verde si albastru, cele mai frumoase culori

Cele mici au jneapan si pe varf. Ala-i de ceai, dar o sa revin mai incolo cu ceaiul.

Acu sa vedem cu muntele asta.
Asa arata ziua.

Insa in creasta noi am ajuns tocmai la vremea apusului.

Asa ca o buna parte din traseu am dat-o la lumina de leduri .
Revin un pic la zona impadurita.

Ma si ce fain ii sa stai si sa vezi cate-o cadere de apa.

Te incarca cu buna dispozitie si te relaxeaza.

Apoi pe drumuri si poteci, cand vezi creasta in departare .

Cand te gandesti ca in cateva ore vei sus acolo.

La urcare dam de Mitrut. A pai cu asta nu ma surprins deloc. De fapt absolut oriunde merg in tara ma astept sa dau de el, cu atat mai mult in Retezat sau in Tarcu.

In fond sunt muntii lui. Mie asa imi da impresia.

Punti din lemn de molid fac trecerea sigura peste cele mai curate ape pe care le-ai intalnit vreodata.

Poate sa para banal, insa sa sti ca putine tari au astfel de paraie.
Doar varfurile mari au ceva urme de zapada.
Principala diferenta intre vara si sfarsitul asta de toamna e ca ziua s-a scurtat, ca temperatura e aproape tot acolo.

La munte in general e mare diferenta de temperatura intre locurile insorite si cele umbroase. Asa ca tine cont si adapteaza bine imbracamintea. Ca nici sa tragi frig nu-i bun, dar nici sa transpiri toate hainele.

Imi aduc aminte cum Coco mi-a zis ca niciodata sa nu-ti fie lene sa iei si sa dai jos o haina ori de cate ori e nevoie.
De jneapan iti ziceam mai devreme, ca-i bun sa faci ceai.

Pai oricine a trecut pe la Gentiana si a baut ceai acolo, stie ca-i bun.

No, pai acolo ai jneapan din abundenta, uneori ai de te enervezi cu el (si vara cand te mai rataceai si te "imboschetareai").Da si iarna cand te infigi pana la brau in zapada ce ramanea afanata deasupra lor.
Cum bine stii, acum am sa-ti zic cate ceva despre jneapan.

El este tot un pin, insa e pitic (pinus mugo).

Nu cresc mari ca doar i-ai vazut.

Lemnul este moale si e bine sa-l lasi in pace, ca-i ocrotit prin lege.

Rasina e buna sa aprinzi focul, dar nu numai.

Acele si mugurii de jneapan is numa buni la ceaiuri si siropuri.

Se zice ca are multa vitamina C.

Ceaiul e bun pentru caile respiratorii.

E antiseptic, antinflamator, cicatrizant.

Ii bun la tuse, infectii ale pielii, inflamatii renale, dureri reumatismale, etc.

Apoi ii bun la bai si la inhalatii.

Ca sa nu mai zic ca are si un gust excelent. Noi bem tot timpul la munte dinasta.

Si nu tre sa vorbim de munti fara sa aratam si varfuri, dar si lacurile astea cu apa rece si curata in care se scalda cerul, de le coloreaza in albastru.
Vezi un pic de alb pe varf e ca zaharul cernut printr-o sita fina deasupra gogosilor ce-i facea bunica o data, ...

Ea nu mai e, acu ii fac eu.

Insa muntele e tot acolo .

Asa ca dute si da-i o tura.

de bucatarit, la padure si acasa

No ma.
Ala de-l vezi e un polonic si aia de sub e paleta.
Ambele sunt din lemn de mesteacan. Provin de la acelasi arbore insa din parti diferite.
E vorba de unul din cei trei copaci cazuti aici sus pe deal.

Paleta asta ii numa buna sa intorci cu ea ce vrei tu sa intorci, ... cand prajesti si coci.

Are ea pe coada ceva modele si in capat un snur impletit din piele .
Ca sa vezi asa cat de cat proportiile.

Si la polonic la fel.

Ambele au forma buna sa faci treaba cu ele.

Sta bine in mana si e solid.

Unuia poate sa-i placa ambele , ori poate sa vrea doar paleta si altu polonic.

In orice caz fiecare din cele doua pot fi utilizate atat in natura cat si acasa.

Si astea sunt complet diferite de oricare altele.

o zi ca oricare

Am iesit la padure pe Ghica.

Uite, asa era inainte.

Asa arata acum.

Lipsesc culorile ?

Pai uite, asta-i nuanta de dupa foc.

Aici a ars dealul 2 zile jumate. Totul a inceput sus, in poiana. Probabil ca oamenii or fi dat foc la ierburi, ...

Vantul a suflat si a manat flacarile. Frunzele si crengutele uscate au ars de numa.

Ce vad in imagine ?

Pai nu mare lucru. Este ceea ce a mai ramas dintr-un copac.

A pai o ars nu zic, dar nu-i atat de grav. Padurile de foioase nu-s atat de afectate.
Daca se intampla acelasi lucru intr-o padure de conifere, era bai.

Vad din mers, nu stau in loc. ca-i treaba de facut.

Gasesc lemn bun si iau.

La pauza de ceai focul s-a aprins ca la concurs. Nu cred ca a durat un minut pana am avut foc de gatit ( de gatit am zis, nu flacara firava). Pai iti dai seama cum s-a uscat lemnul in caldura aia de la frunzele ce ardeau.
In continuare am zis sa-ti arat si cate ceva din atelier, sa nu crezi cumva ca direct de la padure , de la copac e numai un pas pana la lingura.
Am pus cateva din "sculele" la care lucrez. Inafara de ceva scaunele , lucrez si la vreo doua polonice si o paleta dinaia, o cana , si cine stie mai ce.

A pai care cum or fi gata, om vedea.

Ca momentan is abia la mijloc cu ele.
De fapt acasa continui munca inceputa la padure.

Dar cateodata mai fac si invers.

Cand stiu ca ies la padure, imi iau in rucsac cate una si o termin sau cel putin lucrez la ea.

Uneori e mai placut sa faci treaba in sunetul frunzelor ce fosnesc miscate de vant.

lucru la lemn

Am iesit, ca-i de lucru.
Aici unde 3 mesteceni is unu peste altu, am zis ca-i loc bun pentru tabara de lucru.
Taiem si despicam, fiecare cu ale lui.
Aici se pregatesc scaune, polonice,cani, linguri si cine stie mai ce.

Bubele astea de mesteacan sunt pline de "surprize".

O data ii zic lu Vali - auzi, da-mi te rog un creion.

Si uite ce-mi da !

Maaa, pai ala-i creion ma ?!

Creion , ... de urgenta - raspunde el cat se poate de senin si afiseaza zambetul ala ca-i multumit de situatie.

Pai ala nu-i creion ma, ala nici umbra de creion nu mai e.

No, dar las ca o fost bun si ala, ca o lasat urma pe lemn.

Munca si migala, ca doar nu crezi ca se face repede.

De mana, nu de drujba.

Poate si din asta va iesi un polonic.

Aia-i domle, merge un ceai.

a trecut testul

Ai vazut ce-a zis, ca azi ii facem proba.
No, pai a venit, chiar daca un pic mai tarziu. Ne-am dus pe deal.
Fiind deja tarziu, n-am mai avut vreme de foc cu lemne, insa a venit pregatit. A adus cu el si "primusul" .

Il vezi doar, ala mic albastrau.

No, la caldura lui s-au topit o gramada de jumari de gasca.
Deja sfaraie bine si incep sa lase untura.

Le strecoara si le pune de-o parte.

Eu le sarez.

A ramas o gramada de untura. Aia ii buna de intins pe paine cand iesim mai incolo la padure.
I-a placut lingura.

Din cate vad, i-ar prinde bine si un polonic bun. Sa vedem ce zice.

Si amu, la masa.

Jumari de gasca cu ceapa, mustar pentru cine doreste si o paine buna coapta pe vatra. Iar la desert un gem de gutui cu nuca. Ceaiul incheie "gustarea".

Desi toti patru suntem satui, au mai ramas cateva jumari.

Dar a avut dreptate, chiar sunt gustoase.

sa mananci cu lingura de lemn

Este din lemnul de care iti spuneam postarea trecuta . Asta-i aia mica.
Ea de fapt este o lingura de marime medie.
E o lingura care sta fain mai ales pe mana dreapta.
Din cires a iesit.

Forma asta asimetrica face foarte mult.
Aici am pus ca sa vezi cum sta, ce forma are, pe o suprafata plana (nota - pentru cioplitorii de linguri, mai ales incepatorii).
Ea si unealta ce a ajutat la scoaterea ei.

Uite coada lingurii si ... ce mai vrei tu sa vezi.

De data asta nu stau sa o descriu prea mult, las imaginile sa ti-o arate.

Iar pentru tine care doresti o lingura din lemn, de care nu mai are nimeni, uita-te bine si la asta.

Poate fi chiar ea lingura pe care o cautai.

Din alta categorie

Ti-am zis cand am iesit la padure ca merem si dupa lemn.
No, pai ala pentru o lingura ca asta era, ... si pentru una mai mica (dar asta mai tarziu).
Mare a zis sa fie, sa mestece cu ea in ceaun. Desi initial i-am recomandat sa isi cumpere una din piata, ca eu nu obisnuiesc sa fac decat linguri pentru mancat, dar a insistat. Atunci am inteles ca este pasionat de gatitul la ceaun si ca voia o lingura cum n-are nimeni. Ca voia ceva unicat. Am acceptat binenteles, omul nu glumea si nici eu.
Am ales ciresul. Este mai compact si mai usor si chiar mai rezistent decat multe altele (inclusiv stejarul, exceptand unele specii - gorun, cer) .
Un arbore tanar rupt in toamna trecuta de zapezi, s-a dovedit a fi lemnul cel mai potrivit.
As zice ca si tarie si asemanare a fibrei se ciopleste cam ca si mesteacanul (cand sunt uscate ambele), insa culoarea ciresului e mult mai frumoasa.
In ea gasesti nuante de galbui si rosiatic.
Cat e de mare ? Pai are cam 57 cm lungime.
A pai de ii place forma sau nu, aia o sa-mi zica el.
Am cautat sa o fac rezistenta , suficient de groasa incat sa mesteci fara probleme in orice mancare, dar am tinut cont si de sugestia lui : fa-o zdravana, sa mai pot trozni pe cate unu cu ea, ...

E adanca dar nu foarte. Are peretii grosi, pentru ca asa a dorit, sa-l tina multa vreme (la mestecat mult se toceste in timp).

In capatul cozii i-am pus un snur din piele impletita, ca sa il poata agata.

Are si husa ei din piele , cum au si lingurile mancat.

Are forma buna sa poti si servi si gusta, dar nici prea indoita nu-i, ca atunci nu mai mere bine la mestecat.

Nu gasesti niciunde altundeva o lingura asemanatore. Este unica atat prin forma, culoare, dimensiuni, cat si prin modelele de pe ea.

A pai de o fi ce si-a dorit, asta va zice el.