No ma, hai sa vedem ce se mai ciopleste

Si am zis ca pe asa o vreme faina ar fi bine sa iesim la cioplit. Zis si facut. Am urcat dealu si ne-am bagat in dreapta , la mestecenii aia cazuti. Taiam si despicam cu toporu si ne luam lemn de lingura.
Aici sus, lemn elastic pentru cadru de fierastrau nu se gaseste (alun, corn). Asa ca traversam si coboram pe stanga pana la jos la parau.
O gura de apa si un biscuite, o taiatura si doua despicaturi si fierastraul e gata. Acum putem taia si mare si repede si drept.
Stiu io un nuc cazut din 2009. Dar fi atent, ca nu-i sta trunchiul pe pamant sa putrezeasca ci se sprijina in ramuri. Apropo de guster. Apropo ce ? Nimic. Uite-l, era si el pacolo atata tot. Se plimba prin soare ca soparla ! Vali isi taie pentru o canuta. Hop, iaca si fisura. Nu-i bun capatu ala, taie mai din mijloc.
In vreme ce scobeste cu dalta , ce mai sare si-n baza degetului ce tine lemnul, imi aduc aminte ca si eu am patit asa in valea Cernei.

Asteptam sa vina microbuzu cu oamenii (ca aveam de lucru acolo) vreme in care scobeam si cana. Pac, in graba si-n forta se infige si-n palma. Sangele incepe sa ploua si nu-mi venea sa ma opresc, ca stiam ca n-am multa vreme. Eii, nasoala treaba ca daca nu ma opresc umplu toata cana de roseata.

In fine dupa ce sug si scuip, fac ce fac si reusesc sa pun si ceva leucoplast, continui multumit. Insa am invatat ceva. De atunci anii au trecut si am prins miscarea cu daltile.

Cutite , dalti, topoare si fierastraie, toate fac treaba mai bine si mai sigur dupa ce inveti sa le folosesti. Asa ca idee este foarte important sa adaptezi viteza si forta aplicata la scule, pozitie si esenta. Nu lucra niciodata in forta si nici prea repede.

Mai bine iei cate putin o data si ramai odihnit si netaiat, in plus nu risti nici sa compromiti materialul (cand si daca iti scapa).

Revin la nuc. A pai daca tot am revenit, il despic, il indrept, desenez cercul cu creionul si compasul si incep treaba.

Dupa tesla, iau mai fin cu cutitu ala cu lama stramba.
Daca i-am scobit causul, m-am apucat sa indepartez surplusul cu toporu. Nu dureaza mult si indepartez grosul.

O mica ureche ii las, prin care o sa treaca snuru din piele cu care o agat cand nu mananc din el. Am zis mica, asa ca ce vezi acuma urmeaza sa treaca prin cutit.

O inceput sa adune vatu norii si bubuieli prevesteau ploaia ce avea sa vina. Primii stropi ne anunta ca-i timpu sa ne retragem undeva la loc ferit.Parca am fi in jungla, ploua zilnic 1-2 ore.

Aici, daca tot stam si asteptam sa treaca potopu, scot cutitu si-i dau bataie.

Au ca fain miroase floarea de salcam.

Imi amintesc de clatitele cu floare de salcam, da nu stiu daca apuc sa fac anu asta, ca deja se cam scutura.

Intr-un tarziu ploaia trece, ... lemnele raman. In rest am mai luat si lemn de-o cana, ca mi-ai zis sa-ti fac una mai marisoara. Amu om vedea cand si cum .

De nuc, ca de mult n-am mai facut

Ziceam ca nucul si ciresul sunt preferatele mele. Desi lucrez mai des cu cires, totusi nucul este lemnul de suflet. Fara multa introducere - iaca ii gata si lingura de nuc. Ii de marime medie, lingura comoda, robusta, dar eficienta la mancat si mestecat (in oala mica, ca nu-i dinaia de gatit cu coada lunga).

Ti-am asezat-o langa cealalta de mestecan ca sa vezi proportiile, dar si contrastele.

No ma, ca sa vezi lingura si din lateral. Nu-i nici prea curba dar nici dreapta nu-i, e exact cum tre sa fie.

