miercuri, 30 iunie 2010

Din cires, pentru ca-i lemn frumos.


Ti-am spus ca am fost in Muntii Cernei.
Na, in tura asta am trecut si pe la padure si am luat fiecare cate-o bucata din ciresul ala cazut pe stanga.
Butucul ala l-am despicat si am scos doua canute din el.
Sunt simpatice, usoare si au dimensiuni reduse.
Cu ele bei apa de la izvoare, asa la cate-un popas sau chiar in trecere.
La prima privire o sa-ti para foarte asemanatoare. Dar ele au elemente distincte. Spre exemplu manerele difera complet.
Ambele au cate-un snur din piele cu o felie de corn la capat, ca sa-ti stea bine in mana.De snur le poti atarna la uscat sau le poti purta la centura.
Le poti pune in buzunarele laterale, capacul sau buzunarul frontal al rucsacului sdau la curea in asa fel incat sa o poti scoate cu cat mai putin efort cand ai nevoie.
In majoritatea turelor la munte si la padure, folosesc o astfel de canuta,cu care beau apa de la izvoare, iar bidonul cu apa il pastrez pentru portiunile de drum in care nu am izvoare sau pentru seara, daca trebuie sa campez intr-un loc fara apa.
Ele sunt rezistente si stau fain in mana.
Avantajul e ca sunt mici si usoare.
Si asa apa izvoarelor e rece si nu poti bea multa o data, nici nu-i sanatos sa te grabesti, mai ales dupa ce-ai urcat un deal. In plus, daca doresti , o mai poti umple o data, ...
Daca tu ai cana ta din lemn, poate copilul tau nu are.
In principiu , daca le dau pe astea, stai linistit ca-ti fac si tie (si doua linguri).
Si cana si lingura de lemn, pe care le iau cu mine peste tot, reprezinta un bun mijloc de a tine legatura cu locurile pe care le indragesc. Sa stiu ca am acolo un lucru pe care-l iau oriunde, oricand si-l folosesc cu placere.



Niciun comentariu: