cel mai bine te relaxezi la o plimbare

E bine sa ai si cate-o zi in care sa te relaxezi.

Ma auzi vorbind de relaxare atat de des incat poate crezi ca asta mi-e ocupatia de baza. Ei bine nu este, dar n-ar fi rau.
Se munceste mult, pe langa astea mai sunt si altele, insa prefer sa pun accentul pe clipele libere in care sa (nu spun de data asta "deconectezi ") iesi , nu sa-ti golesti mintea, ci sa o umplii cu puritate (pur = neviciat,nealterat,veritabil, etc).

Vorba lu Iorga - " Natura nu este curata, e pura".
Asa ca ies cat de des am ocazia.

Ratuste pufoase si albe se plimba de colo-colo. Soarele o prins putere, asa ca dau tricoul jos, sa ma expun un pic. Sa se mai formeze si el, D-ul, cum altfel sa fixezi calciul ?!

Apropo de soare, nu mai cauta sa te feresti atata. E limpede ca nu-i sanatos sa stai ca soparla ore intregi la soare, dar nici sa nu treci in extrema aia in care nu te mai arati de loc.
Cand lucrii afara sau umblii, alergi, joci vreun joc cu mingea, etc, mai stai si fara tricou. Pentru ca vitamina D sa se formeze este nevoie de expunere . D-ul este esential in asimilarea calciului, asa ca de aici nu mai detaliez.

In plus intreg organismul raspunde pozitiv la caldura placuta. Nu uita insa ca trebuie s-o faci progresiv. Si nu pleca fara apa la tine.

Cand te bucuri de racoarea padurii e semn ca s-a incalzit suficient afara.

Ti-am mai zis cred ca paici e ca-n jungla, ploua cam in fiecare zi de-o vreme incoace.

Si daca ploua si baga si soare, cresc mari ierburile si verdeata de tot felul. Asa ca la plimbare iau si maceta cu mine. O poteca neintretinuta tinde sa dispara. Si nu-i mare lucru cand umblu sa retez si cate-o crenguta ce-ti impiedica pasul. Apoi or mai crescut ferigi si urzici, dar cele mai agatatoare raman tufele de mure.

Dar nu uita ca relaxarea vine dupa munca,efort, ... ceva, nu dupa stat, te mai si relaxezi, tot stand.
Insa dupa munca merge si o tolaneala in hamac, sa te legeni un pic , sa privesti coroana arborilor .

De cativa ani merg cel putin o dataa ori pe saptamana prin padurea asta si niciodata nu m-am gandit ca n-as avea ce face. De fiecare data apare ceva nou.

A pai sa vad cand si cum fac, ca ar mai destule treburi incepute ce trebuie duse la bun sfarsit.

Acusi merem la cirese, apoi sa vedem cu astealalte, de-s pentru ceai, ca s-a umplut poiana.

Incep sa cred ca te simti bine asa

Altfel n-ai mai face din locul in care respiri groapa de gunoi.
Iti place tie sa-ti vezi copii jucandu-se langa mizerii in putrefactie, cioburi, caini vagabonzi, pungi ???
Poate spui ca n-ai nici o treaba cu asta.
Dar cu riscul sa te simti responsabil te intreb.
Daca spui ca n-ai ce face, ia zi tu, cand ai vazut asa ceva langa sau in orasul tau ai depus vreodata o sesizare ?
Sti pasii pe care trebuie sa-i urmam sa nu ne ingropam in gunoi ?
Nu sti? Nu-i bai, nici eu. Nu ne-au invatat la scoala.
Nici la locul de munca, e clar o mare problema in ce priveste educatia.
Si poate pe unii nici parintii.
Insa e o treaba de bun simt. Se dezvolta incet incet.
In prima faza nu arunca unde n-ai cos sau daca e cosul plin, nu arunca pe jos doar pe motivul ca
- " asta e, n-am unde, trebuiau sa-si faca datoria sa-l goleasca". Fa un mic efort si mergi la urmatorul.
Nu incuraja si nu ignora cand altu in vazul tau arunca pe jos. Fi cetatean responsabil si atrage-i atentia politicos. Si daca te ignora, i-a atitudine.
Nu ma refer sa-i tragi una, ci sa dai exemplu pozitiv. Poti luat tu ambalajul de jos i sa-l duci la cos. Doar , doar s-o simti neconfortabil.
Apoi daca locuiesti intr-o zona in care n-ai loc amenajat sau nu vine masina sa-l i-a, nu te da batut. Nu exista nici un motiv real sa arunci in spatele casei tale sau la marginea drumului.
Daca (mai bine zis cand) vezi mormane dinastea, nu fi atat de comod incat sa nu depui o sesizare.
Daca locuiesti in zone dinastea, fa cerere la primarie, zbate-te, nu te lasa. Daca nu ai drum pentru masina, ca sa ajunga la tine sa-l ridice, il aduni si faci singur drumul pana unde trebuie.
E in joc nu doar peisajul, ci mai mult sanatatea ta si a familiei tale.

una mare

Ti-am zis doar ca uneori obisnuiesc pe langa cele medii sa fac si linguri mici si mari. Si cum mica o fost, urma una mare.Lingura din lemn de jugastru, usoara si solida, buna pentru cine doreste sa si gateasca (sa mestece) si-n oala mai adanca si mai mare,dar sa poata si manca cu ea.
Nu-i cat lingurile de lemn clasice cu care lucrii la bucatarie, dar nici cat cele pe care ti le aratam mai devreme.Concavitatea e o idee mai mare ca la cele medii. Are forma potrivita sa si mananci cu ea. Mentine curba caracteristica lingurilor de mancat (nu e dreapta ca cele de mestecat).
E zdravana, desi nu e nici prea lata , nici prea groasa. Cu ea poti mesteca si-n cele mai groase mancaruri si totodata sa manaci fain si din farfurie.
Si ti-am pus langa ea inca una mare si una medie ca sa distingi proportiile.
In rest, lingurile de lemn e bine sa fie cat mai diverse ca omu sa-si gaseasca lingura care-i place.

Ganduri de la cei ce acum nu mai sunt aici

"Orice deznadejde (a ta, a mea) este un ultimatum lui Dumnezeu "

No ma, hai sa vedem ce se mai ciopleste

Si am zis ca pe asa o vreme faina ar fi bine sa iesim la cioplit. Zis si facut. Am urcat dealu si ne-am bagat in dreapta , la mestecenii aia cazuti. Taiam si despicam cu toporu si ne luam lemn de lingura.
Aici sus, lemn elastic pentru cadru de fierastrau nu se gaseste (alun, corn). Asa ca traversam si coboram pe stanga pana la jos la parau.
O gura de apa si un biscuite, o taiatura si doua despicaturi si fierastraul e gata. Acum putem taia si mare si repede si drept.
Stiu io un nuc cazut din 2009. Dar fi atent, ca nu-i sta trunchiul pe pamant sa putrezeasca ci se sprijina in ramuri. Apropo de guster. Apropo ce ? Nimic. Uite-l, era si el pacolo atata tot. Se plimba prin soare ca soparla ! Vali isi taie pentru o canuta. Hop, iaca si fisura. Nu-i bun capatu ala, taie mai din mijloc.
In vreme ce scobeste cu dalta , ce mai sare si-n baza degetului ce tine lemnul, imi aduc aminte ca si eu am patit asa in valea Cernei.

Asteptam sa vina microbuzu cu oamenii (ca aveam de lucru acolo) vreme in care scobeam si cana. Pac, in graba si-n forta se infige si-n palma. Sangele incepe sa ploua si nu-mi venea sa ma opresc, ca stiam ca n-am multa vreme. Eii, nasoala treaba ca daca nu ma opresc umplu toata cana de roseata.

In fine dupa ce sug si scuip, fac ce fac si reusesc sa pun si ceva leucoplast, continui multumit. Insa am invatat ceva. De atunci anii au trecut si am prins miscarea cu daltile.

Cutite , dalti, topoare si fierastraie, toate fac treaba mai bine si mai sigur dupa ce inveti sa le folosesti. Asa ca idee este foarte important sa adaptezi viteza si forta aplicata la scule, pozitie si esenta. Nu lucra niciodata in forta si nici prea repede.

Mai bine iei cate putin o data si ramai odihnit si netaiat, in plus nu risti nici sa compromiti materialul (cand si daca iti scapa).

Revin la nuc. A pai daca tot am revenit, il despic, il indrept, desenez cercul cu creionul si compasul si incep treaba.

Dupa tesla, iau mai fin cu cutitu ala cu lama stramba.
Daca i-am scobit causul, m-am apucat sa indepartez surplusul cu toporu. Nu dureaza mult si indepartez grosul.

O mica ureche ii las, prin care o sa treaca snuru din piele cu care o agat cand nu mananc din el. Am zis mica, asa ca ce vezi acuma urmeaza sa treaca prin cutit.

O inceput sa adune vatu norii si bubuieli prevesteau ploaia ce avea sa vina. Primii stropi ne anunta ca-i timpu sa ne retragem undeva la loc ferit.Parca am fi in jungla, ploua zilnic 1-2 ore.

Aici, daca tot stam si asteptam sa treaca potopu, scot cutitu si-i dau bataie.

Au ca fain miroase floarea de salcam.

Imi amintesc de clatitele cu floare de salcam, da nu stiu daca apuc sa fac anu asta, ca deja se cam scutura.

Intr-un tarziu ploaia trece, ... lemnele raman. In rest am mai luat si lemn de-o cana, ca mi-ai zis sa-ti fac una mai marisoara. Amu om vedea cand si cum .

De nuc, ca de mult n-am mai facut

Ziceam ca nucul si ciresul sunt preferatele mele. Desi lucrez mai des cu cires, totusi nucul este lemnul de suflet. Fara multa introducere - iaca ii gata si lingura de nuc. Ii de marime medie, lingura comoda, robusta, dar eficienta la mancat si mestecat (in oala mica, ca nu-i dinaia de gatit cu coada lunga).

Ti-am asezat-o langa cealalta de mestecan ca sa vezi proportiile, dar si contrastele.

No ma, ca sa vezi lingura si din lateral. Nu-i nici prea curba dar nici dreapta nu-i, e exact cum tre sa fie.

Si cand scriu, de regula stau cu ea in mana, ca sa o pot descrie mai bine. Din ce vad in poze, pot sa-ti zic ca in realitate lingura are culoare mai faina, mai vie !
In rest, lemnul e uscat bine, asa ca lingura e pe cat de tare pe atat de usoara.
Snurul la coada si husa din piele completeaza lingura ta de mancat. Cum ziceam si mai de mult

- omu tre sa aiba lingura lui de lemn, ca totul sa mearga bine si sa fie fericit cand iasa la padure.

inca una mai mica

Cand am fost la padure am luat si lemn de carpen, pentru o lingura mai mica. Sti cum e carpenul, simplu si tare. De aia imi place lemnul asta, ca pot scoate linguri care n-ar iesi din alte esente.
Ii buna pentru un copil, o fata sau pentru oricine doreste o astfel de lingura. Dar merge fain sa scoti din borcan dulceata, zacusca, miere.
Evident ca poti sa mananci si supe si pireuri, budinca si ce vrei tu, cu precizarea ca in loc sa duci la gura 23 de linguri, vei duce poate 35 ca sa golesti farfuria.
Cand si cand, printre cele de marime medie obisnuiesc sa mai fac si cate una mai mica si vreuna mai mare.

lingura ta din lemn

Din lemn, de cires. Lingura e simpla , usoara si are coloarea caracteristica de cires.

Imi place mai mult combinatia de galbui cu rosiatic decat doar una din ele. Pata de pe coada lingurii este o fasie din scoarta arborelui.
Nu ti-am povestit cum le cioplesc pe astea pe care las un pic de coaja, dar poate ti-ai dat seama.
Dupa ce despic bututucul, vin din exterior spre interior (nu de la centru catre suprafata ca de obicei). Asa obtin si pata mai inchisa in centrul concavitatii.

Asta-i ceva mai marisoara, mai incapatoare. E placuta la mancat si mere fain si sa mesteci in

oala, cand iti gatesti la padure.

Niciodata n-am zis ca-mi plac toate lingurile pe care le fac. Aiurea, multe din ele nu mi-au placut, insa le-au placut lor (celor care le-au luat). Sti cum ii cu diversitatea, unul vede ce altu nu.

Dar sunt si cateva care-mi plac. Asta e printre ele. La gata nu le privesc ca si cum le-as fi facut eu, ci le privesc doar ca linguri, pentru a putea distinge cat mai clar.

Drept e ca pozele distorseoneaza realitatea, pe de alta parte o arata mai bine ca orice text.
In fine, ii bun sa aiba omu lingura lui de lemn. Unele au snur in capatul cozii, altele nu. Husa din piele au toate. No, sanatate si pofta buna.

Multe din linguri sunt cioplite la padure

Umblii evident, ca nu ai cum sa ajungi unde vrei sa ajungi fara sa umblii. Amu drept e ca uneori umblii de dimineata pana seara, dar merita. Intr-o zi de mers vezi multe.

Si dupa ce ai gasit si pregatit locul, ai amenajat tabara, ai mancat, te poti opri o clipa sa-ti tragi rasuflarea.
Din hamac poti sa vezi printre crengi daca arborii nu-s atat de desi. Ziua cerul si pasarile, iar noaptea stelele. Asta binenteles daca alegi sa nu pui tenda. In rest simti asa un vanticel placut si hamacul cum se leagana incet. Adormi fara sa-ti dai seama.

Dimineata cand te trezesti in padure indiferent ce faci, ti se pare mult mai bine decat acasa.

Chiar si spalatul la izvor, facutul ceaiului si a micului dejun sunt mult mai faine ca dusul si aragazul de acasa.

Acompaniat de cor pasaresc, fara multa graba incepem sa mesterim. Vorbele se raresc lasand loc loviturilor constante de topor.
O data ce-am despicat si pregatit lemnul, trasez forma lingurii, ca sa stiu cat si cum sa iau.

Si-i dau bataie, ... bataie cu toporul. Urmaresc conturul pana ce desenul de pe lemn prinde viata.

Cu toporelul pot intra mai bine la detalii decat cu al mare. Asa ca la cioplit maruntisuri e clar ca-l prefer pe asta.

O data ce-am gatat cu toporelu, iau cutitu. Am vazut ca multi din voi prefera sa faca intai concavitatea apoi restul lingurii. Eu de cand fac linguri procedez exact invers. Nu zic ca-i mai bine in vreun fel sau altul, zic doar ca asa imi place sa fac, ... deci in mod clar pentru mine e mai bine asa :)) .

Abia cand gat cu cutitul, incep sa scobesc interiorul. La sfarsit ii fac un finisaj relativ doar prin razuire cu lama cutitului. Si scot din ea o lingura lingura functionala.

Pentru finisaj adevarat, acasa cu smirghelul.

Vad ca Liviu lucra la asta de mar, oare o fi gatat-o? Nu mai stiu, ca fiecare era cu ale lui.

Pe final de postare te las cu padurea imbracata in verdeata si ornata de sarbatoare cu flori de leurda.

Ti-am zis io, ca raspandesc un miros tare ciudat. Un parfum floral cu iz de usturoi .

Oamenii au tot felul de ambitii, care mai de care mai nastrusnice. Insa indiferent de dorinta sau subiect, se manifesta asemanator.

E ca si cu muntele. Nici nu-l urci bine si deja ai plan pentru urmatoarea ascensiune.

Mi-a ramas proaspat intiparita ultima tura de alergare. Pe final am abandonat ca am considerat ca nu merita efortul. Prefer sa ies si azi undeva decat sa fi sacrificat cel putin 2 zile de refacere.
Si pentru ce, pentru cativa km in plus. Asa ca dupa 8 ore de alergare ultimele 2 ore jumate le-am mers.

In tipul turei ma gandeam ca o sa iau o pauza mai lunga. Aiurea, la o zi dupa deja iara vreau sa dau una.

Orice faci peste limita de confort te poate salta un pic mai sus, daca faci cu bun simt. Un pic doar daca ai fortat atunci, cazi mai jos decat te asteptai.

Alergarea e buna, nu sti de ce ?

Pai in primul rand daca iti place, ai ocazia sa faci ce-ti place. Si in alta ordine de idei face din mers ceva banal ca respiratul.

Asa ca daca iti place sa umblii mult sau daca iti doresti sa o faci cu usurinta, iti recomand sa incepi sa si alergi. Dar nu la stadion o jumate de ora , o ora.

Dute la padure, dute pe sate, dute macar prin parcuri, pe malu apelor, baga deal si vale. Nu alerga repede, alearga mult.

Legatura dintre cioplitul de linguri si alergarea la padure habar n-am care-i si nici nu-mi bat capu cu asta.

Si se gandeste el : "ma oare ce-o fi vrut asta sa zica ? oare la ce s-o fi gandit in postarea asta?"

Pai iti acu la ce m-am gandit, la nimic. Am aruncat gandurile asa instant cum or venit fara alte formulari si elemente de legatura.

E ca-n viata, tai cu firizul si te gandesti ce bine era vara trecuta la baraj la o baie asa mai spre seara cand apa ii numa buna de inotat.

Treaba cu cana de lemn

Treaba e ca am gatat-o. Dintr-un burtuc de cires am scos-o. Dar o durat ceva vreme pana ce am pregatit-o lemnul. Apoi de cioplit, ciopleam cate un pic azi un pic maine, cum aveam si io vreme.

Asta-i ceva mai mare decat ultimele.

Prefer ciresul pentru ca-i usor cand e uscat si e mai stabil ca multe esente. Un alt lemn bun e nucul.

Formele canilor pot fi foarte diverse, fiind limitate doar de aspectul functional.

Pe viitor pe langa astea, am sa caut si forme mai neregulate .Voi inlocui simetria cu elemente naturale ale lemnului.

Cat despre kuksa, mi-au placut mai mult decat celelalte cani din lemn, pentru forma si istoria lor.
In rest e clar ca la padure ii fain sa bei din lemn.

Si poate nu esti cu cioplitul

Atunci poti sa iesi la o plimbare cu bicicleta. Si sa fi sigur ca nu se compara tura pe sosea in praf, noxe si claxoanele soferilor needucati (sunt extrem de indulgent in exprimare).

Te claxoneaza "taranii" aiurea, mai tare te sperie. Sa sti tu care motivezi atitudinea asta deplasata ca in niciuna din tarile civilizate din Europa soferii nu fac asa.

Dar ce-ti zic eu tie, ca de multe ori te vad cum iesi cu bata la un alt frate (semen, individ din acelasi neam, popor) de-al tau in trafic. Ma tot gandesc cum nu ti-e rusine sa-l injuri de fata cu familia lui si chiar a ta, ...

Revin la bicicleta.

Nu stiu de ce-si inchipuie ca ala de pe bicicleta e surd si nu-i aude motorul cand vine din spate !!!

Apoi te mai arunca si-n sant, ca-i o tara baut si o gresit cu vreo cativa zeci de cm (vorbesc la concret, nu inventez, unii din ai mei au patit).

Daca te regasesti intre cei patiti sti exact ce zic. Si daca te regasesti intre cei ce claxoneaza si chiar streseaza biciclistii, sperie pietonii (chiar si pe cei ce trec pe trecere) nu-i bai, nu te leza prea tare ci mai de graba revino-ti si nu uita ca important e omul, nu masina care-l cara. Nimeni nu e mai mare sau mai destept daca se suie intr-o masinarie.

