lingura usoara din lemn de fag

E mai subririca si mai zvelta. Din fag mi-am permis sa fac forma asta fara sa am emotii ca n-ar tine. E lingura foarte usoara si are cupa mai deschisa.

E poate pentru cei care se uita la orice gram cand cara (de regula cei ce merg la munte au in vedere si aspectul asta), dar mai ales pentru oricine o vede si crede ca forma asta i se potriveste.

laplander, ca a trecut ceva vreme de atunci

Zic Laplander pentru asa e modelu lamei (o lama finlandeza Lauri).E un cutit mare care imbina simplitatea cu eficienta si de aici isi trage eleganta.  Eleganta ... :)) am zis asa ceva ? No, in fine. Ii cutit bun sa mesteresti de toate cu el.
Lemnul pentru maner l-am pregatit de un an si ceva, cornu de cerb il aveam mai demult si asta este.

Teaca din piele de ren il tine la fix.

E comod in mana (cand il ti nu cand il infigi), are cadere buna si totodata e usor.
Cu el poti taia mancare,poti pregati ustensilele pentru mesterit si tabara, pregatesti lemne pentru foc si-l aprinzi. Iti faci loc prin vechile poteci napadite de spini si crengute, cureti locul sa-ti pui hamacul. Poti si sa cioplesti cu el fel de fel de treburi. Daca e sa ai unul singur la tine, atunci asta e mai practic decat unul mai mare si decat unul mai mic ca el pentru ca are un pic din utilitatea unui cutit mediu si cate ceva din caderea unui leuku.  Si taie exact ca unul mediu (cu lama de 8-11cm ) pentru ca are aceeasi grosime si acelasi unghi de ascutire. Il pun aici in lista si de il vede careva si il vrea, imi da un mail pe adresa din dreapta si acolo ii ofer toate detaliile despre el.

cate ceva de prin paduri

Lucrurile par ca se clarifica si pornim la padure. E si profesorul aici.Alegem sa nu ne departam tare, dar vrem sa intram cat mai mult in "tufe". 

In drumu nostru dam peste "groapa" asta . Si stii cum ii gropile, mai intai le vezi apoi vrei sa intrii in ele.

No, ia sa vedem cum se prezinta la interior.

Descateri un pic, apoi te apleci, iara mai cateri un pic.

Are si un pic de formatiuni, are si mai multe galerii . E mica pestera, dar ii bun si atat.

Tot aici s-au ospatat si fiarele codrului din ierbivorele pe care au reusit sa puna gheara. Vorba batranului profesor (alt profesor, nu distinsul geograf care imi e alaturi), tot vegetale manca si carnivorele, dar la mana a2a  :)).

Formatiuni, aparute ca peste noapte. Un pic sa vina inghetu si e ca la focu viu, ... sau nu.

Asa domle, ia zi tu ce parare ai ?

Mda, asa-i . E o vertebra mare.

Desigur ca inaintea noastra au mai fost si altii, iar in "vechime", prin pestera asta au trecut tatarii. Cu ciomege si fierastraie au spart si taiat. Din fericire mai sunt inca destule ramase (sper io, nu de taiat). Uite cum o jumatate din coloana lipseste, iar urma de taiere este si pe cealalta. Oare chiar is oameni care platesc un pret pe asa ceva ? Pai cat de mare buba tre sa ai la cap ? Astea au o valoare doar in mediu lor, cand le-ai scos, is ca orice pietre. Este ca si cum vrei sa scoti stropii aia aurii si argintii de pe perete sa-i muti in io stiu ce cadru artificial. Cand furi stele sa le pui intr-un muzeu, nu faci altceva decat ca saracesti cerul. Dar daca le lasi acolo unde le-a asezat Dumnezeu (stiu tu, Cel in care nu crezi, dar care crede El in tine) le ai in fiecare noapte si te poti bucura mereu de ele cand e cer senin.

Iesim, ca mai avem de umblat si ziua e inca scurta.

Intalnim o "groapa" si mai adanca si cu intrarea mai mare.

Insa acuma scopul este sa punem tabara, sa facem caldura, ca deja o dat inghetu. Iar apa pentru gatit si baut o luam doar din putina zapada ce a mai ramas.
Nu-i tot lemnu uscat, asa ca il asezam langa foc sa se zvante. In felul asta avem si banci pe ce sta si lemnu uscat.
Aici suntem feriti de vantu pe care il auzim ca sufla necontenit pe coama. Auzim si cate un caprior , poate chiar si cerb, dar asa mai in amestecu dintre vis si realitate.

