Craciun in Maramures - prima parte

Traditiile. N-am sa povestesc despre ele pentru ca am asistat ca simplu spectator si nu am cautat (inca) sa patrund sensul fiecarui obicei.

Pe ansamblu pot spune ca prin comparatie cu multe locuri din tarisoara noastra, Maramuresul este bine ancorat in trecut si inca pastreaza si chiar expune mult din traditiile populare.

 Colinde si clopote, pocnituri de bice, porturi populare, mestereli si mai ales mancare consistenta :).

Aici ai sa afli mai multi mesteri lemnari si lucrarile lor.

 Talangi si masti, trompete si militari de demult.

 Interiorul unei case taranesti... de pe vremuri. Lemn, lana,in, canepa, lut, poate si putin fier.

Cand vine vorba de calitatile nutritive si metodele de preparare, bucatele traditionale imi par ca surclaseaza detasat ceea ce afli in supermarketuri si majoritatea restaurantelor orasenesti :).

 Mancaruri la ceaun, vin fiert, ceai si tarie.

 Imagini ca pe vremuri.

 Masti si sculpturi, fiecare cu incarcatura simbolica mai mult sau mai putin cunoscuta de multime.

Dar fiecare a gustat si a asistat la momente faine si poate chiar irepetabile.

Probabil cu fiecare an care trece hainele traditionale se vor invechi si incet incet cei care le fabricau... nu-s mai.

Opincile vor fi inlocuite cu pantofii, biciul cu petardele, mancarea preparata traditional cu cea comandata de la oaresce firme de catering sau fast food-uri.

Bisericile cu lucratura traditionala vor deveni obiecte de muzeu in loc de lacasuri de inchinare, iar oamenii vor fi prea ocupati cu spatiul virtual lipsit de semnificatie, miresme si simtire ...

Sau NU... sper eu.

Probabil depinde de fiecare om cum se raporteaza la Dumnezeu, la viata si la ceilalti.

In lumea care se dezumanizeaza prin tentativa de robotizare si omorarea sentimentelor autentice, desacralizarea a tot ce este sacru si a ridica in slavi prin aroganta, ignoranta si lacomie formele fara sens, tu poti sa te trezesti de maine dimineata si sa incepi a trai. Sa iti pui intrebarile si sa ai curajul a te declara nemultumit de amortire.

O fi bine, nu o fi, cine nu incearca nu greseste... dar nici nu traieste.

Sanatate buna si nu uitati cine este sarbatoritul si ce sens are sarbatoarea craciunului, ca nu cumva sa traim iarasi doar o forma fara sens si fara continut.

inca unul potrivit

Manerul din lemn de ulm sta bine in palma. Cornul de cerb incheie manerul la un capat si la celalalt.

Da, e acelasi cutit :). Am ales lemnul in asa fel incat sa imbine atat mijlociul arborelui cat si exteriorul. Si pe asta l-am dat deja.
Ramane valabila treaba aia in care daca imi spui ca vrei si tu unul, te trec pe lista si unul din cele pe care le voi face, va fi al tau.

bun la multe

E un puukko cu lama din otel carbon, de 10,5 cm lungime. Manerul l-am facut din lemn de tisa si corn de cerb.

Teaca il tine foarte bine inauntru.

O parte a lemnului este mai inchisa pentru ca e din mijlocul arborelui, iar astalalta este deschisa ca-i mai de la suprafata.  

E simplu si comod si permite o multitudine de prize de lucru. Stapanul lui sa il foloseasca sanatos.

Polar puukko si o lingura

Am mai gatat un cutit zilele astea. Este vorba tot de unul de marime medie. Manerul l-am facut din ulm si corn de cerb.

 Are o lama finlandeza (Polar) de vreo 9,5 cm lungime.

Cat despre lingura din platan, am si dat-o deja.

De fapt azi am dat si cutitul.

Lingura are cupa mai mica si eu zic ca e comoda la mancat.

No si asa arata cand e in teaca.
Apai zilele urmatoare mai lucrez in paralel la alte doua, care si acelea sunt deja cerute.
Daca cumva vrei si tu unul, da-mi de stire si ma apuc de treaba.

mini puukko

Zilele astea am gatat si unul maruntel.
E pe cat de mic, pe atat de fain. Tot din aceleasi materiale de calitate, aceeasi lucratura atenta , deci clar aduce satisfactie la utilizare.

 Are si el teaca din piele. Lungimea lamei sa tot fie la vreo 7 cm, iar latimea si grosimea manerului ... cam cat degetul meu aratator.

Din lemn de stejar batran l-am mesterit, apoi i-am pus si cornul de cerb ca sa fie cum traba.
L-am insemnat sa se cunoasca lucratura, ca doar am inteles ca asa se poarta in zilele noastre.

