripile.

Inainte sa plece Liviu mi-o lasat o prajitura dinaia faina, asa ca am luat-o cu mine.

Sus, pe iarba am sezut si am desfacut sa vad ce gust are.

Intre timp lacustele au inceput sa-si faca de cap.

Ca tot se dezbate de capuse, pai numa cata vreme am fost acolo am dat jos doua ce se plimbau pe picior ca pe stadion. Azi dimineata am scos una de sub brat, pe asta am cules-o in tura de zilele trecute.

La padure nu te musca doar tantarii, ci si paianjenii, capusele si multe alte ganganii, n-ai ce face. In jungla ti-o iei si mai tare, asa ca fi pe pace.

Pare un an bun pentru cimbrisor, asa ca am burdusit plasa. O sa prinda bine ceaiul asta ca s-a raci vremea.

Si am ramas cu ideea ca lucrurile sunt asa cum doresti sa le vezi. Poti alege sa vezi ce-i mai rau -la oameni, lucruri, evenimente ; sau tot ce-i mai bun - invatatura, efemeritatea, bunatatea, dragostea - tot la oameni, lucruri, evenimente.

Dar ce-ti spun io tie toate astea, ca poate le sti mai bine ca mine. Le sti, foarte bine, io abia acu le descopar.

imi era dor de verde

Si am plecat.
Am prins cald in prima zi. Dupa doar cateva ore de mers incepea sa-mi placa apa ceva mai mult ca de obicei. Dar am tras de un litru vreo 6 ore.
Important e ca am luat maceta. Apropo, daca vrei sa vezi si altceva decat locurile unde se prajesc micii si carnaciorii, e bine sa-ti iei scule sa-ti faci drum.
Potecile nu mai sunt la fel de umblate cum le stiai. Pe langa puietii de tot felul, au napadit si maracinii si urzicile si tot felul de specii ninastea bolunde. Unele te agata, altele te inteapa, altele te ard.
Am avut de ales, sa-mi fie foarte cald , cu pantalon lung sau sa ma zdrelesc pe picioare.
Ghici ce am ales ?
A pai io zgariat is mai tot timpul, asa ca am luat nadragii ai scurti.

In prima zi n-am taiat mai mult de 3 ore cumolat, cu maceta.
Aa, si daca tot eram prin zona, am trecut sa vad si arborii. Is mai mici ca asta de ne place noua, dar au vreme.

In rest, am vazut un bursuc de aproape. Sa vezi numa ca si el o fost curios. Ne-am oprit amandoi si ne uitam unu la altu. Era spre seara si n-am mai facut poza. Oricum n-ar fi stat el atat.

Era mare. Undeva la 18-20 kg, dihania, de doua ori cat Tom.

Era fain, cu albu ala pe cap. Ti-am zis ca am mai vazut unu in Elvetia, de l-am confundat pentru moment cu un caine, da pe ala nu l-am vazut de aproape. Ajung cu putin inainte de lasarea intunericului.

S-a inorat si incepe sa bata vantul din ce in ce mai tare.Inainte de tabara, merg la apa, la pielea goala, sa spal praful, transpiratia si sarurile ramase.

Faina treaba. Iti recomand daca ai unde, sa te speli totdeauna dupa cate-o etapa de umblat. Vei dormi mai bine.Vantul se intensifica si stropii incep sa cada mari si desi. N-a fost usor sa gasesc un loc unde sa nu-mi umfle vatu tenda.
Dar amu ca-s la adapost, mai mosmondesc cate ceva, ca nu ma pot culca asa deodata.

Dimineata adun si merg sa iau micu dejun in alta parte, mai sus, in padure.

Inainte insa am zis sa-ti arat cum prind hamacul. Desi is multi care ti-au aratat tot felul de noduri faine. Eu folosesc de multi ani nodurile astea simple.

De regula nu vad rostul carabinierelor la hamac, decat in cazul unor ploi torentiale si lungi (care-s chiar rare la noi - am prin 2 -3 de cand ies ). Atunci abia daca s-a scurs un pic pe cordelina hamacului, dar inauntru tot n-a patruns.

Carabiniera are rolul sa descarce/sa rupa legatura de absortie intre cordelina si restul hamacul;ui, ca apa sa nu poata patrunde.

Daca utilizez carabiniere, pe o parte fac cabestan. Simplu de realizat si oricat de tare l-ai solicita, se desface imediat cand termini cu el , practic doar il tragi jos din caraba.

Dincoace, fac unu reglabil - semicabestan blocat (vezi cartea de alpinism, ... baza)

Dar cel mai des ies fara carabiniere si fac acelasi nod de cel putin 8-9 ani incoace . E atat de simplu cum il vezi. Si indiferent cat de tare il tensionezi, nu scapa si cand vrei il poti desface usor.

Am fost de dimineata sa vad. E putina apa. Putina catre deloc.

Da asta-i curata tare. Am baut destula si am luat si la bidon.

E si perioada in care patrunzi mult mai greu pe zonele neumblate. Caldura, vegetatia abundenta, lipsa apei si urcusul is binevenite.

Am zis sa-i dau drept in sus. Printre crengile uscate, busteni, pietre, puieti de fag, liliac, tufe de mure, si tot felul de arbusti si tufe cu tepi, nu treci, ci te strecori.

Interesesant ca undeva la mijlocu urcarii am gasit pe un copac scrijelit cu ceva ani in urma. O trecut vremea, ... si nici nu ne-a dat seama,

Sus, cand speram sa iau o gura de aer proaspat, cand credeam ca dau de arbori adevarati, ce sa vezi, boschetareala.

Da nu asa cum ai vazut pana acu. Ci dinaia impenetrabila. Cam cat vezi tu in poza, cam atata vedeam si eu in fata.

Ma gandeam, ma, daca mistretul sau caprioara are loc, am si eu.Eeu da, dar rucsacul ...

Umbra nu, apa nu, loc nu.

Mi-am luat boscheti cat pentru doi ani (la asta ma gandeam atunci, acu nu mai zic asa).

Am bagat toata creascta numa pe narozii dinastea. Da-i fain, ca vezi treburi care pe poteca umblata nu le gasesti. Vizuini, pasari de prada, drumuri vechi. Cunosti mai bine padurea.

Amu daca meri si te pierzi si incepi sa te panichezi pacolo sa nu dai vina pe mine ca de aici ai vazut. Eu n-am treaba cu astea. De multe ori nu stiu unde sunt si pe unde merg si nici nu-mi pasa. Scopul e sa fiu in padure si sa umblu cat mai mult. Tot ce vreau e sa vad ce-i dincolo de dealu ala, sau ce urme or ramas in baltoaca sau noroiu ala.
Si spre deosebire de jungla, la noi mai patrunde si soarele.

Ieri o fugit o capriaora, in rest, am mai vazut si o vulpe. Altceva nimic.

Ieri ma gandeam pentru tura urmatoare sa caut ceva mai aerisit. Aiurea, ca azi deja am in plan sa dau o tura pe partea cealalta. Acolo padurile is si mai mari. Parcela e mult mai intinsa.

Baltoace dinalea cu mlastini, copaci fara coaja la baza, urme de mistreti o gramada.

Cu maceta inaintez relativ incet, insa fara ea ar fi luat dublu timp. Si ma gandeam stai sa vezi cand ies la loc fara boscheti ca o sa alerg. Pai ce crezi ca am mai iesit ?!

Da de unde.Toata ziua pe dinalea am bagat.

Maine ma duc sa ma plimb, sa culeg plante de ceai. Sa vad daca vine si Liviu, daca nu, oricum merg.

sti de ce ?

Iti prezint o ipoteza, nu adevarul pur, pentru ca Adevarul nu locuieste in om, ... decat poate pentru putin si destul de rar, evident pentru ca omul nu se simte deloc confortabil in prezenta Lui.

El obliga persoana respectiva, ... si e clar ca nimanui nu-i place sa fie constrans sa umble pe o singura directie (chiar daca e singura buna). Degeaba te vei lega te termenul "obligatie" . Ca alegand un sinonim care tie ti se pare mai potrivit, ori vei jongla cuvintele, nu vei schimba absolut nimic. (te sfatuiesc sa nu te poticnesti aici)

Si tu ca si toti ceilalti te-ai intrebat macar o data de ce nu e mai bine, mai usor, mai "cald" in priveste legatura dintre oameni.

Nici un popor, armata, echipa, familie si nici macar intre doi prieteni nu poate fi o legatura stransa daca nu este unitate.

Probabil ca in termeni filosofici unitatea e mai mult de atat, insa eu o definesc cum stiu.

As zice ca unitatea intre doua corpuri (materiale), persoane, chiar o persoana si Dumnezeu este asigurata de liantul dintre ele.

Atata vreme cat interesul personal (prost inteles si aplicat, evident) este mai puternic decat liantul, acesta va sta ca o bariera ce impiedica aderenta pe una sau ambele suprafete de contact.

Daca o echipa nu este "unul singur" atunci acea echipa face mult mai putin decat ar face fiecare individ (singur).

Insa daca o familie este unita intr-un scop comun, va reusi cu mult peste ce ar reusi oricare din membrii de unul singur.

Ca o mica aplicatie, as mentiona tot un exemplu legat de natura, pentru ca e mai frumos.

Intr-o expeditie intr-un munte mare, fiecare membru al echipei (teoretic) are un rol bine definit.

Daca celui ce urca varful nu-i asigura nimeni calea, nu e nimeni cine sa administreze, sa organizeze, sa transporte, si fiecare membru doreste varful dar nimeni nu se "sacrifica " pentru munca mai putin glorioasa, aia nu se numeste echipa ci tentative de ascensiuni solitare in paralel (evident cu sanse minime de reusita).

Degeaba ne plangem ca oamenii sunt tot mai reci si mai distanti cand de fapt prin actiunile noastre ne indepartam singuri unii de altii.

Am observat un paradox - cu cat mai mare orasul cu atat mai putina lume sti.

La sat desi e mai mic parca oamenii se cunosc mai bine.

Cu cat ai mai multe mijloace de comunicare, cu atat mai putin comunici, cu atat mai secretos devii, cu atat mai mult afisezi doar o masca. Nimeni nu stie ce simti, ce gandesti, ce traiesti.

Vei zice " Nimeni nu ma intelege" .

Dar numai tu esti de vina. Nimeni nu te intelege pentru ca nu discuti cu nimeni, de aia.Te temi de transparenta. Crezi ca in felul asta vei deveni vulnerabil. De parca "secretele" tale ar fi vreo arma impotriva ... impotriva a ce?!

Nu stiu cum percepi tu lucrurile, insa daca nu-ti alegi liantul potrivit, nu va exista niciodata o legatura buna intre tine si oricine doresti.

Unitatea sta intr-o legatura indivizabila asigurata de o dorinta comuna care trece dincolo de orice altceva.

Si inca o treaba. Legaturile dintre oameni se desfac oricum, mai deveme sau mai tarziu. Macar ai grija sa fie cat mai tarziu.

Vorba inteleptului : " Daca nu poti iubi, macar fi politicos" (pentru ca e clar ca nu poti iubi pe oricine/pe toata lumea). Ce inseamna a iubi, nu zic, ca s-a tratat in multe volume de catre foarte multi si tot nu stim nicicare decat poate la nivel teoretic. De cate feluri este si cum se aplica, ... vorbe ce acum le auzi si intr-o clipa sunt uitate. A iubi se poate invata intr-o viata intreaga, nu intr-o jumatate de ora.
Daca actiunile din trup nu rezoneaza in spirit, e echivalent cu a munci, a-ti sapa gradina, a culege roadele, a le pregati si conserva si sa nu le gusti niciodata.

Iti trece oare setea daca ai multa apa langa tine dar n-o bei niciodata ?

Normal ca nu, ci vei muri de sete.

Cana din lemn de nuc

Asta-i ceva mai mare decat celelalte. E simpla si robusta. Peretii nu-s subtiri, nici prea grosi, dar cu toate astea vei ramane surprins cat este de usoara.
Am ales pentru ea lemnul de nuc. Imi place mult nucul, poate cel mai mult din lemnele cu care am lucrat.

Din ea poti sa bei ce vrei tu sa bei si mere bine sa manci si supe la excursie.

Amu ti-o intorc pe toate partile s-o vezi cat mai bine.
Lemnul provine de la arborele ala de-o cazut acu 2 ani pe stanga cum cobori. Din acelasi arbore am inceput si bolul. Acusi e gata si ala. Mai am ceva finisaje la el.Cana si lingura de lemn.

In functie de forma, dimensiune si esenta iti alegi cana care crezi ca-ti place imi zici si-ti trimit detaliile.

Pana una alta, tre sa trag tare sa termin si patu ala, ca mi se pare ca tot pierd timpul cu - pune salteau pe jos, i-a salteaua ... si asta in fiecare seara si dimineata.

Fac patul, ca-l vreau din lemn.

Rumegusuri nebunesti, dinalea nu-mi mai trebuie. Lemnu uscat si pregatit acasa, la dimensiunea si forma care-o alegi.

Ah, ca tot povestind mi se face dor de-o tura la padure si amu ii tarziu, tre sa dorm.

cine n-are cal merge cu bicicleta

Pana se mai ciopleste ceva, sa mai umblam un pic la padure. Am zis ca pe o vreme asa buna mere la fix o tura cu bicicleta.Ma gandesc ca si indianu daca n-a fi avut cal, ar fi mers cu bicicleta.

Apai de ne-am pornit pe forestiere, am facut in asa fel incat sa trecem si pe la arborele preferat. Dincolo de sobrietatea (narozeasca si neplanificata) urmaream mai de graba sa raportez arborele la dimensiuni standardizate.

Ma gandesc ce fain ar trebui sa fie sa te plimbi in paduri cu astfel de arbori si chiar mai mari.

Dar pana la vise, "mancam" ce avem.

In stanga si-n dreapta noastra se deschid poteci si vai ce-mi fac pofta. Dealul face pofta de alergare.

Dar ma gandesc ca-i fain sa bagi cu bicicleta pe poteci, mai fain ca pe forstiere, insa la betoane nu am nici o placere. Las altora soseaua.

Daca nu simti dealurile, crengile, noroaiele, paraiele, inseamna ca nu esti la padure cu bicicleta ci in alte parti.

Si mai o treaba faina-i ca nu meri cu soarele-n cap toata ziua.

Apoi mai dai de cate-un lac, ma bagi o baie, iei o gustare, ca apa face foame si-i dai mai departe.
In functie de timpul pe care-l ai, adaptezi si tura.

De cate ori vad arbori impunatori, batrani de cel putin 100 de ani, ma opresc si-mi fac timp sa-i admir.

Fiecare parcela cu arbori mai zdraveni, o poti considera o raritate si chiar ceva pe cale de disparitie. In sensul ca probabil e urmatoarea ce urmeaza a fi exploatata.
Chiar discutam cu Luci asa in cateva cuvinte diferenta intre a utiliza resursele pe care suntem administratori si a le exploata.
A utiliza presupune ceva mai mult . Nu mai detaliez, ca mi urc in cap ...
Dar zic totusi ca lemnarii nostrii pe langa ca fac masacru, lasa foarte mare deranj. Crengile aruncate pe vai, blocheaza paraiele, aduna malul, etc. De la taberele lor raman o groaza de gunoaie si cauciuri de raba si taf, bidoane taiate, aruncate, resturi de haine, uleiuri, etc. Urata treaba. Nu intereseaza pe nimeni sa i-a masuri in privinta asta. Bine ca luam lemnul, ce ramane in urma, ... vorba acea "dupa noi potopul".
Iar noi ceilalti, vedem, nu ne place, comentam si apoi facem la fel. Apropo, te-am vazut cand ti-ai golit portbagajul de moloz in dreapta drumului la iesirea din oras. Urata treaba. Nu zic sa-ti fie rusine,ca nu-ti este.
Apoi meri cu fata de mana si inainte sa intrii in alimentara arunci doza de suc (energizant !) pe jos , parca n-ar fi si cosuri de gunoi langa.
In rest toate bune si frumoase. In sensul ca asta-i padurea si natura cu om cu tot.
Cunosc ca ma apropiu de localitati in functie de cantitatea si diversitatea deseurilor.
Amu o sa zici ca termin postarea intr-o nota pesimista, dar nu-i deloc asa. Nu-i nimic mai realist.
Asa ca pana una alta, sa vedem unde mai gasim cirese.