Cu masina sau fara omul e acelasi.

In fine, la padure acolo te dai cu adevarat cu bicicleta, in rest doar simulezi.
Sunt baieti care asta fac de multa vreme, insa nu lor ma adresez. Eu tie vroiam sa-ti deschid o poarta catre verdeata. Nu-i vorba de performanta, de timpi, de distante, ci mai de graba de o forma de miscare si relaxare activa extraordinara.

Nu sunt biciclist desi nu mi-e straina bicicleta. De mic ma dau si inca de atunci m-au atras turele cu bicicleta la padure.

Desi de cele mai multe ori bag singur si merg pe unde si cum vreau. Poate e un pic din caracterul meu antisocial, nu stiu. Sau poate doar imi place mai mult linistea, sau na, poate nu reusesc sa ma sincronizez cu altii. N-are importanta.

Este o forma de deplasare silentioasa care-ti permite sa si oboservi natura. E curata, nu face zgomot, nu polueaza si te mentine sanatos.
Imi aduc aminte cum intr-o seara intr-o tura lejera, cand ma asteptam mai putin, dau peste turma de mistreti.
Erau cred ca vreo 30 de mistreti si vreo 15-20 de godacei.
Atunci am inceput sa gonesc in paralel cu ei. Pentru cativa zeci de metrii am "alergat" impreuna. Fain moment.
Spre deosebire de alergare, la bicicleta efortul nu este continu. Dupa cateva pedale poti sa te opresti si bicicleta inca merge.

In alergare fie drum drept fie vale, picioarele merg continu.
Si sa vezi numa cum bagam asa usor, deodata s-or auzit niste bubuituri puternice, s-a racit brusc si a inceput sa se intunece.
Si a inceput sa toarne. Ce sa mai pedalezi, ca pe langa frigul ce-l simteam de la vant si ploaie, ploua de nu puteai cobora bine panta ca te loveau stropii tare in ochii, iar ochelarii nu prea mai ajutau.
Sub copaci cu frunza deasa gasim adapost pentru o vreme doar.

Si pana la urma ploaia s-a oprit, ca asa sunt astea de vara. Apoi cand baltile si noroaiele is mari iar ii fain. Drept e ca pe calcarul ud mai scapa, mai cu seama in deal si-n curbe.

Asa ca iti recomand sa faci macar cand si cand cate-o plimbare afara din oras, de pe asfalt si cat mai departe de masinile nebunesti.

inca unul sa mesteresti cu el

Lama scandinava din otel carbon, cu o constructie simpla si eficienta, de lungime medie este una din cele mai potrivite la mesterit in natura si pe langa casa.
Cutit usor si rezistent, nu-i incarcat cu elemente inutile. Cu el poti sa tai si sa cioplesti fara nici o grija.

I-am facut maner din lemn de Tisa si garda din corn de cerb.Teaca este si ea simpla si isi face datoria cum trebuie.

Am ales o piele de ren, de culoare maro. L-am intors sa-l vezi si-n dunga.
Mai jos langa el "batranul" si bunul meu cutit (nu-i chiar asa batran si evident daca il cere careva il dau si pe ala :)) )
Sta bine in mana si forma manerului iti asigura priza buna.
Cum ziceam e un cutit pentru oricine doreste sa lucreze cu el. Pentru cine vrea cutit de pus pe raft, ... nu-i asta.Tocmai in ideea asta nu l-am finisat prea mult, ca nu cumva sa mai zica careva ca nu-i vine sa-l ia la padure ca-i prea lucios sau mai ... nu stiu cum.
Am auzit si vorba asta : " ma, imi place asa mult cutitul ala ca nu-mi vine sa-l bag la padure" !!! Aberatii. La ce bun un cutit daca nu sa lucrii cu el ?! Tabloul e pentru privit, cutitul pentu taiat si muntele pentru urcat. Asa ca sanatate si numa bine.