Semifabricatele le pregatesc din fag si carpen,

iar jderul isi vede de treaba lui.

In pin e un cuib foarte mare ! Sau nu e ? Nu e. Ii doar o narozie de increngatura a lui, poate un soi de bai genetic care a cauzat dezvoltarea unui desis pe o singura creanga.
Doua zile e mai mult decat niciuna, chiar daca e mai putin decat patru. Foarte schematic si fara prea multe detalii, dar in sparenta ca va trage pe cineva sa iasa si sa mai schimbe activitatile (sau pseudo-activitatile) cotidiene cu un pic de aer curat si tot ce vine la pachet cu el.

carpen si lingura din el

Lemn foarte tare, carpenul sta la baza unei linguri trainice.

Tot de marime medie, numa buna sa mananci cu ea si e la fel de bine finisata.

Comoda, echilibrata, nici prea mare, nici prea mica, nici prea adanca si nici prea deschisa. E cam tot ce ai nevoie. Dincolo de asta pot sa difere preferintele in functie de aspect, esenta, dimensiuni, ... cu alte cuvinte poate nu-ti place asta, poate preferi alta. Dar daca vezi ceva ce te prinde in ea, da-mi de stire.

frasin si lingura din el

E o lingura din lemn tare, lingura cu care sa mananci. Pot spune ca nu are culoarea specifica (sau obisnuita) a lemnului de frasin. Dar este cu atat mai deosebita.

E usor curbata si sta bine in mana, dar si in farfurie.

Am finisat-o sa luceasca ca asa traba sa fie o lingura buna de mancat, nu sa-ti agate buza.  Si ea are husa din piele.
Si nu stiu din ce cauza , dupa atatia ani inca ma mai intreaba cate unu daca e de vanzare lingura asta, pai sigur ca e de vanzare, ca doar nu is narod sa ti le arat asa aiurea doar ca sa ma laud cu ce cioplesc. Probabil is altii care cioplesc mult mai bine si bine fac. Eu din asta mananc paine, iar tu cu ele mananci ciorba.
Toate is de vanzare din lista asta , dar io zic ca is de dat si nu afisez preturi aici, ca nu e magazin online si nici nu vreau sa arate a magazin.
Vreau ca si cei ce nu au treaba sa cumpere linguri, sa poata gasi pe blogul asta ceva ce le place si cine stie poate chiar ceva ce le foloseste (daca nu un lucru, macar o informatie).
Nu ma intereseaza in mod deosebit sa vand linguri tuturor. Daca o fac e cu atat mai bine. Dar daca nu, tot transmit un gand si tot iti ofer o portita catre aer curat si poate un anume mod de raportare la lucrurile si persoanele ce te inconjoara.
Care-i satisfactia ? pai este. Pentru ca acum sunt mai multi care au prins drag de mesteritu asta si o sa vezi ca sunt baieti si fete in toata tara care incearca sa faca o lingura din lemn. Altu poate ii invata sa fumeze , io prefer sa le arat cum sa ciopleasca. Tu poate ne vei invata cum sa gandim sau cum sa umblam, foarte bine.
Apoi io cred ca informatia netransmisa se pierde. Si cred ca "legea" la care tii atat de mult si care spune ca "secretele tale te protejeaza" si cauti sa tainuiesi si sa fi tainic, este o eroare. Sa arati doar o anume fata si sa ascunzi multe altele, de frica ca cineva ar putea sa-ti afle secretele, ... grija lor de treaba ta, fiecare le are pe ale lui.
Io cred ca nu ascunderea informatiilor te face puternic, ci curajul de a impartasi ceea ce si tu ai invatat. Sa le arati si lor atat cat stii, si poate va observa altu cum lucrezi si va zice ca nu e bine. Nu te intrista ci spune-i sa-ti arate cum trebuie sa faci. Si atunci el iti arata si vei inavata sa faci bine . Asta e avantajul fata de principiul in care crezi ca poti sta inchis in micul tau univers si poti fi sau face ceva reusit.
E cum zicea si Duba, ca la triburi, nu cum mint astia ca-i legea junglei ...
Ci legea junglei e aia in care fiecare isi aduce contributia in trib si lucrurile merg bine pentru tot tribul.
Apropo de mesterit, poate in viitor , daca se urneste ceva, o sa vreau sa avem si la noi in tara tabere de cioplit, impletit,improvizat,  etc.
Poate daca voi gasi ocazia si cadrul potrivit si vom inchega echipa destoinica, vom reusi sa facem chiar niste cursuri si tabere in care sa invete omul lucrurile in mod diferit fata de cum i-au fost aruncate pana acum.
As vrea sa iti arat o data cum o sulita aruncata inspre tine nu te transforma automat intr-o victima. Ci vei vedea nu doar ca e posibil sa te feresti de ea, dar si sa o prinzi. Iar partea grea abia atunci vine, cand tu vei fi in pielea atacatorului si va trebui sa iei decizii intelepte. Astea si multe altele despre tot ce inseamna iesitul in natura, perceptie, dezvoltarea aptitudinilor, intelegerea si orientarea in cadrul natural in diverse tipuri de mediu si mai ales cum sa ajungi sa te simti oriunde ca acasa si nu ca un intrus.
Si vei intreba o data (sau poate de mai multe ori) "cine esti ? sau "ce pregatire ai ". Cine sunt e mai putin relevant, iar pregatirea nu se masoara in grosimea hartiilor (atestate, diplome, care stii si tu cum se dau). Vorbesc de un domeniu nou, vorbesc de o treaba ce are de-a face cu a fi om si mai mult de atat sa gasesti un avantaj din umanitatea ta. Sa inveti cum sa calculezi corect proportiile si sa stii ce sa nu minimalizezi si ce sa nu amplifici, ci sa te raportezi la fiecare element cat mai aproape de sensul real.
Daca de aici vei pleca nu doar cu anumite cunostinte practice, dar mai ales cu capacitatea de a invata sa inveti, atunci vei reusi sa pasesti si singur si chiar sa te corectezi.
Nu trec peste introducere care nu contest ca este abstracta pentru multi, dar voi aloca timp special intr-o anume postare la un anume moment.
Pofta buna si seara faina sa ai.

stejar si lingura din el

O lingura usoara si subtire, dar rezistenta si comoda. Are cupa mai deschisa si e bine finisata.

Lemnu asta are niste modele si nuante foarte faine in fibra.

Cum iti spuneam, greutatea ei este neglijabila, iar utilitatea la polul opus. Oriunde mergi, in orice drumetie sau chiar si acasa, nu trebuie sa-ti lipseasca .

E curbata si are niste urme de daltuire care sa aminteasca de mana care a lucrat-o. Si pentru ca e din lemn de stejar, am zis ca cel mai bun loc in care sa ti-o prezint, este tot in padurea de stejar.

fag si lingura din el

Cioplita acolo, in padurea care ne-a fost casa 4 zile, din lemnul care ne-a oferit caldura si lumina .
Ii o lingura  destul de supla, simetrica, rezistenta si incapatoare.

Ca sa ai asa o impresia in legatura cu dimensiunile, iti zic si ca are 21,5 cm. Langa ea ai una din frasin, dar despre aia vorbim mai incolo.

Are cupa rotunjoara si intra mult in ea. E fina cat se poate si asteapta omul pentru care a fost facuta.

perspective

     Cam in aceleasi locuri am decis sa mergem, tocmai ca sa putem vedea si cunoaste padurea si aspectele pe care datile trecute le-am scapat din vedere.

Privit de sus, arborele este ca o scobitoare daca este sa-l compari cu un urias. Insa atunci noi suntem doar niste acarieni. 

Acu imi aduc aminte de discutia cu Luci, in care aduceam la lumina ideea cu mic si mare. Si stau sa ma gandesc cat de plapand e trupul omului. Nu m-as mira daca intr-o zi as fi zdrobit de taria muntelui, de greutatea bolovanului, de tonele de zapezi inghetate si placile ce intra in componenta ei, nici de zdrobirea trupului de catre fiarele unui autovehicul ce isi schimba forma in urma unui impact cu alte obiecte dure.
Ceea ce ma mira este cum de nu s-a intamplat pana acum. Noi si din picioare daca cadem in piatra ascutita, sare rotula ca felia de lamaie taiata cu lama unui cutit japonez. Teasta se desface ca un dovleac cand apuca sa cunoasca piatra care vine cu viteza de la doar cativa metrii ...

Umblii cu gandul la flori si libelule si treci pe sub stancarie sau arbori mari. Nu vorbesc de scenarii ireale si nu caut sa fiu morbid ci doar pic sunt realist si imi aduc aminte inclusiv de bolovanul care putea sa-i faca lu Vali piciorul clatita si care a trecut razant julindu-l doar. Nu are nici o treaba cu teama si cu evitarea a nu stiu ce.
E doar simpla observatie. Uneori incerc abordarea aia in care ma strecor si trec aproape neobservat sau asa imi place sa cred. Banuiesc ca toate sunt la nivel mental doar, insa de copil imi placea sa ma simt mic si nu mare. Pentru ca al mic are loc peste tot si nu atrage atentia. Incapi si te strecori si asa poti ajunge mai departe. Nu lent si nici putin, ci doar sa alergi fara clopotul pe tine cum face vaca si oaia. Este doar una din cele cateva strategii existente. La altu poate se potriveste altceva. Io pe asta am aprofundat-o si la momentul potrivit pe asta o voi preda.

 Prima zi, vremea este improprie sezonului. Cumva soarele asta nu stie de calendar. Profitam de vremea exceptionala si ne amenajam tabara.

Soarecu inghetat si dezghetat, in prezent ud, ce parca transmite impresia de privire tristo-speriata, in realitate nu are nici o treaba. E doar mort. La pachet vin mai multe si nu se cade sa prezentam doar in regim preferential, ca nu cumva sa diluam complexitatea realitatii.

 Pe drum iau si lemn de la fagu asta. Le creste uneori cate-o buba dinasta si chiar daca uneori e interesanta, alteori pare ca nu are cauta acolo, io o gasesc folositoare. Din asa ceva fac cani si manere pentru cutite.

Locul este acelasi si apa se cere curatata iar "ligheanul" peticit.

Cu fag ne incalzim si tot din el ne facem si linguri.

O zi trece cu amenajarile si mesteritul.

Dimineata constatam ca temperatura a scazut simtitor si deja un strat subtire de zapada s-a depus. Ninge toata ziua si va ninge si zilele urmatoare.

O sfoara legata peste pantalon si bocanc rezolva lipsa parazapezilor si mesteritul continua.

Fie ca impletim vreo prastie, fie ca despincam bustenii pentru foc sau poate ne angajam in discutii mai ample, orice ai misca este altfel aici. Cadrul natural face diferenta.

Fiecare seara la foc se prelungeste pana tarziu de tot. Din toate turele vi cu ceva in plus in materie de cunostinte, de experienta si in unele cazuri de ciopleli si imagini.

In ziua de umblat am gasit o ruta mai putin conventionala si am parcurs inca o portiune noua.
Gandul meu acuma este sa fac trecerea de la topor la piolet, dar na, sa vedem cand se infaptuieste. Pana atunci insa, urmeaza sa pun cioplelile ce le-am facut in tura asta.

unul si pentru tine

Ca tot ziceam de stejaru cazut si de lingura pe care am cioplit-o aici.

Insa fundu asta de lemn nu are nici o treaba cu stejaru ala. E din lemn de frasin si e cioplit din copacu ala uscat de langa tufele de paducel. Din topor si cutit si finisat cu smirghelul, asta-i.

Si unele zile seamana mai mult a primavara, iarna asta. Diferenta ar fi ca o data ce apune soare iti cam ingheata degetele.

Insa in drumetie prinde tare bine o treaba dinasta pe care sa tai si de pe care sa mananci. Usor si rezistent un fund de lemn ca asta, se incadreaza fara nici o problema in plasa cu mancare si isi gaseste utilitatea oriunde mergi. Inclusiv la munte, unde pe langa ca poti taia in cort fara grija ca vei trece cu lama prin ceva, il poti aseza sub butelia arzatorului ca sa izoleze (pentru ca sa arda mai bine , ca stii cum ii cu gazul si cu recele).
Un snur din piele impletia si asta este.

omu tre sa aiba lingura lui

Din lemn de frasin e si ca sa ai o imagine mai reala asupra dimensiunilor, iti mai zic si ca are 21,5 cm lungime.

Poti sa ti bine de ea, e incapatoare si ergonomica. Are taria specifica lemnului de frasin si culoarea lui.

Nu insir mai multe cuvinte acum. Lingura e buna la mancat, dar daca tot vorbim de unicate, e important sa-ti si placa.