sa mergem

Pasul ori ca e lung sau scurt, lent sau alert , poate sa fie mai usor auzit sau mai greu.
Spre exemplu, dupa ploaie frunzele ude nu prea fosnesc iar crengutele nu trosnesc atat de tare cand calci pe ele. Asa ca nici cand dormi nu vei auzi la fel de repede pasii pernitelor sau copitarelor. Insa ai avantajul ca nici tu nu esti rapid reperat.
E important arborele gros si inalt ? De ce ? Poate pentru ca e rar ?  Poate si pentru numarul foarte mare de seminte pe care le-a imprastiat , din care multe mii de puieti au iesit sau vor iesi, nu doar in jurul lui, poate si datorita covorului de frunze pe care il alimenteaza an de an. Casa pentru pasari el ofera , iar cate-o creanga (pentru el mica, pentru noi suficienta) care cade, se usuca si ne asigura combustibilul pentru gatit.
Deseori au trunchiurile rasucite , iar a-ti prinde hamacul de doi dinastia este o gluma. In primul rand ca nu iti da in gand sa iei atata sfoara dupa tine cat sa-i cuprinzi, apoi tre sa cunosti ca au si coroana mare, deci si distanta dintre ei este semnificativa. Cand cade zguduie pamantul, lemnul lui constituie adapost si hrana pentru ceva vreme.
Mai sunt cativa, mai sunt pentru o vreme si pe la noi.O sa mai revin cu amanunte.

Cand umblii pe zonele calcaroase , gaurile astea le gasesti fie pentru ca le cauti, fie pentru ca te-ai abatut de la potecile clasice. Unele au intrare mare, alte nu. Unele sunt mai adanci ca altele, iar multe se prezinta doar ca o groapa sau tub ce se infunda. Insa altele sunt alambicate si au sali, galerii frumoase cu formatiuni, chiar si curs de apa la baza. Astea de cazi in ele, toate necesita cunostinte specifice, echipa si echipament adecvat.
Insa gaurile dezvoltate pe orizontala (mai mult sau mai putin), pesteri cu intrari de te tarasti sau alea in care ai avea loc cu autocarul, merita vizitate, ... daca mergi cu gand bun. Recomandabil e sa mergi cu ghid sau persoana care cunoaste treaba. De ce ? Pai e clar . Atat pentru siguranta ta cat si a pesterii si a faunei ce se perinda in zona, dar si pentru ca ceea ce vezi sa iti fie tradus si explicat. Poti fi directionat si atentionat din timp, cu alte cuvinte pasesti mai sigur, vezi mai multe , pricepi mai bine.

Legat de ursul de pestera, acum e mai mic si e din pluş. "Cercetatorii britanici" au dovedit faptul ca ursul de pluş este o varietate a aceluias urs din care toti ursii provin si ca singura distinctie marcabila sta in dimensiunea mai redusa. Consuma acelasi tip de hrana  si comporta aceleasi obiceiuri.

Capacitatea de adaptabiliate este fantastica, iar in expresia fetei se citeste mereu buna dispozitie.

Cand lovesti cu  piciorul (si chiar pasesti mai apasat) in podea suna ca planseul de beton sub care se afla incaperi. O alta treaba interesanta este sa vezi fracturarea multor coloane, ce dau impresia ca podeua pesterii a coborat putin dar brusc. Unele dintre formatiuni s-au si sudat deja, dar multe inca prezinta fractura. In poza de sus vezi foarte bine mai ales diferenta de culoare, dar se observa si ruptura.
Imi aduc aminte acum de cutremurul din toamna trecuta pe care Vlad l-a simtit mai tare dormind pe izopren, decat noi care am utilizat o saltea autogonflabila ( rezulta ca salteaua ofera un somn mai lin in vreme de cutremure mici si medii decat izoprenul clasic si rogojina :)) )
Huruit si un pic de vibratii care se transmit in cutia toracica, poate caderi de bolovani, poate si cativa arbori uscati ce stateau inca la verticala.

Vara, pentru micul dejun la padure iti trebuie doar un foc mic cat pentru un ceai .
Desi fructele sunt bune, totusi nu e practic sa le cari dupa tine. Ingramadite, se deterioreaza rapid si in caldura mare nu mai ajungi sa gusti peste trei zile ce carai prima zi. Insa un aspect esential este sa pricepi raportul dintre confortul din timpul deplasarii si cel din timpul repausului (ciclul efort- refacere ). "Bine" in termenii conventionali vei manca acasa sau cand iesi la picnic. Cand ai de umblat, de facut si de vazut, mancarea trebuie sa hraneasca cat sa te poti misca eficient si nu tre sa o conditionezi dupa legile generate de papilele gustative sau preferinte excentrice. Accentul trebie sa ramana pe activitati, mancarea si somnul vin la pachet si nu tre sa le cauti in mod special. Spun asta pentru ca deseori din cauza ca te duci dupa (stiu io ce) preferinte, cari mai mult decat ai nevoie si resursele fizice necesare explorarii le aloci pentru transportul unu bagaj care contine un soi de apartament mobil. Experienta are legatura si cu reglarea nevoilor.
O alta extrema este sa iti iei foarte putine doar ca asa ai vazut la al de umbla mult. Nu uita ca ala stie sa faca totul cu putinul pe care-l cara. Nu ajunge sa ai ceva la tine, tre sa ai si cunostinta si indemanarea sa le utilizezi. Deci oricum faci, nu scapi repede si nici fara efort. Incepe acum.
         
       Miresme efemere
Legat de mirosuri si miresme, mirosul este simtul cu care percepi miresmele. Cand moleculele se epuizeaza, mireasma inceteaza sa mai fie receptionata.
Efemer pentru ca e o cutie din care se tot consuma pana ce se goleste. Trebuie ca cineva sa reumple acel rezervor, altfel miresmele dispar. Ceva legat de miros si memorie, e ca amintirea miresmelor dispare probabil cel mai repede (comparativ cu amintirea unui sunet si mai ales a unei imagini) , dar tot ea si revine cu viteaza gandului atunci cand este resimtita. Si aceasta readuce imediat intreg lantul amintirilor cladite pe fundamentul informatiilor ramase (a evenimentelor ce au avut loc) combinate cu ceea ce ai fi vrut sa fie si cu ceea ce iti imaginezi ca a fost (in locul informatiilor pe care le-ai pierdut ).
Paradoxul  (?) : sunt slab, necesit multa apa, multa mancare, cand e frig, imi este foarte frig, cand e cald imi este foarte cald. Totusi din ce am nevoie de multe, eu nu le pot transporta. El/ea functioneaza cu mult mai putin, totusi daca ar avea nevoie de mult ar putea sa le si care singur/a.

De pe la sfarsitul lui mai se jungleaza padurea. Cu un iunie mai ploios frunza tine bine pana in septembrie, altfel prin august o vezi toata arsa.
Momentan trecem apa, apoi urcam folosind si mainile.

Gaoace mari in stanca, capcana pentru serpi, broaste, soparle, soareci si orice e mic si cade in ele. Pentru turist sunt elemente interesante ce condimenteaza platoul turei.

Cate un licurici sau doi avem fiecare. Pusi impreuna, lumineaza bine galeria .

Broasca e si ea prin zona. Pentru unii ea reprezinta hrana, altora le provoaca repulsie. Unii vad in ea ceva mistic si o asociaza cu oaresce simbolism din vechime, timp in care pentru altii este un subiect interesant de studiat (de disecat chiar). O alta broasca vede in ea partener de joaca, parinte, poate adversar. Vreo insecta vede in ea un pericol iminent. Aceeasi broasca atatea perspective. Totusi broasca nu e niciuna din astea. Tendinta este sa definim lucrurile in functie de  modul in care le utilizam si mai mult, dupa cum le percepem. Nimic neobisnuit pana aici.
Lectia este sa pricepi ca intre ceea ce definim ca este si ceea ce este in realitate ceva sau cineva, se prea poate sa fie diferente majore. Prima are de-a face cu perceptia noastra, a 2 a este un "absolut".

Urcand ajungi mai sus.

Continuand urcusul ajungi sa-l termini. Apoi fie mai mergi o vreme pe plat, fie incepi direct coborarea. Insa in toate astea urcarea si coborarea nu sunt obiectivele urmarite. Ci sunt doar actiuni pe care le intreprinzi cu scopul de a ajunge in anumite locuri.

"valura lanul ..."

Lacuste mari si grase si maro si verzi, neamuri apropiate cu cicadele, capabile sa emita sunete foarte asemanatare. De unde sa stiu daca ele vorbesc sau nu. Noi zicem ca insectele zumzaie si bazaie, poate ele zic de noi ca chiuim si bombanim.

Sunt doua priviri caracteristice. Una in sus catre locul in care tinzi sa ajungi si una in jos , ca sa vezi de unde ai venit. Insa sunt momente in viata cand a privi inapoi este de folos, dar mai sunt si momente cand a privi inapoi te poate lega ca un lant cu zale groase si iti limiteaza inaintarea strict la lungimea lantului.
Robotic nu merge. Vrei retete si sabloane ? Nu-i problema, dar sa nu crezi ca vreunul din ele se muleaza la fix pe situatia ta.
E cum zicea maestrul, inveti baza, executi miscarile, dar in timp trebuie sa-ti dezvolti un stil propriu.
Cat de neinteleasa (sau prost inteleasa) este afirmatia asta ... 
Daca as avea o saptamana pentru subiectul asta si ar fi o postare anume, atunci s-ar putea expune situatii si exemplificari.
Dimineata cand inca mai e roua, dar si in timpu zilei pe unde iarba e mare, se poate vedea deslusit pe unde ai pasit.

In ce priveste ideea de a da mana, exista mai multe variatii ale aceleiasi actiuni. Dai mana pentru ca este nevoie ca cineva sa o apuce, dai mana pentru ca ai nevoie ca cineva sa te apuce de ea, dai mana pentru ca asa cere contextul, o faci dintr-un obicei, apoi mai e cand intinzi mana sa apuci ceva sau sa impingi ceva sau pe cineva.
Unul zice, acolo e o apa verzuie, iar altul zice ca la munte e mai albastra, timp in care tu ai vazut-o cenusie. Ceea ce se oglindeste ii ofera culoarea. In realitate ca apa sa aiba culoarea verde sau albastra, trebuie sa si-o pastreze si cand o iei intr-un recipient si o muti intr-un alt mediu. Atunci spunem ca in apa se afla ceva. E diferenta intre a oglindi si a contine.
Hai sa folosim si metaforic treaba asta si sa spunem ca ceea ce oglindesti nu este neaparat sinonim cu ceea ce este continut in tine. Spre deosebire de apa care nu are vointa proprie, omul este capabil de actorie. Are capacitetea sa reprezinte altceva sau pe altcineva decat este el/ea in realitate.
Doua abateri legate de simplism: una in care perceptia morala in ce priveste binele si raul sunt luate direct si din topor ignorand mereu complexitatea realitatii, iar alta in care de teama consecintelor (sau din rea-vointa) notiunea de "bun si rau" se incearca a fi extrasa macar pe moment ca sa ofere (cred unii) un spatiu mai confortabil si mai neutru pentru un studiu mai detaliat.

Vorbe si cuvinte.
Unele vorbe se duc cu vantul in timp ce altele aduc Cuvantul. Dincolo de jocuri de cuvinte as putea face o diferentiere intre vorbe si cuvinte prin faptul ca vorbele sunt cele pe care le auzi si atat, iar cuvintele sunt cele pe care le auzi, ti seama de ele si ele schimba ceva in/la tine.
Nu opiniile identice ne leaga, ci capacitatea de a comunica in limbaj complex utilizand contradictiile si diferentele de opinie , scotandu-le inainte cu riscul de a nu ajunge la consens.
Ca sa scapi ieftin zici : astia is narozi, frunza ii frunza, broasca-i broasca, merem la padure si gata.
Insa realitatea este ca frunza sub nicio forma nu este doar ceea ce ai zis ca este. Exact cum spui ca un autoturism este butonul de la portiera sau cel mult cum zici ca masina este o roata. Masina include roata de care spui, dar pentru ca include mult mai mult decat atat, ea devine ceva mai complex si cu scop mult mai profund decat o simpla roata.
Omul nu este imaginea pe care o ai in fata, a unui trup care arata in cutare fel sau a unei voci care spune cutare lucru sau are vreun anume soi de sonoritate. Omul cuprinde ceea ce spui tu ... sau nu, totusi pentru ca este mult mult mai mult decat atat, acel om este cu totul altceva.
"Stie fiecare frunza, fiecare piatra" ... aiurea stie. Daca discuti de vreun om, atunci vorba aia ramane vesnica metafora. Mereu exista anumite exagerari in ceea ce priveste perceptia a ceea ce este.
Nu faptul ca avem abateri e bai, cat faptul ca uitam sa tinem seama de aceste abateri si absolutizam uneori perceptia personala.
Daca e metafora, atunci sa le invatam ca fiind metafore, dar cand nu este, sa nu facem noi metafore din ele doar pentru ca nu le vrem reale.
Si nu te teme, bucuria drumetiei nu este cu nimic umbrita, ci este chiar amplificata. Cunoscnd ceva nou nu saracesti. Deci sa nu-ti fie frica ca vei afla ceva ce este, dar sperai sa nu fie.
Din nou mentionez vechea problema in care ne este mai usor sa alegem ce ne place din simplu fapt ca ne place decat sa alegem ceea ce e bun pentru ca este bun si apoi sa ne invatam placerile sa placa bunul.
Vorba "a exprima mult in cuvinte putine" este relavanta doar pentru cine cunoaste contextul in care sau despre care vorba vorbeste.