in plina primavara

Mai jos tot felul de miresme, dar sus inca n-o dat nici floarea nici frunza. Ziua era dezmortit si la soare chiar placut. Insa noaptea au fost 1-2 grade, ... asta acu doua saptamani.

Am dat o tura sa vad cum se prezinta coniferele preferate . Asa am gasit unii rupti de alti arbori mari care au cazut peste ei, unii smulsi cu tot cu radacina, altii rupti de la jumate.  De exemplu in poza asta is doi langa un carpen, care s-au dislocat cu tot cu paturica de pamant ce acoperea in strat subtire stanca.

In vale , cu verdele ala deschis sunt frunzulitele proaspate, dar sus pe picioru dealului din care faceam poza, inca nu a rasarit nimic.

Ceva urme pe sub batranul arbore si in imediata apropiere,

unul rupt, cazut pe sol.

Ca sa creasca pana la grosimea asta i-a luat multi ani. Tisa creste foarte lent si prin zona asta o gasesti numa in locuri izolate si greu accesibile.

Uite una peste care a cazut un fag dar nu a rupt-o.

Si ca tot veni vorba de cum am facut rost de lemn de tisa pentru arc, uite doua la pamant.

Un fag mai mare si mai gros s-a spart si a cazut peste vreo trei tise si cativa carpeni rupandu-i.

Cat despre arcuri si arbori, cand vine vorba de tisa, decat sa tai un arbore sanatos din care sa iasa un arc excelent, prefer o ruptura cum o fi, care oricum avea sa se usuce si sa se descompuna. Iar in anul in care nu-i niciunul rupt, nu fac niciun arc de tisa, ca doar si alte esente is bune pentru arc.
Nota: tisa este un arbore pe care il intalnim foarte rar pe la noi prin paduri si e protejat prin lege. Daca il intalnesti, te bucuri de el privindu-l, ii faci poza si il lasi in pace sa se bucure si altii.

Mai jos am dat peste doua izvoare faine din care s-a format un parau care oferea si cateva cascade si multe repezisuri.

 Apa e proaspata, rece si dulceaga, specifica apelor calcaroase si cum ziceam e preferata mea.
Noaptea am tabarat si abia a2a zi aveam sa vad cat de frumoasa e zona.
Daca am pasarile care sa cante dimineata si sa ma trezeasca cu noaptea-n cap, apa rece pentru baut si spalat, lemnele de foc si cerbii care striga, copacii de toate marimile si insectele care se suie pe mine, inseamna ca am ajuns iara acasa.

Apoi in dreapta de hamac e padurea pavata cu leurda.

Cateva ganduri s-au sedimentat si o concluzie merita mentionata. Cu legatura directa sau indirecta, mi-am adus aminte ca pentru prea putin va maniati unii pe altii. Aminteste-ti in primul rand de cel/cei care acum nu mai sunt si ultimele vorbe pe care le-ati avut impreuna n-au fost dintre cele bune, iar acum regreti si nu mai poti sa faci nimic pentru asta. Totusi poti invata ceva !
Nu te supara pe nimeni, ca nu merita. Prea repede ne maniem unii pe altii, iar de cele mai multe ori aproape din nimic. Cat de mare sa fie orgoliul si cat de firav invelis sa aiba incat sa se zgarie atat de usor ?  
Egoismul este izvorul frustrarilor de cele mai multe feluri, sa nu crezi restu minciunilor.
Si zic ei ca dorinta este cauza nefericirilor, dar dorintele neimplinite daca n-ar cadea pe patul gros al egoului, nu ar da nastere frustrarilor, asa ca nu trece prea usor cu vederea ...

Dar sa inchei mai intai cu umbla-tura. Planul este de o drumetie mai lunga, asta avea sa fie doar o scurta explorare si prospectare a unor petece.
O alta idee care-mi bantuie mintea zilele astea este modul in care luam (sau nu) in serios lucrurile cu care nu-i de glumit ! Nu ne putem misca oricum, iar prin simpla schimbare a halatului credem ca am schimbat si caracterul. Ceea ce esti se reflecta in ceea ce faci.
Crede omul ca are ceva si uita ca scopul momelii este sa fie asezata pentru a prinde o prada si mai mare. Dar ce te faci cand esti chiar tu momeala ? Ai simtit vreodata in fiecare celula din corpul tau sentimentul/senzatia victimei, acea in care esti pandit si vanat ? Nu? atunci inca e prea devreme pentru vorba pe care vroaiam sa o spun.
Nu te lasa dus in plasa inselatorului, pentru ca ceea ce ti se ofera, de cele mai multe ori sunt lucruri de care nu ai nevoie, dar ceea ce ti se cere in schimb este tot ce ai !!! Mai intelept este cel ce s-a pregatit sa faca cum a zis omul ala :"He is no fool who gives what he cannot keep to gain what he cannot lose."
Una din cele doua mari teme pe care le tratez anii astia este superficialitatea.
Problema cu ea este ca  - "vezi cu ochii si nu prin ei " 
Lenea atat mentala cat si fizica este un flagel . Insa gândurile înţeleptului sunt întotdeauna înaintea acţiunilor sale, dar cel fără minte le pune de obicei la coada tuturor întreprinderilor sale. 
Aceeasi vorba pentru unul este hrana, pentru altul zgomot de fond, depinde doar de tine cum reusesti/doresti/alegi sa te raportezi la ea.