Uite, aici a fost padure.Ce nu s-a taiat a fost rupt de vant. In locul lor vor creste tufele de maracini, iar accesul va fi limitat. Vara va fi foarte cald pentru ca arborii nu vor mai tine umbra, iarna insa zapada va fi mare si afanata pentru ca va sta pe tufe. In ambele cazuri nu va mai fi o placere sa treci pe portiunea asta.
Asa ca atata vreme cat inca pot umbla prin padure, nu prin tufe si dune de nisip, sunt bucuros si nu uit sa apreciez asta.
Multi din stejarii si fagii ce apareau pe blog cu 2 ani in urma, acum nu mai sunt.
Si am decis sa-mi concentrez atentia asupra celor care au ramas.
Iesim la un ceai si la o bautura dinasta de ghinda. A trecut un an si a sosit vremea.
Vreme de tricou pana seara, aroma de stejar si fosnet de frunze miscate de vreo adiere.
Ii un loc bun pentru povestit, ii loc bun pentru odihna mintii.
Mancam boabe si merem mai departe. Ma ce am mai tras cu prastia aia, dar parca am ajuns acasa mai repede decat as fi vrut si mai aveam cateva pietre de lansat. Da las ca merg inapoi cat de curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu