clipe

Practic daca pastrezi de fiecare data aceleasi poteci si directii,  risti sa te inseli si sa traiesti cu impresia ca stii bine imprejurimile.
Insa daca o iei pe alte directii si pe curbe de nivel si pe vai pe care n-ai fost sau nu-i poteca, ai sanse sa vezi ce n-ai vazut.

Ma uitam la iepuru asta de statea in bataia vantului, nu stiu ce cugeta la drumu mare. Oricum, daca nu venea ala cu dacia sa-l sperie, cre ca meream pe burta pana langa el.

Vremea e schimbatoare perioada asta si uitandu-ma la prognoza am ales gresit cu cataratu si am ramas acasa.
Dar am plecat la padure.Asa ca so nimerit la fix.

La iesirea din sat, pe drumu ce urca la canton merg pana la intrarea in padure. Nu-i doar drumul meu sau al tau, e si a lor.
Am vazut ca unii din voi ii vaneaza cu masina pe sosele , ... aiurea, numa sa faci rau. Lasa-i in pace, incetineste, ocoleste sau mai bine, opreste, coboara si pune-i in iarba.
Cand te bucuri ca dai cu masina peste caine, pisica, pasare, broasca, sarpe, etc, nu este decat o manifestare a rautatii, practic te bucuri ca omori (si nu aberez, ci vorbesc la concret, ca te-am si v-am vazut ca sunteti mai multi).
Mic sau mare, viata e viata. Nu i-ai dat-o tu, nici nu o lua. Nu te aperi si nu mananci, atunci nu ai absolut nici un motiv real.

 S-a indesit codrul si lumina patrunde filtrata prin coroanele bogate.

Prin desisuri uneori distingi poteci de animale. Mai gasesti vizuini.
 Crengile si frunzele au fost acoperite de tot soiul de plante. Dupa ploile astea o gramada de salamandre si melci iti alearga pe la picioare.

 Insa dupa ploaie pamantul se imbiba si iata ca devine ca foaia alba pentru creion.
Copite si picioare cu pernite si gherute toate raman pentru o vreme semnate aici. Urma vorbeste despre modul de deplasare, dimensiuni, viteza, starea sanatatii, etc. Astea pentru cine are vreme si stie si ii si foloseste la ceva.
Pentru noi, nestiutorii, raman doar marturii a faptului ca inca e cineva acasa.

Dupa o coborare pe un picior de deal, prin desis, ajung intr-o zona faina, umbroasa, cu doline pe ambele parti. Aud fosnet si casc bine ochii.
Vad ciuta cum vine catre mine din tufisuri.
E o zona mai umeda. Pe moment ma opresc sa vad ce are de gand. Ma uit la ea in ochi si nu inteleg.
Pai de ce vine catre mine, e oarba sau ma ataca ?!  :))   (io speram sa ma atace :))  )
Ma, da treaba-i ca nu mo vazut, poate ca eram prea mic pentru ce se astepta ea sa vada, cert e ca so oprit brusc, o facut cale intoarsa si o tuns-o pe deal in sus, deodata a mobilizat inca una si un cerb, pe care nici io nu-i vazusem.
Pe motiv ca le iau urma am intrat mai adanc .
Iar imi amintesc ca-i mare dealu asta si ca e de umblat si vazut.

Ma opresc cand vreau, umblu pe unde aleg si vad cat pot, ... nu totdeuna insa disting ceea ce vad.
Ca ciuta, care fie vedea si nu pricepea , fie era mai mult curioasa decat speriata.
Vara o "punga" dinasta cu furtun ("sistem de hidratare" cum ii zic ei) ii practica. Iti asigura o cantitate apreciabila de apa pe care o poti folosi si pe drum ( fara sa trebuiasca sa te opresti,sa mai deschizi rucsacul, cazul bidonului clasic)  dar si la facut ceaiul, spalat maini, fruct, cutit. Il agat de o greanga si gravitatia imi vine in ajutor.
Io de la alergari m-a obisnuit cu astea, ca-s practice. Cu papucii de alergat la fel. Care i-am scos din uz la alergat raman buni la umblat (dupa ce se taseaza talpa si isi pierd proprietatile de a absorbii socul sau/si se deformeaza, ... nu atunci cand sunt rupti/praf, cum ar intelege unii) .
In felul asta daca ma apuca sa alerg dupa cate ceva in padure ori pur si simplu vreau sa scurtez distanta (mai exact timpul) pot linistit sa alerg (mai ales daca is singur).
Stiu ca altu poate se simte mai in siguranta in bocanci (unii si cu parazapezi ! ) totusi e un echilibru si aici. Confortul piciorului nu tine doar de sustinerea gleznei, ci si de echilibrul termic si cel al umiditatii. Daca iti "fierb" picioarele si-ti transpira si se umfla in bocanc n-ai facut nimic.
In plus pe langa ca misc mult mai rapid in papuci dinastia scurti, merg si mult mai silentios. Ma pot apropia in liniste, ceea ce cu bocancul n-ai cum.
Bocancul insa il folosesc atunci cand am rucsac greu in spate, cand piciorul trebuie sa sustina o greutate mai mare decat a corpului. Acolo chiar e bine ca in teren accidentat sa ai glezna sustinuta.
Deci si aici pe langa alegerea fiecaruia (care de regula nu trece mult de cateva idei preconcepute dar si de clasicul -  "asa imi place mie") , conteaza si un minim de echilibru, dictat de bunul simt.
Sti cum aflii ca ai ales ce trebuie ?
Ca atunci cand umblii uiti de picioare si te gandesti doar la peisaj. Daca gandul iti merge fie la faptul ca te jeneaza, ca ar fi bine sa te mai descalti ca iti ard picioarele, ca esti ud si ai besici, etc , ... atunci ai cam compromis o buna parte din tura.
Atentie, nu zic ca un papuc de strada e bun la padure, deloc nu spun asta, zic doar ca echipamentul de munte nu este intotdeauna cel mai bun si vara in zonele mai joase. In plus nu alerg cu papuci de strada ci cu incaltaminte special destinata alergarii in natura.
Sunt doar alte variante la ce ai vazut/auzit, insa nu sunt dupa "ureche", eu chiar le practic si mere bine.Unele poate ti se potrivesc, altele, nu.
Iei doar daca crezi ca e ceva bun.

Si daca o zi a fost de umblat pe picioare, a 2 a e pentru roata.
 Numa ca asa mult mi-o placut zona ca si cu roata tot pe padurile alea m-am dus. Am vazut io ceva poteca pacolo si normal ca am apucat alta directie decat pana atunci.
Si daca in rucsac am o plasa , doar no sa ma intorc cu ea goala, nu?
M-am oprit si am umplut-o cu menta.
Nici 300 m n-am facut de acolo ca-l si aud cum striga de pe partea cealalta a vaii. Stau si-l ascult, nu inteleg, dar banuiesc ca-l chema pe celalat.
Da pampalau cum is, cum l-am auzit, am pus frana brusc si m-am uitat in stanga, .. insa aveam magariile alea prinse de pedale (papuc dinala cu prinderi nebunesti sa nu poti sa scoti picioru cand ai mai mare nevoie  :)) ) si fara nici o sansa m-am prabusit pe o parte. Am amortizat cu palmele n-a fost nici o smecherie, insa situl s-a "infipt" un buca stanga si pala l-am simtit  :)) , da-i bun, ii bun ca am stat cre ca vreun sfert de ora sa-i ascult pe astia.
"Cerbii din padure " ( unii stie ce e aia  :)) )

In verme ce cautam urmele prin noroi si faceam poze la padure incepe sa tune. Eee, zic, o sa vina ploaia. Si imi vad mai departe de ale mele.
Ma si se pune un ploioc de numa. Ploua cu apa, apa ii buna.
Atata vreme cat misti, n-ai treaba ca esti ud. Insa cand te opresti ar fi bine sa iei masuri ca altfel te ia frigu.
La alergat n-am nici o treaba cu ploile, vin si trec, ma ud si ma usuc, ore trec si vremea se schimba intr-o zi ca anotimpurile. Dimineti reci, apoi ploi, dupa-mese calduroase si iar ploi si vant spre seara.Vezi si simti, misti si intelegi.
Cu bicicleta dupa ce esti ud si ai mult de coborat ti se face dor sa mai si urci .
Lucruri simple dar cu care nu te plictisesti niciodata.
(blogul asta ) Nu-i jurnal si nici pagina vreunui club de vreun fel, incercam prin simple exemplificari sa-ti deschid o poarta catre cadrul natural, in speranta ca se va naste si in inima ta o dorinta de frumos.
Stii cum ii, uneori ce vezi iti face pofta. Si intr-o lume in care vezi mai mult ce nu vrei si iti fac pofta mai mult lucrurile otravitoare, nu strica sa-ti amintesti ca dincolo de "borcanul" in care locuiesti mai e o intreaga "camara".
(vezi pe blog teoria "borcanului cu capacul pus", gasesti tu daca cauti cu atentie).
Fiecare om e limitat in propriile granite. Unii in camera lor, altii in cartier, oras, tara,altii in familie, unii in ei insisi. De cele mai multe ori la trasarea granitelor participi si ai un cuvant greu de spus.
Nu-i totuna daca iesi in natura sau nu, nu-i totuna doar daca treaba asta schimba intr-un fel pozitiv modul tau de raportare la cele din jur. Altfel e totuna.
Seara faina iti doresc.