Cutit, ca asta urmeaza

Simplu, usor, comod si rezistent, exact la asta m-am gandit. Mi-am adus aminte de cand eram mic si mai mesteream.
Am zis sa fac acu un cutit exact cum as vrea sa fie si cutitul meu. Si asa am facut.
Forma de maner e cea pe care o vezi.
Cu el poti lucra atat munca in forta cat si finete. Mai are in plus fata de altele priza aia de injunghiere. Degetul mare se muleaza excelent pe capatul manerului ca sa asigure ca mana nu-ti va aluneca in lama cand il implanti.

Lemnul este mesteacan finlandez, la care ai vazut , i-am pus o felie de corn de cerb dinasta carpatin si doua fasii de piele groasa de bovina.

Teaca e dintr-o piele de culoare naturala (nu-i vopsita), de vreo 2,3 mm. E rigida si asigura foarte bine cutitul.

Am "desenat" pe ea o lingura de lemn. Nu orice lingura, e forma de lingura pe care numai eu o fac ( na bine si alti care vor so copieze).

De priza asta iti spuneam.

Datorita formei curbe a manerului, poti taia foarte bine mancarea pe fundul de lemn.
Asa cum pare, micut, simpatic, de fapt el este un cutit adevarat, solid, pe care te poti baza oricand. Lama este tot un Lauri de 95 mm, ca astea imi plac cel mai mult, ca forma si marime. Lungimea lui (totala) e de vreo 20,5 cm.

Poti mesterii la lemn cu usurinta si-l poti lua cu tine oriunde mergi ca nu ocupa mult spatiu si nici nu simti ca-l cari. Dar cand il folosesti atunci simti ca face treaba.

alta lingura

Doar ti-am zis ca o sa mai fac lingura din frasin.
Sigur ca daca merg la padure, iau si lemn pentru lingura.
Asta-i relativ simetrica si e tot de marime medie.
Suprafata e fina si lucioasa.
Nu-i lingura adanca, dar nici foarte deschisa. Avand concavitatea lunguiata, incape bine in borcanele de gem (si-n alea cu gura mica). Face treaba buna si-n farfurii.
Stiu ca intr-o tura Vlad mi-a copt-o . A venit cu un borcanel in care lingura mea nu intra nici cum. S-a distrat un pic, insa de atunci am tras invatatura.
Revin la lingura asta. Are forma curba, ca sa mananci comod. Cu ea culegi de pe farfurie si cele mai mici resturi.
Este o lingura diferita de oricare alta.
Ea si husa ei cantaresc putin (se mentin in forma) si sunt cat se poate de durabile.

mai ascutit, ca sa poti lucra si mai bine in lemn

Asta-i tot un puukko cu altfel de lemn decat intalnesti de obicei.La o lama finlandeza (Polar) i-am pregatit un lemn de cais, pe care-l pastram de multa vreme.

Foarte tare, uscat de 4-5 ani, lemnul asta ii tocmai de la caisul in care ma urcam, cand eram mic.

Are culoare mai inchisa, iar inele anuale sunt in toate partile. Are tot felul de cerculete si linii ondulate.

E mai inchis la culuare si are mai multe nuante. As zice ca-i mai tare decat nucul din manerul de la cutitul meu.
Pe langa asta am adaugat si doua inele din radacina de arin, pentru un plus de culuare si binenteles cornul de cerb.

Revin si zic ca lama are 9,5 cm lungime, 1,9 cm latime (la baza) si 3 mm grosime. Are tot 59 hrc, majoritatea lamelor finlandeze au asa.

Este printre cele mai taioase(datorita unghiului) si ascutite (la varf). Tocmai de aceea cioplitul cu astfel de cutite este o placere si poti lucra foarte bine la detalii, fara sa mai ai nevoie de un cutit mic (specializat ), ... dar asta depinde de ce anume vrei sa scoti. La mare arta ( nu-i cazul meu) normal ca ai nevoie de o gramada de alte scule si unelete specializate.

In mana iti sta foarte bine. Am cautat sa-i potrivesc manerul in asa fel incat sa poti ciopli bine dar sa-l poti folosi si la muncile de tabara, inclusiv pregatirea mancarii, taiat, preparat.
Manerul iti umple bine mana si nu are nici macar o singura muchie pe care sa o simti, care sa te "bata " la mana.
In capatul manerului nu-mi place sa las nitul afara, tocmai pentru ca as pierde o priza importanta. La padure de multe ori fixez cutitul in mana stanga iar cu drepta ii aplic o lovitura cu podul palmei ca varful sa penetreze ... ceea ce vreau eu (de ex. primavara cand recoltez seva de mesteacan). Daca nitul ar fi fost inafara, as fi intampinat dificultati.

Rezistent, compact si usor, il poti lua oriunde.

Daca te uiti cu bagare de seama, ai sa vezi ca fiecare poza iti arata detalii, cum ar fi manerul, lama, din diferite pozitii, teaca , dimensiunea cutitului comparativ cu mana sau alte obiecte, etc.
Teaca are inauntru o protectie din plastic.

Pielea are vreo 2,5 mm grosime si e tare.Este de culuare neagra.

Cutitul sta fix in teaca.

Cutitul si teaca lui difera de oricare altul, pe care le-ai vazut pana acum.

Nu pun accent pe finisare deosebita pentru ca ele sunt cutite utilitare (si finisarea de calitate necesita foarte mult timp, ... si-l face mai scump).

Personal consider ca un cutit cu cat luceste mai tare si e mai"perfect" cu atat mai mari sunt mustrarile de constiinta cand il folosesti si-l zgarii.

Si aici ii bai, ca ele pentru folosire sunt concepute, nu pentru vitrina.

Amu tin seama si de faptul ca in primul rand tre sa placa ochiului,ca prima oara il vezi.

Mai intai vezi poza, apoi poate il iei in mana. Am invatat ca un cutit care-ti displace, e foarte greu sa-l accepti, fie el cat de practic.

In realitate e mai fain ca-n poza, iar cand il iei in mana simti nevoia sa tai ceva cu el, nu sa-l pui inapoi in teaca.

Ei ca mi s-a facut pofta de-o tura la padure.

Am mai observat ceva, ca omul simplu (aici ma refer la cel cu mintea inceata) zice ce simte, in vreme ce omul destept (ager la minte) manipuleaza vorbele cum doreste. Eu habar n-am sa le manipulez, zic ca taranu ce simt pe moment, asta cand ii bine cand nu, dar n-am ce face.

Concluzionez si zic : picioru-i bun sa alerge, cutitu-i bun sa taie.

din carstul banatean

Acolo ii place frasinului sa creasca, printre stanci, putin pamant si mult calcar.
Cataratorul isi infige "radacinile" (degetele) doar pentru putin in fisuri, apoi trece mai departe cu gand sa ajunga sus.
La fel si frasinul, doar ca adopta alta metoda. Patrunde foarte adanc, numa el stie cat.
Si el cauta sa ajunga sus, dar ii mai mult timp. Cresterea este foarte lenta pentru ca solul fie e extrem de putin, fie lipseste.
Printre liliac si pin il gasesti, el umple toate cleanturile pe la noi.
Despre lemnul lui ti-am mai zis.
Am mai facut si o sa mai fac linguri din lemnul asta, ii foarte fain .
Nu are culorile alea deosebite cum au unele esente, dar are si el inelele vizibile. Insa cel mai mare avantaj este finisajul extraordinar pe care-l poti obtine.
Fiind un lemn de esenta tare, compact (avand o densitate mare ) il poti scoate sa luceasca inainte sa-l dai cu ulei.
Ziceam si mai devreme ca suprafetele lucioase au avantajul de a retine mult mai putine particule decat cele rugoase. Asa ca astea se murdaresc mult mai greu si se curata mult mai repede.
Lingura asta are forma asimetrica, marime medie si iti sta bine in mana.
Lemnul de regula il recoltez fie de pe dealurile de langa stanca unde cataram, fie din Cheile Carasului, ... unde si acolo se catara (si el si noi).
E mai adanca un pic, dar are concavitatea marisoara. Este excelenta la zeama de tot felul.
Forma ergonomica permite mancatul efiecient din cam toate farfuriile si bolurile, borcane, etc.
Nicicare dinaintea ei nu e ca ea.
Si asta are husa ei din piele si pe langa, are si snurul de care o poti agata.
O fasie din coaja arborelui am pastrat ca sa simti si mai mult legatura dintre el si lingura.

Daca inca n-ai cunoscut lemnul de frasin, te invit sa o faci.
Oricui ii place un arbore de care a auzit si vazut peste tot pentru ca a fost mult "vorbit" si promovat.
Insa sunt foarte multi arbori cu lemnul fain, fiecare au calitati deosebite.
Nu zi nu pana ce nu "sapi" putin .
Cunoaste si s-ar putea sa-ti gasesti arborele preferat acolo unde nici nu te gandeai.
Mie unul imi place cel mai mult nucul, ... insa cand lucrez cu frasinul imi vine foarte greu sa afirm asta.

Puukko

Puukko este cutitul traditional finlandez. Traditional pentru isi trage radacinile in urma cu mai bine de 1000 de ani.
Practic este printre cele mai vechi cutite care inca se folosesc si-n zi de azi.
Desigur ca imbunatatiri au fost aduse formei de-a lungul timpului, dar si materialelor. Fiecare si-a adus contributia, asa incat astazi el este un instrument precis, cu care poti face poate cel mai bine astfel de munci.

Pastreaza bine linia veche, iar materialele folosite sunt si in zi de azi cele de demult : metal, lemn, corn, piele, ... si nu plasticuri si cauciucuri de tot soiul.
Faptul ca sunt materiale organice in el, te face sa-l simti mai aproape, de tine, de natura.
Acest tip de cutit a fost si este folosit de oamenii care traiesc in conditii aspre si care-l folosesc atat la lucrul cu lemnul, taiat si preparat carnea si piele, cat si la confectionarea diferitelor accesorii, imbracaminte, incaltaminte , etc.
La ei fiecare om avea un astfel de cutit. Il folosea atat in natura cat si acasa. Insa cel mai mult il utilizau pastorii de reni, vanatorii si mestesugarii.
El nu este si nu a fost conceput ca fiind o arma. Este o unealta si inca una dintre cele mai bune de acest fel.
Aceste cutite sunt recunoascute pentru capacitatea extraordinara de taiere. Se ascut cu putin efort dar tin multa vreme.
Datorita eficientei unghiului de ascutire, acesta a fost copiat si de alte popoare, inclusiv de englezi. Ne aducem aminte de cutitele deja binecunoscute de "bushcraft", care au un singur unghi de ascutire.
Puukko imbina in mod armonios eficienta la taiere cu greutatea redusa si aspectul deosebit de simplu, dar atat de frumos.
Cu toate ca sunt usoare comparativ cu majoritatea cutitelor de aceeasi marime , tutusi sunt foarte rezistente. Atat de rezistente incat foarte multi mesteri indraznesc sa ofere garantie pe viata.
E o mare placere sa ti in mana un astfel de cutit, da pai sa mai lucrii cu el.
Asa simplu cum il vezi, el te farmeca parca si te indeamna sa-l scoti in natura.
Uite, pentru asta am pregatit un lemn fain. Am umblat si am gasit o "buba" diasta de mesteacan, plina de crengute (de acolo is punctuletele alea negre) - vezi ca ti-am pus o poza in care ai lemnul langa.
Sunt rare si greu de gasit la noi, dar merita efortul.
Lemnul este foarte tare, iar aspectul, ... inconfundabil.
Inainte sa ajunga maner, trebuie pregatit. Asta presupune pe langa firberea in apa cu sare , si uscarea in timp (care dureaza o garmada).
Insa cel mai important este sa-i dai forma potrivita. Forma care sa permita manevrarea cu usurinta si siguranta a cutitului si sa asigure confort in timpul taierii.
Ii fain sa ai cutit si sa stii ca in el sunt materiale "culese" din padurile tale (padurile din tara ta). Cornul spre exemplu, este tot din cel pe care l-am primit de la prietenul meu de la Simeria. Corn care, spune el, l-a gasit la padure.
Cutitul e zdravan si sta fain in mana.
Teaca este dintr-o piele neagra si i se potriveste mai bine ca o manusa (ca la cutite nu se folosesc manusi, ... ci teci).
Pielea e nici groasa ,nici subtire, e exact cat trebuie. Este simpla si tare, te tine cat cutitul (adica mult). Dar las ca-l vezi si daca nu-i asa cum iti spun, mi-l trimiti inapoi.
Nu-s doi oameni la fel, nici cutite n-ar trebui sa fie.
E un singur cutit pentru un singur om.

