la mana a 2 a

Vlad isi vinde cutitul.

E un Lauri cu lama de 10,5 cm lungime si maner din buba de nuc.
Pentru detalii il cauti la : raven_vlad@yahoo.com .

gura de aer proaspat

A umbla in padure cu gandul la grijile de acasa, la stirile din ziare si televiziune, la barfe de tot felul si alte ganduri inutile, este o mare pierdere, .... mare de tot.
Vezi tu, merem impreuna si in loc sa observi si sa asculti, vorbesti si te gandesti la tot felul de nimicuri si nemultumiri.
Altul in locul tau ar dori sa aiba langa casa macar si un ,,petec" in care sa poata "respira" ceva mai pur.
De multe ori "imprumutam" si noi potecile mistretilor si caprioarelor. Drept e ca uneori le mai largim un pic.
In grupuri mari nu-i fain sa iesi indiferent cine ce-ar zice.
Dincolo de 4-5 oameni e imens, nu mare.
Amu ce sa zic, depinde si ce anume urmaresti. Dar daca vrei sa auzi ceva, sa faci si altceva decat sa povestesti lung, nu prea vei reusi.
Este dovedit faptul ca cu cat este mai mare grupul cu atat mai putin se face si mai mult se vorbeste.
Fiecare va cauta sa se sustraga, doar doar va face altu treaba aia in locul lui, fara insa sa realizeze ca neparticipand

activ pierde toata distractia.
Si ca sa fie clar, nu-i vorba de grupul tau, ... si in nici un caz de grupul nostru ( ... sau ? :)) ).
O data ajunsi unde ne doream, ne oprim si facem planul.

Cand esti la padure este esential sa distingi atat intre sunete cat si intre nuantele de verde.

Iti ziceam de multe ori cat de fain e sa sti speciile de arbori si ce anume pot ele sa faca pentru tine, unde si cum cresc, cat si de ce.
Imi este greu sa cred ca poti iubi o persoana pe care n-o cunosti. La fel e si cu natura. Intelegi tu ce zic ?

Sarcinile se impart.

Unu aprinde focul.

Altu se ocupa cu aprovizinarea de combustibil.
Si altii se ocupa cu fabricarea "mobilei".

Apropo de mobila, fie lucrii cu lemnul uscat , copacul cazut, fie deloc.

Nu uit ca la urma urmei confortul asta de a sta pe o bancuta e un moft. Niciodata sa nu-ti treaca prin cap sa tai aiurea arborele doar ca sa te asezi cateva ore sau minute pe el. Asta-i lipsa de ratiune.

Daca-i cazut insa, n-ai decat sa-l pui sub tine, ca pamantul trage rece.

Sa faci banca e moft doar daca o faci pentru o singur tura.

Insa daca ai in plan sa revii, atunci merita.

Spre exemplu paici poti si tu sa treci, sa te opresti, sa iei o gustare, un ceai.

Putin probabil sa-ti dea in gand, ca-i o

urcare tare abrupta si o coborare imboschetarita, dar na, nu se stie.

Asa cand misti e bine, insa daca stai te ia frigul.

E perioada aia de la incetu lu mai in care uneori mai si ninge (anu asta nu) .

Insa langa foc e omenie.

Ca-n multe paduri de paici, si-n asta ai lemn de foc si copaci cazuti in toate stadiile de uscare, de la aproape verde pana la putred.

Dar sa vezi numa cand o da caldura si pamantul s-o mai usca, baltile seaca si izvoarel se imputineaza, orice vale umeda si racoroasa e ca o gura de apa rece pentru omul insetat.

Perioada asta in timpu zilei is 12 grade cel mai cald si noaptea 1-2 grade.

Dar in cateva zile se schimba treaba .

Apoi gandul zboara la alergari lungi, in pantalon scurt, in teren variat, cu praf care se ridica de la impactul cu talpa.

Raze ce patrund printre crengile dese, variatii de cald si racoare.

Atunci cand fara tricou e bine si cand apa rece e la mare cautare.

Dincolo, complementar sau paralel (cum vrei tu) de umblat si mesterit, e alergarea in padure.

E o forma de miscare dintre cele mai faine. Te simti liber, atat de liber cat se poate simti un om in trupul sau atata vreme cat traieste aici jos.

Cu cat mai lunga alergarea cu atat mai mult calatoresti.

Nicicand odihna , apa si mancarea nu sunt mai apreciate decat atunci cand ele sunt necesitate si nu doar distractie.

Pe de alta parte daca ceea ce faci in trup nu se absoarbe in spirit, nu faci decat sa incerci sa umplii cu apa o suprafata convexa ( = inversul celei ce tine apa).

Si inchei spunand ca daca iti plac florile de la florarie sau plantele din ghiveci, atunci padurea este rai, mai ales primavara.

ploaia continua, munca in atelier la fel

Intru si mai cioplesc un pic la ele.

Pana una alta, am gatat si o lingura

Din lemn de cires, pregatit din timp, cioplit uscat si apoi finisat, am scos-o.

Mi-a placul la ea combinatia intre nuante.

Am facut-o pentru un priten.

Tre sa-i mai fac si o husa.

Ii o luna de cand am scos copacei de la iernat.

I-am ajustat un pic crengutele si am taiat mugurii.

Carpenul e dintre arborii preferati atat la formare bonsailor cat si pentru linguri.

Daca lingura de arpen nu-i deosebita prin culoare, este prin tarie.

Insa la bonsai e excelent, ca are frunza mica si forma e expresiv.

Alti arbori faini, faini, adica na, imi plac mie, is pinii si molizii.

Cresterea si formarea bonsailor ete o alta activitate faina.

Astia au deja 9 ani de cand ii formez. Dar varsta lor e alta. Unii au mai bine de 15 ani.

No, dar asta-i alta poveste.

Asta nu-i blogul cu bonsai, asa ca nu intru in detalii

Iti arat doar asa cand si cand pentru ca si ei sunt arbori , sunt vii si provin din natura.

Este o parte din padure la tine acasa.

padure, lemn , lingura

O dupa-masa umeda si intunecoasa numa buna de iesit la padure.
Acum ca sa observi orice miscare tre sa stai tare atent.
Toate-s ca umbrele.
Vegetatia mascheaza, asa ca nu vezi prea departe.
Si cand e inorat, e mult mai intuneric in padure decat in lunile trecute.
Bagam topoarele la lemn.
Fiecare e bun in felul lui. Unu mare e bun ca lucrii mai rapid, altu mic e bun ca intrii bine la detalii.
Al mediu e bun ca face si treaba ce o face ala mare si ce face ala mic. In plus e mai usor de purtat ca ala mare si mai zdravan ca cel mic.
Fiecare e bun la ceva. Nu stiu ce tot dezbateaua ei pacolo.
Treaba-i ca planul e facut.
Avem de dat o tura de mai mult zile , in patru oameni.
Pasarile doar se aud.
Nu-i mai ca-nainte, cand vedeai ciocanitoarea de departe.
Acum frunza retine ploaia chiar si o jumate de ora (daca nu-i da tare), dar te si uda cu o jumate de ora mai mult decat la loc deschis.
Taramul melcilor, salamandrelor si broastelor. Acu le place, ca mai la vara nu le mai vezi asa peste tot.
Liviu in sopru mestereste o lingura pe care eu o consideram rebut.
Totdeauna ma bucur sa vad ca el scoate ceva din ce eu am abandonat.
Vedem daca o sa-i iasa ceva sau doar exerseaza.
Treaba e destula, timpul e cum il sti.
Apropo de asta, imi doresc o postare pentru voi care ciopliti , care mai faceti linguri.
Va anunt din timp, ca as vrea o postare pe care sa o umplem cu linguri si oameni ce le fac de placere.
Te anunt si daca doresti, imi vei trimite mail cu lingura sau lingurile (poze) si numele tau, daca vrei si vreo poza cu tine la mesterit.
Asta pentru ca e un lucru bun, o activitate care ne uneste.
Zic pentru ca am vazut ca te-a prins si pe tine si te-ai bagat sa cioplesti.
Asa ca ar fi faina o postare in care sa fim cat mai multi.
No, te gandesti si cand dau anuntul daca vrei imi zici.

unele folosite, altele noi, unele cu mici nereguli, dar toate in stare foarte buna

Pe astea le dau mai ieftin decat pe cele noi  (nefolosite) . Daca vezi ceva ce-ti place imi zici intr-un mail si iti voi da toate detaliile .
Aici is alea ce amu le dau si le-am folosit dar sunt in stare foarte buna de functionare.
Tot aici o sa pun canile si lingurile pe care pana acu nu le puneam deloc. Sunt unele care n-au iesit cum as fi vrut sau au cate-o fisura pe care am inchis-o cu adeziv si care sunt numa bune de folosit pentru cine se multumeste si cu astea mai "imperfecte".
Insa n-am sa pun ceva ce nu poate fi folosit sau pe ce nu poti conta.
Oricum cand ma intrebi de vreun produs o sa aflii tot ce stiu si eu despre el si daca iti convine ti-l trimit, daca nu, nu.

lumina si LUMINA

"Fabricăm lumânări pentru a ne bucura de lumină, învăţăm pentru a obţine lumina adevărului; prima luminează locurile întunecoase ale casei, a doua, inima omului"

cioplim de placere

Cum am un pic liber cum ma bag sa cioplesc. Cand n-am liber caut sa-mi fac.
Cateodata lucrez la mai multe deodata.
Cana si lingura sau doua cani, un cutit si o lingura, cand cum.
Cand iau pauza la una lucru la cealalta.
Ma opresc dupa o vreme sa privesc, sa gandesc.
Nu-i bine (si nici nu prea merge) sa cioplesti continu ore fara pauza.
Tre sa mai privesti si-n alta parte, altfel risti sa nu observi defectele ce se nasc progresiv.
E ca atunci cand iti creste catelul si tu fiind langa el nu prea observi schimbarea insa celui care nu l-a mai vazut de luna trecuta ii sare in ochi imediat (catelul, ... nu cu dintii, ci doar imaginea lui).
Ca tot ziceam de caine, uite-l si pe Tom asta.
Si el studiaza ciontu de miel inainte sa-l ciopleasca.
Ma gandesc si iti zic si tie, ca tre sa-ti placa ce faci si in timp ce faci.
Daca in timp ce lucrezi, un ochi iti este deja atintit la produsul final si sfarsitul muncii, nu-ti mai ramane decat un singur ochi sa vezi ce muncesti.
Concluzie - simplu si evident - cu doi ochi vezi mai bine decat cu unul singur.
Ti se intampla de multe ori sa nu-ti iasa , sa crape sau sa gresesti.
Atunci adu-ti aminte ca tu faci ce faci de placere si gasesti bucuria si atunci cand faci nu doar cand ai terminat.

plimbare in zi de sarbatoare

Este o zi speciala azi.
Este duminica si e pastele.

E o zi deosebita pentru ca aduna foarte multe conditii atat de greu de indeplinit.
Suntem in viata, avem mintea si trupul relativ sanatoase, e timp frumos si suntem si aproape de munte.
A dat Domnul de ne-am reintalnit.

Si te gandesti, ce mare lucru ?!

Pai e mare lucru, ca daca ti seama de tot ce se intampla cu si fara stirea noastra, daca ai face un calcul, sansa sa faci ce-ti doresti e infima.

Nota: A nu fi constient de nenorocire nu inseamna nicidecum a fi imun la

ea.

Ca sa nu zici ca deviez prea mult, ma intorc la ideea de baza.

Dupa o alergare sanatoasa prin munceii Retezatului, urmeaza o zi cu plimbare relaxanta in racoarea vaii.

Aici ape repezi izbesc bolovanii si trunchiurile, ingrosand stratul de depunere si facilitand formarea muchiului.

Dacii , al mare si al mic , imi sunt calauze.

Valea e pe placul nostru. Poteca se termina si ramane doar malul abrupt.

Pe jos crengile si pietrele sunt camuflate cu un covor din frunze de fag. Ma si ce aluneca alea, ai ai.

Grija, ca altfel ajungi prea repede jos, ... si pe componente.

Si pesteri.

Unde pesteri, acolo si pietre faine.
No iacat-o . Cascada a mare.

De acolo urci pe langa perete si cu un pic de catarat dinasta batranesc ajungi pe o brana si la intrarea pesterii.

De aici toata valea se deschide ochiului. Loc bun de odihna si ferit de ploaie, ... poate nu si de fulgere.

Asa frageda cum ii, frunza de fag o poti manca amestecata in salate cu alte verdeturi.

Iar pe final de zi vreau sa raman cu imaginea locului. Cu muschiul ala fain si apa rece, buna de baut.

Apropo de apa.

Nici nu realizam ce binecuvantare avem sa traim intr-o tara in care apa este din abundenta.

Nu-i putin lucru sa ai izvorul aproape.

Sau sa dai doar drumul la robinet si minunata licoare sa umple ulceaua.

Sunt foarte multe zone pe glob, unde oamenii nu au apa de baut si nici de spalat, dar mai izvoare dinastea .

Una peste alta avem mult si apreciem putin.

Un proverb chinezesc zice ca :

"Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului".

Iar altu zice ca :

"Cine are cât îi trebuie, este un om bogat"

Traducere - (si totodata concluzie) descopera semnificatia "atat cat imi trebuie". Fi flexibil si nu uita ca cu cat de descurci cu mai putine, cu atat mai puternic esti. Cu cat ai nevoie de mai putine proteze cu atat mai multe cunostinte detii.

Asa ca te las cu ultimul :

"Profesorul deschide uşa, dar trebuie să intri singur".

(oricine si orice de la care poti si vrei sa inveti poate fi "profesorul")

Inca una cugetata

"Acela care cere iubirea nu este decat un cersetor, ... si inca unul egoist.
Insa acela care o ofera merita sa o si primeasca. "

parca la fiecare in parte am o surpriza

Nu simt rutina aproape niciodata cand cioplesc o lingura.

Desi in general am un plan concret si chiar o schita gandita, de foarte multe ori deviez si ma las dus de ce dicteaza lemnul.Si asta numa asa de curiozitate, sa vad unde vrea sa ajunga, ce anume vrea sa iasa.

Din lemn de jugastru am cioplit-o.
Am facut-o cu gand s-o dau cuiva anume. Amu na, sa vedem daca ii place.

Lemnul l-am luat de la copacul ala de-i rupt din 2009, in Cheile Carasului.

Acolo am "semifabricat-o".

Dar am cioplit-o cu o saptamana mai tarziu, tot la padure, dar in Cheile Nerei.

E o lingura tot de marime medie, incapatoare, mai adanca un pic, buna la zeama si nu numai.

Husa din piele are fiecare lingura pe care o fac, asa ca si asta are.

Forma e potrivita ca sa manci bine si sa scoti din borcane cu ea.
Simpla am zis sa fie si asa am vrut sa o fac.

O sa vezi ca la transport e bine sa la ea si husa.

Despre cioplit ti-am mai povestit si despre finisat cat de cat.

In rest e cum o vezi.

Am cautat sa o fac diferita de altele dinaintea ei. Si interesant, ca nu mi-am batut capul mult, ci pur si simplu m-am lasat ghidat si ea parca a iesit singura afara din butuc.

Incept sa cred ca in multe lemne sta cate-o lingura anume , ce-si doreste sa iasa la lumina.

(de multa vreme ziceam, dar incet incet incep sa si cred)