sa nu uitam ca sa nu dispara

Daca esti roman si nu ai auzit de ceramica de la Horezu, ... nu-i bai, ca tine mai sunt si altii, dar e pacat.
Nu multe sunt lucrurile pe care noi romanii inca le facem bine, dar care sunt atat de putin cunoscute in lume.
Imi pare rau ca suntem condusi oameni cu mintea intunecata, dar pe de alta parte asta meritam. Nici noi nu suntem prea rasariti.
Atata vreme cat facem brand din prostitutie si inselaciune, sa nu ne asteptam la prea multe. Iar zici ca exagerez, dar spui asta pentru ca te complaci in starea in care te aflii.
O spun "cu voce tare" doar ca sa ma aud, ca-i valabil si pentru mine.
Revin la lucrurile frumoase ce ar merita promovate din plin.
La Horezu intalnesti mesteri olari dintre cei mai priceputi.
Este cat se poate de adevarat ca si aici se strecoara multe chiciuri. Aici ai sa vezi si multe obiecte ceramice fabricate in China !!! (aiurea, glumeam cu semnul exclamarii, nu ma mir deloc).
Insa eu vorbesc de mesterii romani, nu de cei chinezi.
Barbati si femei fac olarit asa cum trebuie sa se faca.
Olaritul , acela unde se folosesc mainile si roata si maiestria, ... nu doar forme si matrite din silicon si alte materiale.

Uite, deja asta-i gata.

Aici sunt puse la uscat, apoi urmeaza sa fie arse.
Un lucru excelent e sa vezi ca pe langa formele si decoratiunile specifice, fiecare mester are unele obiecte si forme pe care numai el le face.

Pe vasele si farfuriile astea vezi si urme de degete, de imperfectiuni.

Tot felul de modele si decoratiuni.

Iar preturile sunt excelente.
Vorbeam cu mesterii si din pacate si aici ca peste tot la noi, tinerii nu doresc sa mai practice astfel de mestesuguri, nici macar ocazional.

Iar statul in loc sa sutina si sa promoveze latura artistica si mestesugareasca, mai de graba trimite tot felul de controale si impoziteaza cat de mult se poate.

Nu uita ca la ce azi intoarcem spatele, maine s-ar putea sa intoarcem fata degeaba, ca nu va mai fi.

Asa s-a intamplat cu multe alte mestesuguri valoroase, care au disparut de la noi. In orice alta tara din Europa sunt la mare pret si sunt treburi cu care se mandresc.

Nu zic sa fie toata lumea mestesugar, te rog sa nu intelegi gresit.

Spun doar sa ne amintim din cand in cand de lucrurile astea, sa le aratam copiilor nostrii si sa incercam sa sustinem astfel de activitati.

Asa ca idee sa sti ca si aici au ramas foarte putini mesteri din cati au fost.
In tarile nordice orice mestesug este la mare pret si uite, interesant e ca totusi nu mor de foame !

Asta pentru toti care cred ca treburile astea sunt pierdere de timp.

Daca ai drum pe la Horezu, nu ezita sa intri in ateliere, sa vezi si poate sa cumperi cate ceva.

din nou in atentia dumneavoastra

No, pai uite, pe astea doua le-am avut puse de-o parte. Dar acu au trecut deja 6 zile de la data stabilita si n-am mai primit nici un fel de raspuns.
Asa ca sunt iar in lista.
M-am dus repede sa le fac niste poze de dimineata.
Ma ce soare ii azi.
Cutitul il stii.
Iar lingura e aia de mahon, o stii si pe ea.
Asa ca daca voiai cutitul si credeai ca nu mai e, ... e uite ca inca mai e.
La fel si lingura.

asta n-are titlu

Proiectele de finantare au rolul lor. Si nu am sa vorbesc decat de o foarte mica categorie dintre cei care scriu astfel de proiecte - acea a cluburilor (asiciatiilor, ong sau cum vrei sa le mai numesti) care alta data se numeau cluburi de turism, speologie, alpinism, ecologie, etc.

Uite, fiecare iti zice ce si cum, care mai de care iti expune variante . Iti vor aduce argumente, care mai de care mai convingatoare unele mai realiste altele mai idealiste. Toate bune, ... la nivel de discutie.

