lemn frumos , lingura buna

Cu lemn dinasta diferentele sunt evidente. Modele , dungile, nuantele sunt complet diferite de la una la alta. Din mesteacan am cioplit-o. Ca sa vezi cat de cat proportiile, raportat la cutit.

Nu la toate las nervura aia, dar la asta am lasat.

Are snurul si husa ei.

E comoda la mancat si are marime buna.

La astea cu lemnul mai special nu obisnuiesc sa le vreun model, decat poate rar de tot.

No, asa ca lingura e buna sa mananci cu ea.

Ma uit pe geam si vad ca se aduna norii.

Cred ca-i frumos la padure zilele astea.

Ajutor pentru spirit, ajutor de nadejde

Ca tot mi-a amintit Tudi, este in Carte un psalm. Si asta-i un bun suport moral pentru cel ce calatoreste singur si nu numai. Si ce alta promisiune mai mare decat a Celui ce e Stapan peste tot si peste toate.

Celce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt, şi se odihneste la umbra Celui Atoputernic, zice despre Domnul: ,,El este locul meu de scapare, si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!`` Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui! Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma, care umbla in intunerec, nici de molima, care bantuie ziua nameaza mare. O mie să cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii, si vei vedea rasplatirea celor rai. Pentruca zici: ,,Domnul este locul meu de adapost!`` si faci din Cel Prea Inalt turnul tau de scapare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tau. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale; si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra. Vei pasi peste lei si peste naparci, si vei calca peste pui de lei si peste serpi. - ,,Fiindca Ma iubeste-zice Domnul-deaceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu. Cind Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in strimtorare, il voi izbavi si -l voi proslavi. Il voi satura cu viata lunga, si -i voi arata mantuirea Mea``.

Te las sa cugeti un pic.

Poate set, nu stiu, oricum sunt gata de folosit ambele

No, le-am gatat pe amandoua. Am lucrat in paralel cand la lingura cand la fundul de lemn. Din frasin le-am facut. In mare le-am cioplit langa apa (Caras) dar le-am finisat acasa. Lingura e cum imi doresc si eu una. Simpla, ergonomica, rezistenta, comoda si incapatoare. De marime medie, buna atat la zeama cat si la restu.

Tocatorul ii numa bun sa tai si sa mananci pe el. E usor si rezistent. Are dimensiuni bune. Nici prea mare nici prea greu, eu nu plec fara el niciunde.

Iarna , vara, cand o fi, la munte sau la padure, nu tai cu cutitul pe metal.

In plus pun iarna arzatorul (cu gaz) si nu am probleme ca sta pe zapada si mere greu (arde greu).

Apoi dupa ce am facut mancarea o pot

pune pe el, fara sa-mi fac griji ca oala fierbinte ar arde sau murdari (in cazul in care gatesc la foc de lemne) ceva in jur.

La nevoie il folosesc si ca si capac pe

cana, cand fac cate-o infuzie de plante.

Ambele au snur din piele pe care l-am impletit si le-am pus ca tu sa le poti atarna cand nu le folosesti (sa le ai la vedere) sau cand le usuci.

Lingura are si husa din piele care sa o protejeze, sa o tina curata.

Uite, ti-am pus sa vezi cam cat e de gros.

Alte detalii cu lingura. In rest, daca ai sau nu nevoie sau daca iti plac ori ba, asta tine de numai de tine.

Cu ele completezi "arsenalul" si-ai tasnit (vorba lu Neatu) la padure.

Cu gand sa cioplesc - CU ADAUGIRILE DE RIGOARE

Fiecare ar trebui sa aiba lingura lui de lemn. Ma gandeam ce bun tre sa fie gemul asta de gutui cu nuca, dar niciunde nu-i mai bun ca la padure. In prezenta aerului curat si dupa ce ai facut miscare ai o pofta de mancare superioara ! De fapt sti si tu treaba asta. Am ajuns seara si m-am si apucat de treaba.

Dupa ce amenajezi cele mari, treci la cele marunte.

Desi ziua s-a mai incalzit, totusi noaptea si dimineata e racoare. Am stat noatea trecuta mai vreo doua ore in plus (pana pe la miezul noptii). Un vant placut si aerul rece si umed de vale, lilieci si insecte, apa care curgea si producea un sunet straniu , pe toate si inca altele am stat sa le simt, sa le ascult (stat, adica ba ciopleam ba pregateam cate ceva). Intre timp mai verificam pripoanele. Dimineata imediat dupa ceai mai lucru un pic la lingura asta de mesteacan. Am adus-o de acasa, sa o gat aici. Un pic de plimbare sa-mi scald ochii si apoi iar la treaba. Uite, copaci cazuti destui. Incet, incet se umple si malul raului de verdeata.Captalanul (brusture dulce) creste pana la 1 m inaltime (zic ei, dar am gasit si la 2 m) si care este gasita in intreaga Europa, in special pe terenurile umede, de-a lungul preeriilor si cursurilor de ape. Creste pana la 1500 m altitudine.Din punct de vedere istoric, captalanul este folosita pentru a ingriji si vindeca ciuma. Frunzele imense ale plantei erau de asemenea utilizate pentru a inveli bucatile de unt, protejand untul de caldura si umiditate.Captalanul este folosit in principal pentru a trata rinita alergica si afectiunile bronho-pulmonare.Se folosesc frunzele, radacina si rizomii.Uite aici, ii buna la : Trateaza astmul si rinita alergica Lupta impotriva tusei si a lingorii Antispasmodic Foarte bun pentru entorse, arsuri diuretic Vermifug – lupta impotriva viermilor intestinali. Tot din planta asta se face o miere de foarte buna calitate. Frunzele mari si prospete sunt folosite cu succes sub forma de comprese in cazuri de entorse, luxatii, rani, arsuri. Brusturele dulce regleazafoarte bine tensiunea arteriala. Si mai e bun la multe altele, pe acre daca doresti sa aprofundezi, vei continua sa cauti. Am vazut si menta, ... ce mica-i ! Are si ea acolo un pic de aroma. Din trunchiul de frasin ma gandesc ca pot scoate ceva bun. Asa ca ii dau bataie. Tai, despic si scot o scandurica.

Trasez si urmaresc cu toporul conturul.Munca de cutit si gata.

Ia sa culeg niste leurda, ca tot e sezonul.Ii tare buna. pe langa gustul placut in salate mai e si sanatoasa. Fi atent, se zice ca-i buna la fluidizarea sangelui (ii bun inclusiv la circulatia cerebrala). Apoi cica ajuta si la probleme intestinale. Se poate folosi la diaree si balonari. Nu ma intind mai mult cu ea, zic doar ca o gasesti prin paduri si are miros de usturoi.

Doi sunt sunt suficienti.

Apoi urmeaza urzica. Fac o mancare de urzici. Cam in fiecare an la vremea asta obisnuiesc sa manc asa ceva. Urzica, pai asta-i si mai tare. Are fier in ea domnule, deci e buna la anemii. Radacina, frunzele ,sucul, semintele, toate sunt bune in oprirea hemoragiilor. Are si proprietati laxative. E foarte buna in curele de primavara, vitaminizeaza, mineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al organismului. Ajuta in cazuri de bronsite si asm. Ceaiul de urzica ajuta in boli de plaman si hemoroizi,dar si urticarii. Zeama de urzica e buna sa te speli pe cap, stimuleaza cresterea parului. Si inca multe alte beneficii, pe care daca le scriu umplu postarea.

Asa ca ma rezum la masa de pranz.

Si dupa ce m-am rezumat cat de natural posibil, Am luat o pauza. Pauza inseamna nu sa nu fac nimic, sa dorm sau sa stau (nu stiu ce se face cand stai, ca nu prea stau), ci m-am apucat de cioplit. Am pregatit semifabricatul pentru ceea ce va fi , zic eu, lingura de frasin.Inafara de asta am mai pregatit si una de jugastru. Pe masura ce la termin, le si postez.

Asa, ia sa vedem, asta ce floare zici ca este ? No, hai ca-ti zic. Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) si Popalnicul iepuresc (Hepatica nobilis) - cum bine zicea ucenicul - sunt inrudite . Popalnicul iepuresc salbatic creste in padurile de foioase sau pe langa acestea, de la campie, la munte, intalnindu-se cu o frecventa mai mare in zona colinara si submontana. Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) se intalneste numai in Carpatii Romaniei, in zone umbroase, in paduri si tufarisuri. Medicina populara utiliza partea aeriana a plantei, intern, in tratamentul bronsitei cronice, a hematuriei si a bolilor hepatice, mai ales a hepatitei. Atentie,planta contine si elemente usor toxice.Administrata ocazional in doze doze mici (1-2 g), sub forma de ceai, planta nu este toxica dar irita usor tubul digestiv, mai ales în stare proaspata. In cantitate mai mare sau daca se administreaza mai mult timp, popalnicul devine emetic si toxic.Intoxicatia cu popalnic se manifesta prin voma, hemoragii digestive, cefalee, colici, aritmii cardiace, perturbari respiratorii. De la popalnic se foloseste mai mult partea aeriana (HERABA HEPATICAE NOBILIS) sub forma de infuzie concentrata (2-3 linguri la 200 ml. de apa) pentru gargarisme - inflamatii ale mucoasei bucale, dureri în gat [ceaiul nu se inghite)

Spre seara se aduna si norii.Ma indrept catre casa. Si iar ma bate gandul sa dau o tura mai lunga. Ma dar nu stiu cum se face ca de fiecare data mi se pare ca stau prea putin.

kuksa

Cana cioplita cu atentie, fara graba, din lemn de mesteacan, cu snurul din piele si felia de corn este un accesoriu care aduce un strop in plus de bucurie in orice iesire in natura. Cu ea poti sa bei ... ce vrei sa bei, ti-am zis in detaliu la celelalte ce si cum. Snurul din piele si felia din corn de cerb au rolul de a asigura cana, cand o ti mana si te intinzi sa iei apa (in felul asta sigur nu o scapi). Cana, prin nuanta, forma si modelele de pe ea este unica. Este in intregime prelucrata de mana, doar cu topor, cutite si dalta (fierastrau in prima faza). Snurul l-am impletit din doua fasii de piele. Gaura din maner este data cu o tija inrosita in foc, nu cu masina de gaurit. La finisare folosesc hartie abraziva (smirghel), de diferite granulatii. La sfarsit o dau cu ulei si gata. Si ea ca si altele se cere scoasa la padure.

In asteptarea culorilor

Umblii pe poteca si simti ca s-a incalzit. Ai impresia ca toate stau si asteapta momentul potrivit sa se desfaca si sa porneasca ca la start. Mugurul e umflat, pe jos iarba mica, floarea mai mai ca se deschide. Aha, ia uite-l, nucul cazut. Pai acolo-i material de lingura din abundenta. No las ca ma intorc io intr-o zi la el. Si cum am urcat pe deal imediat dupa ploaie, am dau si peste o multime de salamandre. Ele contribuie cu petele galbene in a colora peisajul gri. Floricelele isi aduc si ele aportul. Bine ca mi-ai amintit. Hai sa si scriu un pic despre ea daca tot am pozat-o. Plamanarica creste in paduri, in locuri umbroase si umede, de la ses pana la munte (zona montana inferioara). Ii faina ca face intai flori roz si abia dupa o vreme se schimba in albastru (amu io nu stiu decat culorile de baza, vezi tu cum or fi in realitate). In scop medicinal is bune frunzele. Planta are actiune analgezica, antinflamatoare, diuretica,remineralizanta,cicatrizanta, sudorifica. Cu alte cuvinte e buna in tratatrea bolilor cailor respiratorii, calmand tusea, raguseala. Apoi e buna si la boli de rinichi si vezica si chiar in cazuri de diaree. E buna si-n uz extern ca cicatrizeaza ranile. La infuzie pui vreo lingura de frunze la 250 ml. Bei 2-3 ceaiuri pe zi indulcite cu miere de albine. Pe scurt am zis, ca sa nu ma intind , fara denumiri latine si proprietati chimice peste care oricum treci rapid cu vederea. In rest, planta-i buna, baga de seama si tine-o minte, ca nu-i greu de recunoscut. Dar vezi ca o dat si leurda si urzica. Acu-i momentul sa faci o mancare buna.

Gandul mi-a ramas la o iesire la padure. Una in care sa petrec mai multa vreme acolo.

Sa umblu dupa lasarea intunericului, sa pun hamacul nu stiu unde si sa ma trezesc dimineata in glas de pasarele. Cat imi place de mult racoarea aia, inainte sa dea soarele, sa umplu bratul de lemne, sa pun de-un ceai pe focul ce arde cu putin fum (esentele tari degaja multa caldura si putin fum).

Si pana atunci sa merg la izvoare si sa dau jos camasa (tricou sau bluza in cazul meu) si sa ma spal in apa rece. Descult stau in ea si pe fata si pe corp ma spal energic.

Te revigoreaza complet. Apoi ma sterg cu baticul sau prosopul si sunt treaz complet si mi-e si cald.

Asta este un "tratament" pe care-l aplic si iarna si la altitudine (cu mici si rare exceptii). Apoi cu ceaiul in mana, cu fundul pe bustean, privesc cu se arata soarele dintre trunchiurile groase ale arborilor ce pe vreme ploioasa intarzie stropii chiar si cu o jumatate de ora.

O noua zi frumoasa se arata, cu activitatile propuse dar si cu surprizele mai mult sau mai putin asteptate.

Locuri cunoscute dar si locuri noi de umblat si vazut.

Poteci si fara poteci, deal si vai, plat si accidentat sa vina toate.

Noptile in care urla lupii si cerbii, grohaie mistretii si pasari de prada nocturne scot sunete care iti amintesc ca-i mare diferenta intre a urmari o emisiune tv si a fi acolo la fata locului.

E frumos si gandul, dar mai tura.

Asa ca idee, sa sti ca aceeasi tura se poate expune in diferite moduri de catre persoane diferite. Am auzit vorbindu-se despre aceeasi tura despre care povesteam ceva in genul a ceea ce ti-am zis mai sus, doar ca el zicea altfel, ceva de genul :

" Pai cum sa fie, greu. Am umblat o garmada. Nici pe intuneric nu ne-am oprit. Habar n-am unde ne-am culcat. Nici n-am apucat sa adorm ca dupa 2-3 ore am sarit ca ars, fiare urlau, am crezut ca ne vor manca ( :)) , scuze, ma scapa rasul cand ii aud povestind, n-am ce face, am mare satisfactie sa-i aud, recunosc).

Apoi dupa ce ca am dormit putin ne-am trezit prea devreme si era rece afara si a trebuie sa facem focul. Ce sa fac, am taiat lemne, am despicat, nici n-am apucat sa mananc ceva ca deja parca eram la lucru.

Si dupa ce am luat micul dejun in loc sa stam acolo am strans repede si iar am plecat. Am umblat iarasi o gramada.

Is plin de besici la picioare si am tras si o sperietura groaznica. Am crezut ca ne manca lupii pacolo.

Pai gandeste-te ca eram numa noi doi in padure si habar n-aveam unde suntem. Asta parca era drogat, zambea din orice si se misca relaxat parca era in camera. Cand il intrebam ce facem daca vin la noi, tot imi zicea : dormi ma ! Pai cum sa dorm ?!

Abia asteptam sa ciopleasca ceva ca sa pot sta si eu un pic. In rest, na ce sa zic o fost fain, dar is mai obosit decat am plecat. Pai eu speram sa ma relaxez la sfarsit de saptamana, ... "

:)) Si na, multe alte variante . Unuia ii place ceva, altuia altceva. Dar asa ca idee, daca nu inveti sa-ti extinzi perimetrul de confort o sa ai numa de suferit.

Sesibil omul se plange imediat. Iarna e prea frig. Noaptea prea intuneric. Toamna prea umed, rece si deprimant si nu-s nici macar frunze. Primavara e si umed si rece seara si dimineata. Vara este excesiv de cald si transpiri si cum tie nu-ti place deloc sa transpiri, ... (nu stiu de ce nu-ti place, ca daca ai sti numa un pic, ti-ai da seama ca daca n-ai transpira ai cadea lat, este mijlocul natural de racorire al organismului). Pe ploaie nu-ti palce ca te uzi si ti-e frig. Cand te ninge nu-ti place , cand e ceata nu-ti place.

Nu-ti plac potecile accidentate ca-s obositoare si periculoase, dar nici drumurile forestiere ca-s lungi si plictisitoare. Vrei iarba verde dar urasti sa te uzi pe "papuci" dimineata in roua. Iti plac animalele, numa sa nu le auzi noaptea cand dormi. Iti place sa nu-ti lipseasca nimic dar urasti sa porti greutati in spate.

Iti place confortul la tabere dar ti-e tare lene sa faci orice.

Desigur ca nu despre tine e vorba aici, ci despre cineva imaginar.

Tu sti bine toate lucrurile astea. Si nu ti-e greu nimic, ... sau ?

Indiferent daca da sau nu, sper ca ai prins ideea.

Extinde-ti perimetrul de confort si-ti va fi mai usor in viata la modul general.

Asta te va ajuta sa fi mai ingaduitor cu ceilalti si vei dobandi mai multa rabdare.

Acolo unde altora poate li se va parea greu, tie ti va parea ceva obisnuit. Dar ce tot vorbesc, ca astea sunt doar vorbe si tu poate ca te-ai si plictisit.

Da, sunt vorbe atata vreme cat nu le pui in practica.

Cugetare

"Cel ce stie arborii pe nume si chiar amanunte despre fiecare in parte are cunostinta.
Cel ce observa si se bucura de vantul care misca frunzele are suflet."

Cu trupa

Ne-au scos ai mici la padure.

Intrebati fiind pe unde-i drumul, fiecare a raspuns cum a stiut mai bine, ... cu ambele maini : "Incolo,incolo !!"

"Sa sar, sa nu sar, hai ca sar"

Unde-i pasarea ?

"Acolo sus, uite! "

Nu-i suficient busteanul cazut, e nevoie de mai mult exercitiu.

Intindeti va rog o coarda.

Pe jos floricele.

Si acum, la treaba.

Daca focul e aprins, sa pregatim suportul pentru ceainic.

"Io mai pun cate-un lemn pe foc, ca astia nu-s atenti si-l lasa sa se stinga".

Ii bun ceaiul asta, parca o picat la fix.

Seara e mai racoare, atunci focul si ceaiul cald sunt mai valoroase.

Cand am terminat, ne ocupam de foc. Risipim lemnul sa-i piara flacara, iar apoi stingem si cu apa.

Daca tot e sa ne plimbam prin padure si pe intuneric, ce mare lucru sa intram si-n grota.

Aici paianjeni. Buni si aia.

Cu ochii mari sa vedem ca lupul pe intuneric, coboram si lasam padurea in urma. Ii povesteam ca stejarii aia doi au mai bine de 150 de ani, la care asta micu ia auzi ce zice :

"Sti de ce is copacii grasi ? Ca au mult artar in ei".

Iesim la locul din care se poate vedea frumos orasul si unde este si un parc pentru copii.

Ne dam pe tobogane si legan.

Apoi brusc toata lumea isi aminteste de pofta de mancare grozava ce ne cuprinsese.

In drum spre casa planuim viitoarea tura, una mai lunga.

Asa ca nu strica sa scoti mai des copii la padure.