Culegem acu, ca sa avem la iarna

De data asta calatoresc usor, fara rucsac, doar cu o borseta, ... ca indianu. Doar in pantalon scurt si sandale (si daca nu ma bagam prin spini si increngaturi meream descult), ca simt

cat mai bine.

Ma uit la potecile pe care alergam iarna, acum sunt acoperite complet.

Nu ma pot abtine uneori sa nu ma gandesc, ca daca as vrea, as putea sa alerg drept prin tufele ale mari, printre puieti, pe deal in sus, cat de aprupt ar parea sau pe paraie cu pietre si nu m-ar putea prinde. E si asta un avantaj, nu doar sa cunosti zona, ci mai mult, sa o poti parcurge rapid, chiar si acolo unde lor li s-ar parea imposibil de intrat.

Dar astea-s doar niste ganduri d'ale mele asa ca nu detaliez. Obisnuiesc sa transmit uneori ce gandesc, chiar daca nu are neaparat relevanta sau chiar daca nu se intelege.

E bun macar si pentru diversitate.

Revenind la marcaje, cam asa era ideea lu Catalin despre marcaje.

Si nu asa. Vorba lu Vali - " astia or furat si marcajul vopsit" . :))

Amu iti spun inca o data ca sa fie clar, eu de marcaje n-am nevoie, ba chiar le evit, aproape oriunde merg.

Hei, dar nu intelege gresit, nu te indemn sa faci la fel, ... deloc.
Insa marcajele te ajuta pe tine, care nu sti paici si vrei sa parcurgi in plimbare , alergare sau cu bicicleta un traseu bine definit si nu sa bajbai obosit si ratacit dupa iesiri.
Stalpii i-au scos cu totul, unele tablite le-au rupt, iar acum au rupt coaja cu vopsea cu tot. O minte intunecata sau mai multe, care ori de plictiseala ori si-a imaginat ca face vreo treaba buna. In sfarsit, n-am nici o treaba cu asta .
Insa pacat de munca si implicarea lu Catalin si a baietilor.
Sa culeg cimbrisor si sunatoare, menta si coada soricelului, de aia am iesit.

Amu asta dintosu ce cauta acolo in campu cu flori aia nu stiu.

Cert e ca multi se infioara cand vad mortaciuni sau schelete, ... dar ignora semnele. Mie mai de graba imi aminteste de efemeritatea vietii in trup si ma face sa recalculez prioriotatile.

Asta era marisor as spune . Si dupa cum observi nu era deloc batran. Era matur si zdravan (vezi dantura).

Merg mai departe si iar ma opresc. La cules folosesc cutitul. Nu smulg planta ci o tai.

Dar cand mi se deschide o priveliste nu ezit s-o admir. In departare se aduna norii.

Deja Semenicul e acoperit. Pe semne ca o sa ploua. Las ca-i bun.

Despre ele ti-am mai scris, asa ca nu mai repet. Dar cine are curiozitatea poate vada un pic mai in detaliu.

Dupa o zi calduroasa prinde bine un pic de ploaie.

La coborare dau si de ciresi. Ma sui in ei si-i dau bataie. Nu stiu cum gandesc altii, dar noi paici consideram ca a manca cirese se cheama doar daca esti in pom si le culegi cu mana ta.

Inchei cu un alt gand. Anume ca :

"Sunt peste o mie de feluri de a pierde o zi, însă niciunul de a o întoarce înapoi"

Nu zic io ce inseamna o zi castigata ca sa nu zici ca te sugestionez, dar te sfatuiesc sa te gandesti bine la asta.

Pana atunci, sanatate si numa bine.