Dupa ce ne-am aclimatizat la Monte Rosa, schimbam tara si muntele.
Imi place cand spun ca vom pasi din nou pe crestele legendare, unde alpinismul isi are originile.
Urcam cu trenuletul pe clasica ruta, apoi de pe la 2400 m ii dam pe picioare pana la aproape 3200m unde punem cortul.
Pe drum intalnim o gramada de capre despre care pot spune ca sunt doar semisalbatice, avand in vedere comportamentul neobisnuit. Practic, cata vreme n-au cunoscut pradatori si omul n-are nicio treaba cu ele, isi cam permit sa pasca ca oile.
Avantajul este ca, doar cu un mic zoom, poti face poze faine.
Si uite ca am ajuns si-n tabara de baza. Uscat nu gluma. De fapt n-am mai prins niciodata asa putina zapada.
Vremea e minunata, dar sa vedem pentru cat timp.
Ei si uite ca taman in noaptea hotarata pentru varf se pune o ploaie zdravana care in curand se transforma in lapovita si ninsoare. Ceata invaluie tot muntele in incertitudine. Ne culcam la loc.
Toti cei ce doresc sa urce varful din zona asta, pleaca fie la ora 1, 2 sau cel tarziu 3 dimineata. Noi ne-am decis sa pornim pe la... 7:40 :)) .
Pe urcare ne intalnim cu multi dintre cei ce au pornit cu noaptea in cap. Acum coborau la baza, descurajati fiind de ceata, ninsoare, vant si oboseala.
Obisnuim sa urcam dintr-o singura bucata - de la tabara de baza pana pe varf si inapoi in aceeasi zi. Insa pentru asta e nevoie sa fim aclimatizati si cat de cat pregatiti fizic.
Dupa primul varf mai inalt, nu ne simtim chiar ca la inceput, dar e rezonabil.
Vantul trage si el pe sus, dar parca mai milos ca in alte ascensiuni.
Cand ne oprim sa ne tragem suflul, admiram peisajul si mai facem cate-o poza.
Sa nu crezi in povestile celor ce trateaza cu superficialitate muntele asta. Desi e ruta cea mai usoara, sa stii ca nu e lipsita de crevase, zone cu risc de caderi de pietre, portiuni inguste in creasta si chiar inclinatii pronuntate.
Cu alte cuvinte recomand iubitorilor de munte sa vina pregatiti si tehnic, nu doar fizic, pentru a se putea bucura in siguranta de frumoasa ascensiune.
Dar una peste alta, e o tura faina care merita tot efortul.
Suntem sus pe varf si retraim sentimentul rasplatirii, inspirand adanc linistea netulburata. Dureaza doar cateva minute, asta e tot.
Tocmai de aceea e valoroasa intreaga experienta a calatoriei si nu doar ajungerea in locul din care nu mai ai unde urca.
Peste putina vreme se va lasa seara, iar norii par sa se scurga usor de pe crestele inalte.
In timp util suntem inapoi la cort. Hidratam si ne odihnim.
Primim in dar timp frumos si la coborare. O spun pentru ca am parcurs masivul asta pe multe feluri de vreme si am invatat sa apreciez cadourile.
Am avut o dubla satisfactie in tura asta. Prima ar fi ca am avut ocazia sa impartasesc si cu ea ascensiunea in stil alpin. Apoi a doua bucurie a fost retrairea unor momente de demult dar si experimentarea altora mai noi.
Pentru ea sper ca a fost frumos si educativ, iar pentru voi, daca decidem sa facem o tura vara urmatoare, ne vom auzi din iarna asta.
Pana atunci insa, santate buna si pace in suflet va doresc.
Apropo, pentru cei care deja aveti cunostintele de parcurgere in ce priveste alpinismul (de vara) , va invit sa va inscrieti la etapa a2a, anume cea de avansati/echipare. Celor ce doresc sa participe si cu care nu ne-am cunoscut, le voi voi da o testare in urma careia vom determina daca sunt pregatiti pentru initiere (tehnici de parcurgere) sau avansati (tehnici de echipare). Ne auzim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu