aventura din Cheile Carasului

E una din turele faine si as avea multe de povestit, insa voi fi concis. Intram in chei rapeland de pe pod.

Frunza e verde crud si apa limpede.

Pornim cu voiosie in calatoria noastra sa descoperim ce-i dupa colt si sa ne bucuram cat putem de natura si companie.

Plantele de leac dar si cele comestibile au inceput sa fie vizibile la tot pasul. Floarea lor incanta privirile si cand nu e racoare, atrage insectele.

Treversarile raurilor sunt parte din rutina. In cazul de fata traversam pentru a ajunge la pestera.

Pana la ea avem si de catarat, asa ca vom lua masurile de siguranta si ne vom asigura in coarda. Intrarea e primitoare,

lilieci sunt destui. Nu degeaba ii spune Pestera Liliecilor. Exploram cat se poate fara sa ne taram,

iar retragerea o facem in rapel.

Traversam apa, poposim o leaca si luam o gustare. Apoi continuam prin chei pe poteca presarata cu fel de fel de locuri ce bucura privirea si prin ea sufletul.

Aflam loc de tabara la adapostul codrului si inainte de lasarea serii totul e pregatit. Se sta la foc pana cand se doreste si se povestesc de toate.

Am avut parte de o noapte senina, asa ca n-a fost nevoie sa mai punem tenta, obturand imaginea cu stele si coroane de copaci.

Ceai, cafea, mic dejun, poveste.

Vremea e excelenta si savuram primavara din plin. Stim ca peste putina vreme va trece si peisajul se va schimba din nou.

E o noua zi, iar aventura continua. Pornim pe un sector mai salbatic si nemarcat, dar accesibil.

Cainele nu ne lasa de izbeliste. cand e de umblat umblam, Cand e nevoie sa trecem apa sau sa cataram nu se da inapoi. iar cand e vorba de masa, devine indraznet :).

Apa e foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, insa e limpede si rece.

Cascada e practic imaginara , insa privelistea e de-a dreptul mirifica. Ne umplem sufletele de bucuria momentului.
Traversam piciorul stancos, trecem apa si vizitam marmitele. Apoi cataram stancaria si dintr-un punct mai inalt admiram privelistea : codrii ce se intind cat vezi cu ochii.

Revenim si trecem apa pe cabluri, apoi urcam lent pana la ruinele cetatii.

In lumina galbuie a apusului, cercetam cu amanuntul meandrele si picioarele stancoase. Pasari de prada plutesc lent si racoarea serii se lasa incet.
Cam astea sunt crampeiele pe care le impartasesc cu tine, din tura ce-am numit-o "Aventura din Cheile Carasului".  Zona e mai vasta, iar turele sunt diverse.
In curand ne astepta o noua aventura in alta zona, cu alt specific si anume o tura de instruire.
Sanatate si pofta de viata iti doresc.