de suflet

 Muntele poate sa fie hotarul dintre trup si suflet. Prea putin reusim sa mai gandim dincolo de pragmatismul bolnavicios care are de-a face strict cu niste "nevoi" insamantate de vanzatorii de orice.
Dar sufletul cand il hranesti ?
Nu stiu de ce crezi ca neaparat trebuie sa dai banii pe ceva ca sa gasesti satisfactia. Cele mai bune lucruri iti sunt daruite, dar asta n-ar trebui sa te faca sa le desconsideri.
Multi platesc si parcug distante mari in tari departate sa vada ce tu ai langa casa. Te invit la munte.

 Cugeta, dar cugeta bine.
Aici timpul nu a schimbat multe. Dinainte de daci si dupa ei, muntii astia is tot aici si probabil tot asa. Lasa vantul sa-ti patrunda respiratia.

Nu mai spun cat ii de fain sa iesi cu prietenii cei mai buni, ca ma cuprinde prea tare nostalgia ... mai cu seama ca deseori ies singur. Dar am sa cobor stafeta pana ajung la sufletul tau. Am vrut sa mergem mai sus de munti, mai sus de nori, dar nici stelele nu erau suficient de atractive asa ca am zis "hai mai departe" . Cand m-am uitat in urma m-am trezit ca nu mai erai.
Asa ca muntele e un spatiu ideal de plecare.

 Elemente aparent simple cum ar fi un apus de soare, un ceai la focul de surcele culese pe loc, o vorba buna si o privire lunga catre creste, ... pur si simplu minunat.
Nu te prinde momentul ? Nu-i bai,hai inca o data ca incet incet o sa-l (sufletul) obisnuiesti cu frumosul.
"Bogat nu este cel care a dobândit multe, ci acela care a dăruit multe" , iar cuvantul nu e putin lucru. Daca aduce constientizarea atunci vei vedea ca esti sau poti ajunge bogat in felul in care nici nu ti-ai imaginat. Nu ai nevoie de accesoriile care sa-ti ingreuneze mersul prin viata.
Liber e cel ce n-are sufletul robit.

Noaptea la cer senin, pe fond de picatele sclipitoare poti calatori pana la limita imaginatiei si pana te ia racoarea de vrei sa intrii iar in cort.

 Permite-ti sa zburzi, permite-ti sa zambesti, permite-ti sa te bucuri, nu trece cu vederea .

 Ape repezi si reci serpuiesc,

 apoi navalnic se arunca si pulverizeaza necontenit inverzind in jur.

Nori ce invaluie muntii ca o mantie.
Am zis "sa scriu si despre ce si cat", dar apoi mi-am reamintit ca despre toate astea se aude peste tot. Asa ca mai aman un pic.
Pentru sufletul tau cine scrie ? E de putin folos? Eu zic ca e de mare folos, pentru ca a fi om presupune inclusiv a fi sensibil la frumos. Prinde inflorescenta !
Ofera-i floarea cat traieste, Vorbeste-i frumos cata vreme e langa tine. Urca muntele cat te mai tin picioarele.
Ochiul e lentila prin care vezi, dar priveste cu inima si mintea, nu doar cu piciorul si aparatul foto.
Hai sa mai urcam o data, hai sa cladim peste ce este acum. Hai sa ne hranim cu ce am primit, apoi sa mergem si sa dam si altora. Nu poti vorbi despre ce n-ai cunoscut, nu poti calauzi pe unde n-ai umblat. Exploreaza muntele, lasa frumosul sa-ti patrunda inima.
 Ai doua optiuni. Fie iti intaresti inima si iti inmoi  mintea , iar asta se traduce ca devii insensibil si instabil, ori iti inmoi inima si-ti intaresti mintea si astfel devii uman. Am optat pentru a doua varianta si voi cauta sa-ti dezvalui si tie treaba asta.
Daca iti misca ceva inauntru, atunci putem trece si la aspectele ce tin de infaptuire. O sa vedem despre ce si cum sa alegem, pregatire, detalii tehnice, etc.

 Calatoria sufletului se face inclusiv cu piciorul, ca unde piciorul nu te duce, ochiul nu vede, inima nu simte. Muntele e si pentru tine.