Bushcraft Journey - prima jumatate

Stim de ce suntem aici, ... chiar daca nu toata lumea stie incotro ne indreptam. :)

S-a adunat trupa faina cu oameni de nadejde.

A venit timpul sa-ti povestesc pe viu despre modul in care percep lucrurile. Anume, cum fiecare zi e o noua zi de curs si cum fiecare tura o noua calatorie mai mult sau mai putin in necunoscut.

Fiecare dupa puteri, dorinta si pricepere, cauta sa fie cat poate de receptiv pentru a asimila informatiile si invatatura.

De la ce ne luam la noi si cum le impachetam, pana la cum si pentru ce le intrebuintam, pas cu pas ajungem sa le si purtam in carca prin salbaticii.

Sa ne cunoastem. Noi astia suntem. Tu, cum de nu esti aici ?

Oameni sanatosi, puternici, plini de vitalitate si fara niciun fel de temeri, ne recunosti din zeci de mii ...

Asa sa fie oare? ... ori suntem si noi ca oricare si ne diferentiaza doar conjunctura? Nu stiu, dar n-are importanta acum.

Realitatea este ca pentru a putea umbla nu ajunge sa asisti doar la partea de teorie. Tehnicile de deplasare se invata in teren variat si inclusiv partea de teorie este inteleasa doar la fata locului.

Is narod ca iar schimb subiectu, asa-i?  Da, pai la ce te aspteti de la o expunere schematica? :))

De la observarea, invatarea si recunoasterea speciilor de arbori trecem la munca cu lemnul.

Aici invatam nu doar sa folosim cutitul, dar si sa gandim practic. Ceea ce vom obtine ne va servi in tabara.

Exact cum pot spune fara nicio retinere ca cea mai mare parte din oamenii care merg pe munte nu stiu sa-si monteze cortul corect, tot astfel, nici cei care merg in paduri, nu isi aloca suficient timp pentru a aprofunda cateva notiuni de baza.

Spre exemplu, in afara de alegerea locului potrivit si de asigurarea zonei, daca stii cateva noduri te vei scapa de o gramada de accesorii inutile, apoi vei economisi timp si ceva bani.

O data ce am parcurs tot ce ne-am propus pe ziua respectiva, cina si povestea au fost epuizate, fiecare merge la somn.

Pentru culoarea peretilor, unii vor alege verde, altii camuflaj, unii stelele si luna.

Despre luna pot spune ca era luminoasa, iar poza e facuta dupa miezul noptii.

Dimineata: spalat, mancat si incepem o noua zi cu voie buna.

Traversam paduri de fag si amestec. Intalnim drumuri vechi aproape inghitite de padure, dar umblam si pe poteci de animale.

Fiecare are un baston bun si invata sa-l foloseasca pentru a inainta mai usor.

Vremea e superba si avem parte de temperaturi neasteptat de ridicate.

Nu mai punem pe foc ci, din contra, departam lemnul ca sa piarda puterea, il batem cu bota si apoi il lasam sa se raceasca. Strivim, si iarasi apropiem. Cu sau fara apa, cand ramane doar cenusa si aceasta poate sa fie usor risipita cu mana goala, fara sa arda, atunci nici pentru codru nu-i primejdios.

Scopul este ca locul sa ramana asa cum l-am gasit.

Pentru curatenie, eficienta si protectie reala, nu recomand utilizarea vetrelor de foc cu pietre de jur imprejur ci, mai degraba, indepartarea frunzelor si crengilor pana la pamant, dar pe o suprafata mult mai mare decat cea pe care arde focul.

Vatra de foc isi are rostul si nu detaliez acum cand e buna, pentru ce anume si cand e de evitat, dar tre buie sa stii ca ea nu-ti va garanta ca jarul care sare printre sau peste pietre nu va aprinde frunzele uscate.

Apoi, un alt obicei nefolositor, este sa lasi acolo vatra, cenusa si jarul ramas. Desigur ca acestea sunt semne care atunci cand ai venit nu erau si care nu-si au locul in padure.

De pungi, hartii, conserve si altele nici nu incape in discutie... ca te consider om educat.

O noua etapa de mers ne sta inainte si suntem pregatiti sa o intampinam.