revin un pic si la cutite

Obisnuiesc sa revin si la cele dinainte, in ideea ca multi n-au vreme, chef ori nu stiu sa caute din urma.
Asa ca am pus astea 3 cutite in aceasi postare si pentru ca sunt diferite . Asta primul e mai paduresc.

Astalalt e mai mai de cioplit, mesterit.

Iar asta-i mai de uz general. Cu alte cuvinte seamana mult cu al 2 lea dar face bine si treaba lu primu.
Toate 3 au lama din otel carbon si lemn bun in manere, iar tecile sunt din piele de ren.
In rest in functie de preferinte isi alege fiecare. Vezi daca te atrage vreunul da-mi de stire (trimite un mail) si-ti dau detalii despre el.

kuksa,cele mai faine cani din lemn

Dupa cum iti ziceam, urmeaza cana din lemn de nuc. Si iat-o ca-i gata.
In dimineata asta cu soarele firav la rasarit am cutezat sa fac cateva poze sa ti-o arat. Pe biroul ciresiu pare ca-i mai rosiatica decat ii in realitate.

De multa vreme ma gandeam sa fac cana, dar m-am luat cu altele.
Fara prea multe povesti, de data asta, zic doar ca-i cana din lemn si ca poti sa bei de toate din ea.

Lemnu-i fain, ienele arborelui se disting foarte clar si culoarea e chiar faina (binenteles pentru cine prefera nucul).
I-am legat si un snurulet din piele dinaia tare ca sa o poti atarna cand si unde doresti.

Alte detalii privind dimensiuni, intretinere, cu cat o dau, etc, le discutam in particular, ca nu-i bun sa umplu cu cuvinte prea multe.

Candva tre sa-mi fac si io una, dar nu stiu cand si daca oi apuca.
Amu, mai am material de una, dar o sa mai dureze, ca am luat ieri lemn de mar. Numa ce-am fost cu Flavius pe deal seara. Si am zis, ma daca tot is asa faine perele alea, pentru ce sa nu iau o plasa si pentru compot. Is mai padurete asa, dar is dulci si au o aroma excelenta.

sa fie linguri

E vremea nucului cred, ca si cana tot din el o fac. Dar oricum, pana una alta e gata lingura.
Lingura simetrica, simpla si practica de dimensiune medie, numa buna de mancat (cam asa zic la toate :)) ).
Eh, zic nu zic, treaba-i ca-i diferita si speciala (pentru cui ii place asta) si faci toata treaba cu ea.
I-am impletit snur din piele, sa aiba. Am gaurit cu fieru rosu, am facut nodu si gata.
E cum o vezi si mere bine si la mestecat la padure (mestecat mancarea in oala , ... nu lingura in dinti),dar asta binenteles daca faci mancare pentru o persoana sau doua si ai o oala mica de excursii. Ca daca ai ceaun dinala mare o sa bagi si mana in el.

Are husa ei din piele si nu stie sa zica, dar cauta stapan.

Asa arata cand e gata de drum. In rest ce sa zic, ture faine, pofta buna si multa sanatate.

Godeanu si Retezat

Dincolo de cuvinte e tacerea. Dincolo de priviri e simtirea. Dincolo de munte sunt vai, dar dincolo de ele sunt alti munti.
Am pasit in Godeanu la asfintit. Caldura si lumina se sting, iar vantul raceste din ce in ce . Obiectele par tot mai greu de distins. Acusi scoatem frontalele.
La vreo 60 m sub varf (Godeanu), dar dupa el, asternem casuta de panza. Pete de senin descopera punctele lucioase pe fundalul aproape negru. E lipsa de luna toata saptamana. Vreo 2-3 grade temperatura, fara precipitatii si fara vant tare.
Carnatul sfaraie, laptele e fierbinte, legumele taiate si unse cu ulei de masline si zeama de lamaie.Branzeturi, fasole, supe si deserturi, festin, ce mai. Omul umbla, dar tre sa si manance.
Dimineata aduce cu sine alt val de ceata groasa. Dar parca e si mai fain asa. Muntele capata un farmec aparte , iar distantele si inaltimile ne par cu mult mai mari decat sunt.

Ca doua momai pe varful Bulzului, ce baga moaca specifica de poza pentru munte :)). Nu de alta, da cumva sa mi se zica iara ca nu pun si poze cu oameni .
Si ma gandesc, daca atat de mari sunt muntii, iar noi asa de mici pe langa ei, oare cat de mare trebuie sa fie cel ce i-a facut ?
Aven adanc ce cheama la explorare. Suntem de ceva vreme la calcare.
Deja e mai cald, mai luminos si mai vioi. Fiercare masiv are ceva diferit. Se vede imediat trecerea dintr-un munte intr-altul.
Aici, sub Iorgovanu, o goapa ce pare a se vrea umpluta cu mortaciuni de oaie. Nu le stiu povestea, dar erau mai bine de 10 cranii, schelete cu blana si ceva urme de carnita descompusa. Si mielusei cu craniu mititel si coarne in formare sau deloc ornau neplacut peisajul. Miros imbietor ? Nu prea cred. Poate pentru urs.
Mda urs, ca era plin de rahati de urs in jurul gropii. Craniile roase, cioantele supte si din nou mirosul de oaie putreda ne face sa ne gandim la acelasi lucu : " ma sa sti ca azi nu mi-e pofta de oaie fripta". Mda, zice el, si merem mai departe.
Partea cea mai faina din Retezatu mic e de la stancarie incolo.
Poteca pe care incep sa apara si marcajele turistice (ca in Godeanu is cam inexistente) e marcata la intervale neregulate si cu fecale de urs. E clar ca ursulache e la el acasa si e clar si ca nu-i bun sa stai cu cortul pe poteca lui.
Nu zic sa exagerezi cu spaima, dar nici cu inconstienta . Evita intalnirea cu batranul urs, ca nu care cumva sa-l prinzi suparat. Si un caine care e domestic ori semidomestic poate fi imprevizibil , dar mai cel mai mare mamifer pradator din tara.
Cat te uiti cu ochii si orice directie ai alege, nici un fum de case, nici o localitate. Asa e in Godeanu, un munte intre munti.
Micutul. Saracul de el statea pe jos in padure, in raceala diminetii si nu misca mai deloc, decat poate respira pierdut. Astepta caldura soarelui, o zi mai buna, .. ori vreo alta lume in care sa apuce sa creasca.

Calcare ce strapung patura de iarba si rasar an de an, primele parca si de sub plapuma alba de iarna.
Mai frumos ca un munte nu poate fi decat un alt munte. Poate va mai fi inca o zi, inca una de urcat.

lingura de mancat

De la nucul cazut acu doi ani am luat o craca mai zdravana. Din el sunt si alte linguri si cani.
Fiecare are cel putin un lemn (esenta, specie) preferata. Eu oi avea mai multe, dar oricum nucul imi place mult.
Mai putin e timpul decat dorinta de cioplit si mai mult e lemnul decat pot eu scoate linguri.
Lingura de mancat, sa o ti bine in mana si bagi zeama in gura. Da mere bine la tot soiul de macaruri. Amu nu stiu tu cum faci, poate iei si furculita la padure, io nu. Ce-i de impuns, face cutitul, in rest lingura-i baza.
Ti-am intors-o ca so vezi pe toate partile. Apai stai linistit, ca asa-i amu, dar in timp so mai inchide la culoare.

Forma e potrivita ca sa poti scoate cupa plina din castron si nu doar jumatate ori treisfert.
Are husa ei din piele si se cere folosita.
Dac ti-o place da-mi de stire.
Intre timp mai am una de finisat si apoi vreau sa vad de vreun lemn de mar.
Sanatate buna.

la munte, in Cernei

Am avut timp o saptamana si am zis sa umblu. Am si cioplit, dar asta inainte si dupa munte.
Am inceput tura din valea Cernei si am urcat catre creasta. Inca nu-i cazuta frunza si nici macar nuante de toamna nu are. Dar ce bune or mai fost merele si perele alea de sus.
Dimineata deschidem ochii si vedem Arjana. Au ca fain ii la munte. No hai sa-i dam ca-i cale lunga.
Apa cure fain aici desi pe ansablu e seceta. Observam solutiile ingenioase la probleme mari si mici.
Dupa principiul "da-le ma incolo de poteci, ca marcaje nu-s si astea duc aiurea" , am dat-o pe deal in sus, pana ce-am ajuns sa folosim si mainile sa inaintam.
O data iesit din padure, ziceam in sinea noastra ca am si ajuns. Aiurea, ca bucata de pajiste era si mai abrupta si mai lunga. Apoi stancaria si pasaje catarabile. E clar, paci e drumul . Pe unde ? Paici ma, nu se vede, pe unde mere picioru, pacolo e drumul.
Sus trecem cam brusc de la climatul mediteranean la cel temperat cu tendinte subpolare :)).
Trage de numa. Si cand nu-i soare si baga vant, pantalonul scurt si tricoul nu ne mai satisfac.
Peisajul e ceea ce vrea drumetul. Pentru ochi faci toata calatoria. Pentru ochi, ca prin el sa patrunda in suflet. Acolo se fac conexiunile si totul devine profund.
Ploaie deloc, dar ceata da. Invaluie crestele stancoase si ne dezvaluie doar asa cand si cand cate-o mostra.
Inoptam in creasta. Cortul il pune Vlad, ca io am dat fuga pe vale dupa apa. Ma si cum no plouat din antichitate, evident ca si izvoarele nu mai ieseau de unde erau programate ci de mult mai jos. Da-i bine domle, ca asa fain o dat soarele dimineata . Si asa sentiment placut ne incarca . Deja ne-am incadrat in peisaj. Muntele e casa.
Cu ciobanul e bine sa vorbesti aceeasi limba. Apropo de asta. Cu ceva vreme in urma am invatat ca intelept e cel ce se face inteles de cat mai multi. Si nu cel ce intrebuinteaza vreun limbaj sofisticat si greu de priceput, ingloband in exprimarea sa fel de fel de termeni cat mai condimentati , multi din ei chiar ca sa para mai dotat.
Dupa portiunea de stancarie , Muntii Cernei sunt o imensa pasune, cu varfuri domoale, vai cu paraie, stane, ... si lupi ce vin sa mance oile (si daca zici ca nu, inseamna ca n-ai umblat deloc pe zona si nici cu oamenii n-ai stat de vorba).
Marcaje - inexistente. Poteca, .. mda, is poteci , asa ca e bine sa ai vizibilitate si o harta ar fi ideala (unde-i harta tre sa fie si busola).
Dupa o vreme, cred ca cel mai fain lucru cel poti vedea din Cernei e Godeanu.
Dar asta in episodul urmator . ( aici pe final parca-i teleenciclopedia :)) )

de ce verde? de ce padure ? de ce natura ?

Raspunsul e foarte simplu. Pentru ca merita.

Nu suntem ca neam nici prea patrioti, desi ne place sa afirmam asta. Nu suntem nici prea civilizati, desi suntem experti cand vine vorba sa-i observam pe altii si greselile lor.
Cand se aduna oameni, auzi multe nebunii. Ne impingem, ne imbulzim si amenintam chiar daca nu e vorba de vreo miza semnificativa. Nu ne stim locul si nici rabdare nu avem.
Ne gandim mai mult la stomac decat la suflet, ... si mai ales la al nostru decat al altuia.

Nu stiu daca incerc sa trezesc constiinta cuiva. Ca poate nu am vocea atat de puternica si nici cuvintele atat de alese, dar tin neaparat sa pun accent pe anumite aspecte.
Si ma gandesc eu, daca sunt un infractor merit sa stau inchis, dar ea ? Capra neagra care este ca un simbol al libertatii, ea care catara si alearga pe unde noi doar privim, oare cu ce o fi gresit ? Daca tii animalul de hrana, il cresti, il tai si-l manci, pricep. Dar sa gasesti placere in treaba asta, sa-l vezi inchis, asa salbatic cum e, ... aia nu inteleg.
Nu ma intereseaza absolut deloc daca crezi ca sunt extremist sau nu, insa mai zic treaba . Indiferent daca tii animalele astea salbatice in curtea ta (cum is astea) sau la gradina zoologica, e o cruzime si cred ca nici lui Dumnezeu nu-i place.
In sensul asta mai cinstit e vanatorul cu mult, decat tine care preferi sa distrugi spiritul dintr-o fiinta creata sa alerge liber. Ii dai mancare pe saturate, dar ea vrea dincolo de gard, nu pricepi ?

Mai rau decat faptul ca traim in mizerie este ca ne place asa. Nu stiu de ce mai dam vina pe altii pentru deranjul (mizeria, hotia, inselatoria, infractiunile la modul general), cand esti si sunt si suntem toti parte din ceea ce vedem in jur.
Aa tu nu, scuze, nu vorbeam de tine, ar fi si culmea !
Continua sa crezi ca esti bun si nu vei vedea absolut nici o schimbare in jurul tau nici perioada imediat urmatoare si nici mai incolo.
Scoatem barna din ochiul nostru si poate daca o sa vedem cu ochi limpezi mizeria din jur si din noi, vom face ceva, .. altceva decat sa vedem paiul din ochiul altora.
Si observand ca fara comparatii nu constientizam nimic, incet incet inteleg si rostul relelor din viata noastra, care contrasteaza cu putinul si rarul "bun". Adica cui oare ii place mai mult apa daca nu celui insetat ?
Optimist, pesimist, ... prostii. Te-ai obisnuit sa asculti doar naroziile care-ti gadila placut urechile. Nu te mai saturi de glume si batjocuri, de barfe si laude desarte.
Uitam unii de altii, de noi insine, de scopul nostru, ... dar mai de Dumnezeu. Fara simtul raspunderii nimic nu ne ingradeste, nimic nu ne opreste - SA FACEM NEBUNII !
Dar mai bine e sa fim cumpatati si sa traim frumos in locul in care ne ducem vremelnicia macar si pentru putin.
Si atunci am zis sa mai dau o tura la padure si poate sa mai cioplesc cate ceva.

ochiul vede ce vrea mintea, mintea vrea doar cat pricepe

"Ce tot umblii in muntii aia , ce gasesti interesant acolo ?!"

