de ce din lemn ?

E simplu de ce. Pentru ca imi place. E organic, e gandit si muncit, e original  (termenul asta din pacate s-a cam "ieftinit" din cauza utilizarii abuzive, ... mai cu seama la incaltaminte).
Acum cand toate se schimba atat de rapid incat nu apuci sa te obisnuiesti cu ceva ca aflii ca-i deja depasit, io vin si te intorc la lingura de lemn (atentie, nu la sapa de lemn !  :))  ).
Amu stii care-i treaba. Is si cam bolunzi astia. Vezi cu internetii astia narozesti, ca in continu se schimba ceva si cica se imbunatateste si te tot constrange sa modifici. Programe peste programe care nu fac altceva decat sa-ti piarda vremea si sa-ti distraga atentia de la ceva ce putea fi important si pe care n-ai mai apucat sa-l faci.
Traim o vreme de nebunie in care si o ranga daca ti-o vinde vopsita in verde in loc de albastru (ca luna trecuta) se considera ca-i model nou si daca nu il ai esti fraier sau oricum ceva nu-i bine (tot la tine !!! )
De masini, telefoane, motoare, haine, papuci, biciclete si toate tehnologiile narozesti nici nu mai zic.
Eh, atunci io vin si-ti zic ca ii fain sa mananci cu lingura de lemn. Mai fain decat cu aia de titan, de policarbonat, aluminiu si inox.
Si dupa "scurta" introducere iata intra in scena lingura de frasin.
Ii lingura solida cu forma simpatica, cupa rotunjoara si larga.

Pe langa cea de artar o vezi mai bine. Este mai incapatoare si e bine finisata.

Are snurul din piele impletita si husa ei.
Amu de iesi la padure io zic ca mere sa mananci cu lingura de lemn. Si de iesi mai rar ori nu iesi, tot merita, ca-ti mai amintesti de ea (de padure).
E poate unul din putinele lucruri pe care le poti avea si care sa fie diferit de oricare altu.
Intr-o lume a consumerismului si a degradarii identitatii, io iti zic ca-i bine sa ai si treburi de durata.
Cica imbunatatirea vietii consumatorului. Si ajungi de nu mai speli vase ca sa nu consumi apa si detergentul (ori mai bine zis de lene ) dar te costa banul pe farfuriile, tacamurile, paharele de unica folosinta, asta fara sa mai gandim mizeria ce o lasi in urma si de care evident nu-ti pasa.
Daca suntem mai rationali, mai cu suflet chiar, am intelege ca fiecare lucru isi are rostul.
In gara merge sa iei o cafea sau un ceai intr-un pahar de unica folosinta, dar in nici un caz in excursie, la birou sau acasa. 

Amu stii cum ii, io imi dau seama ca intre voi mai is si oameni care habar n-au cu se manca natura si lemnul.
Dar nu-i bai, asta nu inseamna ca sunteti mai putin destepti, aiurea. Inseamna pur si simplu ca n-ati avut contact cu asta, atata tot.
Si de aia mai fac introduceri lungi, in speranta ca poate unii vor incepe sa-si doreasca si altceva decat sa frece degetul pe ecranul mobilului.
Revin la lemn si la esenta.
A vedea in lingura arborele, cu fibra lui si a distinge intre detalii este un lucru de folos daca iti intoarce un pic atentia de la obositor la frumos.
Obositoare este bombardarea asta de informatii inutile si eronate la care suntem supusi zi de zi.
Atat de multe tampenii auzi, incat te "imunizezi" si la ce ar trebui sa bagi la cap.
Nu mai e vreme sa te/ma ascult/i ca fiecare are /avem ceva de zis.
Interesant cum nu mai e vreme sa citim o carte de specialitate in vreun domeniu care pe vremuri ne pasiona, dar ne gasim suficient timp pentru o prostie de emisiune de divertisment, goala in esenta de orice poate fi numit decent, dar plina de barfe si inutilitati.

Asa ca revin la lingura din lemn de frasin.
E lingura de mancat si mere bine atat de supe cat si la felu doi.
O pun si pe asta in lista unde is toate astea de dat.
Tre sa bag mai aspru cu cioplitu, ca m-am luat cu altele si am ramas in urma.
Numa ca mai e o problema, nu-mi mai venea inspiratia ca inainte.
De multe ori ma plimb in padure si acolo pe loc vad lemnul si se naste cate-o forma in minte si nu trebuie decat so scot din lemn.
Azi iara mi-o venit una in minte asa ca o sa ies o tara la padure.