In episodul urmator vom vorbi despre lingura din platan. Sanatate buna si sa ne vedem la padure.

mestereli de sezon

Se lucreaza la globuri si ornamente facute de mana, utilizand in special materiale naturale si nu putine din ele sunt culese de prin paduri in timpul umblaturilor noastre.

Fie ca e vorba de bete, globuri, brelocuri sau martisoare, cand lucrezi cu drag timpul trece frumos, iar daca le place si celorlalti, atunci e dubla satisfactia.

Piticii astia cu corpul ca un con de pin si capul ca de ghinda sunt comici oricum o iei. 

Fiecare are cate-o expresie si ceva semne particulare in asa fel incat poti zice ca sunt de-a dreptul indivizi.

Cu ei poti impodobi bradul, dar ii poti aseza si pe mobila. Iti poti lua set sau poti face cadou cate unul fiecarui prieten sau cunostinta.

Din familia Stejarel e si personajul nostru - Ghinduta. Sunt brelocuri din ghinda si lana ce pot fi atasate la cheile de la apartament, cele de la dulapuri sau fermoarele de la rucsacii drumetilor si a elevilor. 

Astia n-as zice ca sunt buni cataratori, dar in schimb sunt cuminti si stau unde ii asezi :).

Mestereala continua,

iar Ghinduta va transmite numa urari de bine.

O familie numeroasa careia i se vor adauga noi membrii in zilele ce urmeaza.

Daca cumva te atrage si vrei si tu in casa din astia, nu ezita sa ma contactezi. Si da, sunt de vanzare.

pledoarie pentru alergare - 2017

A trecut ceva vreme, dar ne-am sincronizat. 

Batrane, as putea spune ca samanta plantata cu mai bine de 10 ani in urma, a incoltit, a dat floare si in unele locuri chiar roade ;). 

Am inceput sa alergam pe o ploaie usoara si pe masura ce urcam s-a diminuat pana s-a oprit.

 Poteci si drumuri forestiere, unele mai noi, altele mai vechi. Unele sunt cu inclinatie pronuntata, iar altele mai noroioase.

 Oprirea ploii aduce cu sine ceata. Vantul nu sufla si temperatura e chiar potrivita.

 Bustenii si crengile cazute constituie obstacole numa bune de ocolit, aplecat si sarit.

 La drum drept creste moralul ... si ritmul ;)

 Dar treaba merge binisor si pe urcari.

 Putini spini, putini boscheti, dar e vreme. Apoi, peste putina vreme o sa cada zapada si tot peisajul se va schimba.

O miscare buna intr-o trupa faina. Recomand si celor ce inca n-au gustat alergarea la padure. Ideea e sa o iei progresiv si in timp satisfactia va deveni mai mare decat oboseala ;).

Iata si cateva imagini in miscare, care inca sunt calde :) .
Sanatate buna si sa ne vedem prin codrii.

un puukko nou

Discutam de un alt cutit scandinav, de data asta cu maner din lemn de ulm si corn ce cerb carpatin.

Teaca ii vine la fix si chiar il tine strans.

Acesta e deja promis, dar daca te atrage un astfel de puukko si socoti ca te-ai impaca bine cu el la drumetie si mesterit, atunci da-mi de stire. Poate la urmatorul te voi anunta pe tine primul.

doua linguri si o sigla

Din platan si maslin am mai cioplit doua. Ambele sunt o leaca mai mici si se preteaza mai bine la drumetie decat la mancatul de acasa. Dar na, asta e si treaba de preferinte.

In cele din urma avem si o sigla. Intr-o scurta translatare , muntele din spate este un "M", iar dealul/colinele din fata, un alt "m" (o sa apara candva si pe blog, inclusiv forma completa). Copacelul este T-ul din cuvant.
Astfel ca din muntii , dealurile si padurile prin care hoinaresc, iau semifabricatele si fiecare lingura pe care o scot are in ea povestea si esenta locului.

De exemplu lingura asta din lemn de maslin isi are originea in insula in care am boschetarit anul trecut. Canioare, mare, capre, maslini, platani, tufe diverse, condimente , prieteni.
Cuvintele de legatura intre cele mentionate ar naste o intreaga imagine si ar schimba complet mesajul postarii, asa ca momentan le las cum sunt.

E o lingura simpatica si bine legata. E comoda zic eu si merge foarte bine la cineva care obisnuieste sa isi care lingura pe oriunde merge.

lingurim

Din lemnele de pe insula am cioplit si lingura asta. E din maslin dupa cum se poate distinge. Avand coada lunga si cupa potrivita ca marime, poate chiar un pic mai mica ca la altele, sigur corespunde cu preferintele cuiva.

Aici o ai langa cea din stejar pentru a putea distinge proportiile.

E supla si pe langa mancatul din farfurii si boluri, e campioana la culesul din borcane ;).