Raspunsul e simplu - ii fain.
Indiferent de motiv, ca esti sportiv si ai de tras pentru vreun concurs ori o ambitie personala, ca esti alpinist, poet, pictor, ori ca-ti place linistea, acolo sus toate-s altfel.
Cerul este mai albastru, norii mai faini si daca prin absurd ar fi la fel, totusi macar aici ai (sau iti faci) timp sa-i si privesti.

Poate ca esti o fire contemplativa sau poate ca nici nu sti ce tot zic io acu, dar e ceva curat acolo sus ce atrage pe om. Inafara de toate astea e linistea si aerul inegalabil.
Aici in creaste, seara poti privi apusul, apoi stelele. De cand n-ai mai iesit noaptea sa petreci timpul privind stelele ?
Poti sa asculti doar vantul. Sa-ti pui gandurile in ordine. Dar mai bine decat toate e sa golesti mintea de idei nebunesti, de ganduri inutile si sa iti aduci aminte ca esti acolo pentru putin si clipa trece.
Niciunde parca nu pot discuta la fel de clar cu Creatorul ca la munte. Imi aduc aminte de oamenii din vechime, care cand aveau o nelamurire ori vreo neliniste, mergeau fie in munte fie in vreo pustie (desert).
Si am inteles de ce, ca-i simplu. Atunci cand nimc altceva nu te distrage, iti poti concentra atentia la maxim pe ceea ce este esential.

Noaptea adie vantul si misca tenda ce produce un zgomot care pe fondul amestecului dintre adormire si realitate poate fi confundat cu zgomot de pasi. Apoi cand dormi langa ape curgatoare, chiar inainte sa adormi , mintea impleteste finut visul cu realitatea producand in ureche fie voci de copii fi discutii in surdina. La inceput poate sa ti se para ciudat si am inteles ca de acolo s-au nascut majoritatea povestilor nebunesti despre oamenii care au iesit la padure si au auzit fel de fel de "lucruri". Apoi vantul si ploaia sunt alti factori. Dar nu uita ca tu esti stapanul mintii tale si (probabil) cu celelalte parti ale ei e bine sa controlezi astfel de imaginatii nefolositoare.
Nu o spun pentru mine asta, ci mai de graba pentru vreunii din voi care ati auzit sau patit asa ceva si n-ati stiut cum sa va raportati la ele.
Apoi ca tot ziceam de stele.Pai sigur ca se vad foarte bine, ca nu exista nici o alta lumina care sa le acopere.

Ca sportiv alergi crestele si misti bine, dar nu apuci sa gusti peisaj. De aia e bine cateodata macar sa mai lasi deoparte altele si sa redescoperi ce poate o data numeai scop - "ies la munte de placere".
No amu daca tot iesi, nu uita ca la munte nu-i ca-n fata casei. Nu iesii in papuci. Nu te zgarci cand iti iei incaltari.
Bocancu prost e mai rau decat lipsa lui, cand n-ai macar nu te bazezi pe el.
Dar cu aia tu ramai fara talpa , iar poteca ramane cu gunoi !
Is faine lacurile. Pe langa apa de gatit si spalat pe care o ofera, contribuie mult la frumusetea locului. Si interesant e ca daca nu ai ceva langa, la care sa-l raportezi, nici nu-ti dai seama din poze de dimensiunile reale. Poza poate sa arate fie lacul ca pe o baltuta, fie un ochi de apa ca fiind dita mai lacu.

Tu ai alte motive pentru care urci poate, nu conteza. Aici e frumusetea diversitatii. In rest poate ne vedem pe sus, ... fa bine ca sa ne vedem.
Apoi norii se aduna, dispare albatrule, se incetoseaza si poate vine ploaia. Dar cerul variabil e de departe cel mai fain, aici vezi contrastele, culorile.
Ce folos asa vezi, daca nu pricepi? Ce folos sa pricepi, daca nu esti multumit?
Daca ceea ce traim la exterior nu se reflecata in interior, nu ai cum sa fi multumit.
Caut lucrurile in esenta ca sa pricep frumusetea interioara, ce a fost sadita din exterior.
Nu stiu de ce am impresia ca poate suna greoi, dar daca treci peste ideiile preconcepute constati ca-i chiar asa.
Si ca ma intelegi mai bine,inchei cu :
"Mai bine mergi la munte decat sa nu mergi."