Eu, ca-s taran vad lucrurile in felul urmator.

Cu ani in urma, cluburile care aveau multi mebrii si multa munca de teren, nu aveau dotarea de acum. In schimb erau dedicati si pasionati.

Ieseau in teren, nu pe Google Earth, ... stii exact ce spun.

Petreceau timpul impreuna, la modul real, nu pe messenger.

Ca sa nu deviez prea tare, zic ca acu ai nevoie de proiect si ca sa mergi la toaleta.

Ca daca nu-ti sponsorizeaza cineva "iesirea" parca nici nu ai tragere de inima .

Foarte des putem obserava interesul crescut pentru a cere bani, comparativ cu cel de a pune mana si de a face ceva.

Unii spera sa mai ciupesca si ei cate ceva de acolo (din banii care vin), iar altii chiar o fac si cateodata sume consistente (desigur ca exista "instrumente" cu ajutorul carora se face treaba asta, nu intinde mana si ia).

Dar asta deja ne depaseste pe noi muritorii de rand, ... sau de foame.

Pai uite cluburile din ziua de azi se tin mai mult de lucruri "importante" si nu mai au vreme de acele neinsemnate treburi, care pe vremeri constituiau obiectul principal de activitate.

Termenul de membru activ a devenit in multe locuri ceva abstract.

Tu care esti om elevat si sti mai multe despre ceea ce insemna proiectele, vei zice probabil ca uite si la asta, pai no priceput nimic, ... si poate ai dreptate. Dar aici vin si completez.

Uite, ca sa fi cetatean cinstit (imi vine greu si pronunt cuvantul "cinstit", atat de putini cunosc astazi insemnatatea termenului, majoritatea rad cand aud) nu ai nevoie de fonduri europene.

Ca sa respecti o persoana inferioara tie (intelectual, fizic, etc) nu necesita sume de bani, ci mai de graba un pic de educatie si bun simt (bunul simt este ceea ce numesc "al saselea simt", dar despre asta alta data).

Sa recunosti ca esti slab si ca esti expus oricarei nenorociri la fel ca cei mai saraci sau bolnavi, pentru ca azi te misti vioi, dar maine poate iti amputeaza piciorul din diferite cauze (ce crezi ca tie nu ti se intampla ?) , ca nu esti capabil sa-ti controlezi viata, ca ziua de maine nu sti ce-ti aduce.

Ideea-i sa traim mai cumpatat si sa facem ce avem de facut cu mana noastra. Pentru ca nu-i un lucru neobisnuit sa-si mature fiecare in fata casei lui. Nu primaria tre sa faca curat in la noi in apartament. Si nu televizorul tre sa ne educe copii. Ci toate astea tin de datoria noastra si inca multe altele.

Ca sa nu umplii de gunoi in jurul tau , fie material, fie verbal, fie la nivelul simturilor, pai astea ce fonduri necesita?

Inca nu-ti dai seama ca cel mai mare ajutor pe care poti sa-l dai este sa previi decat nu sa repari (peticesti).

Educa-te pe tine intai, apoi pe altii, ... si pe mine daca sunt in drumul tau.

Nu mai fi ignorant si nu te mai inchide in ceea ce numesti treburi importante. Sau poate esti prea mandru sa mai inveti lucrurile simple.

Am tinut sa subliniez cateva aspecte, asa badaran, ca sa inteleaga fiecare. Ca aud des spunandu-se ca de ce sa faca unul sau altu o treaba, ca nu-i el platit pentru asta.

Pai oare mai stim noi ce-i aia datorie de cetatean ?

Acu iar imi vine sa rad cand ma gandesc cate o sa-mi aud, iar o sa zici ca-i gandire de batran. O fi, dar e de batran cu minte, decat de tanar ignorant, care la 19 ani (sponsorizat de parinti) se plimba cu o masina mai scumpa decat casa celor mai multi dintre noi. Desigur ca ca pana la urma o "propteste" in vreun zid, parapet sau mai rau, in altu care vine din sens opus.

Furnicile si albinele se organizeaza mai bine ca noi, pentru ca (poate) nu au atatea orgolii sau interese de doi bani.

Ne pricepem mai bine sa dam replici "inteligente", sa inchidem gura altora, dar clacam cand vine vorba de lucruri elementare.

