de sarbatoare

Si ma gandesc acum cand oamenii isi ureaza unii altora de bine, sa pun pe foaie gandul si urarea mea pentru tine.
Stiu ca obiceiul ! ne-a invatat sa initiem cuvintele - " Hristos a inviat" sau sa raspundem cu - "Adevarat a inviat" .
Si an de an ma gandesc cati din cei ce afirma o fac doar din automatism si cati din interiorul cugetului.
Crezi tu oare ca a inviat si e viu acuma? Daca da, cum se face ca in secunda doi esti alt om si faci ce fac oricare altii care n-au nici o treaba cu asta ? Cum se face ca in felul tau de vietuire nu se reflecta nicicum treaba asta decat de sarbatori si doar verbal ?
Daca e asa si tu crezi, cum se poate ca tu sa traiesti in continuare dezamagit si neznadajduit ? De unde starile astea de depresie si neliniste ?
N-ar trebui oare ca buzele noastre sa rosteasca ce cugetul nostru le dicteaza ?
Sunt intrebarile pe care foarte putini le vor digera si cu atat mai putini vor cauta sa-si schimbe atitudinea fata de cuvintele ce le rostesc.
Pe lume n-ai multe treburi care sa fie ale tale. Dar vorba, cuvantul ce-l rostesti cam este.
Asa ca si eu va doresc in prag de sarbatoare ca Dumnezeu in care poate nu credeti, dar crede El in voi (vorba inteleptului), sa va lumineze si sa va incalzeasca "inimile" in orice clipa din aceasta traire efemera, nu doar in zilele de sarbatoare.
Hristos a inviat, cu multa vreme in urma si este viu.