Si cand scriu, de regula stau cu ea in mana, ca sa o pot descrie mai bine. Din ce vad in poze, pot sa-ti zic ca in realitate lingura are culoare mai faina, mai vie !
In rest, lemnul e uscat bine, asa ca lingura e pe cat de tare pe atat de usoara.
Snurul la coada si husa din piele completeaza lingura ta de mancat. Cum ziceam si mai de mult

- omu tre sa aiba lingura lui de lemn, ca totul sa mearga bine si sa fie fericit cand iasa la padure.

inca una mai mica

Cand am fost la padure am luat si lemn de carpen, pentru o lingura mai mica. Sti cum e carpenul, simplu si tare. De aia imi place lemnul asta, ca pot scoate linguri care n-ar iesi din alte esente.
Ii buna pentru un copil, o fata sau pentru oricine doreste o astfel de lingura. Dar merge fain sa scoti din borcan dulceata, zacusca, miere.
Evident ca poti sa mananci si supe si pireuri, budinca si ce vrei tu, cu precizarea ca in loc sa duci la gura 23 de linguri, vei duce poate 35 ca sa golesti farfuria.
Cand si cand, printre cele de marime medie obisnuiesc sa mai fac si cate una mai mica si vreuna mai mare.

lingura ta din lemn

Din lemn, de cires. Lingura e simpla , usoara si are coloarea caracteristica de cires.

Imi place mai mult combinatia de galbui cu rosiatic decat doar una din ele. Pata de pe coada lingurii este o fasie din scoarta arborelui.
Nu ti-am povestit cum le cioplesc pe astea pe care las un pic de coaja, dar poate ti-ai dat seama.
Dupa ce despic bututucul, vin din exterior spre interior (nu de la centru catre suprafata ca de obicei). Asa obtin si pata mai inchisa in centrul concavitatii.

Asta-i ceva mai marisoara, mai incapatoare. E placuta la mancat si mere fain si sa mesteci in

oala, cand iti gatesti la padure.

Niciodata n-am zis ca-mi plac toate lingurile pe care le fac. Aiurea, multe din ele nu mi-au placut, insa le-au placut lor (celor care le-au luat). Sti cum ii cu diversitatea, unul vede ce altu nu.

Dar sunt si cateva care-mi plac. Asta e printre ele. La gata nu le privesc ca si cum le-as fi facut eu, ci le privesc doar ca linguri, pentru a putea distinge cat mai clar.

Drept e ca pozele distorseoneaza realitatea, pe de alta parte o arata mai bine ca orice text.
In fine, ii bun sa aiba omu lingura lui de lemn. Unele au snur in capatul cozii, altele nu. Husa din piele au toate. No, sanatate si pofta buna.

Multe din linguri sunt cioplite la padure

Umblii evident, ca nu ai cum sa ajungi unde vrei sa ajungi fara sa umblii. Amu drept e ca uneori umblii de dimineata pana seara, dar merita. Intr-o zi de mers vezi multe.

Si dupa ce ai gasit si pregatit locul, ai amenajat tabara, ai mancat, te poti opri o clipa sa-ti tragi rasuflarea.
Din hamac poti sa vezi printre crengi daca arborii nu-s atat de desi. Ziua cerul si pasarile, iar noaptea stelele. Asta binenteles daca alegi sa nu pui tenda. In rest simti asa un vanticel placut si hamacul cum se leagana incet. Adormi fara sa-ti dai seama.

Dimineata cand te trezesti in padure indiferent ce faci, ti se pare mult mai bine decat acasa.

Chiar si spalatul la izvor, facutul ceaiului si a micului dejun sunt mult mai faine ca dusul si aragazul de acasa.

Acompaniat de cor pasaresc, fara multa graba incepem sa mesterim. Vorbele se raresc lasand loc loviturilor constante de topor.
O data ce-am despicat si pregatit lemnul, trasez forma lingurii, ca sa stiu cat si cum sa iau.

Si-i dau bataie, ... bataie cu toporul. Urmaresc conturul pana ce desenul de pe lemn prinde viata.

Cu toporelul pot intra mai bine la detalii decat cu al mare. Asa ca la cioplit maruntisuri e clar ca-l prefer pe asta.

O data ce-am gatat cu toporelu, iau cutitu. Am vazut ca multi din voi prefera sa faca intai concavitatea apoi restul lingurii. Eu de cand fac linguri procedez exact invers. Nu zic ca-i mai bine in vreun fel sau altul, zic doar ca asa imi place sa fac, ... deci in mod clar pentru mine e mai bine asa :)) .

Abia cand gat cu cutitul, incep sa scobesc interiorul. La sfarsit ii fac un finisaj relativ doar prin razuire cu lama cutitului. Si scot din ea o lingura lingura functionala.

Pentru finisaj adevarat, acasa cu smirghelul.

Vad ca Liviu lucra la asta de mar, oare o fi gatat-o? Nu mai stiu, ca fiecare era cu ale lui.

Pe final de postare te las cu padurea imbracata in verdeata si ornata de sarbatoare cu flori de leurda.

Ti-am zis io, ca raspandesc un miros tare ciudat. Un parfum floral cu iz de usturoi .

Oamenii au tot felul de ambitii, care mai de care mai nastrusnice. Insa indiferent de dorinta sau subiect, se manifesta asemanator.

E ca si cu muntele. Nici nu-l urci bine si deja ai plan pentru urmatoarea ascensiune.

Mi-a ramas proaspat intiparita ultima tura de alergare. Pe final am abandonat ca am considerat ca nu merita efortul. Prefer sa ies si azi undeva decat sa fi sacrificat cel putin 2 zile de refacere.
Si pentru ce, pentru cativa km in plus. Asa ca dupa 8 ore de alergare ultimele 2 ore jumate le-am mers.

In tipul turei ma gandeam ca o sa iau o pauza mai lunga. Aiurea, la o zi dupa deja iara vreau sa dau una.

Orice faci peste limita de confort te poate salta un pic mai sus, daca faci cu bun simt. Un pic doar daca ai fortat atunci, cazi mai jos decat te asteptai.

Alergarea e buna, nu sti de ce ?

Pai in primul rand daca iti place, ai ocazia sa faci ce-ti place. Si in alta ordine de idei face din mers ceva banal ca respiratul.

Asa ca daca iti place sa umblii mult sau daca iti doresti sa o faci cu usurinta, iti recomand sa incepi sa si alergi. Dar nu la stadion o jumate de ora , o ora.

Dute la padure, dute pe sate, dute macar prin parcuri, pe malu apelor, baga deal si vale. Nu alerga repede, alearga mult.

Legatura dintre cioplitul de linguri si alergarea la padure habar n-am care-i si nici nu-mi bat capu cu asta.

Si se gandeste el : "ma oare ce-o fi vrut asta sa zica ? oare la ce s-o fi gandit in postarea asta?"

Pai iti acu la ce m-am gandit, la nimic. Am aruncat gandurile asa instant cum or venit fara alte formulari si elemente de legatura.

E ca-n viata, tai cu firizul si te gandesti ce bine era vara trecuta la baraj la o baie asa mai spre seara cand apa ii numa buna de inotat.

Treaba cu cana de lemn

Treaba e ca am gatat-o. Dintr-un burtuc de cires am scos-o. Dar o durat ceva vreme pana ce am pregatit-o lemnul. Apoi de cioplit, ciopleam cate un pic azi un pic maine, cum aveam si io vreme.

Asta-i ceva mai mare decat ultimele.

Prefer ciresul pentru ca-i usor cand e uscat si e mai stabil ca multe esente. Un alt lemn bun e nucul.

Formele canilor pot fi foarte diverse, fiind limitate doar de aspectul functional.

Pe viitor pe langa astea, am sa caut si forme mai neregulate .Voi inlocui simetria cu elemente naturale ale lemnului.

Cat despre kuksa, mi-au placut mai mult decat celelalte cani din lemn, pentru forma si istoria lor.
In rest e clar ca la padure ii fain sa bei din lemn.

Si poate nu esti cu cioplitul

Atunci poti sa iesi la o plimbare cu bicicleta. Si sa fi sigur ca nu se compara tura pe sosea in praf, noxe si claxoanele soferilor needucati (sunt extrem de indulgent in exprimare).

Te claxoneaza "taranii" aiurea, mai tare te sperie. Sa sti tu care motivezi atitudinea asta deplasata ca in niciuna din tarile civilizate din Europa soferii nu fac asa.

Dar ce-ti zic eu tie, ca de multe ori te vad cum iesi cu bata la un alt frate (semen, individ din acelasi neam, popor) de-al tau in trafic. Ma tot gandesc cum nu ti-e rusine sa-l injuri de fata cu familia lui si chiar a ta, ...

Revin la bicicleta.

Nu stiu de ce-si inchipuie ca ala de pe bicicleta e surd si nu-i aude motorul cand vine din spate !!!

Apoi te mai arunca si-n sant, ca-i o tara baut si o gresit cu vreo cativa zeci de cm (vorbesc la concret, nu inventez, unii din ai mei au patit).