Crezi ca esti educat , dar injuri ca un golan cand esti cu masina, fara sa te uiti ca poate cel pe care-l jignesti e un om batran, poate o femeie. Iesi cu bata la omul ala care nu ti-a facut mai nimic. Iti sare tandara urgent, te aprinzi. Ca e secolul vitezei si nu mai ai timp "sa-ti iubesti aproapele".

De la celalalt ai pretentii fara insa sa-ti treaca prin gand ca si el are pretentii de la tine.

Asa ca faci cum vrei, dar daca nu faci bine se intoarce impotriva ta si a celorlati (ai tai). Nu exista actiune neinsemnata. Chiar si lipsa unei actiuni are un impact (de cele mai multe ori negativ).

Aiurea mai intelegi tu cand zic de cerul albastru, pai din moment ce umblii cu privirea incruntata si mintea plina de ganduri, nu traiesti, ... nu stiu ce faci, dar atunci nu traiesti.

Amu hai sa-ti mai zic. Uite ca mai e un aspect. Daca taci si nu spui nimic, esti acuzat de pasivitate.

Iar daca te ridici sa spui ce ai de zis, esti acuzat de alte treburi, fie ca ii jignesti, fie ca atentezi la "libertatea " omului (concept prost inteles) si cate si mai cate iti poti auzi.

Nu exista sa zici ceva si sa multumesti pe toti. E o mare greseala sa incerci sa multumesti omul. Pai nu-i multumit nici de el insusi, dar mai de altii.

Asa ca mai zic si eu cate ceva din cand in cand si apoi tot mai cioplesc si mai ies la padure.

simpla si comoda

Nu din orice lemn poti scoate linguri avand concaviatatea atat de subtire care sa mai si tina.
E usor sa ne dam seama ca o lingura subtire ("in carne") culege mancarea mai usor de pe orice farfurie.
Am constatat ca foarte putina lume stie cum arata frasinul si ce proprietati are.
Majoritatea stiu doar ca e lemn, unii mai stiu si ca-i tare, dar cam atat.
Acu no sa detaliez la fiecare lingura, te uiti acolo unde am pus postarea cu el (frasinul) daca vrei sa stii mai multe.
Lingura are marime medie (aproape 20 cm lungime).
E cum o vezi, deschisa la culoare, cu fibra faina, inelele vizibile.
Probabil ca pe unii ii sperie forma ondulata si isi pun tot felul de intrebari.
Pai un raspuns este - da, e mai comoda ca cele drepte. Nu zic ca-i general valabil, dar in multe cazuri asa este.
Este si usoara si rezistenta. Are o husa din piele, in care o pastrezi cand nu o folosesti.

o parte din padure la tine acasa

Nu spun ca este o alternativa la mersul in padure.

Spun doar ca poti avea copacul tau preferat langa tine chiar daca nu-ti permiti spatii atat de mari.

Cresterea bonsailor este o activitate relaxanta care ofera multa satisfactie.

Dar este si o raspundere si nu se poate face asa la plesneala, necesita experienta.

Se poate merge pana la nivel de arta.

Nu-i putin lucru sa vezi, sa atingi si sa mirosi pinul la tine acasa, ... mai ales daca stai la oras departe de asa ceva.

Speciile autohtone sunt mai apreciate decat cele exotice.

Sunt mai rezistente si mai originale (se potrivesc mai bine locului si climei in care traim).

Acesti copaci au si ei nevoie de 4 anotimpuri ca cei din padure. Si ei ierneaza, primavara le da mugurii iar toamana le cad frunzele.

Ce legatura are bonsaiul cu lingura de lemn ?

Pai are mare legatura. Cine-i pasionat de arbori, cauta sa-i tina aproape . Iar asta poate fi un bun mod.

Nu caut sa te introduc in cresterea si formarea bonsailor, voiam doar sa vezi cate ceva diferit de ce-ai vazut pana acum.

Sunt altii care se ocupa si au bloguri, sa fie sanatosi, ... dar daca nu merg la padure, slab.

Pentru ca daca doresti sa formezi un bonsai ai nevoie de modele naturale, nu de imagini cu alti bonsai.

Cele mai bune modele le gasesti la arborii izolati, batrani, expresivi.

Pasiunea pentru arbori te determina sa-i inveti vrei nu vrei (dar vrei).

Acestia sunt doar cativa dintre cei mai tineri ai mei. Pinii si carpenii sunt preferatii.

Ingrijind de ei, de cei mici, inveti cat de fragila este viata din ei.

Inveti sa-i apreciezi.

Pe de alta parte dupa o vreme incepi sa simti puterea lor, care se manifesta si-n cele mai mici exemplare ca si in cei mai mari arbori.

iti da scanteia de care ai nevoie

Uite, asta cu maner din corn si un pic de "buba" de nuc am zis sa-l fac mai zdravan.
Iti sta bine in mana. Are teaca lui in care sta fix si se blocheaza (si se asigura) eficient. Sta bine la curea.
Pentru tablita are un buzunar special.
Snurul amnarului este din piele impletita.
Forma este padureana si finisajul este relativ . Desi pe alocuri are mici "zgarieturi" (lasate intentionat) , totusi pe ansamblu luceste.
Nici ca asta n-ai sa gasesti niciunde.

inca una dinaia cu "intai munca apoi distractia"

Daca vrei sa faci miscare in mod eficient, te invit la padure, sa dai o mana de ajutor la curatat de trasee. E o zi plina in care trebuie sa parcurgem 30 si ceva de km si in timpul asta sa si curatam cat de mult putem.
Portiunea imboschetarita are cam 15-16 km.
Curatat inseamna in primul rand sa tragi la o parte crengile si ce nu poti ca-i prea mare, tai cu maceta si fierastraul (si apoi tragi).
Pe drumul asta nu trebuie sa treaca trasura, ci doar sa se poata alerga.
Inaintam foarte lent.
Drumul este acoperit de crengi si chiar trunchiuri a caror frunze si crengute au format mici diguri unde s-au format mlastini.
Si asa pe drumul asta apa paraielor trecea in voie, dar acum chiar isi face de cap.
Maracini, urzici,tot soiul de ierburi si copacei fac imposibila deplasarea asa o stim.
Luam apa de la izvorul asta si ii dam inainte ca e de mers vreo 13 km numa pana ce ajungem la inceputul potecii.
Pregatim sculele, tragem aer in piept si incepem lupta.
Drumul asta este valoros pentru noi. Cu el castigam 20 km de alergare in plus si unde mai pui locurile salbatice prin care te poarta.

Aici distantele nu se mai masoara in kilometrii ci in sute de metrii.

Tai , tragi, tai tragi. Ce tragi ? Pai tragi crengile si bustenii din poteca.

Trece o ora , apoi alte 2-3 si tot asa.

Pranzul ne prinde la mai putin de jumatatea drumului.

Infulecam cate ceva , stam cateva minute si apoi pornim, ca suntem contra timp.

Daca nu ajungem la ora stabilita, la locul stabilit, ne pierdem transportul si in loc de 30 si ceva se fac 50 km.

Vreo 6-7 km sunt practicabili acum.

Nu-ti mai arat imagini in care drumul e curatat, ca n-are relevanta, e ca orice drum.

Imi vine in gand o intrebare si nu ezit.

Il intrebasem pe Vlad de unde stie cand e coplesit de situatie, la care el raspunde - "simt (acum)" .

Da. Atunci cand te simti inutil, cand volumul de munca ajunge sa fie mult peste puterile tale si timpul e impotriva ta, atunci esti coplesit.

Ultimii 5 km ii parcurgem in viteza si taiem doar din mers si tragem numa ce se poate fara sa zobovim.
Iti spuneam in urma cu cateva luni de faptul ca padurea a suferit o mare infrangere in urma zapazii din toamna trecuta , cand ei inca aveau frunze si n-au putut suporta atata greutate.
Treaba-i ca daca nu esti acolo sa vezi, e foarte greu sa-ti imaginezi .

Na, asa ca dupa cum spuneam, daca vrei sa faci miscare , sa-ti faci de cap cu maceta, ai aici teren fertil cat vrei.
Si da, ne-am incadrat si am ajuns la timp.

Luci a venit dupa noi si aici a avut o contributie consistenta. Multam de transport !

Aa, iti dai seama ce tabere de mesterit si ce vrei tu, poti face prin padurile astea ?

diferita pentru ca si tu esti diferit(a)

Am ales un lemn de piersic pentru ea.
Piersicul din gradina, ... ca in padurile noastre, cam greu.
Lingura este lunga si supla. E usor undulata si sta fain in mana.
Este (cred) lingura pentru o persoana care apreciaza supletea imbinata cu asimetria, persoana care poate sa vada dincolo de tiparele clasice.
Fibra este clara si lemnul are nuante placute.
De aproape poti simtii parfumul discret al lemnului de piersic.
Este bine finisata si luceste si in cea mai slaba lumina.
Iti tot spun de finisaj nu pentru ca finisajul ar avea rolul de a "lua ochii" sau pentru ca se obtine cu multa munca. Iti spun ca sa stii, ca o lingura finisata bine se curata mult mai usor si nu absoarbe (la fel de mult ca cele rugoase) lichidele.
Iarasi nu-mi dau seama cum o percepi doar din imagini, ca eu o am langa mine cand iti povestesc de ea.
Amu nu te astepta ca din imagini sa distingi forma exacta , asa ca nu-ti face impresia completa doar din 3 poze (lasa loc de mai mult).
Si ea are husa ei din piele.
Avantajele unei linguri cu concavitatea lunguiata sunt clare. Ea incape acolo unde celelalte nu. Nu este nici prea adanca, dar nici foarte deschisa.
Cu ea poti sa si mesteci in oala ca-i mai lunga si poti manca comod atat din farfurie, boluri dar si din borcane.
Deseori aud treburi ca-n genul ca lingura asta sau cealalta e prea frumoasa ca sa mananc cu ea !!!
Pai domnule atunci iti recoand sa nu te mai culci in patul ala, ca asa bine stau asternuturile incat e pacat sa le sifonezi.
Cu lingura daca nu mananci nu faci nimic.
Lingura nu-i tablou .
Tot iti spuneam ca am ales sa fac din esente tari tocmai ca sa poti manca cu ea multi ani fara grija.
Asa ca sa fi sanatos si sa alegi cu atentie lingura care crezi ca ti se potriveste.

maceta sau topor ?

Pari nedumerit.
Pai uite, o sa-ti zic asa taraneste ca sa inteleaga fiecare, ca in termeni elevati
si chiar stiintifici sunt destui care vorbesc, ... dar vad ca putini baga la cap.
In prima faza, maceta este destinata pentru o treaba, toporul pentru alta treaba.
Maceta nu-i topor si nici nu seamana cu el.
Maceta este extrem de utila in zonele greu accesibile, cu ea iti faci loc (poteca), in vreme ce toporul este destinat taierii dar mai ales despicarii lemnelor (butuci, trunchiuri) chiar si de esenta tare .
Cu maceta poti taia rapid crengi si crengute , maracini, buruieni, plante agatatoare, cu toporul este aproape imposibil sa te misti eficient.
Cu toporul in schimb poti despica rapid butuci, poti ciopli , poti construi un adapost adevarat.
Maceta nu-i facuta sa despice lemne groase si in nici un caz nu de esenta tarel. Cu ea mai mult "cioplesti" intr-un trunchi decat sa tai. In schimb crengile care nu-s prea groase le reteza dintr-o lovitura.
E simplu, toporul are greutate mare concentrata pe o suprafata mica .E clar ca efienta si rezistenta este cu mult mai mare la despicat.
Maceta are o suprafata mare de taiere, fapt ce-i confera o raza mare de actiune, dar forta scazuta (suficient totusi pentru treaba pe care o are de facut).
Poate vezi pe baietii aia cu macetele pe la televizor, in jungla si-ti face pofta.
Nu-i bai, dar nu uita ca aia traiesc acolo unde ploua zilnic si copacii sunt de esenta moale, majoritatea (cu cateva exceptii) . Si ei isi construiesc adaposturi, dar alea nu sunt din trunchiuri ci din bambus, frunze, crengi. Daca te uiti cu atentie ai sa vezi ca atunci cand taie cate-un copac mare are topor. Vezi ca-si fac si barci, pai sa stii ca si acolo , la ei, este cate unul mai smecher in sat care are topor, restul se chiunuie cand vine vorba de cioplit in lemn cu maceta.
Cu toporul poti face treburi de tamplarie, cu maceta ... nu.
Aud de multe ori oameni care compara si aseamana cele doua unelte. Dar ele sunt foarte diferite. Au foarte putine treburi in comun, chiar si alea doar aparent.
Macetele au si ele forme diverse si lungimi diferite, in functie de regiune, dar si de scopul in care sunt utilizate.
Omul isi alege maceta in functie de ce are de gand sa faca cu ea. Cea mai mare greseala este sa-ti iei o scula doar ca o vezi la altu si-ti place cum arata. Mai intai cauta sa vezi daca ai ce face cu ea. Vezi daca la munca pe care o faci e buna sau ai nevoie de una mai mare. O maceta scurta dar robusta face treaba mai buna ca una lunga daca ai mult de taiat (din picioare, fara sa trebuiasca sa te apleci prea des), iti oboseste mana mai greu.
In schimb daca ai de taiat aproape de sol, atunci una mai lunga e mai buna, ca nu tre sa te apleci. Si tot asa. Nu mai intru in detalii.
La fel si cu toporul. Si topoarele au forme si marimi diferite in functie de zona, dar mai ales de scopul pentru care sunt concepute. Ai vazut mai mici, mai mari,unele cu fierul lung si gros dar ingust, aletele cu fierul foarte lat dar subtire.
Pe ansamblu nu caut sa te invat ce si cum sa lucrii cu toporul (sunt altii care stiu si mai bine sa-ti explice si poate si sa le foloseasca), ci vreau doar sa distingi atata lucru incat sa nu le mai compari (ca si cum ar fi din aceeasi categorie), ca-s treburi diferite.

