Gandul de a petrece doua zile la munte ne uneste. Dorim sa umblam si sa simtim iarna in toata splendoarea ei.
Pornim binedispusi pe ninsoare usoara, ceata si un pic de vant.
Dupa ce ajungem la cabana si ne refacem rezervele de energie, mergem sa exploram padurile si valea din apropiere. Inaintam usor pe rachete, prin zapada care altfel trece mult de nivelul genunchilor si pe alocuri e pana la brau.
Parasim platoul pe curba de nivel si coboram pana in padurea cu molizii batrani, trecand si pe la izvorul al bun. Revenim la fix inainte de lasarea intunericului tot pe un aer cetos si pe ninsoare usoara.
Doream sa prindem apusul, dar cerul s-a inseninat abia noaptea, iar luna si stelele ne-au fost rasplata.
Urmand ca apusul din imagine sa ne fie dezvaluit abia a2a zi.
O noua dimineata ne gaseste treji. Amanam cu o jumatate de ora ascensiunea in speranta ca vom prinde portita de vreme buna la varf. Suntem hotarati si vom merge pana sus.
In creasta cerul incepe sa se dezveleasca si bucuria ne inunda.
Efectiv primim cadoul pe care l-am cerut in gand pe urcare: marea de nori sub noi, cerul albastru si zambete izvorate din suflete ce au primit rasplata unui efort binemeritat.
Invatam sa apreciem calatoria cu intreg pachetul si condimente.
A fost vreme autentica de iarna, iar in cele doua zile n-am apucat nici sa ne gandim la plictiseala.
Am venit, ne-am cunoscut si am calatorit impreuna. Ne-am imbogatit cu noi cunostinte, perspective si mai ales prieteni.
Ne intoarcem fiecare de unde am venit, dar cu siguranta nu mai suntem aceeasi oameni ca inainte. Fiecare experienta ne transforma intr-un fel sau altul. Sper eu, azi mai buni ca ieri, maine mai iubitori ca astazi.
Sa fiti sanatosi si sa ne vedem cu bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu