omul si natura

Titlul postarii suna pentru unii plictisitor de cunoscut, insa realitatea e ca doar cuvintele sunt cunoscute, nu si sensul lor. Asa ca fara multa vorbarie iesim la padure.
Aici e rege Fagul. Mic si mare, batran si tanar incepi sa-l indragesti.
Daca mai jos era in amestec cu carpenul si apoi cu mesteacanul, pe portiunea asta poate doar cativa braduti mai au voie.
Vaile sunt multe iar picioarele de deal is intortocheate. Te invarti si pe vreme buna dar mai pe ceata sau iarna in viscol.
Esti in padure si aici ai si vrut sa ajungi. Nu exista sa te pierzi, ... decat daca cumva ajungi la vreun drum principal ori vreo localitate, dar cata vreme ramai pe sus nu te expui la riscu asta.

Noptile dormite in padure sunt deosebite. In bezna lumina calda de foc relaxeaza mintea pana ce trece lemnul si intunericul revine iarasi ca sa-mi dea un somn asa cum acasa niciodata nu-l pot avea (imi place intunericul si linistea, racoarea si aerul curat).Poate vei zice ce mare lucru, oricui ii place.
Aiurea, pai daca adormi cu becul sau televizoru pornit, muzica mergand sau dupa ce-ai fumat o tigara nici macar nu mai aerisesti, cum mai poti zice asta ???
Uneori ma folosesc de contraste ca sa pricepi mai usor ca poti si tu sa ai acces la ceva mai bun si ca tot ce tre sa faci e sa vrei un pic.

Izvoarele dau apa rece, proaspata. Insa uneori apa vine cu nisip dinala fin si e bine sa o treci prin batic (noi am filtrat prin dublu strat si o fost foarte bine).

De aici bea cerbul, de aici bem si noi.
Poteca n-am vazut, dar ceva semn ca or mai trecut paici am gasit. Putine sunt locurile in care arborii maturi, batrani chiar, stau sa povesteasca despre vremurile apuse.

Rar mai prinzi zone in care masinariile narozesti sa nu fi patruns (cel putin nu recent). Si foarte rar gasesti loc in care sa nu fie urme de taiere prin padure.
Si din nou ma gandesc ca daca fagul asta a fost "insemnat" cu 90 de ani in urma si era gros si pe atunci, cate or mai fi vazut si auzit aia de-s mult mai mari si mai batrani ca asta.

Atunci cand umblam, umblam. Dar cand ne hotaram sa pranzim, a pai nu ne grabim.
Amu noi luam un soi de pranzo-cina de obicei.
Si aici sunt zile si zile. Unele sunt atat de calduroase ca mancam la 4 m de foc, iar in altele vantul raceste aerul si caldura focului aduce confort.

Mesterelile se intind pana noaptea tarziu.
Calmul de dinainte este risipit de vantul ce plimba norii . In glas de tunet si lumini de moment adormim si toata noaptea nu da strop.

In hamac, pe racoarea de dimineata deschid ochii si nu sar imediat. Miros aerul si in vanticelul ala imi las gandurile sa pluteasca.
Inca o dimineata, o noua zi, ce mare dar .
Multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a trezit sanatosi, pentru somnul linistit, hrana si ca ne-a ferit de crengi in cap si fara graba savuram ceaiul si apoi cate ceva de-ale gurii.
Lingura de fag pregatesc ca-i reprezentativa pentru tura asta, dar si pentru ca n-am facut de ani de zile una.

Umblam si dormim undeva intre 1000-1400 m si totusi am avut 2 zile calduroase tare. Una e drept ca a fost placuta, dar in alta nici macar pe vai nu scadea suficient temperatura.

Pentru unu doar o mortaciune, pentru altu poate o lectie de viata ...
Pasarea care mai ieri zbura, astazi e cel mult pana la palarie sau in cazul meu la batic.
Pamantul atrage la el ce-i a lui, iar cerul la fel. O data luata suflarea de viata din trup, acesta nu mai este nimic   decat pamant.

Aici vedem ca mai sunt si locuri in care arborele pe ce parte cade pe aia ramane.
Vanturi puternice ii scoate din radacina sau ii rupe precum un copil betele de chibrituri.

Si oricare din voi daca obisnuiti sa iesiti in natura va doriti sa dormiti macar cateodata sub cerul liber.
Sunt clipe in care intre ochii tai si stele nu doresti sa stea nimic, decat poate parti din coroana copacilor langa care gasesti umbra ziua.

Cu izopren sau fara, vara e destul de simplu. Pat de frunze uscate sau hamac, in noptile nu prea racoroase e tot ce ai nevoie.

Surpriza pe care o ofera un loc nou, o alta vale, urme noi, alti arbori , fiecare detaliu e valoros. Pentru altu care n-are treaba cu asta o fi la fel, pentru noi e deosebit.
Ca stii cum ii si cu copacii astia. Ii vezi acolo cum stau impunatori de sute de ani, dar saptamana viitoare poate intrii in padure sa-i vezi iarasi si in locul lor e lumina si o gramada mare de crengi si tot ce a ramas e un soi de drum ce seamana mai de graba cu niste santuri noroioase.
Nu incarc arborele cu misticism si nici nu-l ridic mai sus decat este, dar nici nu vreau sa trec pe langa el ca pe langa o tufa de la marginea drumului .
Dincolo de resursele pe care le ofera, el este un organism viu care creste si traieste cat se poate de silentios dar care cade cutremurand totul in jur.

Ganoderma Lucidum , ... banuiesc. Poate un pic mai batrana.
De Ganoderma amintesc, pentru ca vezi ca ti se vand momeli peste tot la pret de aur.
Iasca pe care o vezi peste tot in padurile noastre este Ganoderma. Evident sunt multe specii si nu doar G. Lucidum are proprietati medicinale (din cate am citit). Mai multe poate sa confirme sau sa infirme un expert in asa ceva, ... dar in nici un caz n-am sa cred pe unul care vinde in cantitati infime si la pret exagerat ceva ce se gaseste la noi si se pretinde ca-i din China si mai stiu io de pe unde.
Ma gandesc ca singura chestie pentru care se poate vinde ciuperca in "tara ciupercilor" este pentru ca noi suntem suficienti de ignoranti si de lenesi.
La fel e si cu ceaiurile. Ei au o specie (Ceylonu) si noi avem sute, dar ei ne vand noua, noi nu vindem nimanui nimic, decat poate sufletele noastre pe care nu dam "2 bani" si mai si credem ca-l fraierim pe ala cui le dam.
 Ma gandesc ca si menta daca ar fi frumos ambalata si ne-ar vinde-o englezii am da mai multi bani pe ea, ca doar e menta selectionata, soi special culeasa manual de pe plantatiile de menta de pe nu stiu ce insula ... :)) . Fraieri aia suntem si asa ne trebuie.
Ce facem noi nu e bun pentru noi dar ce ne dau altii e mai bun, ... ca-i mai scump si mai prost.

In padurile astea unde e umbra e umbra iar unde e soare, te rupe la ochi.
De aia o data ce apune se intuneca foarte repede si cand zic ca se intuneca ma refer ca e bezna.
Dar pana apune mai e destul de umblat si uneori si mult dupa.

Trei zile trec prea repede si ne gandim brusc ca ne-ar trebui macar o saptamana sa simtim ca am fost la padure.
Vezi tu, cu padurea nu-i ca si cu muntele. De munte poti zice - las ca ramane acolo, nu tre sa te grabesti, ca mai sunt ocazii. Insa in tara noastra padurea azi e si maine poate nu.