al meu asa arata, al tau cum e ?

Nu vreau un cutit care sa luceasca, sa aiba lama si manerul ca sticla. Nu-mi plac nici tecile "perfecte " si in nici un caz nu am nevoie de capse si nituri la ea.
Imi place sa fie din piele, sa fie cusuta cu atat tare, cusatura dubla, iar agatatoarea la curea sa fie fixa, sa nu balangane prea mult (prea mult am zis, nu deloc, ca un pic e cu folos).
Dincolo de aparentul confort al lamelor de inox, prefer otelurile carbon, nu mai detaliez acu, is mai bune la munci. Iar pentru cei ce prefera cutitele scandinave, clar ca lama aia mai negricioasa o sa-i placa.
Sunt dure, dar si elastice (si aici zic ca le-am incercat). Se ascut fain si tin foarte bine.
De ce am ales forma asta ?
Pentru ca asta am gasit, ... sau ?
Nu e asa, cei care stiu cate ceva de lamele astea, stiu si faptul ca de la Brisa se pot aduce foarte multe tipuri, diferite materiale si dimensiuni.
Inafara de ei , mai sunt si altii de la care se pot aduce lame si cutite.
Din cate am analizat, astea au forma potrivita pentru ce vreau eu sa fac , si otelul desi se ascute bine (nu chiar usor sau repede, dar mai repede ca altele) tine mult. Ce-i mai fain e ca nu necesita scule speciale de ascutit, ci se pot ascuti si-n teren. Si asta e foarte important.
Sunt cutite usoare si rezistente.
Au tija lata, poate printre cele mai late din cate am vazut pe acolo (ma refer la astea care au tija ascunsa in maner).
Lama cu grosimea de 3 mm gasesc ca-i cea mai potrivita la padure, mai ales daca vrei sa si cioplesti.
Cat despre cutitul prea aspectuos, daca nu doresti sa folosesti cutitul ca se zgarie lama, sau teaca, ... atunci ala nu-i cutit, e altceva.
Am vazut insa si extrema cealalta. Omul dupa ce taia cu el, il infigea in pamant, in pamant nu in buturuga !
Cutitul tau (al tau am zis, nu cutitul la modul general) este doar atat de bun cat sti tu sa-l folosesti.
Asa ca omul isi alege ce-i place, dar intai trebuie sa invete sa-i placa.
Frumos, cand vine vorba de cutit, poate fi interpretat in multe feluri.
Dar sa nu uitam ca la o unealta, esteticul nu ocupa primele doua locuri. Diferenta dintre un cutit improvizat si unul profesional este de cele mai multe ori data de materiale, dar nu in ultimul rand de forma lui.
Un maner comod face ca munca sa fie usoara, nesolicitanta si eficienta.
Daca scoate scanteie cu amnarul ?
Foarte bine !
Simplu, usor, rezistent, cu el fac treaba.

decat sa te uiti la un film sau ce-o mai fi, mai bine iesi un pic in natura

Cred ca te mai plictisesti sa vezi multe imagini cu padurea, ... mai cu seama daca n-ai nici o treaba cu asta.

Ideea la care tin sa revin este ca decat sa tot citesti ce fac altii sau mai rau, sa pierzi vremea in fata televizorului (cel mai mare mancator de timp, unora le ia si un sfret din viata aproape) cauta sa iesi.

Daca uiti cum e sa-ti bata un vanticel pe frunte, sa te uzi un pic la picioarele goale in roua din iarba, daca ai uitat cum miros florile astea din poieni, ... nu-i bine.

Vorbesc narozii ? Na pai atunci continua sa ramai ingropat in ceea ce numesti griji, probleme si lucruri atat de importante. Atat de importante incat ai uitat sa mai zambesti cand te intalnesti cu cineva pe strada.

Ai uitat de trecerea sezoanelor. Ai uitat poate ca vara se termina si ca va trebui sa mai treaca un an ca sa mai vezi ce vezi acum, ... asta daca mai apuci sa traiesti pana atunci.

Parca vad ca si aici vorbesc prostii, ... ca de fapt traim o mie de ani , nu ?

Daca nu poti sa iesi doar asa sa te plimbi, daca nu intelegi de ce, atunci cauta mici motive.
Nu-i gluma, e important sa te motivezi sa faci un lucru.
Indiferent ca o faci pentru miscare, ca sa vezi locuri noi, sa mesteresti, sa experimentezi lucruri noi, unii chiar ca sa foloseasca echipamentul in care au investit (aha te-am nimerit), e important sa nu rupi contactul.

Uite spre exemplu eu cateodata ies dupa lemn, alta data dupa plante pentru ceai. Poate iti pui intrebarea ce rost are sa culegi plante ? Tu cumperi ceaiul de-a gata.

Pai atunci ia-ti si un poster cu peisajul, o sticluta cu aer curat si o banda pe care sa te plimbi si ai padurea acasa , nu ?

Fiecare cu ale lui, dar eu continui sa insist ca e important sa iti aloci timp sa mai iesi si in natura.

Lasa masina si motorul si tractorul si avionul si ce mai vrei tu pacolo si cauta sa umblii pe picioarele tale. Ca si la alimentara , la doi pasi mergi cu masina.

O masina cat de scumpa, cat de buna o poti lua cu bani. O pereche de picioare bune ca ale tale cu cat poti cumpara ? Vinde cineva ? Nu prea.

Deci cauta sa le folosesti.

Daca poti urca la munte e foarte bine, daca nu, dute la padure. In natura iti limpezesti gandurile.

Daca nu esti interesat sa inveti cate ceva despre natura, atunci iti va fi greu sa te simti atras.

Nu-i lucru mic sa cunosti cateva specii de plante. Sa iti faci tu acolo un ceai, sa cioplesti un pic in lemnul ala. Sa sti ce vezi exact, nu doar sa vezi si sa uiti a doua zi.

Invata sa citesti dupa urme.

Pune sangele in miscare, nu mai cauta calea usoara cu pastile si cu stat degeaba.

De acasa in masina, din masina in lift, din lift la birou, ... apoi invers si iar acasa. Uf ce obosit sunt ! Da domle, nu-i usor nici sa stai.

Dar cu atat mai mult ai nevoie sa misti un pic, sa te rupi de mediul ala, ca nu-i creat pentru viata. E un compromis, il practicam. Asa e mersul, dar nu te mai priva de orice forma de miscare.

Omul care umbla mult la munte, stie vremea dupa semne.

Sunt multe de vazut si de facut.

Chiar si o scurta plimbare de cateva ore, iti umple "bateria". Te simti un om mai fericit. Iti mai descretesti fruntea. Cum spuneam si mai devreme, pentru unul natura este o cutie inchisa, de culoare verde, iar pentru altul este o carte deschisa din care tot citeste si citeste cu placere.

Si tu poti deschide cutia, sa scoti afara cartea sa te apuci de citit.