aroma de padure, aroma de primavara

 Peste putina vreme asa va fi. Pregateste-te sa o intampini.
Despre pregatire incep prin a spune ca in niciun caz nu presupune doar sa stai ... asteptand.

Totul incepe din cuget. Mana nu mestereste nimic fara sa existe dorinta de a vedea ceva la gata, fara sa existe nevoia unui accesoriu. Inceteaza cu superficialitatea/repeziciunea si aloca timp pentru cugetare, apoi cu rezultatele si concluziile obtiune mergi sa le verifici, iar de se confirma le vei pastra, insa trebuie sa stii ca orice numesti "adevar" si se infirma, iti va fi nu doar nefolositor,ci chiar daunator de-l vei pastra. Asa ca indrazneste si hai la drum, e cu sens unic si nu-i vreme de ratacire.

 Cand piciorul e gata sa umble, spatele sa care (daca si cand este necesar),

ochiul sa vada (nu doar sa priveasca) si mintea sa inteleaga, abia atunci vei calatori, nu doar vei cocheta ocazional cu gandul asta ci chiar vei calatori.

 Ceea ce cade la sol nu va fi doar materie in descompunere, ci resurse bune de intrebuintat.

 Codrul iti va fi adapot in vizita ta prin partile astea.

 Din ceea ce culegi iti vei obtine cele de trebuinta, 

 si pe baza a ceea ce asimilezi vei lua deciziile .

Este ceva ce numesc EXPERIENTA DE 4 SEZOANE , un concept pe care il amintesc doar in treacat acum, doar ca atunci cand voi detalia sa nu fie pentru prima oara cand il auzi ci sa iti vina cumva ca ceva familiar. Are legatura cu "drumetul nu are sezon mort". Treaba nu e doar sa variezi locatia, ci uneori sa pastrezi locatia si sa schimbi sezonul. Atunci cand pastrezi cateva constante, vei putea sa acorzi mai multa atentie la schimbarile ce survin si sa lucrezi pe detalii.

Din ceea ce pare nefolosibil, gasesti sa faci ceva util, iar acolo unde locul pare neprimitor sau prea putin confortabil,

 

 iti vei pregati ce ai nevoie cu mana ta si cu ceea ce gasesti prin zona.

 Despre adaptare, o sa invatam ca situatii diverse cer metode specifice si ca "multifunctional" sau/si "universal valabil" rareori reprezinta solutia optima.

Dar se cere pe langa pasiune si rabdare, dorinta si atentie, mai ales maturitate si o "smerenie" care sa ne plaseze cu mintea in realitatea in care traim deja si nu in vreo visare ori vreo "ilustratie" fara logica in care sa vrei a obtine tu singur fara munca si fara timp alocat, ceea ce toti ceilalti au obtinut cu efort si dedicare.
Lucrurile bune si durabile se sedimenteaza lent, dar vor dura si vei avea sustinerea necesara atunci cand va fi mai greu. Asta este distinctia intre cunostinta si iluzia cunoasterii, intre adevar si pseudoadevaruri preferentiale si iluzorii. Nu sunt eu centrul universului, chiar daca tot ce vad este ca si cum as fi central/centrat, ... realitatea este ca asa sunt pozitionati ochii si asta este perceptia. Acum iti zic sa nu confunzi perceptia ta cu realitatea.

 Exista o bogatie in ce priveste varietatea si multe 

 metode de a colecta.

 De la unul vei invata ceva, de altul altceva. Insa datoria celui ce cunoaste este de a transmite

 exact cum datoria unei flori este de a inflori.
O dragoste neimpartasita are tot atata sens cat o viata fara pic de miscare ori o cunoastere a unor lucruri care nu aduc absolut niciun folos.
Nu-i treaba ca se apropie momentul, treaba e ca momentul a inceput demult si se succede continu.
Despre mesterit, umblaturi, toate in natura, cugetari impartasite si invataturi dinafara si dinauntru, vom mai discuta.
Cadrul natural e gratis, a fost dat cadou, tu insuti esti parte din el , iar viata pe care ai primit-o e un dar. Adevarul nu se poate vinde sau cumpara pentru ca nu poate sa fie posedat de niciun om, ci El insusi poseda cand si pe cine doreste, insa o calauza prin LABIRINTUL NATURII poti afla la pret bun si s-ar putea sa descoperi ca este o investitie pe termen lung. Nu se stie niciodata cum si unde iti foloseste, dar in mod cert este mai mult decat doar o modalitate de a petrece frumos un sfarsit de saptamana.
Sanatate si sa auzim de bine.

au fost si martisoare

Martisoare cu fluturi,

flori,

 pasari, omuleti, combinatii de ... luate cate ... ,

 peisaje, 

 toate lucrate de mana.

 Felie din lemn de mesteacan pirogravata si colorata, legata pe o fasie din coaja arborelui.

Dar acum revenim la arcuri si alte mestereli.

recapitulam si intarim, apoi concludem

Asta am primit, asta ofer. Cu siguranta sunt lucruri cel putin la fel de importante, dar acestea nu trebuie privite totdeauna in termeni comparativi, pentru ca sunt multe bune pentru tine, iar acum nu voi aminti nimic despre cele ne-bune ca sa nu-ti distrag atentia de la ceva bun ce poti sa primesti.
As putea zice ca nu sunt asa niste chestii extraordinare si ca poti trai fara ele, ... dar adevarul este ca is faine, iar unele mult mai interesante decat iti imaginezi si probabil dupa ce vei gusta te vei convinge.

Sa ne reamintim de prastie, dar sa nu uitam nici de sulita si mai ales de arcuri .

Cand eram copii ne jucam, iar jocurile noastre nu doar ca erau interactive si antrenante, dar te jucai cu multi alti copii AFARA ! Nu erau simulari, era real, chiar te jucai, ... nu iti imaginai ca te joci.
Ei bine, acum o parte din joaca aia va fi inglobata in timpul tau de relaxare activa.

Apoi ma gandesc ca sunt multi care n-au urcat in copac in viata lor. E greu de imaginat pentru unii, dar e real.
Poate n-ai apucat sa gusti din mestesugurile batranesti, dar e si la indemana ta daca doresti sa inveti. Ii de folos sa prinda omul macar minimul necesar ca sa se poata descurca.
Vezi cum merge treaba cu un cutit mare (leuku), dar inveti sa folosesti si unul mic (mini puukko)
Inveti sa lucrezi cu toporul si fierastraul. Prinzi schema si cu mesteritu si-ti faci ceva cu mana ta.
Inveti sa observi, sa te deplasezi, sa te autogospodaresti, sa misti si sa traiesti din plin ... pe toata perioada drumetiei.

Intaresti organismul, fortifici membrele, cureti plamanii, mintea si iti deschizi sufletul. Toate astea sunt la indemana ta si multe altele despre care n-am discutat pana acum. Avem ce face impreuna si pe toate intr-un

ritm relaxant, iar alteori antrenant.
Vrei sa mearga usor deplasarea si sa nu obosesti repede in viata ? Pentru asta trebuie sa stimulezi prin miscare. Vrei sa-ti fuga mintea,

trebuie sa o hranesti cu "mancare" buna (=invatatura sanatoasa) si sa o pui la exercitiu. Iar daca vrei sa iesi din amorteala si sa simti cu inima, atunci deschide-o si incepe sa aloci timp pentru a redeveni uman.

Pregatim "terenul" si cand e gata, lasam invitatia.

Stai pe faza, urmeaza ture faine.

Pentru care n-a gustat cioplit si mesterit, acum are ocazia.

Iar pentru cei ce n-au primit inca rabdarea pentru migala, exista optiunea aventurii, in care pargurgi/ explorezi, pe picioare sau cu bicicleta ,

in alergare (prin munti si prin paduri) sau in mers, pe schiuri, rachete, coltari, prin ape si pe stanci, paduri si gol alpin, cu sau fara poteci, in fundaturile pamantului si crestele golase.

Uite ca prinzi sa te initiezi si in ale drumetiei montane si chiar in alpinism.Iar de te bate gandul sa mergi mai departe ori ai vreun plan indraznet si doresti suport tehnic,

 un ghid ori partener/i in vreo tura sau expeditie mai lunga sau mai scurta, mai mult sau mai putin in apropiere, putem sta de vorba.
Ti-am zis, nu exista sezon mort, ci doar lipsa de indrumare. Apoi cu un pic de informatie si ceva exercitiu facem treaba.

Iarna

Primavara

Vara

Toamna

afara 

sau inauntru, 

indrazneste , intreaba unde nu stii, cere unde iti lipseste, mergi unde nu ai fost si nu lasa clipa sa se risipeasca.

Calatoria a inceput, intra si tu in ea.

gata arcul

Ca tarie, as zice ca e pentru un incepator dar care are ceva vana ori a mai tras un pic (nu intru in aspecte prea tehnice), e destul de bine finisat si e chiar usor in mana.

Este arcul din lemn de frasin la care ai vazut ca lucram data trecuta.

Vedere din fata,

detaliu, ... iar sectiune nu vreau sa-ti arat :))

Cam asa-i cu coarda pusa, 

Si asa e cand e gata sa elibereze sageata. Lemnul nu a fost drept, stai linistit. Are si ceva rasucituri pe brate, mai ales ala de sus. Dar trage fain si da bine la un arc din lemn facut de mana. Sunt caracteristicile lui si asta il face unic.

Nu prea are deflex.

Pe maner i-am infasurat piele subtire ca sa iti fie comod.

Imi amintesc acum si rad de gandirea ucenicului incepator, care cand prinde schema la cate ceva, se si vede mai priceput ca maestrul, ... de fapt vag mai distinge ca cineva face ceva mai reusit ca el.
Ce vreau sa conturez este ca atunci cand faci ceva (orice), casca bine ochii in jur, ca ceea ce faci are importanta mica si de moment, lucrurile trec, dar invatatura te modeleaza .
Asa incat a fi realist e mai de dorit, iar cand nu reusim, macar sa vrem asta. Deci nu fac arcurile cele mai faine. Nici pe departe n-as zice ca-s excelente, dar ma gandesc ca si cu lingurile, sa le incadrez la un raport pret-calitate bun, care sa iti ofere satisfactia ca a meritat sa dai banii pe el, cu alte cuvinte ai investit, nu ai risipit.
Sunt unice, lunt lucrate cu mana si sunt din lemn de la padure, au parcurs un drum pana au ajuns la tine si au sa-ti povesteaca multe. Poate ca e timpul sa va cunoasteti.