Umbland singur beneficiez de marele avantaj ca neavand cu cine altcineva sa vorbesc, pot asculta glasul constiintei ce transmite mesaje de mai departe.
Despre fiecare om se spune ca poate auzi trei glasuri ce-i vorbesc in interiorul sau. Unul este cel a propriei sale persoane, celelalte doua nu.
In lumea in care esti mintit ca poti face ce vrei si ca autoritatea este cea care subjuga si ca libertatea fara absolut nicio constrangere presupune si abandonarea oricaror principii pe termen lung, vocea constiintei se aude tot mai stins.
Cand "cugetul" incearca sa-si faca loc, se trezeste brusc si fara avertisment cu o lovitura de contra-directa foarte bine plasata si la punct fix. Obosita si schiopatand, se ridica iarasi si cu vocea si mai inceata si mai tremuranda, constiinta parca ar vrea sa sopteasca ceva, ... dar unde sa o mai auzi in atata galagie ?!
Pradoxal e faptul ca avem minte ca sa o abandonam, ratiune sa o incalcam si credinta pe care sa o folosim pentru a nu crede.
Avem capacitatea de a percepe gusturi si mirosuri, cu toate astea fructele si legumele sunt din ce in ce mai lipsite de aroma, de ce ? pai noi le facem asa, ca suntem experti.
Parfumul atat de apreciat pe vremuri, cel natural a fost inghitit astazi de toate chimicalele nebunesti.
Si uite, cand te speli, sapunul are un parfum, samponul altu. Deodorantul pe care-l folosesti iarasi altul, balsamul de rufe alt miros. In masina duhneste a esente sintetice, servetele parfumate atat de tare miros si ele diferit. Deodorantul din incapaperi care cica acopera io stiu ce mirosuri binenteles are alt miros. De fapt a ce mirosi, mai stii ?
Si in amalgamul asta de arome inecacioase rar se mai simte vreun parfum discret si placut al vreunei flori.
Si stii ce pierdem noi aici ? Pierdem frumusetea naturala si ne desensibilizam.
Uite paradoxul. Ne facem sclavii propriilor placeri, apoi platim pe altii sa ne scape de ele (si asta doar la aia mai cu vointa, ca restu ne complacem in starea bolnavicioasa pana in ultima clipa).
In vreme ce jumate din populatia globului nu stie ce gust are ciocolata si viseaza la o farama de ceva (dupa zona - orez, grau, prumb ... etc), multi viseaza sa traiasca fara sa le fie sete, frig sau frica.
Acolo unde noi ne imbuibam si ne imbolnavim efectiv de supralimentatie, altu pur si simplu este lipsit de optiunea asta.
Si doi mor, unul de foame, altu de exces. NU veni cu argumente acum, ca e altu subiectu... si ma tem sa nu pierdem esenta.
Sa avem minte si in loc sa o folosim constructiv o folosim distructiv, asta da, este categoric un paradox.
Unul se munceste o viata intreaga si se abtine sa isi satisfaca vreo placere - el este avarul, zgarcitul fara masura, acela care se priveaza si pe sine de roada propriei munci. El aduna continu si niciodata nu i se pare ca are suficient.
Vine altu dupa el, sange din sangele lui, dar care se raporteaza exact invers. El nu a pus mana pe nimic si de cand se stie risipeste.
Nu a prins lectia cu valoarea muncii si nu cunoaste deloc efortul. De dimineata pana seara cheltuieste tot ceea ce parintele sau stramosul avar i-a lasat.
Daca e ceva ce ne scapa complet acela este simtul echilibrului.
O voce striga puternic din tine acum si aproape sari in sus de pe scan si cu repeziciune imi scrii " dar tu esti echilibrat " ???Cine esti sa imi spui toate astea ???!!! "
Aha, deci e si pentru tine, ... ii bun :)) . Las ca e si pentru mine, nu-ti face griji.
Insa uiti un aspect esential, anume ca dusmanul tau nu este cel care iti spune nu omora, nu fura, nu face exces, lasa-te de droguri (si in categoria asta intra enorm de multe), etc, ci acela care te indeamna dulce sa iei doze mortale zi de zi.
Apoi le ajustezi un pic si spui " bine bine, lasa. Dar tu, le faci astea de care imi vorbesti ?"
Egoul nostru a ajuns atat de mare incat nimeni nu ne mai poate spune nimic din ceea ce ar putea sa fie in concordanta cu cel mai mare dusman pe care-l cunoastem - CONSTIINTA PROPRIE !
"Zi ce vrei, vorbeste prostii, minte-ma frumos, dar nu ma obosi cu lucruri dinastea ... ca ma deprimi" .
Ti se pare cunoscut ?
Uite paradoxul, gusturile fara gust, "zaharul" artificial, cafeaua fara cofeina, miscare statica, hainele care nu protejeaza si nici nu acopera, ajutoarele care incurca, protezele pe membre sanatoase, dragostea fara compasiune si daruire, stiinta fara cunoastere, politetea aroganta,casatoria sau mai bine zis "casatoria" fara legamant (obligatie, promisiune), judecator fara simtul dreptatii, om al legii fara frica legii, viata fara nadejde, religie fara credinta, relativ absolut, filosofie fara intelepciune, parau fara izvor si creatie fara Creator.
Da da, stiu. Nu e creatie, ... e haos. Nu e constiinta, sunt substante si reactii ... nu suntem oameni , desi am putea deveni.
Cine ne mai invata ce este omul ? ca parintii multora din noi si educatorii nu mai stiu nici ei.
Daca imi inabus constiinta e ca si cum cu mana stanga m-as strange de gat si cu dreapta mi-as scoate un ochi.
2 comentarii:
Recent am citit pe undeva un gand destept, care suna aproximativ asa: "Uneori ne impiedicam de ADEVAR, dar de cele mai multe ori ne ridicam si mergem mai departe...".
Cam asa e si cu constiinta...
Foarte frumos!
Vad de multe ori cum oamenii care petrec foarte mult timp in natura dobandesc o anumita intelepciune. Iti urmaresc blogul de ceva vreme si ma bucur foarte mult cand vad cate un articol de genul acesta, articole menite-dupa parerea mea-sa mai trezeasca putin oamenii la realitate, ca un fel de "palma" peste cap.
Toate aceste lucruri artificiale din viata noastra ne indeparteaza de la adevarata noastra natura si de la comuniunea cu natura, dar cel mai mult, mai mult decat lucrurile artificiale de vina este LENEA si mintea care ne foloseste ea pe noi, in loc sa o folosim noi pe ea.
Iti multumesc din suflet pentru toate aceste articole frumoase.
Trimiteți un comentariu