inca doua arcuri

Iarasi unu mare si unu mic. Si din nou ala micu e bagat la inaintare, asa ca nu ma intreba inca de al mare ca-i vine randu.

O creanga de ulm recoltata iarna trecuta sta la baza lui. L-am inceput in vara, dar l-am gatat abia acu.
Drept sa zic nu ii dadeam multe sanse. Mi se parea cam scurt si firav lemnu.
Totusi ulmul este deosebit. Nu cu orice esenta poti face ce faci cu el. Asa ca am facut un arculet numa bun.

L-am curbat sa fie o leaca mai taricel si mai rapid. Lucreaza foarte bine la cald si spre deosebire de corn, il faci nod :)).

Se intinde si el atat cat poate si trage binisor, pentru care trage asa de agrement.

Asa-i in repaus.

Da, unu dinasta mic mi-as face si io ca sa il iau dupa mine in deplasare, dar mai vedem pana atunci.

Si asa-i cu coarda pusa. 

Treaba cu arcurile din lemn este ca necesita un pic de simt" (de bun simt). Tre sa stii ca nu-s rangi si ca nu poti trage oricat fara sa le rupi. De regula cel care le fabrica iti zice si cat e intinderea maxima admisa, cu toate astea, sunt convins ca exista oameni care nu tin cont. Deci subliniez inca o data ca spre deosebire de prastie, arcul e mai de finete.
No, cam asta  e. In rest cautam teren bun pentru trageri si pana atunci vom curata ce avem.