inca o zi,

Ninge inca de dimineata, sus pe coama dealului e ceata. Iar de munte nici gand.
Am luat ceva scule si semifabricat si am zis sa ies la liniste. Ii zapada pentru toti paici, dar nu vine nimeni sa-si ia , poate nu le traba :)) .
Cand umblii, n-ai treaba cu frigu, poate sa fie -3 mii, iei o bluza in plus si-i dai inainte. Dar sa cioplesti, sa tii cu mana goala cutitul si lemnul inghetat, cand afara is gradele pe care le stii si tu, e cu nepuntinta . Mai intai de toate amenajezi un loc primitor. Faci focul in "soba " , pregatesti o bancuta si pui ceva sub tine.
Reflector de caldura imi fac chiar din lemnele de ars. In felul asta se si usuca pana ce urmeaza sa fie arse.
Iarna desi poate nu pare, dar te deshidratezi foarte repede. Prin respiratie mai ales, dar si prin urina pierzi apa.
E esential sa hidratezi ca organismul sa functioneze bine, ca sangele sa circule cum trebuie si sa poti misca eficient.
Iti iei ceainic, oala sau cana si ai in ce topi zapada.

La alergare, mai cu seama iarna, nu plec fara briceag si bricheta la mine.
De lanterna nu avea rost sa amintesc. Ea face parte din "ochi" in sezonul rece.
Ea asigura vederea pe intuneric. Iarna cam toate alergarile la padure le fac la lumina de frontala, ca dupa masa cand am io vreme ii deja intuneric.
Pericolul este ca daca nu mai poti alerga dintr-un motiv sau altul, ai incurcat-o. O bluza de corp si o foita de vant la temperaturi sub -10 se cheama ca esti victima sigura.
De aia este esential sa exersezi aprinderea focului cu tot felul de materiale, in orice vreme si cat mai rapid posibil.
Ti-am zis ca baticul este un accesoriu care nu mai tine de vestimentatie sau echipament, e parte din mine. Fara el nu ies . E util si-n cazul asta.
O data ce ai aprins focul, ti-ai amenajat cat de cat locul, te ocupi de hidratare.
Bagi zapada in batic, inchizi si-l legi de un bat ce atarna deasupra jarului (nu la flacara, ca afumi si nu-i sanatos).
Imediat incepe sa se comprime zapada si sa se inmoaie.
Nu astepti pana ce se scurge pe jos, ci cand vezi ca incepe sa picure iei si storci in gura. Ai sa vezi ca in scurt timp obtii apa suficienta.

Pe parau, la singurul ochi de apa (ca restul e inghetat si e acoperit si de zapada), am pandit trei rate salbatice. Ma da sa vezi numa ce bine simt astea. Pai imediat or observat ca-s acolo si or zbughit-o. Abia le-am prins in aer.
Daca esti un pic atent le vezi in imagine.
Oricum, is frumos colorate si par ca se descurca si cu frigul.
In padure, in linistea inghetului mi-a venit un gand si suna cam asa :
- La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul. Pamantul era rotund de la inceput, dar incapatanarea in necunostinta a facut ca omul sa zica ca-i plat inca multa vreme, ba chiar taia si spanzura pe cei ce ziceau ca nu-i asa. Cum sa fie rotund, pai ce io nu vad ?!! cat vezi cu ochii e drept! :)) . Dar nu se gandeste omul ca ochiul vede foarte putin ?
Tot asa face omul mic cu toate lucrurile mari pe care nu le poate vedea si cunoaste, le coboara la micimea lui ca sa le poata percepe, controla (crede el, ... noi ).
Ce treaba are asta cu padurea si cu zapada ? Pai are mare legatura, ca gustul ceaiului ce l-am baut acolo l-am si uitat, linistea a disparut, focul nu mai este, frigul nici el.
Insa un gand folositor poate ramane multa vreme.