pasii catre alpinism

O echipa bine inchegata este mai puternica decat cel mai puternic individ din echipa.

 Puntea dintre sezoane

Atractia

 Planificare, informare, orientare

 Iarasi atractia

Hidratare, alimentare, odihna 

Contemplare

Progresiv

Voi incepe cu inceputul. Vreau sa inveti a umbla cu incredere pe picioarele tale, sa bati singur urmele, dar sa stii cum sa pasesti si pe ale altora. Apoi exersam urcarea, coborarea si traversarea pe pante cu inclinatie medie si pronuntata, pe diverse tipuri de zapada, ca sa cunosti ca tu umblii si la tine este echilibrilul, nu in coltari si piolet ... ele ofera aderenta pe suprafetele inghetate, dar tu trebuie sa le asezi in pozitia corecta.

 Asa ca treptat ajungem sa incaltam si coltarii si sa umblam doar cu ei. Apoi urmeaza prizele de piolet si diverse moduri in care sa il folosesti pentru a-ti crea calea chiar si pe unde inainte sa inveti a pasi parea prea expus.

Cand e cald, ai doua perioade optime (in zi) pentru ascensiune: dimineata devreme si seara dupa apusul soarelui.

E de folos a umbla si in ture dinastea pentru ca mai toate varfurile din muntii mari iti cer sa te trezesti cu noaptea in cap si sa pornesti la lumina frontalei.

 Cu rucsac mare sau mic, in urcare si coborare, alpinistul trebuie sa abordeze cu bun simt traseul si sa aleaga ruta optima, potrivit cu nivelul sau  de pregatire (si al celor din grup, cand se merge in echipa).

 Dupa o vreme nu te vei mai teme de greutatea mare in spate si nici de zapezile prin care trebuie sa strapungi poteca. Vei prinde pasul si vei capata rabdarea. Conditia fizica se face si ea treptat.

 Dupa ce ai facut cunostinta cu echipamentul tehnic, e vremea sa inveti si conexiunile. Coarda va fi pentru voi cordonul/centura de siguranta, dar si statia de emisie-receptie. Tot cu ea vei reusi sa te retragi in siguranta din locurile in care nu ai posibilitatea (sau timpul necesar) sa descateri.

 Ai invatat noduri, acum inveti amaraje. 

 La piolet, ancore, para de zapada, dupa tancuri de stanca si alte cele, trebuie sa cunosti cum sa-ti pregatesti amarajul pentru a regrupa si pentru a te retrage in siguranta.
Asa se face ca printre cele mai mai importante tehnici de retragere in rapel "peste sau pe sub" care nu trebuie sa treci, sunt cele cu recuperare de piolet, piton de gheata, ancora, etc. Invata sa faci multe cu putin (echipament), sa te misti eficient, sigur si rapid, cu minim de risc. Nu uita ca urci de placere, pasiunile nu trebuie sa fie periculoase.

 Invatam sa PARCURGEM asigurati inclusiv portiunile in care turistul doar face poze si se intoarce.
Vei cunoaste cand si cum sa te legi de partener ... si cand nu. Iti vei cultiva bunul simt sa intelegi ca fara puncte intermediare (intre cap si secund), nu exista asigurare reala ci doar inconstienta si riscul de a face inca o victima in plus inafara de cel care cade. Si multe altele care iti vor prinde bine in a cladi o baza solida pentru urmatorea etapa - ECHIPAREA.

 Nu toata zapada este stabila si iti permite mersul in bune conditii (aia in care infigi doar "frontalii" coltarilor si un pic din ciocul pioletului), ci vei vedea ca poate sa fie asa instabila ca ai nevoie si de genunchi si toata palma (chiar si o parte din antebrat) ca sa treci.

 Apoi e stanca acoperita de un strat proaspat de zapada pe care trebuie sa o dai la o parte pentru a distinge prizele si fisurile.

  Invatam pe rand care este datoria capului de coarda dar si a secundului.

 Cel putin la fel de frumos ca si calatoria este cand ajungi sus, dar mai ales cand ai cu cine impartasi sentimentul.

 In munte "sus" poate sa insemne doar primul varf dintr-o serie de mai multe. Urci, cobori si chiar traversezi. Deseori e o sinusoida ascendenta pana la cel mai inalt punct, ... varful cel mare.
Inveti sa abordezi corect inclusiv portiunile care in general se cer ocolite/evitate, dar uneori nu ai alte optiuni decat sa iei in piept piciorul abrupt sau sa iti faci loc prin cornisa inghetata. Sunt si aici multe moduri "cum sa nu" dar si cateva cum ai putea sa faci cu minim de risc.

Exercitiile nu-ti vor fura frumusetea peisajului.

 In realitate foarte multe pasaje va trebui sa le abordezi cu rucsacul la tine  pentru ca ascensiunea unui varf in stil alpin sau parcurgerea unei creste nu se face doar cu aparatul foto la gat si un bidonas cu apa in geaca.

 Pauza de reclama: inegalabilele chiftelute mestesugite cu maini iscusite, testate in cele mai aspre conditii de catre cei mai ilustrii experti in domeniu :)

Din categoria "nu hraniti animalele salbatice". Dar vom face o exceptie cu ea, pentru ca este cam slabita acum si e ranita la piciorul stang din fata.

 Alta zi , alte urcari. 

 Acum ai ocazia sa exersezi in mediu pre-gatit si controlat, ca sa iti faci reflexele pentru atunci cand nu vei primi sansa sa fi avertizat, ci se va intampla brusc. Memoreaza miscarile, exerseaza-le si vei creste sansele tale si ale celorlalti membrii ai echipei.

 Aduna coarda , adun-o cat de repede ! , iar cand a trecut pregateste-te de soc, nu uita de asigurarea dinamica. Tine cont ca a audia si chiar a face o data, nu e sinonim cu a cunoaste si a putea. Exerseaza.

Stiu ca e putin o saptamana pentru a invata parcurgerea, ... dar sper ca pe masura ce pricepem, sa fim capabili sa alocam macar 10 zile pentru un astfel de curs.In final este o investitie pe care o faci in tine. Apoi bineinteles ca va fi nevoie de cel putin inca atat sa inveti echiparea, iar aia intra la categoria "avansati" pentru ca acolo nu mai este vreme sa parcurgi nesigur si cu bajbaiala.
Ori ca iti arat eu, ori ca te invata altii, ceea ce vreau de la tine este sa ramai constient si sa nu mai cobori standardele cand vine vorba sa inveti ceva o data si bine si care iti poate folosi toata viata. Poti merge fara probleme si dupa reclamele luminoase , dar nu uita sa verifici dincolo de cunostintele si palmaresul lor, mai mult si mai mult ceea ce ti se va preda, pentru ca in final tu cu aia te alegi, nu cu imaginea lor.
Datoria profesorului nu este sa se scoata pe sine in evidenta, ci sa se dedice elevilor si sa predea cu responsabilitate , iar dorinta elevilor nu trebuie sa fie aceea de a sari peste etape pentru a ajunge cat mai rapid ( unde ?! ), ci de a asimila cat mai bine cunostintele si de a face cat mai trainic lucrurile.
Pana la urmatoarea va doresc calatorie placuta, mintea deschisa, inima vie si dorinta pentru lucrurile ce nu trec.