Daca te regasesti intre cei patiti sti exact ce zic. Si daca te regasesti intre cei ce claxoneaza si chiar streseaza biciclistii, sperie pietonii (chiar si pe cei ce trec pe trecere) nu-i bai, nu te leza prea tare ci mai de graba revino-ti si nu uita ca important e omul, nu masina care-l cara. Nimeni nu e mai mare sau mai destept daca se suie intr-o masinarie.

Cu masina sau fara omul e acelasi.

In fine, la padure acolo te dai cu adevarat cu bicicleta, in rest doar simulezi.
Sunt baieti care asta fac de multa vreme, insa nu lor ma adresez. Eu tie vroiam sa-ti deschid o poarta catre verdeata. Nu-i vorba de performanta, de timpi, de distante, ci mai de graba de o forma de miscare si relaxare activa extraordinara.

Nu sunt biciclist desi nu mi-e straina bicicleta. De mic ma dau si inca de atunci m-au atras turele cu bicicleta la padure.

Desi de cele mai multe ori bag singur si merg pe unde si cum vreau. Poate e un pic din caracterul meu antisocial, nu stiu. Sau poate doar imi place mai mult linistea, sau na, poate nu reusesc sa ma sincronizez cu altii. N-are importanta.

Este o forma de deplasare silentioasa care-ti permite sa si oboservi natura. E curata, nu face zgomot, nu polueaza si te mentine sanatos.
Imi aduc aminte cum intr-o seara intr-o tura lejera, cand ma asteptam mai putin, dau peste turma de mistreti.
Erau cred ca vreo 30 de mistreti si vreo 15-20 de godacei.
Atunci am inceput sa gonesc in paralel cu ei. Pentru cativa zeci de metrii am "alergat" impreuna. Fain moment.
Spre deosebire de alergare, la bicicleta efortul nu este continu. Dupa cateva pedale poti sa te opresti si bicicleta inca merge.

In alergare fie drum drept fie vale, picioarele merg continu.
Si sa vezi numa cum bagam asa usor, deodata s-or auzit niste bubuituri puternice, s-a racit brusc si a inceput sa se intunece.
Si a inceput sa toarne. Ce sa mai pedalezi, ca pe langa frigul ce-l simteam de la vant si ploaie, ploua de nu puteai cobora bine panta ca te loveau stropii tare in ochii, iar ochelarii nu prea mai ajutau.
Sub copaci cu frunza deasa gasim adapost pentru o vreme doar.

Si pana la urma ploaia s-a oprit, ca asa sunt astea de vara. Apoi cand baltile si noroaiele is mari iar ii fain. Drept e ca pe calcarul ud mai scapa, mai cu seama in deal si-n curbe.

Asa ca iti recomand sa faci macar cand si cand cate-o plimbare afara din oras, de pe asfalt si cat mai departe de masinile nebunesti.

inca unul sa mesteresti cu el

Lama scandinava din otel carbon, cu o constructie simpla si eficienta, de lungime medie este una din cele mai potrivite la mesterit in natura si pe langa casa.
Cutit usor si rezistent, nu-i incarcat cu elemente inutile. Cu el poti sa tai si sa cioplesti fara nici o grija.

I-am facut maner din lemn de Tisa si garda din corn de cerb.Teaca este si ea simpla si isi face datoria cum trebuie.

Am ales o piele de ren, de culoare maro. L-am intors sa-l vezi si-n dunga.
Mai jos langa el "batranul" si bunul meu cutit (nu-i chiar asa batran si evident daca il cere careva il dau si pe ala :)) )
Sta bine in mana si forma manerului iti asigura priza buna.
Cum ziceam e un cutit pentru oricine doreste sa lucreze cu el. Pentru cine vrea cutit de pus pe raft, ... nu-i asta.Tocmai in ideea asta nu l-am finisat prea mult, ca nu cumva sa mai zica careva ca nu-i vine sa-l ia la padure ca-i prea lucios sau mai ... nu stiu cum.
Am auzit si vorba asta : " ma, imi place asa mult cutitul ala ca nu-mi vine sa-l bag la padure" !!! Aberatii. La ce bun un cutit daca nu sa lucrii cu el ?! Tabloul e pentru privit, cutitul pentu taiat si muntele pentru urcat. Asa ca sanatate si numa bine.

Mai lunga cu padurea, ca sa calatoresti o data cu noi

Pe asa o vreme buna e si pacat sa stai acasa.
Ne adunam multi (patru), ca niciodata.
Nu-s decat 3 zile, dar in astea am zis sa ne impadurim puternic.
Apropo de padure.
Aici gasesti arbori de zeci de metrii, puieti de n-ai loc sa te strecori.Apoi is parcelele cu copaci de varsta noastra.
Unele zone au curat pe jos de parca e proaspat maturat, dar altele sunt acoperite complet de vegetatie.
Uite, spre exemplu aici ii padure de fag, dar dinaia mari (vezi omul cat de mic , in stanga drumului).
Insecte de toate felurile- taratoare, zburatoare si alergatoare - misuna.

Toata padurea aduce a jungla.

Umblam pana gasim un loc care consideram ca-i potrivit pentru tabara.

Sarcinile se impart.

Unul face focul, altu aduce lemnul, altu apa.

Intre timp se lasa seara.

Cateodata nu gasesti apa asa cum ti-ai dori.

Nu toata apa e limpede si baubila.

Aici un filtru e de mare ajutor.

Ca alternativa la filtru asta, poti folosi un fitru gravitational improvizat si apoi fierberea.
O treaba foarte faina e sa "observi" natura si cu urechile, nu doar cu ochii.

Este dovedit faptul ca atunci cand vorbesti nu auzi prea multe in jur.

Nota :La padure e mai bine sa asculti, decat sa vorbesti.

Sa auzi numa cum seara pasarile tac deodata.

Si dimineata inainte sa iasa soarele incep sa ciripeasca. E liniste si deodata se pornesc.

E un moment minunat pe care merita sa-l traiasca oricare. Drept e ca nu oricui ii pasa.

Raman la ideea ca in padure hamacul este cea mai buna modalitate de campare.

Sa vezi numa ce fain te simti cand afara ploua si esti la adapostul tendei si poti sa si vezi cum se preling stropii.

Apoi sa vezi insectele cum misuna si tu sa stai la adapost sub plasa fina. Adierea placuta trece, insecatele nu.
Dimineata incepe cu ceaiul.

Dupa micu dejun ne pregatim pentru mesterit. La padure nu vi doar sa dormi, aia poti face si acasa.

Fiecare are cate un topor dinasta mic.

Si adevaru e ca-s tare faine la cioplit.

Orele trec, aschiile sar, formele se contureaza.

Pranzul il mai luam aici, apoi adunam, curatam locul, mascam solul si o luam la picior.

Apa ne-o luam de mai jos, ca pe piciorul dealului si in culme izvoare nu-s.

Gandacul ala fain.

Croitorul ce-si croieste, ... drum cred.

In drumul nostru intalnim si larice.

Dar au mai ramas doar cativa, ca parcela fusese exploaata cu multi ani in urma.

Insa cei ramasi sunt exemplari.

Ne prinde seara umbland si chiar noaptea.

Pana gasim loc , pregatim, gatim si amenajam, se face tarziu.

Dimineata fetele comice.Toata lume e somnoroasa.

Unul mai energic ca altu. : ))

Pana si hidratarea se face de pe spate.

Si aici ca sa iei apa tre sa cobori intr-o vale salbatica.

In ea are particule organice si anorganice.

Ceaiul de menta verde e numa bun.

Imagine cu tabara.

Apropo Liviu si-a amenajat un pat -targa, ca zicea el ca-i mai confortabil (insa nu dormise pana acum niciodata in hamac).

Pe masura ce coboram, peisajul se schimba.

Langa poteca ai sa intalnesti avene inchise cu gratare metalice si panouri informative langa.

Dar stai linistit, ca or mai ramas destule si deschise. Accesul in ele este posibil doar cu echipament adecvat si cunostintele necesare.

Sunt "covoare" imense cu leurda inflorita.

Toata zona mirose interesant.

E un parfum floral cu un iz de usturoi.
Aici padurea e tanara si lumina patrunde in cantitate mai mare.

Calcarul iese ici colo. Pe langa si peste el cresc frasini, carpeni, aluni si felurite ierburi.

Vlad s-a oprit sa culeaga si muguri de molid sa faca sirop, asa ca am gasit cu cale sa pornesc o lingura de jugastru.

Ma, auzi tu, sa nu uiti sa aduci in tura si cata sirop dala ! Da las ca-ti mai amintesc io.

Imi dau seama ca stam mai mult acasa decat in natura , mai mult facem ce nu ne place decat ce ne place, ... si asta nu-i bine.

Amu na, ce sa faci. Macar cat ai vreme iesi.