Despre pregatire incep prin a spune ca in niciun caz nu presupune doar sa stai ... asteptand.
Totul incepe din cuget. Mana nu mestereste nimic fara sa existe dorinta de a vedea ceva la gata, fara sa existe nevoia unui accesoriu. Inceteaza cu superficialitatea/repeziciunea si aloca timp pentru cugetare, apoi cu rezultatele si concluziile obtiune mergi sa le verifici, iar de se confirma le vei pastra, insa trebuie sa stii ca orice numesti "adevar" si se infirma, iti va fi nu doar nefolositor,ci chiar daunator de-l vei pastra. Asa ca indrazneste si hai la drum, e cu sens unic si nu-i vreme de ratacire.
Cand piciorul e gata sa umble, spatele sa care (daca si cand este necesar),
ochiul sa vada (nu doar sa priveasca) si mintea sa inteleaga, abia atunci vei calatori, nu doar vei cocheta ocazional cu gandul asta ci chiar vei calatori.
Ceea ce cade la sol nu va fi doar materie in descompunere, ci resurse bune de intrebuintat.
Codrul iti va fi adapot in vizita ta prin partile astea.
Din ceea ce culegi iti vei obtine cele de trebuinta,
si pe baza a ceea ce asimilezi vei lua deciziile .
Este ceva ce numesc EXPERIENTA DE 4 SEZOANE , un concept pe care il amintesc doar in treacat acum, doar ca atunci cand voi detalia sa nu fie pentru prima oara cand il auzi ci sa iti vina cumva ca ceva familiar. Are legatura cu "drumetul nu are sezon mort". Treaba nu e doar sa variezi locatia, ci uneori sa pastrezi locatia si sa schimbi sezonul. Atunci cand pastrezi cateva constante, vei putea sa acorzi mai multa atentie la schimbarile ce survin si sa lucrezi pe detalii.Din ceea ce pare nefolosibil, gasesti sa faci ceva util, iar acolo unde locul pare neprimitor sau prea putin confortabil,
iti vei pregati ce ai nevoie cu mana ta si cu ceea ce gasesti prin zona.
Despre adaptare, o sa invatam ca situatii diverse cer metode specifice si ca "multifunctional" sau/si "universal valabil" rareori reprezinta solutia optima.
Dar se cere pe langa pasiune si rabdare, dorinta si atentie, mai ales maturitate si o "smerenie" care sa ne plaseze cu mintea in realitatea in care traim deja si nu in vreo visare ori vreo "ilustratie" fara logica in care sa vrei a obtine tu singur fara munca si fara timp alocat, ceea ce toti ceilalti au obtinut cu efort si dedicare.
Lucrurile bune si durabile se sedimenteaza lent, dar vor dura si vei avea sustinerea necesara atunci cand va fi mai greu. Asta este distinctia intre cunostinta si iluzia cunoasterii, intre adevar si pseudoadevaruri preferentiale si iluzorii. Nu sunt eu centrul universului, chiar daca tot ce vad este ca si cum as fi central/centrat, ... realitatea este ca asa sunt pozitionati ochii si asta este perceptia. Acum iti zic sa nu confunzi perceptia ta cu realitatea.
Exista o bogatie in ce priveste varietatea si multe
metode de a colecta.
De la unul vei invata ceva, de altul altceva. Insa datoria celui ce cunoaste este de a transmiteexact cum datoria unei flori este de a inflori.
O dragoste neimpartasita are tot atata sens cat o viata fara pic de miscare ori o cunoastere a unor lucruri care nu aduc absolut niciun folos.
Nu-i treaba ca se apropie momentul, treaba e ca momentul a inceput demult si se succede continu.
Despre mesterit, umblaturi, toate in natura, cugetari impartasite si invataturi dinafara si dinauntru, vom mai discuta.
Cadrul natural e gratis, a fost dat cadou, tu insuti esti parte din el , iar viata pe care ai primit-o e un dar. Adevarul nu se poate vinde sau cumpara pentru ca nu poate sa fie posedat de niciun om, ci El insusi poseda cand si pe cine doreste, insa o calauza prin LABIRINTUL NATURII poti afla la pret bun si s-ar putea sa descoperi ca este o investitie pe termen lung. Nu se stie niciodata cum si unde iti foloseste, dar in mod cert este mai mult decat doar o modalitate de a petrece frumos un sfarsit de saptamana.
Sanatate si sa auzim de bine.
Un comentariu:
Imi place sa-ti citesc ganduri simple si firesti la urma urmei. Chestia e ca,unii din noi (majoritatea) uitam ce e firesc,natural,si ne transformam in ceea ce crede societatea ca e normal. Definitia -normalului- o gasim in natura,nu in societatea de azi. E mai interesant cand ne trezim din betia asta a -civilizatiei- si ne dam seama ca toate is ieftine,desi costa bani,adica timp si munca. Odata reveniti la realitate ,ne dam seama cat suntem de saraci,desi avem masini,telefoane ce gandesc in locul nostru ,calculatoare si tv-uri de N inchi. Dar santem saraci. Si reci intre noi. Mi-e dor sa ma plimb pe la padure,sa ma simt normal fara sa simt scarba fata de acest normal,cum o simt in fiecare seara,dupa o zi de servici,si priceperea de a fi fals,intiparita in obiceiuri. Dar avem familii,responsabilitati si oameni care depind de noi. Te stimez si te invidiez (dar fara rautate) mestere. Esti liber. Noi nu.
Trimiteți un comentariu