sa nu tai ce nu trebuie

Pentru ca am vazut multi care risca sa-si taie teaca sau chiar degetele, am zis sa-ti arat o metoda mai sigura sa scoti cutitul din teaca.

Or fi mai multe metode, eu asa il scot si il scot des, uneori chiar rapid. Niciodata n-am taiat nici o teaca, ... si nici un deget.

motive sa mergi la padure

Acum, cat e vara, peste tot vezi nuante de verde.
Ziceam mai demult ca ai nevoie de motive ca sa iesi la padure.
Nu uita ca multi ar iesi , dar n-au unde, iar tu in loc sa cauti motive sa iesi, cauti orice numa sa nu mergi.
Inafara de o plimbare placuta care oricum ai face depasete 6-7 km, poti sa-ti aduni si ceva lemn sa mesteresti. Noi rar, foarte rar facem plimbari mai scurte de 10-12 km.
Poti sa admiri natura,sa te bucuri de ceea ce Dumnezeu a creat. Sa observi si poate sa inveti despre speciile de animale, insecte, pasari, ce vrei tu.
Poate iti plac fluturii, sa stii ca aici gasesti mai multi decat in parcarea de langa blocul tau.
Poate vi sa asculti vocea padurii, sa-ti limpezesti gandurile.
Uite, datorita ploilor ce au cazut anul asta poienile sunt de nepatruns. Dar ai multe avantaje, aici poti gasi multe speci de plante utile.
Spre exemplu asta are puful ala cu care aprinzi focul de la cea mai mica scanteie.
Feriga si ea poate fi utila. Iti faci un pat excelent, care te izoleaza de raceala solului. Iti poti face un umbrar si chiar un acoperis care sa-ti tina de ploaie. Cu putina indemanare poti obtine fibre cu care sa legi ceva.
Uite, tot din "ierburi: poti sa-ti faci o teava.

Fie o lasi asa, fie o despici in lung si faci un jgheab. In ambele cazuri poti directiona apa izvoarelor, paraielor, cum doresti.

E mai usor sa-ti speli mainile, vesela si sa iei apa daca iti pregatesti un pic.

Apoi daca tot ai luat apa, pui de-un ceai. Ce plicuri ? Ai aici plante din abundenta. Fie ca faci din ace sau muguri de pin, molid, sau poate menta, sunatoare, cimbrisor,tei, etc, ai langa tine, doar intinzi mana si iei.

La ceai merge si o gustare, ca sa refaci rezerva de energie.

Ceaiul e bine sa-l bei indulcit, cu miere sau zahar. Daca bei cantitate mai mare, atunci nu-l indulci tare, ca risti sa faci exces de zahar.
Hai sa-ti zic despre plante, asa pe scurt, macar de astea care-s mai cunoscute si destul de raspandite.

Uite, asta cu florile galbene e sunatoarea.
Ea creste din campie pana in zona subalpina.

Se recomanda in cazul urmatoarelor afectiuni : hepatita, colite cronice, ulcer gastric, arsuri, inflamatii ale gingiilor, rani, etc.
Cimbrisorul e excelent, are o aroma de numa.

El e bun in tratarea bolilor cailor respiratorii : bronsite, tuse convulsive, raguseli si tuse asmatice, etc.

Nu mai zic , ca are un gust foarte fain(am zis deja).

Mai sunt multe de zis si aici, dar mai zic si altii.
Menta e una din cele mai cunoscute plante de la noi.

Nu intru la nicicare in amanunte, dupa cum ai vazut, ca nu-i vreme si au facut-o altii deja.

Spun doar ca exista peste 25 de specii de menta.

Asta merge excelent la probleme digestive. Tot soiul de balonari abdominale si probleme gastro-intestinale. Este recomandata chiar si in problemele de toxiinfectie alimentara.

Ceaiul de menta e recomandat si in starile de oboseala mai ales intelectuala, stres, epuizare.

Dar se descurca bine si cu caile respiratorii ajutand la boli cum sunt : , gripa, asm, bronsita, ... cica merge si la sinuzita.

Vezi, mergi la padure si mai traversezi cate-o poiana, nu pleca cu mana goala, culege-ti cateva plante, sa-ti faci un ceai bun.

Eu ti-am zis doar cateva din ce poti face in 3-5 ore de plimbare. Mai sunt si altele, dar alea tin de domenii pe care nu vreau sa le prezint momentan.

Idea de baza este ca nu ai ce face, doar daca nu vrei.

Mai vezi vreun mistret, o caprioara, un iepure, o vulpe, veveritele. Ii fain ma, sti ce zic, daca stai la terasa la o bere nu vezi mare lucru.

In plus, gandesti mai limpede, esti mai relaxat, iti umplii bateriile si nu uita, ca nu-i lucru mic, sa stii ca ai un "refugiu" pe care multi nu-l au. Ce nevoie ai de un refugiu, pai daca tu nu ai nevoie, sa stii ca majoritatea au.

Incerc sa prezint totul la nivel de relaxare (activa), de plimbare si nu sportiv,desi mai mult de jumatate din timpul pe care-l petrec in natura are legatura cu latura sportiva, dar pentru aia, poate alta data, poate alt blog. pe multi ii sperie, nu stiu de ce.

Vara trece, si vine toamna. Tot frumos va fi, dar in mod diferit. Mai ai vreme sa "gusti" natura la tricou si pantalon scurt, nu ezita, ca pierzi.

de padure

Cu unul dinasta pot sa si cioplesc bine, il iau si la padure sa tai cam tot ce am de taiat si prelucrat, dar il pot lua si la munte. Avand in vedere dimensiunile si rezistenta lui, este un cutit foarte usor. Manerul de felul asta nu iese intamplator. El e conceput sa permita cat mai multe prize.
Lama asta din otel carbon (cu o duritate de 59 hrc) face treaba excelenta si tine de nu-ti vine sa crezi. Termin lingura (din lemn de esenta tare), il dau de cateva ori (5-6 ori) pe piele si ia parul.
Rar, foarte rar cutitul meu vede piatra de ascutit.
Uite, asta are un maner de o culoare excelenta. Am folosit radacina de arin. Amu poti sa vezi si din poze cate ceva, dar si mai bine vezi cand il ai in mana.
Cornul am grija sa nu lipseasca.
Tija traverseaza intreg manerul si este batuta in capat.
Cutitul are cam 22,5 cm tot, din care 10,5 cm lama.
Iti vine sa crezi ca greutatea lui cu tot cu teaca e de 138 grame ?
E mai usor decat un briceag cu blocaj, dinala elvetian.
Pe cat e de usor, pe atat e de rezistent.
Teaca e de culoare maro si e dintr-o piele tare si usoara.Isi face treaba foarte bine.
Si asta se cere scos la padure.
Si uite, ca tot vorbesc cu unul si altu, vreau sa amintesc ca spre deosebire de cutitele cu lama subtire (1,5 mm) si manere si teci din plastic (cutitele utilitare), astea sunt cu mult mai zdravene.
Avantajul lui fata de cutitele groase (cu lama peste 4 mm) este ca patrunde mult mai adanc, cu efort mai mic. In plus, il poti purta toata ziua la centura, fara sa-l simti ca e acolo. Ca eu unul nu gasesc nici o placere sa ma traga cureaua, sa o simt toata ziua.
In functie de ce munca faci, iti alegi cutitul. Dar lama cu grosimea de 3 mm, face treaba buna. Ai sa vezi ca majoritatea cutitelor scandinave au grosimea asta.
Teoretic daca-l folosesti corespunzator (si asta nu inseamna rar, ci doar sa nu abuzezi de el), s-ar putea sa-l faci cadou nepotilor tai , cand vei fi batran (ca ma gandesc ca poate te-ai plictisit de el si vei vrea altul).

pe blogul asta o sa vezi mult verde

Sa vezi cum au crescut ferigile. Te bagi in ele si nu te mai vede nimeni. Pe alocuri depasesc 2 m.
Si ce-i mai fain, e ca printre ele au crescut si maracini. Te agata de piciorul gol si-ti zgarie cu usurinta pielea, ba chiar mai lasa cativa spini in picior, doar asa ca sa nu uiti.
Urzicile, pai is monstrii, au spinii cat cuiele ! Na bine cat cele mai mici cuie din lume, daca exista atat de mici. Treaba-i ca in foarte multe locuri si urzica iti ajunge cel putin pana la piept. Tulpina ei nu mai e verde de mult , ci e gri si maro si e lemnoasa. Cand de intepi, te ustura zdravan o vreme, dar te mananca 3-4 zile. remediile sunt diverse, unele au fost deja expuse, altele nu. Ideea-i ca daca alergi prin ele, nu mai ai vreme de remedii.
Mai bine le tai cand le vezi, decat sa tratezi "muscatura" lor. Nu au ce sa caute in mijlocul potecii.
Sunt dealuri intregi in care primavara mergeai lejer, iar acum potecile sunt acoperite de vegetatie.
Spuneam de maceta mai devreme.
Uite, ca sa detaliez numa un pic, macetele sunt si ele de diferite forme si dimensiuni, in functie de zona din care provin, dar si de munca pentru care sunt concepute.
Nu "despic" formele, ca nu-i vreme, zic doar ca o maceta mai scurta si mai groasa face bine treaba cand vine vorba de taiat crengi deoarece are rezistenta mai mare si ai loc sa patrunzi, sa lovesti. In vreme ce o maceta subtire si lunga (subtire am zis, ... nu ingusta) face o treaba mult mai buna la "ierburi" , maracini, stuf, boscheti, feriga, etc. La astea nu ai nevoie de rezistenta mare, in schimb ai nevoie de lungime, ca sa poti taia de cat mai jos (cat mai aproape de sol, sa ai loc sa umblii) si pe o suprafata mai mare, fara insa sa risti sa-ti dai peste tibie, genunchi (nu intra in detalii cu tehnica de taiere corecta, ca la altceva ma refeream).
Daca ai de mers mai multe zile, e important sa ai piatra de ascutit (de dimensiuni reduse) la tine (de preferabil doua de granulatie diferita, poate un combo).
Fiecare cu treaba lui, insa eu gasesc ca o maceta lunga (peste 50 cm - lungimea lamei) daca e groasa e chiar defectuasa. Atata vreme cat depaseste un kilogram, cu putin deja devine obositoare, dar daca depaseste 1,2 si se indreapta catre 1,5 kg atunci deja e bai mare.
Maceta nu-i facuta sa tai de 4-5 ori pe zi ceva acolo, pe langa tabara. Cu ea iti croiesti si drumul, iti faci si adapostul iti prepari, construiesti, etc. Trebuie sa fie cat mai bine adaptata (forma constructiva cat mai buna, materiale potrivite, greutate redusa, eficienta maxima la taire, lungime si grosime potrivita)
Taisul, unghiul, sa fie potrivit cu munca pe care o ai de facut. Nu acelasi unghi de ascutire merge bine si la lemn si la "ierburi". Daca-i prea gros nu taie bine plante si crengute (sunt elastice ,doar le lovesti si revin, in loc sa le tai) , in vreme ce taisul subtire il indoi, rupi sau cel putin il tocesti repede in lemn (mai ales la esentele tari).
Inchei paranteza si revin la plimbarea la padure.
Vezi ca is multe mure anul asta si-s destul de mari. Si zmeura si afinele is faine.
Noi am fost sa vedem care-i starea "drumului" (unul din traseele de alergare).
E partial imboschetarit, cum de altfel ne asteptam.
Am gasit ceva "buba" dinasta de mesteacan, arata excelent lemnul asta. Inafara de modelele alea pe care le au toate, mai are si multe puncte negre. Las ca poate le vezi la vreun cutit.
Si daca mergi la padure cand e sezon de ceva fructe si nu apuci sa si mananci, nu faci mare lucru.