Din tabara de bushcraft - etapa de toamna as avea material pentru cel putin 3 postari, dar am sa comprim ideile doar in una singura.
Actiunea a inceput la lumina frontalei si asa ne-am deplasat, am gasit locul si am amenajat culcusurile pentru prima noapte.
Vremea a fost blanda cu noi si temperaturile pozitive.
Dupa ce ne-am confectionat unelte am inceput sa ne fabricam si accesoriile necesare.
Am avut ocazia sa construim si sa probam mai multe tipuri de adaposturi pentru ca la nevoie sa putem alege unul potrivit cu cerintele si materialele de care vom dispune.
Explorarea zonei si notiunile specifice de orientare in teren sunt parte indispensabila din fiecare tabara.
Distingerea resurselor si utilizarea lor este esentiala. In functie de sezon si locatie, cu cat cunosti mai bine ce poti folosi si cum anume, cu atat esti mai bogat si mai lipsit de teama.
Cina era urmata de povestile la foc unde depanam patanii si invataturi.
Un alt lucru foarte important este ca omul sa stie cum sa isi incropeasca un adapost real indiferent de anotimp si locatie, chiar daca va fi sa foloseasca exclusiv ceea ce ii ofera natura.
Munca in echipa este o aventura in sine. Spun asta pentru ca deseori avem impresia ca singuri am lua cele mai bune decizii. Totusi treaba e ca ceea ce fac cativa oameni bine organizati nu poate face unul singur ... si in niciun caz in aceeasi unitate de timp.
Invata fiecare sa isi foloseasca cutitul, toporul si fierastraul in timp ce mestereste ceva util.
Tabara noastra s-a transformat intr-un catun ce include si anexele aferente... sau cel putin asta e impresia noastra :)).
Frunza a cam cazut iar razele patrund nefiltrat printre ramurile golase. Am avut si zile cu ceata si ploi, mai ales nopti.
Apropo de asta, fiecare a avut ocazia sa verifice daca adapostul sau ii ofera protectie sau necesita ajustaje.
La partea de orientare am reluat exercitiile cu harta si busola, am parcurs si cateva tehnici mai putin conventionale pentru determinarea directiei.
Legat de modul in care se organizeaza lumea, e o lectie de invatat pentru fiecare.
Ploaia de noaptea trecuta a fost un test foarte bun pentru adapostul nostru. Adapost natural sau artificial?
Artificial, dar realizat exclusiv cu materiale naturale si gasite la fata locului.
Tine minte: adapost natural este acela pe care nu il construiesti ci, cel mult, il amenajezi un pic (de exemplu pestera, scorburile din arborii seculari, gropile, surplombe etc).
Din spate vazut se camufleaza foarte bine.
La partea de autoaparare ne-am confectionat armele si apoi am trecut prin cateva tehnici de baza. Insa exercitiul este cel care sedimenteaza cunostinta.
Confectionarea unei sulite bune nu e un lucru usor. Lemnul se alege bine, iar varful sulitei nu e atat de simplu de realizat pe cat s-ar crede. Nu confunda un varf conic pentru antrenament cu varfurile pentru vanatoare. Dar e bun omu sa stie din fiecare.
Sulita si bolasul au fost pe ordinea de zi.
Asa ca fiecare a exersat aruncarea cu mai multe tipuri de bolas. Tintele dupa care se incolaceau erau copacii subtiri... nu oameni sau alte vietuitoare.
Iar pentru sulita avem ca tinta un sac plin cu frunze tasate si atarnat cu sfoara.
Pe langa partea de mesterit si miscare la aer curat de munte, iti exersezi ochiul si mana, dobandesti mai multa forta, dexteritate si precizie. Nu e o joaca buna doar pentru copii ci, in primul rand, e un antrenament complex pentru adulti.
Si e interesant sa privesti prin comparatie primul sfert de ora la aruncari si ultimul, dupa ce deja or prins schema.
Ar mai fi multe de povestit legat gasirea si preparara hranei, tratarea apei, asumarea responsabilitatilor, pregatirea fizica si tehnica specifica si inca multe altele. Dar daca Dumnezeu ne mai tine p-aici si suntem sanatosi, vom merge si vom face.
Pana atunci insa, sa ne vedem cu bine si sa bagam la cap invatatura sanatoasa.
Un comentariu:
Cu mare placere as vreas sa particip si eu editiile viitoare, cum intram in contact?
Trimiteți un comentariu