Din platan si maslin am mai cioplit doua. Ambele sunt o leaca mai mici si se preteaza mai bine la drumetie decat la mancatul de acasa. Dar na, asta e si treaba de preferinte.
In cele din urma avem si o sigla. Intr-o scurta translatare , muntele din spate este un "M", iar dealul/colinele din fata, un alt "m" (o sa apara candva si pe blog, inclusiv forma completa). Copacelul este T-ul din cuvant.
Astfel ca din muntii , dealurile si padurile prin care hoinaresc, iau semifabricatele si fiecare lingura pe care o scot are in ea povestea si esenta locului.
De exemplu lingura asta din lemn de maslin isi are originea in insula in care am boschetarit anul trecut. Canioare, mare, capre, maslini, platani, tufe diverse, condimente , prieteni.
Cuvintele de legatura intre cele mentionate ar naste o intreaga imagine si ar schimba complet mesajul postarii, asa ca momentan le las cum sunt.
E o lingura simpatica si bine legata. E comoda zic eu si merge foarte bine la cineva care obisnuieste sa isi care lingura pe oriunde merge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu