Suntem in creasta si revenim cu inca cateva franturi ce tin de viata la munte.
Am invatat sa stam pe picioare, sa urcam, sa coboram si sa traversam. Am invatat si apoi am exersat opririle cu si fara piolet si coltari.
O data ce am reusit sa stapanim cat de cat tehnicile de deplasare, am intrat la tehnicile de corzi.
Umblam pe orice teren si in orice vreme, simuland diverse situatii.
Cand muntele ne permite iesirea in creasta lejer, pur si simplu pasim, dar cand iesirea ne este blocata de-o cornisa, o cataram, iar daca e surplombata o strapungem.
Am fost si la stanci,
dar ne-am facut biroul in stana din care am scos intai zapada.
Pentru putina vreme muntele ne-a fost casa
si ne-am amenajat cat am putut noi de confortabil.
Am invatat sa utilizam rapid resursele din dotare si sa ne adaptam la teren si neprevazut.
Am avut si soare cu dinti si viscol cu ceata, in toate zilele am profitat de ceea ce am primit.
Cand a fost sa exersam, am alocat timpul necesar,
iar cand ne-a fost frig, singura soba era inima noastra care pompa sangele cad era stimulata suficient.
Treptat, de la orizontala si teren cu inclinatie moderata am ajuns pana la verticale.
Am catarat si am invatat sa echipam. Am inteles ce inseamna retragerile de urgenta si recuperarea integrala a echipamentelor si protectiilor.
Gerul sec nu rapea niciun pic din splendoarea noptii ce se dezvaluie in lumina de luna.
Am avut doar de castigat.
A fost greu ? Nu, n-a fost greu, pentru ca e greu doar cand esti obligat sa faci ce nu vrei, noi suntem aici pentru ca vrem.
Ceea ce ramane este experienta, amintirea multor clipe frumoase, dar si ganduri mai profunde legate de esenta vietii in sine ... cel putin in cazul meu.
Asa am incheiat si povestioara extrem de succinta, de saraca in detalii, a ceea ce a insemnat saptamana de instruire in alpinism - etapa de avansati.
Sanatate buna si sa ne vedem pe sus ;).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu