Am dat fuga prin carstu banatean. Mi-am dorit sa vad padurea, neaparat. Pentru putina vreme doar, mai gasesti culorile astea.
Dupa ce urc pe piciorul mai abrupt, scap de lapiezuri si arbusti, padurea "creste" vazand cu ochii si terenul e o leaca mai plat.
De pe bustean , manc cozonac cu mac si beau ceai de menta cu lamaie si am zis sa-ti aduc si tie ceva.
Si cum cozonacu l-am mancat tot, ca erau numa doua felii si tie poate oricum nu-ti place cu mac (ca nici lu vulpe nu-i plac strugurii , ... apropo, asta-i mare narozie de vorba, ca lu vulpe chiar nu-i plac strugurii, ea prefera gainile :)) ) ti-am adus un pic din copacii "intomniti".
Ziua scurta, soarele se pregateste de culcare. Io am mers numa o treime din tura. Restu acu incepe.
Uneori parca cel mai bun lucru ce-l pot face pe moment e sa casc ochii. Dupaia am vreme sa fac si altceva. Dar daca pierd peisajul, daca pierzi ideea, ce folos mai are povestea.
Si uite asa serialul cu titlul "Calatorie printr-un an intreg" se apropie de ultimele episoade. O luna mai e afara de asta ce-i pe gatate si ce-i mai frumos tocmai se incheie.
Dar inceputu anului viitor cu siguranta ca are un farmec aparte, cu iarna si gerul ei, cu muntele incarcat de albeata.
Albu-i fain, ... in lipsa de altceva :)) , dar Ovidiu o zis ca albu nu-i culoare , iar in cazu asta ramanem inca la "legendele toamnei".
3 comentarii:
Asai mestere,trebuie mers cat mai repede la padure ca filmul asta nu mai ruleaza mult si cu aceste culori nu ne mai putem intilni decat la anul.Dar nu-i nimic, ca pas cu pas incep sa ruleze alte "filme " din aceasta arhiva uriasa a naturii,si deci nu ne vom putea plictisi niciodata pentru ca vor fi tot filme noi.
In ce zona ai fost, Poiana Rusca? Sunt foarte faine pozele...
Nu,
am urcat in Certej pe un picior mai pietros.
Trimiteți un comentariu