gata arcul

Ca tarie, as zice ca e pentru un incepator dar care are ceva vana ori a mai tras un pic (nu intru in aspecte prea tehnice), e destul de bine finisat si e chiar usor in mana.

Este arcul din lemn de frasin la care ai vazut ca lucram data trecuta.

Vedere din fata,

detaliu, ... iar sectiune nu vreau sa-ti arat :))

Cam asa-i cu coarda pusa, 

Si asa e cand e gata sa elibereze sageata. Lemnul nu a fost drept, stai linistit. Are si ceva rasucituri pe brate, mai ales ala de sus. Dar trage fain si da bine la un arc din lemn facut de mana. Sunt caracteristicile lui si asta il face unic.

Nu prea are deflex.

Pe maner i-am infasurat piele subtire ca sa iti fie comod.

Imi amintesc acum si rad de gandirea ucenicului incepator, care cand prinde schema la cate ceva, se si vede mai priceput ca maestrul, ... de fapt vag mai distinge ca cineva face ceva mai reusit ca el.
Ce vreau sa conturez este ca atunci cand faci ceva (orice), casca bine ochii in jur, ca ceea ce faci are importanta mica si de moment, lucrurile trec, dar invatatura te modeleaza .
Asa incat a fi realist e mai de dorit, iar cand nu reusim, macar sa vrem asta. Deci nu fac arcurile cele mai faine. Nici pe departe n-as zice ca-s excelente, dar ma gandesc ca si cu lingurile, sa le incadrez la un raport pret-calitate bun, care sa iti ofere satisfactia ca a meritat sa dai banii pe el, cu alte cuvinte ai investit, nu ai risipit.
Sunt unice, lunt lucrate cu mana si sunt din lemn de la padure, au parcurs un drum pana au ajuns la tine si au sa-ti povesteaca multe. Poate ca e timpul sa va cunoasteti.